Recalculare pensie. Decizia nr. 1345/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1345/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 1898/87/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 88/2015)
Decizia Civilă Nr.1345
Ședința publică din data de 23 Aprilie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE S. G. I.
JUDECĂTOR M. C.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelantul-reclamant V. I., împotriva sentinței civile nr.1420/21.10.2014, pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal – Complet specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii Teleorman, cauza pe fond având ca obiect „recalculare pensie”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-reclamant V. I., prin avocat S. E. F., cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 13 dosar apel, emisă conform contractului de asistență juridică încheiat sub nr._/2015, lipsind intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii Teleorman.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Apelantul-reclamant V. I., prin avocat, arată că nu are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții apelante prezente în susținerea motivelor de apel deduse judecății.
Apelantul-reclamant V. I., prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii judecătorești apelate, în sensul admiterii acțiunii reclamantului, și, pe cale de consecință obligarea pârâtei C. Județeană de Pensii Teleorman la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani și nu de 30 de ani, având în vedere faptul că acesta și-a desfășurat activitatea în grupa I-a de muncă așa cum rezultă din înscrisurile atașate dosarului cauzei.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea potrivit dispozițiilor prev. de art.394 alin.(1) din codul de procedură civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în vederea soluționării.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ din data de 10. 06. 2014, reclamantul V. I., a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, conform dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
A solicitat reclamantul și obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și cea încasată pe ultimii trei ani, indexate cu rata inflației, până la data plații efective.
Prin sentința civilă nr. 1420 din data de 21 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de muncă asigurări sociale și contencios administrativ fiscal în dosarul cu nr._ a fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamantul V. I., în contradictoriu cu pârâtul C. Județeană de Pensii Teleorman.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr._/1991 a Casei Județene de Pensii Teleorman (f.4), reclamantul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă începând cu data de 01.08.1990.
Conform art. 107 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, „(1) În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.
(2) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor.”
C. de pensii soluționează cererea printr-o decizie de revizuire, decizie care poate fi contestată potrivit art. 149 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare.
Dispozițiile legale impun titularului dreptului la pensie obligația de a adresa cererea referitoare la revizuirea pensiei casei teritoriale de pensii în raza căreia se află domiciliul său, cerere pe care reclamantul nu a formulat-o, solicitând instanței obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani și la plata diferențelor drepturilor de pensie ca urmare a recalculării pensiei prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Cu privire la această solicitare, instanța a reținut că, în vederea uniformizării drepturilor de pensie, legiuitorul a prevăzut ca pensionarii sistemului public de pensii, ale căror drepturi de pensie s-au deschis sub incidența actelor normative în vigoare până la data de 01.04.2001, să beneficieze de recalcularea drepturilor de pensie cu respectarea principiilor Legii nr. 19/2000.
În acest sens, au fost adoptate H.G. nr. 1550/2004 și O.U.G. nr. 4/2005 care au prevăzut că procedura de recalculare conform Legii nr. 19/2000 să se realizeze pe etape în raport de data înscrierii la pensie.
Întrucât recalcularea drepturilor de pensie s-a efectuat prin valorificarea întregului stagiu de cotizare realizat în sistemul public de pensii, legiuitorul, prin dispozițiile art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr..4/2005, a prevăzut ca pensionarul să aibă posibilitatea de a solicita modificarea drepturilor recalculate prin luarea în calcul și a altor elemente (sporuri, salarii) dovedite cu adeverințe.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 7 alin.(3) din O.U.G. nr. 4/2005, cererile de recalculare formulate urmau a se soluționa în termenul prevăzut la art. 86 din Legea nr. 19/2000, iar drepturile modificate să fie acordate, prin derogare de la prevederile art. 95 și 169 din Legea 19/2000, de la data plății drepturilor recalculate, cu respectarea termenului general de prescripție, calculat începând cu data înregistrării cererii.
Legea nr. 262/2008 a modificat dispozițiile art. 7 alin.(3) din O.U.G. nr. 4/2005, în sensul că pentru persoanele care depun cererea după 5 ani de la data drepturilor recalculate, noile drepturi recalculate urmau a se acorda potrivit art. 169 din Legea nr. 19/2000.
Prin urmare, legiuitorul a prevăzut ca pensionarul sistemului public de pensii care a beneficiat de recalcularea drepturilor de pensie conform O.U.G. nr. 4/2005 și H.G. nr. 1550/2004, să solicite în termen de 5 ani de la data recalculării drepturilor de pensie, modificarea drepturilor recalculate, urmând ca drepturile de pensie față cum au fost recalculate să fie acordate cu respectarea termenului general de prescripție calculat de la data formulării cererii.
Însă, termenul de 5 ani prevăzut de legiuitor prin dispozițiile Legii nr.
262/2008 s-a împlinit în luna decembrie 2010, astfel că, începând cu 01.01.2011, procesul de recalculare prevăzut de H.G. nr. 1550/2004 și O.U.G. nr. 4/2005 s-a finalizat, drepturile de pensie putând fi recalculate numai în condițiile prevăzute de dispozițiile legale în materie în vigoare la data formulării cererii de recalculare.
Pe de altă parte, începând cu data de 01.01.2011 a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ care a abrogat Legea 19/2000, H.G. nr. 1550/2004 și O.U.G. nr. 4/2005.
Prin urmare, instanța apreciază că, începând cu această dată, drepturile de pensie ale pensionarilor din sistemul public de pensii pot fi recalculate doar în condițiile acestui act normativ, iar nu în condițiile unor acte normative abrogate (H.G. nr. 1550/2004 și O.U.G. nr. 4/2005).
În consecință, față de data formulării acțiunii (10 06 2014), reclamantul nu se regăsește în situația prevăzută de art. 7 alin. (3) din OUG nr. 4/2005 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2008, respectiv formularea unei cereri de recalculare în termen de 5 ani de la data de 01.12.2005.
Mai mult, acțiunea acestuia este formulată la o dată la care dispozițiile legale ce constituiau temeiul juridic al posibilității sau vocației reclamantului de a obține o hotărâre judecătorească în sensul pe care îl dorește, nemaiputându-se vorbi despre existența unui drept la recalcularea pensiei și a obligației legale corelative ce revenea pârâtei.
Legea nr. 263/2010 nu mai prevede posibilitatea recalculării drepturilor de pensie pentru persoanele care s-au pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977 și au lucrat în grupe speciale de muncă, ci prin dispozițiile art. 100 stabilește un alt sistem, cel al majorării punctajelor lunare pentru perioadele în care s-a prestat activitate în grupe superioare de muncă.
Acesta este un alt argument prin care se justifică respingerea cererii de chemare în judecată. Mai precis, câtă vreme legiuitorul i-a acordat reclamantului-persoană fizică anumite drepturi pentru perioada în care a activat în grupe speciale de muncă, el nu mai poate obține beneficii suplimentare pentru aceleași motive, beneficii ce decurgeau din prevederi legale care au fost abrogate. Nu numai că o asemenea situație nu ar avea fundament în drept, dar ar fi nerezonabilă și nejustificată.
Dacă s-ar admite pretențiile deduse judecății, autorul acțiunii ar obține un dublu câștig pornind de la aceeași situație premisă, decurgând din împrejurarea că a lucrat în grupe superioare de muncă.
S-ar ajunge ca punctajul mediu anual în cazul său să fie mărit succesiv, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani și apoi prin adăugarea punctajului suplimentar prevăzut de art. 100 din Legea nr. 263/2010, ceea ce ar fi inechitabil, tocmai pentru că se bazează pe rea aceleiași stări de fapt: desfășurarea activității în grupele de muncă.
Altfel spus, dată fiind voința clar exprimată de legiuitor prin Legea nr.263/2010, după . acesteia, persoanele care au diverse perioade lucrate în grupele l și a ll a de muncă sunt îndreptățite să li se acorde doar punctajul suplimentar prevăzut de art. 100, iar nu să beneficieze și de alte avantaje, care nu mai au nicio o bază legală.
Instanța nu a putut avea în vedere nici Decizia nr.40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție referitoare la interpretarea dispozițiilor art. 77 alin.2 raportat la art. 43 alin.1 și 2 din Legea 19/2000, deoarece aceasta nu-și mai găsește aplicabilitatea în prezent, având în vedere că O.U.G. nr. 4/2005, H.G. nr. 1550/2004 și Legea nr. 19/2000 au fost abrogate începând cu 01.01.2011, dată de la care reclamantul are posibilitatea legală de a solicita recalcularea drepturilor de pensie doar în condițiile Legii nr. 263/2010.
Pe de altă parte s-a mai reținut că reclamantul a beneficiat începând cu data de 01. 01. 2011 de punctaj suplimentar conform art. 169 din Legea nr 263/2010 pentru cei 22 de ani, 10 luni și 17 de zile lucrați în grupa 2 de muncă.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept arătate, Tribunalul a respins ca nefondată acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, reclamantul V. I..
În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 C.pr.civ., apelantul reclamant arată că este adevărat că art. 196 lit. n și p din Legea nr. 263/2010 abroga în mod expres prevederile OUG nr. 4/2005 și HGR nr. 1550/2004, dar în speța de față avem de-a face cu de o greșita aplicare a textelor de lege, de către C. de pensii, care la recalcularea dreptului de pensie a utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 ani, în loc de 20 ani, cât era normal să utilizeze.
În această situație, consideră că a fost prejudiciat de un drept ce a fost instituit printr-o normă legală, astfel încât chiar și în situația abrogării textelor de lege, exista obligația de a i se aplica prevederea legală, fiind admisibil cel puțin cel de al doilea capăt de cerere.
Faptul că la recalcularea drepturilor de pensie s-a utilizat de către C. de pensii un stagiu de cotizare mai mare, decât cel avut în vedere la data stabilirii pensiei, nu incumba apelantului reclamant, astfel încât acesta nu poate fi lipsit de dreptul său legal, prin abrogarea textului de lege.
Mai mult, legiuitorul a înțeles că s-a produs a încălcare a dreptului său legal, motiv pentru care, chiar Legea nr. 263/2010, conține dispoziții care prevăd majorarea punctului de pensie pentru persoanele aflate în situația sa.
Nu se poate invoca nici prescripția dreptului la acțiune, în temeiul art. 7 alin.6, din OUG nr. 4/2005, coroborat cu art. 169 alin.3 din Legea nr. 19/2001, având în vedere că este un drept cu prestație succesivă.
Respingând în totalitate cererea, instanța practic nu a dat eficienta juridică dispozițiilor OUG nr. 4/2005, respectiv HGR nr. 1550/2004, implicit a drepturilor ce trebuia să-i fie acordate de la data aplicării acesteia, încasând o pensie mai mică cea cuvenită, fiind astfel prejudiciat prin neacordarea unui drept de care trebuia să beneficiez în mod legal.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că apelul este nefondat, urmând a fi respins.
Soluția primei instanțe de respingere a cererii de chemare în judecată este corectă și se impune a fi menținută, dar pentru alte considerente decât cele avute în vedere de tribunal.
Drepturile de pensie ale apelantului reclamant s-au nascut la data de 01.08.1990, in baza Legii nr. 3/1977, acesta fiind actul normativ care trebuie avut in vedere pentru determinarea stagiului complet de cotizare aplicabil.
Aceasta intrucat potrivit art. 2 alin. 3 din H.G. nr. 1550/2004 privind efectuarea operatiunilor de evaluare in vederea recalcularii pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurarilor sociale de stat potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, in conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, “pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977”.
Legea nr. 3/1977 nu cuprindea notiunea de „stagiu complet de cotizare”, care a fost introdusa abia incepand cu Legea nr. 19/2000.
In art. 41 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 se prevede ca „stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei și de la 30 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr.3.”
Art. 8 din Legea nr. 3/1977 prevedea ca “personalul muncitor care are o vechime in munca de minimum 30 ani barbatii si 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusa si limita de virsta, la implinirea virstei de 62 ani barbatii si 57 ani femeile.”
Din coroborarea acestor dispozitii legale rezulta ca notiunea de “stagiu complet de cotizare” prevazuta de Legea nr. 19/2000 corespunde notiunii de “vechime in munca” prevazuta de Legea nr. 3/1977.
De altfel, si in art. 2 alin. 1 din HG nr. 1550/2004 se arata ca “stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezinta vechimea integrala in munca prevazuta de legislatia in vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiaza sau care i se cuvine la data inceperii operatiunilor de evaluare.”
Odata retinut acest aspect, se observa ca art. 8 din Legea nr. 3/1977 reprezenta norma generala in materie de vechime in munca necesara pentru deschiderea dreptului la pensie, fiind prevazuta o vechime in munca de 30 de ani pentru barbati si de 25 de ani pentru femei.
Pentru activitatea desfasurata in grupe superioare de munca art. 14 din Legea nr. 3/1977, prevedea urmatoarele: “persoanelor care au lucrat efectiv cel putin 20 ani in locuri care, potrivit legii, se incadreaza in grupa I de munca, sau cel putin 25 ani in grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia in calcul, pentru fiecare an lucrat in aceste grupe cite:
a) un an si sase luni pentru grupa I de munca;
b) un an si trei luni pentru grupa II de munca.
(2) Pe aceasta baza persoanele care au lucrat in grupele I si II de munca au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la implinirea virstei de:
a) 52 ani, pentru grupa I si 57 ani pentru grupa II, barbatii;
b) 50 ani pentru grupa I si 52 ani pentru grupa II, femeile.
(3) Persoanele care indeplinesc conditiile prevazute de alin. (1) sint pensionate, la cerere, si la 50 de ani, atit barbatii cit si femeile din grupa I de munca, si la 55 ani barbatii sau 50 de ani femeile, din grupa II de munca.”
Pe acest temei, instantele judecatoresti au admis actiunile prin care s-a solicitat recalcularea pensiei pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, daca reclamantii au dovedit o activitate in grupa I de munca de cel putin 20 de ani, precum si pe cele in care s-a solicitat recalcularea pe baza unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, aplicabil in cazul persoanelor care au desfasurat o activitate in grupa a II-a de munca de cel putin 25 de ani.
In speta de fata, apelantul reclamant a desfasurat timp de 22 ani, 10 luni și 17 zile activitati incadrate in grupa a II-a de munca, nefiind indreptatit sa beneficieze de vreun stagiu derogator, in considerarea grupei superioare de munca. Stagiul complet de cotizare in cazul sau este de 30 de ani, întrucât nu are cel puțin 20 de ani în grupa I sau 25 de ani în grupa a II-a.
F. de aceste considerente, constatand ca cei 22 de ani de activitate in grupa a II-a de munca nu aduc reclamantului, sub aspectul stagiului complet de cotizare, alte beneficii decat cele deja recunoscute in favoarea sa, Curtea va respinge apelul ca nefondat, cu consecinta mentinerii hotararii instantei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant V. I., identificat cu CNP:_, cu domiciliul situat în ., împotriva sentinței civile nr.1420/21.10.2014, pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal – Complet specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii Teleorman, sediul situat în Municipiul A., ., județ Teleorman, având CUI:_, cont bancar RO87TREZ__ deschis la Trezoreria A..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 aprilie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
S. G. I. M. C. M. Colindeață
Red.I.S.G
Tehnored.I.S.G./D.M.
4 ex./ 27.05.2015
Jud.fond: M. M.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 2763/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 2584/2015.... → |
|---|
