Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 195/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 195/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 1574/93/2014
Dosar nr._ (6893/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.195
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – P. A.
JUDECĂTOR - L. H.
GREFIER - F. V.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII ILFOV împotriva sentinței civile nr.2476 din data de 16 iulie 2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. G., în cauza având ca obiect - contestație decizie pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că atât apelanta-pârâtă C. Județeană de Pensii Ilfov cât și intimatul-reclamant M. G. au solicitat soluționarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea conform art. 411 alin. 1 pct. 2 ultima teză Cod procedură civilă, Curtea reține pricina în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 2476 din 16.07.2014 pronunțată în Dosarul nr._ de către Tribunalul Ilfov – secția civilă s-au dispus următoarele:
Admite actiunea formulata de reclamantul M. G. in contradictoriu cu parata C. Judeteana de Pensii.
Anuleaza Decizia_/5.11.2013 si obliga parata sa emita o noua decizie prin care sa recalculeze pensia reclamantului, retroactiv incepand cu data de 1.03.2013, cu valorificarea si a veniturilor suplimentare cuprinse in adeverinta_/29.11.2012 eliberata de RATB
Obliga parata la plata catre reclamant a diferentelor rezultate din recalculare, retroactiv incepand cu data de 1.03.2013 si pana la recalcularea efectiva
In temeiul art. 453 C.pr.civ obliga parata la plata catre reclamant a ausmei de 500 lei cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut în esență următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrata pe rolul acestei instanțe sub nr._ la 5.05.2014 reclamantul M. G. a solicitat, in contradictoriu cu parata C. Judeteana de Pensii Ilfov pronuntarea unei hotărâri prin care sa se dispună anularea deciziei de pensie_/5.11.2013 si obligarea paratei la emiterea unei noi decizii prin care sa fie recalculata pensia ce i se cuvine cu valorificarea si a veniturilor salariale înscrise in adeverința_/29.11.2012 si_/10.12.2012 emise de RATB.
Solicita si obligarea paratei la plata diferențelor rezultate din recalculare, începând cu data de 1.03.2010 precum si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Deliberând asupra cererii de chemare in judecata formulate, prin prisma materialului probator administrat, tribunalul retine următoarea situație de fapt:
Adeverința_/29.11.2012 eliberata de RATB (fila 14-19 dosar), astfel cum a fost completata prin adeverința_/10.12.2012 (fila 20 dosar), depusa la parata la 26.02.2013 (fila 21 dosar) cuprinde veniturile suplimentare realizate de reclamant sub forma de acord global si prime realizate de reclamant in perioada 1975-2010.
Pentru perioada ulterioara datei de 1.04.2001, data la care a intrat in vigoare Legea 19/2000, veniturile suplimentare cuprinse în adeverința in discuție nu pot fi valorificate, având in vedere ca, potrivit dispozițiilor Legii 263/2010 venitul asigurat ce a stat la baza stabilirii cuantumului contribuției de asigurări sociale se dovedește cu adeverința de stagiu, eliberata in baza documentelor depuse de angajator la C. de Pensii in respectarea art. 7 din Legea 263/2010
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Formele de retribuire in acord si celelalte venituri menționate in adeverința in cauza nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr.3/1977, era constituita din retribuții tarifare, însa conform reglementarilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurările sociale, or acestea se stabileau si se achitau in raport de câștigul brut realizat, iar nu cel tarifar.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 1.04.2001, data intrării in vigoare a Legii nr.19/2000, principiul contributivitatii este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie sa fie aceeași, conform principiului ,,ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet.
Viziunile diferite asupra chestiunii in discuție intre casele de pensii si instanțele judecătorești sunt generate de inconsecventa legiuitorului.
Instanța apreciază ca ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul ca statul si-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților sa primească contraprestație din partea statului, acestea trebuie sa fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibru raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, in prezenta acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî ca principiul contributivitatii afirmat in art.2 din Legea nr.19/2000 si preluat de dispozițiile Legii 263/2010 si dezvoltat in art. art. 96 alin 2 din Legea 263/2010 primează si ca, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri si de faptul ca au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate in considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Susținerea pârâtei in conformitate cu care veniturile realizate in acord global ar trebuie excluse din baza de calcul a pensiei caci asupra acestora nu a fost calculata si virata cota de contribuție la fondul asigurărilor sociale de 15% conform Decretului 389/1972 nu poate fi in nici un caz primita, câta vreme aceste venituri suplimentare nu se număra printre cele exceptate expres de art. din Decretul 389/1972.
Tribunalul va avea în vedere drept data de referință de la care trebuie recalculata pensia reclamantului data de 1.03.2013, având in vedere ca acesta a depus adeverința in cauza la dosarul de pensie la 26.02.2013, astfel după cum rezulta din chiar decizia de respingere emisa Fila 10 dosar) precum si dispozițiile art. 107 alin 3 si 5 din Legea 263/2010.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului s-au invocat următoarele critici la adresa sentinței atacate:
Hotărârea trebuie sa cuprindă motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, precum si cele pentru care s-au înlăturat cererile pârtilor, motivarea constituind pentru părți o garanție puternica împotriva arbitrariului judecători lor/"iar pentru instanțele superioare un element necesar in exercitarea controlului declanșat prin căile de atac.
Motivarea unei hotărâri trebuie sa fie clara, precisa, sa nu se rezume la o înșiruire de fapte si argumente, sa se refere la probele administrate in cauza si sa fie in concordanta cu acestea, sa răspundă in fapt si in drept la toate pretențiile formulate de către părți si sa conducă in mod logic si convingător ta soluția din dispozitiv.
Referitor la adeverința nr. 190.479/ 29.11.2012 eliberata de RATB solicitam respingerea acțiunii ca fiind netemeinica si nelegala, deoarece adeverința nu îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art.165 din Legea nr.263/2010, care prevede ca, la determinarea punctajelor anuale, corespunzătoare perioadelor de activitate lucrate pana la data de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, așa cum sunt înregistrate in carnetul de munca.
Veniturile după data de 01.04.2001 sunt cele prevăzute in adeverința de stagiu la care angajatorul a plătit contribuția de asigurări si nu cele menționate în carnetul de munca sau dovedite cu adeverințe așa cum prevăd dispozițiile art. 10 coroborat cu art.166 din Legea nr.263/2010 raportat la prevederile art.31 din HG nr.257/2011.
Pentru perioadele de după 31 martie 2001, declarația nominală de asigurare prevăzută la art. 7 alin. (1) și (2) constituie documentul pe baza căruia se stabilește stagiul de cotizare în sistemul public de pensii și punctajul mediu anual pentru asigurații sistemului public de pensii, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c).
De asemenea, prin dispozițiile Decretului nr.92/1976, care reglementează datele ce se înscriu in carnetul de munca, coroborat cu OMM nr. 136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare si păstrare raportat la prevederile art. 165 din Legea nr.263/2010 care dispune ca, la determinarea punctelor anuale pana la . prezentei legi se utilizează salariile brute sau nete, după caz, in conformitate cu modul de înregistrare a acestora in carnetul de munca.
Adeverințele privind sporurile cu caracter permanent acordate în perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001 se vor prezenta numai în situațiile în care aceste sporuri nu sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Din conținutul adeverinței nu rezulta care este salariul de încadrare/ salariul realizat si din lecturarea adeverinței ANGAJATORUL NU face mențiunea ca a plătit dările către stat pentru sumele menționate.
Formele de retribuire obținute in acord global, prevăzute de art.12 alin.1 lit.a) din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea si calitatea muncii, vor fi luate in considerare la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public, daca au fost incluse in salariul brut si, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Solicitam onoratei instanțe sa constate NULITATEA absoluta a adeverinței pentru neîndeplinirea condițiile de fond prevăzute de art. 127 alin.2 din HG nr.257/2011.
Conform dispozițiilor art. 447 Cod pr.civ, iar in cazul in care se face dovada cheltuielilor de judecata, sa aiba in vedere dispozițiile art.452 C.Pr. civila coroborat cu art.451 alin.2 C.Pr.civila, sa procedeze la cenzurarea cuantumului cheltuielilor de judecata solicitate, in raport de complexitatea dosarului, munca îndeplinita de avocat si termenele acordate in cauza.
Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din perspectiva dispozițiilor art. 479 alin. (1) teza I C. pr. civ., potrivit cărora instanța de apel va verifica, în limita cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Curtea pentru considerentele ce se vor arăta în temeiul art. 480 alin. (1) C. pr. civ., va respinge apelul ca nefondat.
Curtea reține că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății la care a aplicat dispozițiile legale în vigoare.
În ceea ce privește critica referitoare la faptul că sentința apelată nu conține motivele pe care se sprijină este nefondată, întrucât sentința apelată conține toate elementele cerute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. pr. civ., respectiv, considerentele pe care se sprijină, acestea fiind redate pe larg, atât din punct de vedere al analizării probatoriului pe care s-a sprijinit cererea de chemare în judecată, cât și a dispozițiilor legale aplicabile.
Or, presupusa critică referitoarea la lipsa motivelor sentinței apelate nu oferă nici un element concret în legătură cu sentința în cauză, ci expune doar elemente formale preluate din cursurile de procedură civilă ce preponderent caracter teoretic.
În ceea ce privește cea de a doua critică referitoare la faptul că adeverința nr._/29.11.2012 nu conține elementele de fond prevăzute de art. 165 din Legea nr. 263/2010, este de asemenea, nefondată pentru motivele ce se vor arăta.
Astfel, Curtea reține că adeverința nr._/29.11.2012 eliberată de către Regia Autonomă de Transport București și aflată la filele 14-19 din dosarul de fond, statuează că intimatul a obținut venituri în acord global și prime în perioada 04.05._10, menționând luna în care acest venit a fost încasat, precum și cuantumul primit de intimat.
La rândul său HG nr. 257/2011 de aprobare a Normelor metodologice arată că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor se pot dovedi prin înscrierea în carentul de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
Prin urmare, Curtea reține că toate aceste condiții au fost îndeplinite, astfel că în mod temeinic și legal a fost admisă acțiunea reclamantului.
Cât privește invocarea și reluarea de câteva ori a dispozițiilor art.165 din Legea nr. 263/2010, Curtea reține că acest text de lege se referă la punctajelor lunare pentru perioadele anterioare așa cum sunt înscrise în carnetul de muncă și nu cele atestate prin adeverințele eliberate de angajator.
Prin urmare din această perspectivă, critica este nefondată și urmează a fi respinsă, întrucât prevalează principiul contributivității în raport cu dispozițiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010.
În ceea ce privește critica prin care se solicită reducerea cheltuielilor de judecată, Curtea reține că acțiunea a fost admisă în integralitatea, iar cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de avocat sunt în cuantum de 500 de lei, și ținând cont de faptul că activitățile desfășurate de către avocat, cuantum acestora este justificat, instanța având un drept la reducerea acestora potrivit art. 451 alin. (2) C. pr. civ. și nu o obligație doar pentru că o parte solicită acest lucru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII ILFOV împotriva sentinței civile nr.2476 din data de 16 iulie 2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. G., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
P. A. L. H.
GREFIER,
F. V.
Red: P.A.
Dact: D.A.M.
4ex./04.02.2015
Jud.fond:G. C. L.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1716/2015. Curtea de Apel... | Recalculare pensie. Decizia nr. 2381/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
