Recalculare pensie. Decizia nr. 2188/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2188/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 2074/87/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1486/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2188
Ședința publică de la 10 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător S. G. I.
Grefier M. COLINDEAȚĂ
Pe rol, judecarea apelului formulat de apelanta C. J. DE PENSII TELEORMAN împotriva sentinței civile nr.38 din data de 14.01.2014 pronunțate de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul B. M., cauza având ca obiect – recalculare pensie.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 04.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de 10.06.2015.
CURTEA,
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.38/14.01.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul B. M. și pe pârât C. J. de Pensii Teleorman. A fost anulată decizia de pensie nr._/03.03.2010 emisă de pârâta C. Județeană de Pensii Teleorman. A fost obligat pârâtul să emită reclamantului o decizie de pensie pentru limită de vârstă pentru un punctaj mediu anual de 1._ așa cum reiese din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de expert C. L. G., în loc de 1,_ puncte, cum a fost calculat în decizia anulată. De asemenea, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că reclamantul a solicitat admiterea acțiunii, anularea deciziei de pensie nr._/03.03.2010, emisă de pârâtă și obligarea pârâtei C. Județeană de Pensii Teleorman să emită o decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, cu luarea în calcul a veniturilor realizate în acord global și prime, cuprinse în adeverința nr. 105/21.01.2010 emisă de ISPIF – București și a adeverinței nr. 169/29.01.2010 emisă de ARCIF București în care este menționată grupa superioară de muncă, adeverințe nevalorificate la stabilirea drepturilor de pensie de către pârâtă.
Acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art.107(1) din Legea nr.263/2010, care prevăd, „în situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială, operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun prin decizie de revizuire “.
Acțiunea sa nu privește ipoteza contestației împotriva unei decizii de pensionare, ci obiectul dedus judecații este „obligația de a face”, obiect privind sancționarea obligației de a lua în considerare la stabilirea drepturilor sale de pensie, a unui alt stagiu complet de cotizare decât cel utilizat, ca element obiectiv determinat de lege, pentru care dreptul corespunzător poate fi valorificat oricând, precum și respectarea principiului contributivității prin valorificarea veniturilor realizate și cuprinse în adeverințe legal emise de către angajatori..
Pornind de la obiectul cererii de chemare în judecată, se reține posibilitatea recunoașterii stagiului complet de cotizare cuvenit, oricând, în cursul perioadei de valabilitate a unei decizii de stabilire a drepturilor de pensie, întrucât acesta este un element obiectiv, predeterminat de lege, cu semnificația unui drept imprescriptibil al asiguratului.
Solicitarea de recunoaștere a unui alt stagiu complet de cotizare se circumscrie noțiunii de revizuire a drepturilor de pensie, în speță pentru o eroare de interpretare și aplicare a legii, cât privește modul în care s-a valorificat un drept al asiguratului, asupra căruia casa de pensii era în măsură să se pronunțe numai pe baza legii, și asupra căruia s-a și pronunțat, în felul contestat, iar nu despre vreun element nou, neavut în vedere până atunci, ori despre contestarea deciziei de admitere ori respingere a cererii de pensionare.
Prin urmare, în ce privește decizia emisă în baza Legii nr. 19/2000 (fila 5) ce rămâne supusă verificării legalității și temeiniciei raportat la prevederile acesteia, se constată că pârâta a valorificat eronat la calculul drepturilor de pensie cuvenite reclamantului, un stagiu complet de cotizare de 34 ani și 6 luni, în condițiile în care anexa 3 a Legii nr.19/2000 prevede pentru data de 07.09.2009, la care s-au deschis drepturile pentru limită de vârstă ale acestuia - cu reducerea vârstei standard de pensionare pentru activitatea desfășurată în grupa II de muncă de 24 ani - un stagiu complet de cotizare de 32 de ani și 4 luni pentru asigurații bărbați.
Nu s-a putut reține din acest punct de vedere că vârsta standard și stagiul complet de cotizare nu sunt cele prevăzute de lege, unicul criteriu al determinării vârstei standard și stagiului de cotizare prevăzut de lege este cel temporal, al perioadei în care se procedează la deschiderea drepturilor de pensie.
Însă, potrivit legii, în eșalonarea pe care o face anexa 3, vârsta standard de pensionare este un element obiectiv și predeterminat în funcție de intervalele menționate, fiind fix la un moment dat, iar nu variabil în funcție de data nașterii unei persoane, astfel că la aceeași dată, persoanelor de același sex nu li se pot aplica vârste standard și cerințe de stagiu complet diferite.
Cum reclamantul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă, în temeiul Legii nr.19/2000, conform anexei 3 la lege, stagiul de cotizare pentru reclamant este de 32 ani și 04 luni.
În același sens a concluzionat și expertul în lucrarea efectuată în cauză, pe care instanța o omologhează.
Pentru acest stagiu de cotizare expertul a calculat un punctaj mediu anual cuvenit reclamantului de 1,_ puncte, față de 1,_ puncte cum în mod eronat calculase pârâta prin decizia a cărei anulare se solicită, astfel că drepturile de pensie cuvenite reclamantului sunt în cuantum de 1069 lei lunar față de 919 lei.
Referitor la celelalte obiective stabilite de către instanță, expertul a concluzionat că reclamantului i s-au luat în calcul la stabilirea drepturilor de pensie toate sporurile permanente realizate în timpul activității, pentru activitatea desfășurată în grupa II de muncă, nefiind privat de majorarea acestui punctaj, alte diferențe față de calculele CJ P Teleorman, referindu-se la erori de adiție, omiterea perioadei 1998-1999 de a-i fi luat în calcul sporurile privind acordul global.
În consecință, față de considerentele sus expuse, instanța a anulat decizia de pensie nr._/03.03.2010 emisă de pârâtul C. Județeană de Pensii Teleorman.
A obligat pârâtul să emită reclamantului o decizie de pensie pentru limită de vârstă pentru un punctaj mediu anual de 1._ așa cum reiese din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de expert C. L. G., în loc de 1,_ puncte, cum a fost calculat în decizia anulată.
De asemenea, a obligat pârâta căzută în pretenții să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în valoare de 500 lei, onorariu expert, potrivit prevederilor art. 453 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel motivat, apelanta-pârâtă C. J. DE PENSII TELEORMAN, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, apel întemeiat pe dispozițiile art. 480 C.P.C.
Prin motivele de apel formulate a arătat că sentința este netemeinică și nelegală, dar înainte de a se susține motivele de apel se impune o precizare. D-l B. M. are dosar de pensie nr._. În considerentele sentinței instanța face o singură referire la acest număr de decizie de pensionare, și două referiri la nr._, mai mult, chiar în dispozitivul a obligat apelanta să anuleze decizia de pensie nr._/03.03.2010.
Este important de reținut că în baza de date a CJP Teleorman nu există o decizie de pensionare cu nr._ iar în dosarul de pensie al reclamantului nicio decizie de pensie nu este datată 03.03.2010. Ca dată apropiată este decizia nr._/18.01.2010 emisă pentru adăugare spor vechime la cererea pensionarului. În plată este ultima decizie emisă în dosar, o recalculare din 22.03.2010, urmând ca de la 01 martie să intre la plată decizia emisă în perioada soluționării cauzei și înregistrată la 27.02.2015. Apelanta consideră că în mod greșit instanța a dispus anularea deciziei de pensionare aflată în plată cu un punctaj mediu anual de 1,_ puncte, și emiterea unei decizii de pensionare cu un punctaj de 1,_ puncte.
Instanța de judecată poate dispune anularea unei decizii și emiterea altei decizii de pensionare prin recalculare sau revizuire, cu precizarea veniturilor ce nu au fost luate în calculul pensiei și a celor ce urmează a fi luate în calcul, clar precizate, dar apelanta consideră că nu este în măsură să stabilească punctajul mediu anual.
A considerat că punctajul mediu anual de 1,_ puncte stabilit de expertul contabil fără a explicita modalitatea de calcul și fără a menționa sporurile utilizate în calcul, este corect pentru emiterea unei noi decizii de pensie.
Expertul contabil se referă, în raportul său, tot la acel dosar de pensie cu număr inexistent,_.
Comparând tabelul anexat raportului de expertiză s-au dedus următoarele:
- în mod greșit expertul a luat în calcul perioada 1998-1999, considerând-o exclusă. Nu a fost exclusă, dimpotrivă, a fost valorificată încă de la decizia nr._/22.10.2009. de deschidere a drepturilor de pensie, se poate verifica anexa „date referitoare la activitatea în muncă paginile 3- 4";
- anexa 1 la raportul de expertiză - col .4 pentru perioada 01.09.1975- martie 1999 a valorificat sporul de vechime deși până la 01 aprilie 1992 a fost prevăzut în aplicația informatică fiind astfel automat luat în calculul pensiei, iar prin decizia emisă la 18.01.2010 a fost valorificat și separat, din adeverințele depuse cu cererea nr._, practic a dublat sporul de vechime;
- a luat în calculul pensiei sporul de șantier din adeverința nr. 105/21.01.2010 deși aceasta nu respectă condițiile de fond și formă prevăzute de Ordinul 590/2008 în vigoare la acea dată, până la punerea în aplicare a Legii 263/2010, nu are temeiul legal de acordare a acestuia și nu face dovada clară că au fost plătite contribuțiile de asigurări sociale.
Datorită acestor calcule a obținut un număr nejustificat de 40._ puncte, față de 37._ puncte ale CJP;
- instanța nu a ținut cont, indicând un punctajul mediu anual pentru stabilirea cuantumului pensiei că expertul a utilizat, în mod greșit stagiul complet de cotizare de 30 ani, prevăzut de art.8 din Legea 3/1977, în locul celui de 34 ani 7 luni prevăzut de anexa 3 la Legea 19/2000 în temeiul căreia au fost deschise drepturile de pensie ale reclamantului.
A mai precizat apelanta că începând cu 01.12.2014 reclamantul are un punctaj mediu anual de 1,_ puncte, deoarece cu cererea nr._/12.11.2014 a solicitat recalcularea pensiei prin adăugare grupă de muncă. A fost emisă decizia de pensionare nr._/27.02.2015 ce va fi comunicată pensionarului și pusă în plată.
În concluzie, decizia de pensie aflată în plată pentru reclamant ca de altfel toate deciziile de pensie emise în dosar, pe care apelanta le-a anexat prezentei cereri, respectă principiul contributivității, au fost luate în calcul veniturile brute sau nete, după caz, așa cum prevede legea pensiilor, sporurile cu caracter permanent definite și exemplificate prin legislația în domeniu, a fost utilizat, la stabilirea punctajului mediu anual stagiu complet de cotizare prevăzut de lege, solicită admiterea apelului, casarea sentinței civile 38/14.01.2015, rejudecarea cauzei și înlăturarea raportului ca probă în dosarul_ .
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Având în vedere limitele învestirii instanței de fond, analizând pretențiile reclamantului prin prisma probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că susținerile apelantei-pârâte sunt întemeiate în parte.
Astfel, deși prima instanță a reținut că a fost învestită cu o cerere de recalculare a drepturilor de pensie cu luarea în calcul a veniturilor realizate în acord global și prime, cuprinse în adeverința nr. 105/21.01.2010 emisă de ISPIF – București și a adeverinței nr. 169/29.01.2010 emisă de ARCIF București, reclamantul solicitând și valorificarea unui stagiu complet de cotizare de 32 de ani și 4 luni, cerere considerată întemeiată de Tribunal, prin hotărârea pronunțată a anulat decizia de pensie nr._/03.03.2010 emisă de pârâtă și a dispus recalcularea pensiei omologând un raport de expertiză ce a calculat punctajul mediu anual în funcție de elemente ce nu au făcut obiectul judecății și prin raportare la un stagiu complet de 30 de ani, deci diferit de cel reținut de instanță. Mai mult, este întemeiată critica apelantei în sensul că nu există o decizie de pensionare cu nr._/03.03.2010, deși instanța a dispus anularea acesteia, în ciuda faptului că intimatul-reclamant nu a contestat și nu a cerut anularea unei astfel de decizii. Din actele depuse la dosar, Curtea constată că sub nr._/03.03.2010 a fost înregistrată cererea reclamantului de recalculare a drepturilor de pensie cu valorificarea adeverințelor nr.275/5.02.2010 și nr. 169/29.01.2010, cerere soluționată de apelantă prin decizia nr._/22.03.2010, fără a exista o decizie de pensionare cu numărul_/03.03.2010.
Din conținutul sentinței apelate, se poate constata că soluția primei instanțe este bazată exclusiv pe concluziile expertizei, Tribunalul însușindu-și în totalitate punctul de vedere al expertului, deși trebuia să analizeze în mod unitar toate probele administrate în cauză prin prisma dispozițiilor legale incidente și să cenzureze concluziile expertului prin raportare la aceste prevederi.
Mai mult, considerentele reținute de judecătorul primei instanțe contrazic soluția care rezultă din dispozitiv, deoarece a fost omologat raportul de expertiză care a calculat punctajul mediu anual prin raportare la un stagiu complet de 30 de ani, aspect ce rezultă din conținutul acestuia, critica recurentei fiind întemeiată, deși în considerente instanța apreciază că în mod legal trebuia utilizat un stagiu complet de 32 ani și 4 luni, așa cum de altfel a solicitat și reclamantul. În aceste condiții, instanța nu putea omologa raportul de expertiză sub aspectul punctajului mediu anual de 1,_ puncte calculat de expert.
În plus, obiectivele la care a trebuit să răspundă expertul nu au ținut cont de limitele sesizării instanței, aspect care a determinat calcularea drepturilor de pensie în funcție de adeverințe ce nu au făcut obiectul judecății, așa cum rezultă din conținutul acestuia.
Astfel, Curtea constată că prin cererea de chemare în judecată intimatul-reclamant a învestit instanța cu o acțiune având ca obiect recalcularea drepturilor de pensie cu luarea în considerare a adeverinței nr. 105/21.01.2010 emisă de ISPIF – București, referitoare la sume cu titlu de acord și prime și a adeverinței nr. 169/29.01.2010 emisă de ARCIF București, referitoare la stagiul de cotizare în condiții deosebite Irak, țară cu climat greu. În cuprinsul cererii, reclamantul solicită și revizuirea drepturilor de pensie stabilite prin decizia nr._/18.01.2010, deoarece nu i-ar fi fost valorificate sporul de vechime pe perioada 1.04.1992-1.04.1995 și 1.08.1997-5.03.1999 și deoarece s-a utilizat un stagiu complet de cotizare de 34 ani și 6 luni, în loc de 32 ani și 4 luni, cum ar fi fost corect. Deci, acestea erau criticile formulate de reclamant prin cererea introductivă de instanță. Prin cererea de la 8.10.2014, reclamantul a solicitat și acordarea punctajului suplimentar pentru activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă. Prin cererea formulată la data de 31.10.2014 a solicitat depunerea la dosar și a adeverinței nr.2985/29.10.2014 eliberată de Filiala Îmbunătățiri funciare Teleorman, referitoare la stagiul efectuat în grupa a II-a de muncă în perioada 1.12._89.
Instanța de fond nu a comunicat completările la acțiune pârâtei, în condițiile art.204 Cod procedură civilă, acesteia fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare.
Toate acestea determină admiterea apelului și, rejudecând cauza, Curtea reține următoarele:
Referitor la pretențiile reclamantului având ca obiect recalcularea drepturilor de pensie cu valorificarea adeverințelor nr. 105/21.01.2010 emisă de ISPIF – București și nr. 169/29.01.2010 emisă de ARCIF București, Curtea le constată întemeiate, cele două adeverințe nefiind luate în considerare de apelanta-pârâtă.
Adeverința nr. 105/21.01.2010 emisă de ISPIF – București(fila 22 din dosarul primei instanțe) atestă venituri suplimentare cu titlu de spor de șantier, așa cum rezultă din conținutul acesteia, obținute de reclamant în perioada februarie 1971-mai 1975. Deși face trimitere la sume încasate cu titlu de acord și prime, Curtea constată că la rubrica „prime” nu există nicio sumă și nu se regăsesc venituri în acord. Angajatorul a menționat și faptul că calculat și virat contribuțiile la asigurări sociale potrivit legislației.
În aceste condiții, valorificarea veniturilor din această adeverință în cuantumul drepturilor de pensie se impune în baza principiului contributivității, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010, deoarece „sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivitatii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Sumele încasate anterior intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000 și Legii nr.263/2010 se valorifica la calculul pensiei, deoarece pentru aceste sume s-au achitat contribuții de asigurări sociale. Veniturile obținute de reclamant în acord erau incluse în salariul brut al acestuia, făcând parte din baza de calcul a contribuțiilor la asigurări sociale. Veniturile suplimentare atestate de adeverință au făcut parte din fondul de salarii, aspect care rezultă din adeverința eliberată de fostul angajator, care atestă și plata contribuțiilor la asigurările sociale prevăzute de legislația în vigoare la acea dată.
Or, potrivit respectivei legislații, contribuția pentru asigurările sociale se constituia prin aplicarea unor cote procentuale asupra fondului de salarii.
Astfel, potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972, cu privire la contribuția pentru asigurări sociale de stat, se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Prin Lega nr. 49/1992 pentru modificarea si completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale a fost modificat și completat art. 1 alin.1 din Decretul nr. 389/1972 stabilindu-se contribuția de asigurări sociale în cuantum de 25% asupra câștigului brut.
Veniturile suplimentare prevăzute de adeverința în discuție făceau parte din fondul de salarii, deci nu erau exceptate de la plata contribuției la asigurări sociale, angajatorul atestând că a achitat această contribuție potrivit legii. Angajatorul sau depozitarul arhivei acestuia își asumă întreaga răspundere pentru adeverințele eliberate, sub sancțiunea falsului.
În sensul valorificării veniturilor în acord trebuie avute în vedere și considerentele Deciziei nr.736/2006 prin care Curtea Constituționala unde se arata ca „noua legislație privind sistemul public de pensii recunoaște ca stagiu de cotizare vechimea în muncă considerată utilă de legislația anterioară pentru determinarea dreptului la pensie. În mențiunea criticată pentru neconstituționalitate se precizează în mod expres că nu se iau în calcul la stabilirea punctajului mediu anual acele venituri care, potrivit legislației anterioare, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor. Aceste dispoziții nu modifică, cu efect retroactiv, legislația anterioară. Verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești.”
Prin aceasta interpretare Curtea Constituționala confirma posibilitatea valorificării unor venituri obținute înainte de reorganizarea sistemului de pensii publice si ca aplicabilitatea la cazul concret a prevederilor legale se stabilește de către instanța de judecata, in funcție de includerea sau nu a acestor venituri in baza de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale.
Mai mult, în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011, stabilind că Legea nr. 19/2000 a instituit, prin art. 2 lit. e), ca principiu fundamental al sistemului de asigurări sociale român, principiul contributivității, nominalizat expres și în preambulul legii. Acest principiu era prevăzut, chiar dacă nu era menționat în mod expres, și în legea anterioară, respectiv Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, stipulându-se că dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă pentru care angajatorii au plătit contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
Înalta Curte a reținut că apariția Legii nr. 19/2000 a dus la crearea unui sistem de asigurări sociale de tip nou, construit în jurul unui principiu fundamental, și anume că orice element salarial, efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au/a achitat statului contribuții de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Astfel fiind, în acord cu Decizia nr. 736 din 24 decembrie 2006 a Curții Constituționale, instanțelor judecătorești, în exercitarea deplinei jurisdicții în fapt și în drept, le incumbă atributul exclusiv al verificării împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor, acestea constituind probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale.
Curtea s-a pronunțat în sensul luării în considerare a sumelor care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale, cu respectarea principiului contributivității.
Cum din analiza probatoriului administrat în cauză rezultă că pentru veniturile suplimentare atestate de adeverința respectivă s-a reținut și virat contribuția la bugetul asigurărilor sociale, acestea trebuie valorificate în calculul drepturilor de pensie.
Interpretarea dată de Înalta Curte este obligatorie și se impune și în cazul Legii nr.263/2010, deoarece aceasta a preluat principiului contributivității, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010, stabilind că „sistemul public se organizează si funcționează având ca baza acestui principiul.
În concluzie, Curtea constată temeinicia pretențiilor intimatului-reclamant având ca obiect valorificarea veniturilor cu titlu de spor de șantier, așa cum acestea au fost atestate de adeverința nr. 105/21.01.2010 emisă de ISPIF – București.
Nu pot fi reținute susținerile apelantei în sensul că adeverința nu respectă condițiile de fond și formă prevăzute de Ordinul 590/2008, nu are temeiul legal și nu face dovada clară că au fost plătite contribuțiile de asigurări sociale. Ordinul invocat de apelantă a fost emis pentru aprobarea procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, necesare stabilirii și/sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare. Cum adeverința nu se referă la activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, în speță nu este aplicabil Ordinul 590/2008. În plus adeverința menționează expres că angajatorul a reținut și virat contribuția la asigurările sociale.
În ceea ce privește adeverința nr. 169/29.01.2010 emisă de ARCIF București(fila 8), Curtea constată că aceasta atestă că reclamantul a fost detașat în Irak Hilla, țară cu climat greu, în perioada 26.01._90. Nu pot fi reținute susținerile intimatului în cadrul dezbaterilor din apel în sensul că nu i s-a luat în considerare sporul de căldură pe perioada în care și-a desfășurat activitatea în Irak, deoarece adeverința nu prevede un astfel de spor și din contră arată expres că „nu s-au plătit sporuri salariale cu caracter permanent care să conteze pentru stabilirea pensiei”. Pe de altă parte, din deciziile de pensionare depuse la dosar și din buletinele de calcul, Curtea constată că apelanta nu a luat în considerare această adeverință, neacordând vechimea suplimentară prevăzută de art.1 lit.c din Decretul nr.112/1965. Potrivit acestor dispoziții, angajații trimiși să lucreze în țări cu climă greu de suportat beneficiază de acordarea unui adaos la vechimea în muncă, pentru drepturile de asigurări sociale, de 6 luni la fiecare an lucrat. Este adevărat că reclamantul avea vechimea necesară pentru deschiderea dreptului la pensie pentru limită de vârstă și fără acest adaos, dar beneficiul acordat de art.1 lit.c din Decretul nr.112/1965 trebuie să se regăsească în calculul stagiului de cotizare, dar, în buletinele de calcul, la rubrica aferentă, nu apar cele 6 luni de vechime suplimentară, chiar dacă acestea nu influențează drepturile de pensie.
În ceea ce privește stagiul complet de cotizare utilizat de apelantă în calculul drepturilor de pensie, susținerile reclamantului sunt, de asemenea, întemeiate. Astfel, așa cum rezultă din deciziile și buletinele de calcul depuse la dosar, C. de pensii a calculat punctajul mediu anual prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 34 ani și 6 luni. Drepturile inițiale de pensie pentru limită de vârstă au fost stabilite începând cu data de 7.09.2009, în baza Legii nr.19/2000.
În cazul pensiei pentru limita de vârstă, în baza dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 19/2000 și a mențiunilor din anexa nr. 3 a Legii nr. 19/2000, vârsta standard de pensionare și stagiul complet de cotizare sunt cele la care s-a ajuns, ca urmare a eșalonării, în perioada în care se solicită deschiderea dreptul la pensie.
Intimatul reclamant a beneficiat de o pensie pentru limita de vârstă și stagiul complet conform art. 42 din Legea nr. 19/2000.
Cum intimatul a îndeplinit condițiile cumulative pentru a beneficia de pensie de limită de vârstă, stagiul complet de cotizare folosit în stabilirea punctajului mediu anual este cel prevăzut de Anexa 3.
Or, având în vedere data deschiderii drepturilor inițiale la pensia pentru limită de vârstă, stagiul complet de cotizare prevăzut de Anexa 3 era de 32 ani și 4 luni și nu de 34 ani și 6 luni, așa cum a fost reținut de apelantă în toate deciziile de pensionare. În consecință, acesta are dreptul la revizuirea drepturilor de pensie cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 32 ani și 4 luni.
Cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 23.06.2014. Potrivit art.107 din Legea nr.263/2010, în situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire. (2) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor. (3) Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia. (4) Pensionarii pentru limită de vârstă care, după data înscrierii la pensie, realizează stagiu de cotizare, pot solicita recalcularea pensiei, în condițiile legii. (5) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) și (4) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea.
Adeverințele nr. 105/21.01.2010 emisă de ISPIF – București și nr. 169/29.01.2010 emisă de ARCIF București au fost depuse la C. de pensii în anul 2010, dar acțiunea a fost formulată în anul 2014, motiv pentru care, atât în ceea ce privește recalcularea pensiei în baza respectivelor adeverințe, cât și revizuirea prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 32 ani și 4 luni, decizia ce urmează a fi emisă de apelantă va produce efecte doar în limita termenului de prescripție de 3 ani, deci începând cu data de 23.06.2011.
Nu sunt întemeiate însă pretențiile reclamantului referitoare la sporul de vechime pe perioada 1.04.1992-1.04.1995 și 1.08.1997-5.03.1999. Potrivit art. 165 alin3 și 4 din Legea nr.263/2010, sporul de vechime care se utilizează la stabilirea punctajelor lunare este următorul: a) perioada 1 martie 1970 - 1 septembrie 1983: - 3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5 - 10 ani; - 5% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10 - 15 ani; - 7% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15 - 20 ani; - 10% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani; b) perioada 1 septembrie 1983 - 1 aprilie 1992: - 3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 3 - 5 ani; - 6% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5 - 10 ani; - 9% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10 - 15 ani; - 12% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15 - 20 ani;- 15% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani. Pentru perioadele de după 1 aprilie 1992, sporul de vechime utilizat la stabilirea punctajelor lunare este cel înscris în carnetul de muncă sau în alte acte doveditoare. Dispoziții asemănătoare există și în art.164 alin.3 și 4 din Legea nr.19/2000, ținând seama că reclamantul a invocat neacordarea sporului de vechime prin decizia din 18.01.2010, emisă în baza acestui act normativ. Deci, fiind vorba de perioade ulterioare datei de 1.04.1992, sporul pretins trebuia să rezulte din carnetul de muncă sau din adeverințe eliberate de angajatori. Or, carnetul de muncă nu are mențiuni referitoare la existența unui spor de vechime în perioadele1.04.1992-1.04.1995 și 1.08.1997-5.03.1999 și nu există nici adeverințe în acest sens, susținerile reclamantului fiind nefondate. Cu toate acestea, expertul a inclus în calculul drepturilor de pensie și spor de vechime în perioadele respective, așa cum rezultă din anexa de expertiză, fără a exista documente pe acest aspect, iar instanța de fond nu a cenzurat raportul de expertiză.
Referitor la acordarea punctajului suplimentar pentru activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă, Curtea constată că apelanta a aplicat majorarea punctajelor anuale pentru stagiile desfășurate în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, potrivit art.782 din Legea nr.19/2000, cu modificările ulterioare, aspect ce rezultă din buletinele de calcul depuse la dosar.
În ceea ce privește adeverința nr.2985/29.10.2014 eliberată de Filiala Îmbunătățiri Funciare Teleorman, referitoare la stagiul efectuat în grupa a II-a de muncă în perioada 1.12._89, Curtea constată că nu există nicio dovadă că pentru această adeverință s-ar fi formulat mai întâi cerere de recalculare la C. de pensii, adeverința fiind depusă direct în dosarul instanței de fond la data de 31.10.2014. Având în vedere data eliberării adeverinței, aceasta nici nu exista la data formulării acțiunii de fond, fiind obținută pe parcursul judecății. Or, potrivit art.107 alin.3 și 5 din Legea nr.263/2010, pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia. Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) și (4) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea. În aceste condiții, reclamantul trebuia să se adreseze cu cerere de recalculare către apelantă, fără a putea solicita direct în instanță valorificarea respectivei adeverințe. În fapt, reclamantul a și procedat astfel, deoarece prin decizia nr._/27.02.2015(fila 5 dosar apel) apelanta a admis cererea acestuia de recalculare formulată la data de 12.11.2014, adăugând stagiul de cotizare în grupa de muncă din perioada 1.12._89, drepturile fiind acordate începând cu data de 1.12.2014, în condițiile art.107 alin. 5 din Legea nr.263/2010.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, având în vedere art. 480 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul, va schimba in parte sentința apelata in sensul ca va admite în parte acțiunea, o va obliga pe pârâtă să emită o decizie prin care să recalculeze pensia cuvenită reclamantului, începând cu data de 23.06.2011, cu luarea în considerare a sporului de șantier atestat de adeverința nr.105 din 21.01.2010 emisă de I.N.C.D.I.F. - ISPIF București și a unei vechimi suplimentare de 6 luni, conform adeverinței nr.169 din 29.01.2010 eliberată de ARCIF SA, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 32 ani și 4 luni și va respinge în rest acțiunea, ca neîntemeiată. Ținând seama că demersul procesual al reclamantului a fost determinat de nevalorificarea celor două adeverințe și utilizarea unui stagiu complet de cotizare greșit, Curtea constată culpa procesuală a pârâtei, motiv pentru care, în temeiul art.453 Cod procedură civilă, aceasta va fi obligată și la cheltuielile de judecată de la fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-pârâtă C. JUDEȚEANA DE PENSII TELEORMAN, cu sediul în A., ., județul Teleorman, împotriva sentința civilă nr.38/14.01.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. M., CNP_, cu domiciliul în A., . B . ..
Schimbă sentința atacată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta să emită o decizie prin care să recalculeze pensia cuvenită reclamantului, începând cu data de 23.06.2011, cu luarea în considerare a sporului de șantier atestat de adeverința nr.105 din 21.01.2010 emisă de I.N.C.D.I.F. - ISPIF București și a unei vechimi suplimentare de 6 luni, conform adeverinței nr.169 din 29.01.2010 eliberată de ARCIF SA, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 32 ani și 4 luni.
Respinge în rest acțiunea, ca neîntemeiată.
Obligă pârâta la plata sumei de 500 lei către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 iunie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. C. S. G. I. M. Colindeață
Red.M.C.
Tehnored.:C.C
4 ex./ 22.06.2015
Jud.fond: T. I.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 988/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2843/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
