Pretentii. Decizia nr. 238/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 238/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 5942/87/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2800/2013)
Decizia civilă nr.238
Ședința publică din data de la 21 ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. F. G.
JUDECĂTOR: B. A. C.
JUDECĂTOR: C. C. G.
GREFIER: B. M.
Pe rol se află cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă C. Județeană de Pensii Teleorman împotriva sentinței civile nr. 574 din data de 12.02.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. F. P., având ca obiect pretenții, plată diferență pensie, daune compensatorii.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi a fost restituită la dosar dovada de citare emisă pe numele intimatului-reclamant P. F. P., cu mențiunea „destinatar decedat”. Totodată, se mai arată că a trecut mai mult de un an de la ultimul act de procedură, cauza fiind suspendată la data de 30.10.2013, potrivit dispozițiilor art. 243 alin.(1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, dat fiind decesul părții intimate-reclamante P. F. P..
Curtea, având în vedere cele învederate cât și faptul că intimatul-reclamant P. F. P. a decedat, astfel cum rezultă din mențiunile făcute de factorul poștal pe dovada de comunicare a hotărârii recurate (fila 19 dosar fond) în raport de care s-a dispus suspendarea pricinii conform art.243 alin.1 pct.1 din Codul de procedură civilă, cât și pe dovada de citare emisă pentru termenul de azi (fila 17 dosar recurs). Față de cele ce preced, din oficiu, reține cauza în pronunțare asupra incidentului procedural al perimării.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 29.11.2012 și înregistrată sub nr._, reclamantul P. P., a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman, să se dispună obligarea pârâtei la plata de daune interese compensatorii, reprezentând actualizarea cu indicele de inflație a diferențelor drepturilor de pensie, recalculate conform O.U.G. nr.4/2005 și a sentinței civile nr.1176, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._, începând cu data de 11.03.2007și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, a arătat reclamantul că în baza deciziei nr._/01.03.1994, este beneficiarul unei pensii pentru muncă depusă și limită de vârstă, începând cu 01.01.1994.
Prin sentința civilă nr. 574 din data de 12.02.2013, Tribunalul Teleorman a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pe perioada 11.03.2007 – 28.11.2009, invocată din oficiu de instanță; a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul P. F. P., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman; a obligat pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman să plătească reclamantului actualizarea cu indicele de inflație a diferențelor drepturilor de pensie plătite potrivit sentinței civile nr. 1176/05.05.2010, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, începând cu data de 29.11.2009 și până la data plății și a respins pretențiile aferente perioadei 11.03.2007 – 28.11.2009, constatând prescris dreptul material la acțiune.
Analizând actele și lucrările dosarului ,Tribunalul a reținut următoarele:
Cu prioritate, a analizat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului, invocată din oficiu, pentru perioada 11.03.2007/28.11.2009, pe care a considerat-o întemeiată față de dispozițiile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958, fiind admisă pentru perioada precitată, și pe cale de consecință, a respins acțiunea pentru această perioadă ca prescrisă.
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamant are ca obiect actualizarea unor diferențe de pensie acordate reclamantului cu întârzierea de către pârâtă, ca urmare a punerii în executare a sentinței civile nr.1176/05.05.2010 a Tribunalului Teleorman, pronunțată în dosarul nr._ rămasă irevocabilă.
Având de analizat această cerere prin care reclamantul a solicitat practic îndeplinirea exactă a obligației încălcate de pârâtă prin calculul greșit al pensiei raportat la momentele la care diferențele de pensie au fost achitate, Tribunalul a constatat că pretențiile reclamantului își au izvorul juridic în dispozițiile art.1073 din Codul civil, potrivit căruia debitorul are dreptul la îndeplinirea exactă a creanței sale, iar deprecierea în timp a valorii monedei naționale face ca executarea cu întârziere a obligației să diminueze din valoare reală a creanței. De aceea, creanța trebuie reevaluată la momentul plății, temeiul juridic al unei asemenea cereri de chemare în judecată fiind art. 1073 din Codul civil.
Pe de altă parte s-a avut în vedere și disp.art.1082 și 1084 Cod civil, potrivit cu care, debitorul este osândit la plata unor daune interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării chiar dacă nu este vorba de o rea-credință din partea sa, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină (ceea ce nu este cazul în speță).
Astfel, potrivit dispozițiilor art.1082 și 1084 Cod civil, reclamantul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului concretizat din pensia care i se cuvine și anume de beneficiul de care a fost lipsită o perioadă de timp.
Indicele de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil fenomenului economic specific perioadei de trecere la economia de piață și prin care se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație.
Este evident că reclamantul a suferit un prejudiciu cert prin devalorizarea leului și scăderea puterii de cumpărare, iar acest prejudiciu crește și în prezent.
Jurisprudența constantă a CEDO a condamnat în mod repetat statul român, constatând că a avut loc o încălcare a art.1 din Protocolul nr.1, atunci când părțile nu au beneficiat de reactualizarea creanței exigibile, care constituie un „bun” în conformitate cu articolul prevăzut mai sus, raportat la coeficientul de inflație.
Pentru aceste considerente, Tribunalul a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta la plata de daune interese, constând în reactualizarea conform indicelui de inflație a diferențelor drepturilor de pensie recalculate și plătite conform sentinței civile nr. 1176/05.05.2010 pronunțată de Tribunalul Teleorman, pe perioada 29.11.2009 și până la data plății.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman, a declarat recurs la data de 29.03.2013, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 09.04.2013, sub nr._ .
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 din Codul de procedură civilă, recurenta-pârâtă a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate, în sensul menținerii admiterii acțiunii în parte și respingerii acțiunii reclamantului pentru partea admisă de instanța de fond.
La termenul de judecată din 30.10.2013, Curtea a dispus suspendarea judecății cauzei în baza dispozițiilor art. 243 alin.(1) pct.1 din Codul de procedură civilă, constatând că intimatul-reclamant a decedat ulterior comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
La data de 5 noiembrie 2014, pricina a fost repusă pe rol, din oficiu, pentru verificarea condițiilor perimării.
Curtea va ține seama și de dispozițiile art.250 alin.(2) Cod de procedură civilă, neintervenind suspendarea cursului perimării deoarece decesul intimatului nu a intervenit în ultimele 3 luni ale termenului de perimare.
Având în vedere lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei, Curtea va admite excepția de perimare invocată din oficiu la termenul de judecată din 21 ianuarie 2015.
În acest sens se constată că de la data ultimului act de procedură ce a fost îndeplinit la 30.10.2013, dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an, din vina părților. Față de actele de procedură îndeplinite în cauză, Curtea constată că sunt aplicabile dispozițiile art. 248 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Ori, ultimul act de procedură a fost îndeplinit la 30.10.2013, iar de la această dată dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an, din vina părților. În consecință, față de lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei, Curtea va admite excepția de perimare invocată din oficiu la termenul de judecată din 21.01.2015, iar în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) din codul de procedură civilă va perima cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimată cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă C. Județeană de Pensii Teleorman împotriva sentinței civile nr. 574 din data de 12.02.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. F. P..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
R. F. B. A. C. C.
G. C. G.
Grefier,
B. M.
Red./tehn. C.C.G./26.01.2015
Tehn. M.B./2 ex./26.01.2015
Judecător fond M. M.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 2638/2015. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Decizia nr. 40/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
