Obligaţie de a face. Decizia nr. 1716/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată, inclusiv în privința capătului de cerere având ca obiect obligarea la plata diferențelor și a cheltuielilor de judecată față de caracterul accesoriu al acestuia.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta B. I., la data de 13.02.2015, înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind Conflicte de muncă și Asigurări Sociale la data de 16.02.2015 sub numărul_ .

Prin motivele de apel formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.466-482 din C.pr.civ., apelanta critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond a respins cererea, raportat la prevederile art.165 din legea 263/2010, potrivit cărora se utilizează salariile brute sau nete, du pa caz, în conformitate cu modelul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, astfel:

a) Salariile brute, până la data de 01 iulie 1977;

b) Salariile nete, de la data de 01 iulie 1977 până ia data de 01 ianuarie 1991;

c) Salariile brute, de la 01 ianuarie 1991;

Apelanta consideră că soluția primei instanțe este greșită întrucât perioada solicitată a fi analizată este decembrie 1974 - mai 2000, iar dacă instanța critică faptul că acele venituri sunt brute, trebuia analizată cel puțin perioada decembrie 1974 - 01 iulie 1977 și perioada 01 ianuarie 1991 - mai 2000, conform articolului indicat de instanță.

Instanța a considerat că "așa fiind față de împrejurarea că este vorba despre veniturile brute, cel puțin pentru perioada 01 iulie 1977-01 ianuarie 1991, acestea nu pot fi luate în considerare în condițiile în care textul de lege susmenționat prevede expres că se au în vedere la stabilirea punctajului, veniturile nete", însă din eroare nu sesizează că avem și perioada decembrie 1974 - 01 iulie 1977 care se încadrează celor stabilite de legiuitor.

Astfel, apelanta consideră că acest fapt contravine prevederilor din Constituția României, art. 16 alin. 1 care prevede că "cetățenii sunt egali în fața legii, a autorităților publice, fără privilegii și discriminări". De asemenea, și Legea nr. 19/2000 menționează la art. 2 ca principiu de bază "principiul egalității, care asigura tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege."

Instanța în mod greșit a considerat că nu poate fi luată în considerație dovada plăților cu titlu de compensație, deși CAAIba I. prin decizia nr. 163/R din 06.03.2008, în Juridex considera că "întrucât perioada în care asiguratul a beneficiat de plați compensatorii reprezintă stagiu de cotizare recunoscut de un act normative anterior intrării în vigoare a legii nr. 19/2000, stabilirea salariului care se are în vedere pentru determinarea punctajului mediu anual este guvernată de art. 163 din Legea 19/2000".

Conform dispozițiilor HCM nr. 4161/1953, ale legii nr. 27/1966 și ale art. 1 din decretul nr. 386/1973, angajatorii erau obligați să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție asupra câștigului brut realizat de personalul angajat, indiferent de formă de realizare a acestor venituri. Sumele incluse în baza de calcul a contribuției de asigurări sociale nu pot fi excluse de la calculul punctajului pensiei, întrucât o soluție contrară ar determina încălcarea principiului contributivității și ar duce la obținerea unui drept de pensie inferior față de nivelul contribuției de asigurări sociale achitate de categoria de salariați aflată în situații similare.

Au avut caracter permanent veniturile obținute suplimentar la retribuția tarifară de încadrare, care au fost cumulate cu salariul individual brut și incluse, alături de celelalte sporuri, în baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale și pentru care s-au achitat lunar atât cotele CAS, cât și contribuția la fondul pentru pensia suplimentară. Deși potrivit dispozițiilor OUG nr. 4/2005, sumele reprezentând acordul nu se iau în calculul drepturilor de pensie, întrucât ele nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, invocându-se imposibilitatea verificării respectivelor venituri, rolul instanței este nu doar de a constata și cenzura directă aplicare a OUG nr. 4/2005, ci și de a interpreta actul normativ, inclusiv prin prisma legii nr. 19/2000, pentru că procedura de recalculare vizează întocmai înlăturarea discriminărilor, opinia fiind aceea că, în pofida acestei reglementări expres, sumele se impun a fi luate în calcul - a se vedea CA Cluj, decizia 1161/R din 27 mai 2008, în Jurindex.

Astfel, apelanta consideră că în mod eronat nu au fost luate în considerație informațiile înscrise în adeverința emisă de angajator și astfel fiind vătămată în drepturile care i se cuveneau cu titlu de pensie pentru limită de vârstă, drept pentru care solicită admiterea apelului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii ei.

Examinând motivele de apel formulate față de hotărârea apelată, cercetând pricina în limitele prevăzute de art. 476 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, Curtea reține următoarele:

Tribunalul a respins cererea de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă formulată de apelanta-reclamantă B. I. și înregistrată sub nr._/23.09.2013, în ceea ce privește valorificarea adeverinței nr. 2036/04.12.2012, eliberate de .. 8-20 dosar fond), reținând prevederile art.165 al.1, 2 din Legea nr.263/2010.Totodată, prima instanță a reținut, în esență, că din adeverința depusă rezultă că ”achitarea contribuției pentru pensia suplimentară a fost efectuată, numai în raport cu salariul de încadrare, sporul de vechime și sporul de fidelitate, venituri și sporuri valorificate prin decizia de recalculare emisă în temeiul OUG 4/2005, așa cum rezultă din buletinul de calcul depus la filele 63-64 din dosar, acestea fiind menționate în sumă, respectiv procent în buletinul de calcul. În adeverință sunt menționate și alte venituri pentru care se arată că nu au fost achitate contribuțiile pentru pensia suplimentară”.

Curtea constată, având în vedere și dispozițiile art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, că prima instanță a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, în raport de probatoriul administrat.

Astfel, raportat la cele reținute de către prima instanță, Curtea reține că adeverința nr. 2036/04.12.2012 eliberată de . toate veniturile salariale obținute de apelanta-reclamantă în perioada invocată, 12._, în conformitate și cu prevederile art.165 al.2 din Legea nr.263/2010, fiind evidențiate distinct salariul de încadrare, sporul vechime, sporul fidelitate, compensații, salariu conform ore regie, salariu conform ore normă, vechime, ore suplimentare, ore noapte,, compensații, premii și alte drepturi, alte venituri, precum și temeiul acordării veniturilor atestate de adeverință. Totodată, angajatorul a certificat reținerea contribuțiilor de asigurări sociale pentru veniturile realizate de apelanta – reclamantă, mai puțin pentru cele înscrise în coloana 14, reprezentând ”Alte venituri”.

Curtea reține că mențiunea angajatorului privind achitarea contribuțiilor de asigurări sociale aferente veniturilor atestate este suficientă pentru a efectua verificarea posibilității de valorificare a acestor venituri. Aceasta întrucât prin Decizia nr. 19 din 10 decembrie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, în completul competent să judece recursul în interesul legii, a statuat următoarele: „În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.”

Decizia este obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 330⁷ alin. 4 din Codul de procedură civilă, aplicabile la acel moment.

În considerentele deciziei menționate Înalta Curte a reținut că: „Sistemul public modern de pensii și alte drepturi de asigurări sociale instituit prin Legea nr. 19/2000 are la bază principiile unicității, egalității, solidarității sociale, obligativității, contributivității, repartiției și autonomiei, conform art. 2 din lege, iar aceste principii pot fi identificate într-o formă sau alta și în legislația aplicabilă anterior intrării în vigoare a acestei reglementări.

În privința sporurilor și veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor anuale pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, art. 10 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, în forma sa inițială, prevedea că baza de calcul al pensiei o constituie retribuția tarifară, iar prin Legea nr. 49/1992 acest text de lege a fost modificat în sensul că la stabilirea drepturilor de pensie erau avute în vedere salariul de bază și o . sporuri cu caracter permanent, care nu intraseră anterior în această bază.

Ulterior, prin art. 164 din Legea nr. 19/2000, s-a prevăzut că la determinarea punctajelor anuale pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în procedura de stabilire și recalculare a drepturilor de pensie, se iau în calcul salariile brute sau nete, în conformitate cu modul de înregistrare în carnetul de muncă, sporurile care au făcut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislației anterioare și sunt înregistrate în carnetul de muncă și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau care sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare(…).

În aceste condiții, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, astfel cum de altfel a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție și prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunțată în recurs în interesul legii privind interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005.

În concluzie, principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.”

Față de caracterul obligatoriu al Deciziei nr. 19/10.12.2012 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii și de împrejurarea că pentru sporurile și alte venituri de natură salarială obținute de apelanta-reclamantă, mai puțin cele evidențiate în coloana 14 a adeverinței depuse pentru recalculare, angajatorul a achitat contribuțiile de asigurări sociale, Curtea constată că intimata trebuie să valorifice toate veniturile obținute de apelantă în perioada 12.1974 – 05.2000 atestate de adeverința nr. 2036/04.12.2012 eliberată de . puțin cele menționate în coloana 14 - „Alte venituri”, acestea urmând să înlocuiască veniturile deja valorificate de casa de pensii pentru aceeași perioadă.

Totodată, se are în vedere că prin nevalorificarea tuturor veniturilor înscrise în adeverința menționată intimata-pârâtă a calculat și plătit apelantei-reclamante drepturi de pensie în cuantum mai mic decât cel cuvenit, provocând în patrimoniul acesteia un prejudiciu ce se impune a fi reparat. În consecință, va fi obligată pârâta și la plata diferențelor dintre pensia cuvenită reclamantei ca urmare a recalculării dispuse și drepturile efectiv plătite. Data de la care se cuvin reclamantei drepturile de pensie recalculate este data de întâi a lunii următoare celei în care adeverința a fost depusă la casa de pensii potrivit dispozițiilor art. 107 din Legea nr. 263/2010, respectiv 01.10.2013.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 alin.2 din C.pr.civ. Curtea va admite apelul, va schimba sentința apelată, în sensul că va admite în parte cererea și va obliga pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei cu valorificarea și a sporurilor și veniturilor suplimentare atestate de adeverința nr.2036/04.12.2012, eliberate de . puțin cele menționate în coloana 14 - „Alte venituri”, precum și să plătească reclamantei diferențele de pensie rezultate din recalculare, începând cu data de 01.10.2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de apelanta-reclamantă B. I., având CNP_, cu domiciliul în București, ., ., ., împotriva sentinței civile nr._/27.11.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. de P. a Municipiului București, având cod fiscal_, cu sediul în București, Calea V. nr. 6, sector 3.

Schimbă sentința apelată, în sensul că:

Admite în parte cererea.

Obligă pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei cu valorificarea și a sporurilor și veniturilor suplimentare atestate de adeverința nr. 2036/04.12.2012, eliberate de . puțin cele menționate în coloana 14 - „Alte venituri”, precum și să plătească reclamantei diferențele de pensie rezultate din recalculare, începând cu data de 01.10.2013.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14.05.2015.

Președinte, Judecător,

A. I. C. D. A. T.

Grefier,

I. L. B.

Red.: T.D.A.

Dact.: N.V.

4 ex./18.05.2015

Jud.fond: I. P.