Obligaţie de a face. Decizia nr. 2594/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2594/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 2213/87/2014
ROMÂNIA
DOSAR NR._ (667/2015)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2594
Ședința publică de la 26.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- N. R. I.
JUDECĂTOR - M. V. D.
GREFIER - E. D. C.
Pe rol soluționarea apelurilor declarate de apelanții-pârâți C. L. AL MUNICIPIULUI T. M. și INSTITUȚIA P. MUNICIPIULUI T. M. împotriva sentinței civile nr.1690/26.11.2014, pronunțate de Tribunalul Teleorman-Secția a Conflicte de muncă și Asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT NR.5 T. M. și S. L. ÎNVĂȚĂMÂNT T. M. în numele membrilor de sindicat R. C., S. M., M. N., P. D., S. I., M. F., M. C., V. F., R. M., Goșnea V., N. F., B. M., L. C., B. E., Ioța Ș., G. G., Ș. I., Ț. G., G. N. (Ș.), D. E., R. C., C. I., C. V., F. V., E. V., S. M., C. L., D. L., R. N., Ș. Alelxandra, C. S. M., D. M. și V. N..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea respinge ca inadmisibilă și nefăcută în vreuna din formele de atragere a terților în proces, cererea de lărgire a cadrului procesual în apel prin introducerea ca părți în cauză, a Ministerului Educației Naționale și Ministerului Finanțelor Publice, constată deschise dezbaterile și având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, reține cauza în pronunțare pe cererea de apel.
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1690/26.11.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L. ÎNVĂȚĂMÂNT T. M. - în numele și pentru membrii săi de sindicat: R. C., S. M., M. N., P. D., S. I., M. F., M. C., V. F., R. M., Goșnea V., N. F., B. M., L. C., B. E., I. Ș., G. G., Ș. I., Ț. G., G. N. (Ș.), D. E., R. C., C. I.,C. V., F. V., E. V., S. M., C. L., D. L., R. N., Ș. A., C. S. M., Nete M., V. N. împotriva pârâților GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT NR. 5 T. M., C. L. AL MUNICIPIULUI T. M. și PRIMARUL - INSTITUȚIA P. MUNICIPIULUI T. M..
A obligat pârâții să plătească fiecăruia dintre reclamanții nominalizați – membri de sindicat, dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite conform sentințelor civile nr. 1371/04.04.2011, nr. 3000/25.10.2012 și decizia civilă nr. 514/23._, pronunțate de Tribunalul Teleorman și Curtea de Apel București, începând cu data de 03.07.2011 și până la data plății efective.
S-au respins pretențiile aferente perioadei 04.04._11, fiind prescris dreptul material la acțiune.
În considerente a reținut că prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.71/2009 s-a prevăzut că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială, stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, să se realizeze după o procedură de executare eșalonată pe o perioadă inițial cuprinsă între 2010-2012. Prin acte normative ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr.45/2010, Legea nr.230/2011) au fost aduse modificări sub aspectul perioadei și procentelor de plată, urmând ca executarea obligațiilor să fie finalizată în anul 2016.
Împrejurarea că prin dispozițiile art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată s-a prevăzut actualizarea acestor sume cu indicele prețurilor de consum, comunicat de Institutul Național de S. nu reprezintă un impediment legal în acordarea dobânzii legale penalizatoare, cu titlu de daune – interese moratorii, deoarece prin neexecutarea integrală a obligației de plată la data la care sumele erau datorate, adică la momentul când creanțele au devenit certe, lichide și exigibile, s-a produs în patrimoniul creditorilor un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
Actualizarea creanțelor nu asigură repararea integrală a prejudiciului produs, având o natură juridică diferită de aceea a dobânzii solicitate de reclamanți.
Astfel, actualizarea creanței cu indicele de inflație reprezintă un calcul matematic, aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la puterea lor de cumpărare. Scopul actualizării fiind acela de a menține valoarea reală a obligației monetare la data efectuării plății, aceasta se acordă cu titlu compensatoriu (damnum emergens).
În schimb, dobânda legală penalizatoare, reprezentând câștigul pe care creditorul l-ar fi obținut din investirea banilor, dacă aceștia ar fi fost plătiți la scadență, se acordă cu titlu de reparare a prejudiciului cauzat prin întârziere și acoperă beneficiul nerealizat (lucrum cessans).
Așadar, acordarea dobânzii legale, până la data plății integrale a drepturilor stabilite prin titluri executorii, alături de actualizarea cu indicele de inflație nu conduce la o dublă reparare a prejudiciului, ci asigură o reparare integrală a acestuia, în acord cu dispozițiile art. 1084 din Codul civil din anului 1864, respectiv art. 1531 din Codul civil din anul 2009.
S-a reținut și că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 nu au produs efecte în privința exigibilității creanțelor, în sensul amânării scadenței acestora.
Astfel, creanțele recunoscute în favoarea reclamanților, fiind certe, lichide și exigibile, obligația de plată este cu execuție imediată, chiar de la data pronunțării hotărârilor în primă instanță, potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul muncii, republicat (fost art. 289 din același act normativ, anterior republicării). Aceasta înseamnă că plata trebuia făcută la momentul nașterii raportului juridic obligațional, obligația rezultată din aceste titluri executorii nefiind afectată de vreun termen.
Mai mult, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată nu s-a negat existența și întinderea drepturilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu s-a refuzat punerea acestora în executare, ci s-a stabilit o modalitate de executare eșalonată a obligaților de plată conținute în aceste titluri.
Acest act normativ nu are semnificația exonerării debitorilor de plata daunelor interese moratorii, întrucât art. 1082 din Codul civil din anul 1864, respectiv 1530 din Codul civil din anul 2009, consacră principiul răspunderii debitorului pentru executarea cu întârziere, acesta putând fi obligat la despăgubiri, indiferent dacă a acționat cu intenție sau din culpă. Răspunderea sa civilă va fi atrasă ori de câte ori nu se dovedește existența unei cauze străine, exoneratoare de răspundere, reprezentată fie de cazul fortuit, forța majoră, fapta creditorului însuși ori fapta unui terț pentru care debitorul nu este ținut a răspunde. În plus, pentru ca fapta unui terț să producă efectul exonerator, este necesar ca aceasta să aibă caracteristicile forței majore sau ale cazului fortuit.
Or, eșalonarea plății instituită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată nu este o cauză exoneratoare de răspundere, ci constituie un eveniment pe care debitorii, deși îl puteau prevedea, nu au luat măsuri corespunzătoare, pentru a evita neexecutarea.
Ca atare, în interpretarea dispozițiilor art.1073, art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 și art. 1535 din Codul civil din anul 2009, reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea daunelor - interese moratorii, sub forma dobânzii legale, pentru executarea cu întârziere a obligațiilor rezultate din titlurile executorii.
Reclamanții din prezenta cauză, personal bugetar, au obținut drepturi salariale prin sentințele civile mai susmenționate, irevocabile, plata drepturilor obținute s-a făcut eșalonat potrivit dispozițiilor legale sus menționate și sunt îndreptățiți la repararea întocmai a prejudiciului material cauzat de neexecutarea la timp a obligației de plată de către angajatorul debitor.
Pentru aceste considerente s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, obligând pârâții să plătească fiecăruia dintre reclamanții nominalizați – membrii de sindicat, dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite, conform sentințelor civile nr. 1371/04.04.2011, nr. 3000/25.10.2012 și decizia civilă nr. 514/23._, pronunțate de Tribunalul Teleorman și Curtea de Apel București, începând cu data de 03.07.2011 și până la data plății efective.
Fiind admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 04.04._11 s-au respins aceste pretenții ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel motivat în termen legal apelanții Primarul-Instituția P. și C. L. al Municipiului T. M., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, întemeiat pe prevederile art.223, art.411, alin. 1, pct.2, teza2, art.466, art.470 și art.471 din Codul de procedură civilă; prevederile Legii 215/2001 a administrației publice locale republicată, cu modificările și completările ulterioare; prevederile Legii 1/2011 a învățământului, cu modificările și completările ulterioare; prevederile Legii 53/2003 Codul muncii, republicat; prevederile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare; prevederile OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, cu modificările și completările ulterioare; prevederile OG nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare; prevederile Legii nr. 356/2013 - bugetul de stat pe anul 2014; prevederile HGR nr. 246/2014 privind suplimentare bugetului Ministerului Finanțelor Publice pentru plata titlurilor executorii prevăzute de OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar; prevederile HGR nr. 928/2013 privind suplimentarea bugetului Ministerului Educației Naționale, la capitolul 65.01 „învățământ, titlul 10, cheltuieli de personal, pentru plata titlurilor executorii prevăzute de OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale.
Prin motivele formulate arată că prin hotărârea civilă nr. 1690/26.11.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman - secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, instanța de judecată a respins ca nefondată excepție lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. al Municipiului T. M. și Primarul - Instituția P. municipiului T. M. și a admis în parte acțiunea formulată de S. L. Învățământ T. M., în sensul de a obliga pârâții la plata către reclamant a dobânzii legale aferente drepturilor cuvenite conform sentințelor civile nr. 1371/04.04.2011, nr.3000/25.10.2012 și deciziei civile nr.514/23.01.2012 începând cu data de 03.07.2011 și până la data plății efective.
Apelanții au învederat instanței de judecată faptul că în sentința civilă nr.1690/26.11.2014, Tribunalul Teleorman a respins cererea instituției de a introduce în cauză Ministerul Finanțelor Publice, precum și Ministerul Educației Naționale, în vederea autorizării Ministerul Finanțelor Publice să introducă, la propunerea ordonatorului principal de credite, modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat și în volumul și structura bugetului Ministerului Educației Naționale, respectiv alocarea sumelor reprezentând dobânzi legale penalizatoare solicitate de reclamant în acțiunea formulată.
În acest sens, apelanții solicită instanței admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Instituției P. Municipiului T. M. și introducerea în cauză a celor două ministere.
Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea între pârât și persoana obligată, ori în cauză, reiese că persoana obligată în raportul juridic dedus judecății este Grădinița cu program prelungit nr.5, în calitate de angajator al cadrelor didactice.
În atare situație, nu există nicio legătură de cauzalitate între Instituția P. Municipiului T. M. și drepturile salariale ale personalului didactic din cadrul unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Conform Legii nr.1/2011, legea învățământului, cu modificările și completările ulterioare, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde finanțarea de bază și finanțarea complementară.
Potrivit Legii nr.1/2011, finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli sociale și alte cheltuieli asociate procesului de învățământ. Finanțarea complementară se asigură din bugetele locale și din alte surse, potrivit legii.
Finanțarea de bază cuprinde următoarele categorii de cheltuieli:
- cheltuieli de personal;
- cheltuieli materiale și servicii;
- cheltuieli cu perfecționarea profesională, cu excepția cheltuielilor care se suportă de la bugetul de stat;
- cheltuieli pentru transportul elevilor;
- cheltuieli pentru navetă, respectiv cele 6 călătorii pe calea ferată prevăzute de lege, pentru cadrele didactice de predare și didactice auxiliare.
Așa cum rezultă din prevederile normative mai sus invocate, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde finanțarea de bază și finanțarea complementară.
Finanțarea de bază cuprinde cheltuielile de personal, cheltuieli în care se încadrează salariile și celelalte drepturi salariale ale personalului din cadrul instituțiilor de învățământ de stat preuniversitar. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale, deci nu de la bugetele locale, consiliile locale fiind doar un intermediar între Ministerul Educației Cercetării, Tineretului și Sportului în calitate de angajator, prin reprezentantul său în teritoriu, Inspectoratul Școlar Teleorman și unitățile de învățământ.
Din bugetele locale, precum și din alte surse, se asigură doar finanțarea complementară a acestor instituții, care cuprinde:
- consolidări, investiții și reparații capitale;
- subvenții pentru internatele și cantinele școlare;
- cheltuieli pentru organizarea evaluărilor, simulărilor și examenelor naționale ale elevilor, cu excepția cheltuielilor care se suportă de la bugetul de stat;
- cheltuieli cu bursele elevilor;
- cheltuieli pentru examinarea medicală obligatorie periodică a salariaților din învățământul preuniversitar de stat, cu excepția celor care, potrivit legii, se efectuează gratuit;
- cheltuieli pentru concursuri școlare și activități educative, cultural-artistice, sportive, turistice.
Din analiza Legii nr. 1/2011 a învățământului, rezultă clar că legiuitorul a tăcut distincție între finanțarea asigurată de la bugetul de stat și finanțarea asigurată de la bugetele locale, consiliile locale asigurând doar cheltuielile complementare mai sus enumerate.
Instituția apelantă s-a conformat prevederilor legii și a virat și efectuat plățile eșalonate cu respectarea regulilor generale privind efectuarea cheltuielilor bugetare, instituite prin art. 14 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, neavând. Astfel, un caracter ilicit și, ca atare, nu poate atrage răspunderea civilă a acestora pentru pretinsul prejudiciu invocat de reclamantă.
Astfel, potrivit art. 14 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare:
(1) Cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale.
(2) Nicio cheltuială nu poate fi înscrisa în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) și nici angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectivă cheltuială.
(3) Nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.
Apelanții au considerat necesară introducerea în cauză a celor două ministere, având în vedere hotărârile guvernului, cu titlu de exemplu, menționează HGR nr.246/2014 privind suplimentare bugetului Ministerului Finanțelor Publice pentru plata titlurilor executorii prevăzute de OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar și HGR nr. 928/2013 privind suplimentarea bugetului Ministerului Educației Naționale, la capitolul 65.01 „învățământ, titlul 10 „Cheltuieli de personal., pentru plata titlurilor executorii prevăzute de OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, precum și de OG nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal - bugetare, prin care s-a aprobat suplimentarea bugetului Ministerului Educației cu sume ce vor fi utilizate numai plata titlurilor executorii care intră sub incidența prevederilor OUG nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
Conform prevederilor art. 46 din Legea nr. 356/2013 a bugetului de stat pe anul 2014:
„(1) În anul 2014, plata titlurilor executorii se efectuează în cuantumul prevăzut pentru acest an prin OUG nr.71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, OG nr. 17/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 280/2013, precum și prin OUG nr. 92/2012, din sumele aprobate la titlul cheltuieli de personal, în mod eșalonat în tranșe trimestriale egale”.
„(2) În bugetul Ministerului Finanțelor Publice - Acțiuni generale, la titlul 10, cheltuieli de personal, este prevăzută o sumă globală, din care, prin hotărâre a Guvernului, pot fi majorate în ultima lună a fiecărui trimestru, în cazuri temeinic justificate, cheltuielile de personal prevăzute în bugetele ordonatorilor principali de credite finanțați integral de la bugetul de stat sau din venituri proprii și subvenții alocate de la bugetul de stat, precum și cheltuielile de personal prevăzute în bugetele instituțiilor subordonate finanțate din venituri proprii și subvenții alocate de la bugetul de stat, pentru acoperirea necesarului de credite pentru plata titlurilor executorii conform alin. 1”.
În acest sens, unitatea de învățământ are obligația să calculeze și să solicite sumele corecte pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești, iar în situația în care acțiunea reclamantei este admisă, unitatea de învățământ trebuie să solicite alocarea sumelor reprezentând daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale penalizatoare, în sensul aprobării suplimentării bugetului Ministerului Educației Naționale cu sume având această destinație din bugetul Ministerului Finanțelor Publice.
Față de cele expuse, mai sus, apelanții solicită instanței admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Instituției P. Municipiului T. M. și introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor Publice și a Ministerului Educației Naționale.
Prin acțiunea formulată de S. L. Învățământ T. M. în contradictoriu cu pârâții C. L. al Municipiului T. M., Instituția P. Municipiului T. M. și Grădinița cu program prelungit nr.5, solicită obligarea pârâților la plata de dobânzi legale penalizatoare, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit de creditor prin executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită irevocabil în sarcina debitorului prin titluri executorii, de la data emiterii acestora și în continuare, pentru viitor, până la achitarea integrală a sumelor pe care le datorează cu titlu de drepturi salariale, conform sentințelor și deciziilor pronunțate în favoarea reclamantului și menționate în acțiunea formulată.
Potrivit prevederilor art. 14 - secțiunea a 7-a „Reglementări privind plata neefectuată a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești reprezentând drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar din OG nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, plata neefectuată a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești reprezentând drepturi de natura salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii în perioada 01 ianuarie - 31 decembrie 2012, se va realiza în aceleași condiții cu cele prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobata cu modificări prin Legea nr. 230/2011, ale cărei dispoziții se aplică în mod corespunzător. Plata sumelor mai sus menționate se va efectua din sumele aprobate la titlul „Cheltuieli de personal".
Având în vedere prevederile OUG nr. 71/2009, consideră că nu poate fi atrasă răspunderea instituției apelante prin acordarea dobânzilor legale, pentru acoperirea prejudiciului cauzat creditorilor prin executarea parțială și eșalonată a obligațiilor stabilite prin hotărâri judecătorești.
În susținerea soluției, potrivit art. 1, alin.3 din ordonanță, sumele datorate se actualizează cu indicele prețurilor de consum la data plății, comunicat de Institutul Național de S..
Legiuitorul a prevăzut în mod expres modalitatea de reparare a prejudiciului determinat de executarea cu întârziere, aceasta fiind reprezentată de actualizarea creanței.
O astfel de actualizare are în vedere data la care hotărârea judecătorească a devenit executorie și data efectuării plății procentului stabilit prin ordonanță, astfel încât obligarea pârâților la plata dobânzii legale, alături de actualizarea creanței, ar reprezenta o dublă reparație a aceluiași prejudiciu încercat de creditori, determinat de întârzierea în executarea integrală și devalorizarea continuă a sumelor de bani.
Eșalonarea plății sumelor a fost realizată pe calea unor dispoziții normative, parte din sumele datorate au fost plătite reclamanților, iar pentru perioadele rămase, creanțele nu sunt exigibile, fiind afectate de termene suspensive, stabilite pe cale legală, în favoarea debitorilor.
Astfel, s-a arătat că, în principiu, o creanță constatată printr-o hotărâre judecătorească este exigibilă la momentul la care aceasta devine executorie, fie prin învestirea cu formulă executorie, fie prin recunoașterea acestui caracter.
Insă, ca efect al termenelor legale suspensive stabilite în favoarea debitorilor prin OUG nr.71/2009, creditorii nu pot pretinde executarea obligațiilor înlăuntrul acestor termene, astfel încât, în aceste intervale de timp, nu curge nici dobânda legală aferentă drepturilor bănești.
În plus, pentru antrenarea răspunderii contractuale a debitorilor sub forma obligării acestora la plata dobânzii legale aferentă drepturilor bănești, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile, adică trebuie făcută dovada existenței prejudiciului, a faptei ilicite, a vinovăției și a raportului de cauzalitate. Existența prejudiciului este prezumată prin dispozițiile codului civil, iar fapta ilicită constă în neexecutarea obligației.
În ceea ce privește vinovăția, în materia răspunderii contractuale pentru neexecutarea, operează o prezumție de culpă a debitorului. Această prezumție poate fi înlăturată atunci când se dovedește existența unei cauze exoneratoare, precum cazul fortuit sau forța majoră. Ca atare, debitorul este obligat la plata despăgubirilor ori de câte ori nu dovedește existența unei cauze străine care nu-i este imputabilă.
În cazul răspunderii contractuale, constituie caz fortuit, o împrejurare de fapt, imprevizibilă și de neînlăturat care împiedică în mod obiectiv și fără nicio culpă din partea debitorului, executarea obligației.
Cauza străină exoneratoare de răspundere poate avea ca efect suspendarea temporară executării obligației, ceea ce face ca debitorul să execute cu întârziere, fără a putea fi obligat la plata daunelor-interese pentru prejudiciu încercat de creditor din acest motiv.
În speța de față, instituția apelantă nu a refuzat executarea, ci a făcut aplicarea unui act normativ prin care s-a prevăzut plata eșalonată.
Apelanții au menționat faptul că dispozițiile OUG nr.71/2009 au format obiect al controlului de constituționalitate, iar Curtea Constituțională, în cuprinsul jurisprudenței pronunțate în perioada 2010-2013 a stabilit că măsurile instituite prin actul normativ supus controlului au un caracter temporar și nu aduc atingere substanței drepturilor constatate prin hotărâri judecătorești. Totodată, s-a observat și că, pentru a se evita devalorizarea sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii, actul normativ a prevăzut că acestea se actualizează cu indicele prețurilor de consum, ceea ce garantează executarea în totalitate a creanței, astfel încât, pe calea acestui mecanism temporar și derogator de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătorești se asigură executarea integrală a titlului și se acordă statului posibilitatea de a identifica resursele financiare necesare achitării acestor sume.
Acordarea dobânzii legale impune ca și condiții - premisă necesară și obligatorie, existența unei obligații ajunse la scadență, precum și fapta ilicită și prejudiciabilă a debitorului constând în executarea cu întârziere a acestei obligații exigibile. Sumele supuse executării eșalonate sunt actualizate cu indicele prețurilor de consum conform dispozițiilor art. 1, alin.3 din ordonanță.
În ceea ce privește prima condiție, ca obligația să fie ajunsă la scadență, învederează instanței de judecată că nu este îndeplinită, întrucât prin stabilirea, pe cale legislativă a unor termene pentru executare, măsură dublată de suspendarea executării potrivit dispozițiilor dreptului comun, obligațiile pecuniare care formează obiectul acestei reglementări speciale nu mai sunt pure și simple, ci au fost afectate de termene legale suspensive.
Obligațiile de plată nu sunt ajunse la scadență, având în vedere tranșele anuale care, de altfel, au fost și achitate în condițiile art. 1 și art.2 din OUG nr. 71/2009. Iar pentru viitor, acestea nu sunt ajunse la scadență, astfel că pretențiile reclamantei, de acordare a daunelor - interese moratorii, cu titlu de acoperire a prejudiciului cauzat prin executarea eșalonată a sumelor conform reglementării speciale, nu au o bază legală suficientă.
În actele normative mai sus menționate se precizează expres că orice formă de executare silită având ca obiect drepturi salariale câștigate în baza unor sentințe judecătorești definitive se suspendă, motiv pentru care solicită să se constate că solicitarea unor dobânzi legale sau daune interese, în temeiul noului cod civil, care să-și aibă izvorul în drepturi de această natură, este total nefondată.
Față de cele expuse mai sus, apelanții solicită admiterea apelului formulat, în sensul modificării sentinței civile în tot, respectiv respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nefondată, iar în cazul în care instanța nu va proceda la respingerea acțiunii, solicită modificarea sentinței, în sensul în care să nu fie obligații la plata drepturilor bănești către reclamant, respectiv să admită excepția lipsei calității procesuale pasive a Instituției P. Municipiului T. M. și introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor Publice și a Ministerului Educației Naționale.
Cercetând apelurile declarate, Curtea constată că acestea sunt fondate sub aspectul excepției lipsei calității procesuale pasive a celor doi pârâți-apelanți, caz în care devine de prisos examinarea criticilor formulate pe fondul cauzei.
Se reține așadar, că legitimarea procesuală pasivă a autorităților administrației publice locale, se apreciază prin raportare la prerogativele pe care sunt împuternicite să le exercite, potrivit legii, dincolo de care răspunderea acestora în raporturile juridice de orice natură, nu poate fi angajată.
Din acest punct de vedere, dispozițiile art. 167 din Legea 84/1995, preluate și de art.104 din Legea nr.1/2011 și art. 13 din OUG nr. 32/2001 aprobată prin Legea nr. 374/2001, prevedeau/prevăd că finanțarea instituțiilor de învățământ se realizează din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale. În acest context, consiliul local, la propunerea primarului, aprobă bugetul local, conform art. 36 alin. 4 din Legea 215/2001, precum și repartizarea fondurilor pe unitățile de învățământ preuniversitar, primarul fiind cel care, în conformitate cu dispozițiile art. 63 alin.4 lit.a) raportat la art.63 alin.1 lit.c) din Legea nr. 215/2001, republicată și art. 20 alin.1 și 4 din Legea nr.500/2002, repartizează sumele pentru fiecare unitate de învățământ, în calitatea sa de ordonator principal de credite.
Sub aceste aspecte, în virtutea principiului disponibilității, instanței îi este însă interzis să depășească ori să amendeze obiectul învestirii, fiind ținută să dispună în limitele petitului cu privire la fiecare din persoanele chemate în judecată, în calitate de pârâte. În speță, reclamantul Sindicat a chemat în judecată pe cei trei pârâți, solicitând sancționarea unei obligații nediferențiate de calcul și plată a dobânzii legale penalizatoare. Însă unității teritoriale și autorităților administrative nu le revin propriu-zis aceste atribuții, ci unele subsecvente, legate, după cum s-a anticipat, de asigurarea finanțării învățământului în modalitățile prevăzute de lege, implicit executării plăților dispuse prin hotărâri judecătorești (în acest sens, consiliului local îi incumbă sarcina de a aproba în bugetul local, potrivit art. 81 alin 2 lit. d din Legea nr.215/2001, sumele necesare plății drepturilor salariale ale personalului didactic, pe care primarul urmează a le repartiza pentru fiecare unitate de învățământ). Aceste din urmă prerogative derivă însă din raporturi juridice care implică, pe de o parte, unitatea de învățământ împuternicită cu întocmirea proiectului de buget finanțat din surse locale, cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, însoțit de notele de fundamentare, pe de altă parte, autoritățile cărora acesta se înaintează și care aprobă și repartizează fondurile unităților de învățământ preuniversitar.
Or, dacă ar fi dorit consfințirea prin titlu a obligației derivate din competențele de drept public privitoare la la aprobarea, administrarea și distribuirea creditelor alocate bugetului local (din acestea), ce constituie sursa acordării sumelor necesare executării titlului, reclamantul ar fi trebuit s-o formuleze expres, cu conținut neechivoc, în limitele căruia să se desfășoare analiza Tribunalului și să se pronunțe soluția. Din acest punct de vedere reînvie considerațiile referitoare la faptul că dincolo de prerogativele în materia finanțării unităților de învățământ preuniversitar, a angajării și efectuării cheltuielilor aprobate prin buget, astfel cum sunt stipulate de actele normative ce le guvernează statutul, autoritățile administrative pârâte nu intervin în sfera raporturilor juridice referitoare la calculul și plata efectivă a unor drepturi cu caracter salarial și accesorii ale acestora, ale personalului din învățământul preuniversitar, operațiune la latitudinea exclusivă a unității de învățământ, prin reprezentantul ei, față de care în mod corect se impune sancționată lipsa calității de obligate în raportul juridic litigios, cu configurația dedusă judecății.
Aceasta nu înseamnă însă negarea atribuțiiIor ce revin instituțiilor publice pârâte în legătură cu alocarea fondurilor necesare efectuării plăților, ci doar că ele nu pot fi sancționate în cadrul acțiunii care nu cuprinde un atare obiect, rămânând relevante pentru faza de executare, cât privește modalitățile prin care unitatea de învățământ debitoare va proceda la punerea în aplicare a titlului, făcând demersurile necesare asigurării în bugetul său, a sumelor destinate îndeplinirii obligației de plată.
Deocamdată însă, pe fondul raportului juridic dedus judecății și al conținutului acestuia, între S. reclamant și apelanții-pârâți nu există o relație obligațională directă, în baza căreia cel dintâi să se îndrepte nemediat împotriva entităților administrației publice pentru calculul și acordarea dobânzilor legale la restanțele salariale, astfel că, în considerarea celor expuse și în conformitate cu prevederile art.480(1) din Noul Cod de procedură civilă, apelul declarat va fi admis. Se va schimba în parte sentința atacată, în sensul de a respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu Primarul și C. L. al Municipiului T. M., pentru lipsa calității procesuale pasive, păstrând pentru rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de apelanții PRIMARUL-INSTITUȚIA P. MUNICIPIULUI T. M.,cod de identificare fiscală_ cu sediul în T. M., ., Județul Teleorman și C. L. AL MUNICIPIULUI T. MAGURELE,cod de identificare fiscală 4253731cu sediul în T. M., ., Județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr.1690/26.11.2014, pronunțate de Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT nr. 5 T. M.,cod de identificare fiscală_ cu sediul în T. M., .. 3, Județul Teleorman și S. L. ÎNVĂȚĂMÂNT T. M., cod fiscal_ cu sediul în T. M., ., județul Teleorman în numele și pentru membrii săi de sindicat: R. C. Cnp_, S. M. Cnp_, M. N. Cnp_, P. D. Cnp_, S. I. Cnp_, M. F. Cnp_, M. C. Cnp_, V. F. Cnp_, R. M. Cnp_, Goșnea V. Cnp_, N. F. Cnp_, B. M. Cnp_, L. C. Cnp_, B. E. Cnp_, I. Ș. Cnp_, G. G. Cnp_, Ș. I. Cnp_, Ț. G. Cnp_, G. N. (Ș.) Cnp_, D. E. Cnp_, R. C. Cnp_, C. I. Cnp_,C. V. Cnp_, F. V. Cnp_, E. V. Cnp_, S. M. Cnp_, C. L. Cnp_, D. L. Cnp_, R. N. Cnp_, Ș. A. Cnp_, C. S. M. Cnp_, Nete M. Cnp_, V. N. Cnp_.
Schimbă în parte sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu cei doi pârâți-apelanți, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Păstrează în rest sentința.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.06.2015
PREȘEDINTE, JUDECATOR,
N. R. I. V. M. D.
GREFIER,
E. D. C.
Red.: INR/13.07.2015
Tehnored.:C.C./6 ex/06.07.2015
Jud.fond: V. V.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 619/2015.... → |
|---|
