Obligaţie de a face. Decizia nr. 1297/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1297/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 24000/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8423/2014)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1297
Ședința publică din data de la 22 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. F.-G.
JUDECĂTOR: B. A.-C.
GREFIER: B. M.
Pe rol se află cererea de apel formulată de apelantul-reclamant P. București – Rahova împotriva sentinței civile nr. 8517 din data de 18.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât V. L., cauza având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează Curții că ambele părți în cauză, prin cererile formulate, au solicitat judecarea pricinii în lipsa lor, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă.
Curtea, având în vedere dispozițiile invocate drept temei al cererii de chemare în judecată, respectiv prevederile Codului muncii, precum și dispozițiile art. 457 din Codul de procedură civilă, din oficiu, invocă excepția de tardivitate a formulării apelului și reține cauza spre soluționarea excepției, dată fiind solicitarea părților de judecare a pricinii în lipsa lor.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 04.07.2013 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, reclamantul P. București – Rahova a chemat în judecată pe pârâtul V. L., solicitând obligarea acestuia la plata unei despăgubiri de 47.214 lei pentru repararea prejudiciului adus unității.
Prin sentința civilă nr. 8517 din data de 18.09.2014, Tribunalul București a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și, în consecință, a respins cererea formulată de reclamantul P. București – Rahova împotriva pârâtului V. L. ca fiind prescris dreptul la acțiune.
În considerentele hotărârii s-a arătat faptul că reclamantul a solicitat în cauza pendinte plata unei despăgubiri pentru prejudiciul produs prin fapta ilicită a pârâtului care, în calitate de director al Penitenciarului București-Rahova, a renunțat la data de 17.03.2008, conform notei nr. 1/_, la acționarea în instanță a S.C. Apa N. București S.A. pentru recuperarea unui debit achitat acestei societăți fără a fi datorat în perioada 30.08._08. Astfel, S.C. Apa N. București S.A. a facturat despăgubiri în cuantum de 118.035 lei pentru afectarea rețelei de canalizare pentru perioada 01.06._07: factura nr. ANB_/14.08.2007 - 19.350 lei, reprezentând penalități poluare percepute pentru perioada 01.06._07, achitată cu O.P. nr. 1264/30.08.2007; factura nr. ANB_/14.11.2007 - 39.990 lei, reprezentând despăgubiri percepute pentru perioada 01.07._07, achitată cu O.P. nr. 1629/28.11.2007; factura nr. ANB_/29.11.2007 - 19.350 lei, reprezentând despăgubiri percepute pentru perioada 01.09._07, achitată cu O.P. nr. 1697/12.12.2007; factura nr. ANB_/19.12.2007 - 39.345 lei, reprezentând despăgubiri percepute pentru perioada 01.10._07, achitată cu O.P. nr. 138/25.02.2008.
Potrivit art. 211 din Legea dialogului social nr. 62/2011, plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate și restituirea unor sume care au format obiectul unor plăți nedatorate pot fi cerute în termen de 3 ani de la data producerii pagubei, iar art. 268 lit. c) din Codul muncii prevede un termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Conform art. 3 din Decretul nr 167/1958, termenul de prescripție este de 3 ani, iar potrivit art. 8 din același act normativ, prescripția dreptului la acțiunea în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.
În cauza pendinte, data săvârșirii presupusei fapte ilicite a pârâtului este 17.03.2008 când, potrivit susținerilor reclamantei, s-a renunțat la recuperarea prejudiciului de la S.C. Apa N. S.A., conform notei nr. 1/_, însă prin nota I/_/26.02.2010 se aducea la cunoștința Administrației Naționale a Penitenciarelor existența prejudiciului, solicitându-se aviz pentru trecerea pe cheltuieli a acestor sume.
Prin urmare, termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă la data de 26.02.2010 când reclamanta a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea, nu la data emiterii raportului de control al Curții de Conturi a României care putea interveni și după 10 ani de la data producerii pagubei. Pe cale de consecință, termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit la data de 26.02.2013, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată (04.07.2013), motiv pentru care a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Tribunalul a constatat nulitatea cererii reconvenționale pentru lipsa obiectului, în temeiul art. 196 coroborat cu art. 194 lit. c) din Codul de procedură civilă, reținând că această cerere avea un caracter subsidiar, pârâtul solicitând admiterea ei numai in ipoteza admiterii cererii principale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul P. București – Rahova la data de 05.12.2014, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 08.12.2014, în dosarul nr._ .
Prin cererea de apel formulată de apelantul-reclamant P. București - Rahova s-a arătat că sentința civilă nr. 8517/18.09.2014 pronunțată de Tribunalul București este nelegală și netemeinică, solicitându-se admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacată și rejudecarea cauzei în fond, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată a pârâtului V. L..
A susținut apelantul-reclamant că soluția primei instanțe este nelegală întrucât nu s-a avut în vedere faptul că intimatul-pârât, în calitate de director al Penitenciarului București-Rahova, a renunțat în data de 17.03.2008, conform notei nr. 1/_, la acționarea în instanță a S.C. Apa N. București S.A. pentru recuperarea unui debit achitat acestei societăți fără a fi datorat în perioada 30.08._08.
Totodată, trebuia avută în vedere decizia nr. 125 din 19.10.2012 dată de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Municipiului București privind înlăturarea deficiențelor consemnate în Raportul de audit financiar și procesul-verbal de constatare, înregistrate sub nr. 1/100.254/28.09.2012, încheiate în urma misiunii de audit financiar la P. București - Rahova pentru anul 2011, cu privire la măsura stabilită în cap. II la punctul 5 cuantificarea întregului prejudiciu produs prin plata nejustificată a despăgubirilor în sumă de 118.035 lei pretinse fără temei de Apa N., înregistrarea în contabilitate și recuperarea acestuia, potrivit legii. Prin urmare, 28.09.2012 este data de la care curge termenul de prescripție a dreptului la acțiunea în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, termen care începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea. Apreciază, așadar, că nu a intervenit prescripția, iar cererea trebuia admisă pe fond și obligat pârâtul să plătească Penitenciarului București-Rahova despăgubirea de 47.214 lei pentru repararea prejudiciului adus unității apelante.
Prin întâmpinarea formulată la data de 06.01.2015, intimatul-pârât V. L. a solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat.
La termenul de judecată din 22.04.2015, Curtea a ridicat din oficiu excepția de tardivitate a declarării apelului, excepție pe care o va admite pentru următoarele considerente:
Demersul juridic al reclamantului P. București - Rahova, având ca obiect obligarea pârâtului V. L. la plata unei despăgubiri pentru repararea pagubei materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca sa, reprezintă un conflict de muncă supus normelor de procedură prevăzute de Codul muncii și de Legea dialogului social nr. 62/2011, completate cu dispozițiile Codului de procedură civilă.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 457 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. De asemenea, potrivit dispozițiilor speciale din art. 215 din Legea nr. 62/2011, termenul de apel este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
În cauză, hotărârea de fond a fost comunicată apelantului-reclamant P. București - Rahova la data de 17.11.2014, la sediul indicat în cererea de chemare în judecată, conform dovezii de comunicare de la fila 121 din dosarul de fond, iar termenul de apel s-a împlinit la 28.11.2014.
În atare situație, Curtea constată că cererea de apel formulată de apelantul-reclamant și înregistrată la Tribunalul București la data de 05.12.2014 nu respectă termenul legal, sancțiunea fiind decăderea părții din dreptul de a exercita calea de atac, conform art. 185 din Codul de procedură civilă.
Pentru considerentele arătate, în baza art. 480 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca fiind tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de apel formulată de apelantul-reclamant P. București – Rahova, având CUI RO25040906, cont bancar RO77TREZ_X008849 deschis la Trezoreria sectorului 5 București și sediul în municipiul București, ., sectorul 5, împotriva sentinței civile nr. 8517 din data de 18.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât V. L., având CNP_ și domiciliul în municipiul București, .. 15, blocul M69, scara 1, etajul 8, ., ca fiind tardivă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 aprilie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
R. F.-G. B. A.-C. B. M.
Red./tehn. B.A.C./30.06.2015
Tehn. D.A.M./4 ex./30.04.2015
Tribunalul București
Judecător fond M. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 299/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
