Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1895/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1895/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 25669/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 33/2015)
DECIZIE Nr. 1895/2015
Ședința publică de la 25 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. D. B.
Judecător M. P.
Grefier R. N. C.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta-reclamantă H. M., împotriva sentinței civile nr.8750 din data de 24.09.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cauza având ca obiect: contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelanta-reclamantă H. M., personal, legitim du-se în fața Curții, lipsind intimata-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la identificarea apelantei-reclamante H. M., aceasta legitimându-se cu Cartea de identitate, datele fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.
Nefiind de formulat cereri prealabile judecății, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apelantei-reclamante în susținerea apelului declarat.
Apelanta-reclamantă H. M., având cuvântul, solicită valorificarea adeverințelor noi.
Curtea dă lămuriri apelantei-reclamante, învederându-i acesteia că prezentul apel se referă la adeverințe emise ulterior celor care fac obiectul primei judecăți, precum și că adeverințele nou emise trebuie să facă obiectul unei alte judecăți, în cazul în care partea reclamantă este nemulțumită.
Apelanta-reclamantă arată, la solicitarea Curții, că ea a depus adeverințele la C. de P. la data de 09.10.2014, că i s-au emis decizii în baza noilor adeverințe și că a formulat contestație. Concluzionând, pentru cele învederate, solicită admiterea apelului.
Curtea, în raport de dispozițiile art. 394 din Codul de procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține apelul în pronunțare.
CURTEA ,
Asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.8750 din data de 24.09.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta H. M., în contradictoriu cu pârâta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI (C.P.M.B.).
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, prima instanță a reținut că, începând cu data de 06.10.2011, contestatoarea H. M. beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, prin trecere de la pensia de invaliditate.
Prin contestația formulată, contestatoarea a solicitat anularea deciziei de pensie pentru limită de vârstă, arătând că drepturile de pensie nu au fost corect stabilite, fără însă a preciza, în mod concret, criticile pe care le are de adus deciziei contestate, respectiv dacă au fost omise anumite perioade la valorificarea drepturilor de pensie sau dacă anumite venituri nu au fost valorificate.
Contestatoarea a beneficiat, începând cu data de 01.01.1997, de pensie de invaliditate, reținându-se un stagiu realizat de 21 de ani, 3 luni și 29 de zile.
Prin Decizia nr._/23.07.2012 (fila 73), contestatoarea a fost trecută la pensie pentru limită de vârstă începând cu data de 06.10.2011, reținându-se un stagiu de cotizare realizat de 36 de ani și 3 zile.
Se remarcă, astfel, că, la stagiul reținut prin decizia de invaliditate de 21 de ani, 3 luni și 29 de zile, s-a adăugat stagiul asimilat din perioada în care aceasta a beneficiat de pensie de invaliditate, rezultând astfel un stagiu de cotizare realizat de 36 de ani și 3 zile, rezultând, prin urmare, că stagiul realizat a fost corect reținut.
În ceea ce privește veniturile valorificate la stabilirea drepturilor de pensie din analiza comparată a datelor privitoare la activitatea în muncă cu fișa de pensie se constată că intimata la stabilirea drepturilor de pensie a valorificat în mod corect drepturile salariale de care a beneficiat contestatoarea.
Față de aceste considerente cât și față de faptul că petenta nu a indicat în mod concret alte critici aduse deciziei contestate, Tribunalul a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, în termenul legal și motivat, apelanta-reclamantă H. M., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel formulate, apelanta-reclamantă susține că, în anul 1997, ea a depus carnetul său de muncă, în original, la C. de P. a Municipiului București.
Mai susține că, întrucât a lucrat în industria ușoară, în societăți și a realizat venituri brute în acord individual - venituri la care s-a reținut și livrat CAS conform legilor în vigoare – ea a câștigat un salariu consistent, însă, cu toate acestea primește o pensie foarte mică, cu ceva mai mult decât o pensie socială primită de persoane care nu au avut o zi de muncă.
În motivarea apelului se mai arată că apelanta-reclamantă a beneficiat de pensie de invaliditate în perioada 1997 – 2011, fiind trecută la pensie pentru limită de vârstă în anul 2011, sens în care ea face dovada cu deciziile pe fiecare an, depuse la dosar.
În data de 09.10.2014, apelanta-reclamantă a depus la C. de P. o cerere și trei adeverințe, din care o adeverință ce atestă vechimea și două adeverințe ce atestă venituri brute, în care se arată că reclamanta a lucrat în acord individual, precum și că s-a reținut și virat CAS conform legilor în vigoare. Apelanta-reclamantă arată că, în cerere, ea a solicitat să i se ia în calcul indicii de corelație din perioada 2011 – 2014, întrucât ea a ieșit la pensie la limită de vârstă în 2011 și consideră că pot fi aplicabili și pentru ea.
Precizează că s-a grăbit foarte tare C. Locală de P. să îi trimită răspunsul, în sensul că ea nu are acest drept. Astfel, apelanta-reclamantă solicită Curții să îi fie luată în calcul vechimea în muncă atestată prin adeverințele depuse. Or, arată apelanta-reclamantă, pentru a efectua recalcularea C. de P. nu s-a grăbit, fiind necesar ca ea să meargă de trei ori pentru răspuns, pentru aceeași umilință: „v-am trimis eu pe drum”.
Apelanta consideră că are aceeași soartă ca și în anul 2012. Arată că a ieșit la pensie în 2011, iar, la mai multe insistențe, se rezolvă după un an. De asemenea, mai arată că îi sunt recunoscuți 36 de ani și 3 zile de activitate, iar stagiul asimilat nu i s-a acordat, astfel că nu a ajuns nici măcar la un punct pensia, ce este plătită la valoarea punctului de pensie. Or, aceasta este sub valoarea punctului.
Concluzionând, pentru toate aceste motive, apelanta-reclamantă solicită admiterea cererilor sale, ca fiind întemeiate, așa cum au fost formulate și precizate, cu consecința respingerii și anulării Deciziei nr._/23.07.2012, astfel încât să fie dispusă recalcularea corectă a cuantumului pensiei ce i se cuvine.
Analizând apelul declarat, prin prisma motivelor de apel formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin contestația formulată de către contestatoarea H. M. împotriva deciziei nr._/23.07.2012, emisă de C. de P. a Municipiului București, se susține că drepturile de pensie nu au fost recalculate corect. Se arată că stagiul total de cotizare este de 36 ani și 3 zile.
În esență, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, prin contestația formulată contestatoarea a solicitat anularea deciziei de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, arătând că drepturile sale de pensie nu au fost corect stabilite, fără, însă, a preciza, în mod concret, criticile pe care ea le are de adus deciziei contestate, respectiv dacă au fost omise anumite perioade la valorificarea drepturilor de pensie sau dacă anumite venituri nu au fost valorificate.
În primul rând, se observă că apelanta-contestatoare, începând cu data de 01.01.1997, a beneficiat de pensie de invaliditate, fiindu-i determinat un stagiu de cotizare realizat de 21 de ani, 3 luni și 29 de zile.
Prin Decizia nr._/23.07.2012 (fila 73 dosar fond), apelanta-contestatoare a fost trecută la pensie pentru limită de vârstă începând cu data de 06.10.2011, fiindu-i determionat un stagiu de cotizare realizat de 36 de ani și 3 zile.
Sub acest aspect, Curtea observă că, la stagiul de cotizare determinat prin Decizia de acordare a pensiei de invaliditate, de 21 de ani, 3 luni și 29 de zile, i s-a adăugat stagiul asimilat din perioada în care aceasta a beneficiat de pensie de invaliditate, rezultând, astfel, un stagiu de cotizare realizat de 36 de ani și 3 zile. Concluzionând, Curtea constată că stagiul de cotizare realizat a fost determinat corect.
În ceea ce privește veniturile valorificate la stabilirea drepturilor de pensie, din analiza comparată a datelor privitoare la activitatea în muncă cu Fișa de pensie, se constată că intimata-pârâtă C.P.M.B., la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite apelantei-reclamante, a valorificat în mod corect drepturile salariale de care a beneficiat aceasta.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că acest motiv de apel apare ca nefondat, astfel că nu îl va primi.
Prin cel de-al doilea motiv de apel, se susține că, la data de 09.10.2014, apelanta-reclamantă a depus la C. de P. o cerere și trei adeverințe: o adeverință care atestă sporul de vechime, iar două adeverințe care atestă venituri brute, care ar face dovada că apelanta-reclaamntă a lucrat în acord individual, precum și că s-a reținut și virat C.A.S., conform legilor în vigoare. Față de această împrejurare, solicită să i se ia în calcul indicii de corelație din anii 2011 - 2014.
Nici acest motiv de apel nu poate fi primit, deoarece, în raport de data sesizării primei instanțe - 23.07.2013 și de data depunerii cererii de revizuire a drepturilor de pensie în baza celor trei adeverințe - 09.10.2014, Curtea constată că, prin acest motiv de apel, se tinde la modificarea cadrului procesual stabilit în fața primei instanțe, ceea ce, în raport de dispozițiile art. 478 alin. (1) Cod procedură civilă, este inadmisibil.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat, menținând, ca legală și temeinică, sentința atacată, întrucât aceasta a fost pronunțată atât cu interpretarea corectă a actului juridic dedus judecății, cât și cu interpretarea și aplicarea corespunzătoare a normelor de drept incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă H. M., CNP_, cu domiciliul în București, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr.8750 din data de 24.09.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI,cu sediul în București, Calea V., nr. 6, sector 3,
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. E. B. M. P.
GREFIER,
R. N. C.
red.:M.P./25.09.2015
dact.:C.C./4 ex./10.07.2015
Jud. fond: D. D.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1711/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1896/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
