Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1064/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1064/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 25222/3/2012
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7776/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1064/2015
Ședința publică de la 25 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. I. N.
Judecător M. G.
Judecător A. C. B.
Grefier M. P.
Pe rol soluționarea recursului formulat de S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFĂ SA împotriva sentinței civile nr.4181 din 04.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII - a conflicte de muncă, asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. L. AL PERSONALULUI T. DIN SNTFM, SNTFC, CNCFR - SA - ÎN NUMELE MEMBRILOR DE SINDICAT ENUMERAȚI, I. V., C. C., C. M. V., T. S., Bajan S., Lepadatu M., Raican L., N. G. V., D. V., O. G. C., M. I., S. I., D. T. E., E. E., M. A., Tirtau D., A. T., A. N., A. E., Caramida A., C. L., Cirlig V., C. I. G., E. M. C., Fluerasu E., Frinculescu E., G. F. M., I. V., Mantescu G. L., M. R.- M., Raduta L., S. C., A. I., Branisteanu D., C. C., C. S., E. I., G. S., G. E., I. A. M., I. C. A., M. A., N. F., P. A., P. A., P. F., R. C., S. C., Ciocoreanu G. R., Ciocoreanu M. A., I. M. S., Jachet M. Louisa, M. N., M. C. M., O. G., P. M. M., P. M., P. C., P. E. D., S. M., T. I., Vinatoru D., V. G., V. D., M. V. T., P. Constanta, T. S., U. M., având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta, prin consilier juridic T. I., lipsind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Se învederează că la dosar intimații au depus prin intermediul serviciului registratură, la data de 24.03.2015 întâmpinare, în 2 exemplare.
Se comunică recurentei, prin consilier juridic, un exemplar al întâmpinării.
Curtea, dispune rectificarea citativului, în sensul introducerii, în calitate de intimați, a membrilor de sindicat enumerați la filele 100-104 din dosarul de fond, constatând că din citativ a fost omisă numita P. M..
Curtea acordă cuvântul în solicitare de probe, având în vedere că intimații solicită încuviințarea probei cu înscrisuL anexat întâmpinării, respectiv adresa nr.1555/17.06.2009, emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale către S,N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A.
Recurenta, prin consilier, arată că nu are alte probe de solicitat și că nu se opune solicitării intimaților privind încuviințarea probei cu adresa nr.1555/17.06.2009.
Curtea încuviințează pentru intimați proba cu înscrisuri, respectiv adresa nr.1555/17.06.2009, emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale către S,N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A., și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Recurenta, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față,constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4181/04.04.2014, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 09.10.2014, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea promovată de reclamantul S. L. al Personalului T. din SNTFM, SNTFC, CNCFR-SA, în numele și pentru membrii de sindicat I. V., C. C., C. M. V., T. S., Bajan S., Lepadatu M., Raican L., N. G. V., D. V., O. G. C., M. I., S. I., D. T. E., E. E., M. A., Tirtau D., A. T., A. N., A. E., Caramida A., C. L., Cirlig V., C. I. G., E. M. C., Fluerasu E., Frinculescu E., G. F. M., I. V., Mantescu G. L., M. R.- M., Raduta L., S. C., A. I., Branisteanu D., C. C., C. S., E. I., G. S., G. E., I. A. M., I. C. A., M. A., N. F., P. A., P. A., P. F., R. C., S. C., Ciocoreanu G. R., Ciocoreanu M. A., I. M. S., Jachet M. Louisa, M. N., M. C. M., O. G., P. M. M., P. M., P. C., P. E. D., S. M., T. I., Vinatoru D., V. G., V. D., M. V. T., P. Constanta, T. S., U. M., în contradictoriu cu pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ „CFR MARFĂ” SA, a obligat pârâta să plătească reclamanților diferența dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei și drepturile salariale efectiv plătite în perioada 1.07._10, proporțional cu perioada efectiv lucrată de fiecare dintre aceștia, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data plății efective, precum și dobânda legală aferentă, de la data scadenței până la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel,instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Pârâta este semnatara Contractului colectiv de muncă Unic la Nivel de R. Transporturi pe anii 2008-2010, nr.722/03/24.01.2008, conform anexei 5 poziția 2 .
Potrivit art.41 alin.3 lit.a) din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 „salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta”, aceste dispoziții neregăsindu-se în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății.
Astfel, pentru perioada in litigiu la nivelul societății parate s-au raportat drepturile salariale ale reclamanților la salariul de baza minim brut prevăzut de CCM la nivel de unitate, prevederile art.41 alin.3 lit.a din CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 cu privire la cuantumul salariului de bază minim brut, nefiind aplicate, deși reglementau o valoare a salariului de baza minim brut superioara celui stabilit prin CCM la nivel de unitate.
Art.238 Codul muncii prevede: „1) Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.2) Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.3) La încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.”
Potrivit art.239 din Codul muncii: „prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală.”
Conform art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii, angajatorul are obligația „să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă”, iar art.57 alin.4 prevede că „în situația în care o clauză este afectată de nulitate, întrucât stabilește drepturi sau obligații pentru salariați, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de muncă aplicabile, aceasta este înlocuită de drept cu dispozițiile legale sau convenționale aplicabile, salariatul având dreptul la despăgubiri.”
În consecință, prevederile art.41 alin.3 lit.a din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 trebuiau a fi preluate în CCM valabil la nivelul pârâtei în intervalul 2009-2010 și de asemenea, să fie transpuse în mod corespunzător și în conținutul clauzelor contractelor individuale de muncă ale salariaților acesteia.
Instanța nu poate primi apărările paratei referitor la faptul ca reclamanții de comun acord cu reprezentanții acestora au agreat neaplicarea dispozițiilor CCM la nivel de ramura deoarece, pe de o parte, conform art.165 CM „Acceptarea fără rezerve a unei părți din drepturile salariale sau semnarea actelor de plată în astfel de situații nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor, potrivit dispozițiilor legale sau contractuale.”, iar, pe de altă parte, conform art.243 din Codul muncii „executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți”, iar „neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta”.
Față de prevederile legale expuse mai sus instanța de fond a reținut că mențiunile cuprinse in clauza din contractele individuale de muncă referitoare la nivelul salariului de bază minim brut aplicabil în cazul reclamanților, este afectată de nulitate, deoarece dreptul salarial pe care-l stabilește nu este în acord cu dispozițiile art.41 alin.3 lit.a din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010, aceasta fiind înlocuită de drept cu cea din Contractul colectiv de muncă aplicabil.
Cât privește intervalul 01.07._10, instanța de fond a reținut ca și pentru această perioadă temeiul acordării drepturilor solicitate de reclamanți l-a constituit tot Contractul colectiv de muncă Unic la Nivel de R. Transporturi pe anii 2008-2010, înregistrat sub nr.722/24.01.2008, publicat în Monitorul Oficial nr.3 din 11.02.2008, care în condițiile art.4 alin.2 și-a prelungit valabilitatea pentru 12 luni, respectiv pana la data de 31.12.2011
Pentru considerentele expuse, instanța de fond a admis cererea si a obligat pârâta să plătească reclamantului pentru membrii de sindicat semnatari diferențele dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art.41 alin.3 lit.a din CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plătite pe perioada 01.07._10, proporțional cu perioada efectiv lucrata de fiecare dintre aceștia.
În ceea ce privește cererea privind obligarea pârâtului la plata sumelor indexate cu indicele de inflație și a dobânzii legale, Tribunalul a considerat această solicitare justificată având în vedere că pârâții sunt în culpă pentru neacordarea sumelor cuvenite reclamanților, precum si pentru neinițierea unor măsuri care să aibă ca finalitate plata acestor sume, în speță neexistând o cauză străină exoneratoare de răspundere. Astfel reclamanții au dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit ce include și beneficiul de care au fost lipsiți. Indicele de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen economic, specific perioadei de trecere la economia de piață și prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, coeficientul de scădere a puterii de cumpărare. Prin aplicarea în practică a acestui calcul banii sunt aduși la actuala lor putere de cumpărare. Cât privește dobânda, acesta reprezintă câștigul, folosul ori profitul pe care l-ar fi obținut reclamanții din investirea banilor dacă pârâții ar fi plătit debitul datorat la termen.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a dispus obligarea pârâtei la plata sumelor actualizate cu rata inflației si dobânda legala aferenta, de la data scadentei pana la data plății efective.
Prin încheierea de ședință din data de 26.03.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în același dosar, instanța a pus în discuția părților excepția de litispendență pentru reclamanta P. M., excepție care a fost admisă, dispunându-se disjungerea acestei cereri și formându-se un alt dosar.
În termen legal,împotriva sentinței sus menționate, precum și a încheierii de ședință din data de 26.03.2014, a formulat cerere de recurs pârâta S. N. DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFA „CFR MARFA SA” solicitând în temeiul art. 304 pct. 8, 9 și art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, admiterea recursului și în consecință, modificarea acesteia în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, iar în temeiul art. 404 Cod procedură civilă, restabilirea situației anterioare prin întoarcerea executării, pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
In temeiul art 304 pct. 8, 9 Cod Procedură Civilă, modificarea hotărârii se poate cere pentru motive de nelegalitate când instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și când este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În ceea ce privește soluționarea excepției prescrierii dreptului material la acțiune, consideră recurenta că în mod greșit au fost interpretate dispozițiile art. 268 Codul Muncii și art.160 Codul Muncii.
Potrivit art. 268 alin. l lit. e din Codul Muncii (republicat M.Of.345/2011), cererile privind soluționarea unui conflict de muncă, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Recurenta arată că își menține apărările formulate privind admiterea excepției prescrierii dreptului material la acțiune având în vedere următoarele considerente:
S. solicită acordarea retroactivă a unor drepturi ce izvorăsc din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură transporturi, iar potrivit art. 268 alin. l lit. « e » din Codul Muncii republicat," cererile privind soluționarea unui conflict de muncă, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune. „
Contractul colectiv de muncă este un contract cu caracter general, permanent și obligatoriu pe perioada sa de valabilitate, perioadă determinată, care în cazul particular tratat este de un an. Astfel, orice conflict colectiv în legătură cu executarea contractului colectiv de muncă, ca și conflict de drepturi, este în strânsă legătură cu perioada de valabilitate, termenul legal de prescripție al dreptului la acțiune fiind determinat și prin prisma acestui aspect.
Termenul de 6 luni prevăzut de art. 268 alin. (1) lit. e) din Codul muncii republicat, are în vedere faptul că orice conflict colectiv „trebuie să-și găsească soluționarea într-un termen rezonabil", îndeplinindu-se astfel un principiu constituțional statuat de art. 21 din Constituție, CCM-urile produc efecte numai pe perioada pentru care au fost încheiate, astfel că, acestea fiind expirate, nu mai pot produce efecte juridice.
Față de cele menționate, pentru a determina normele aplicabile sub aspectul prescripției dreptului material la acțiune, este necesar să se analizeze în principal izvorul drepturilor solicitate.
Reclamanții solicită acordarea retroactivă a unor drepturi salariale pentru perioada 2009-2010 și având în vedere data la care a fost înregistrată acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar pe rolul instanței, solicită recurenta să se constate că dreptul la acțiune al reclamanților era stins prin prescripție.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 542/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
