Recalculare pensie. Decizia nr. 400/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
Comentarii |
|
Decizia nr. 400/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 1261/98/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8010/2014)
DECIZIE Nr. 400/2015
Ședința publică de la 10 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. G.
Judecător L. U.
Grefier Ș. T.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-contestator V. P. împotriva sentinței civile nr. 1618/29.09.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul-contestator personal, lipsind apelanta-intimată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că în cadrul procedurii prealabile motivele de apel au fost comunicate intimatei la date de 17.11.2014, care la data de 28.11.2014 a formulat întâmpinare, comunicată apelantului la data de 05.12.2014, după care:
Curtea, în raport de prevederile art. 219 alin. 1 Cod procedură civilă, procedează la identificarea apelantului, acesta legitimându-se cu cartea de identitate, datele fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.
Nefiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea, în raport de prevederile art. 392 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apelantului în susținerea cererii de apel.
Apelantul, având cuvântul, arată că nu i-a fost calculată și plătită majorarea aferentă celor 26 de ani lucrați în grupa I de muncă, deși prevederile art. 169 din Legea nr. 263/2010 îi sunt aplicabile. Așa fiind, solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.
Curtea, în raport de prevederile art.394 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA ,
Deliberând asupra apelului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1618/F din data de 29.09.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Ialomița – Secția Civilă a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamantul V. P., în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt și de drept:
Așa cum rezultă din Decizia nr._/30.09.1998, reclamantul a fost pensionat pentru munca depusă și limită de vârstă în condițiile Legii nr. 3/1977.
Ulterior, potrivit sentinței civile nr.2426 F/24.11.2010, pronunțată de Tribunalul Ialomița, i s-a recunoscut reclamantului un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, situație în care, în raport de prevederile H.G. nr. 1550/2004 și O.U.G. nr. 4/2005, s-a procedat la recalcularea drepturilor de pensie prin folosirea acestui stagiu derogator, ceea ce a condus la mărirea punctajului mediu anual, reclamantul primind și o diferență pe o perioadă anterioară.
Potrivit dispozițiilor art. II din O.U.G. nr. 100/2008, beneficiază de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de muncă realizat în activitatea desfășurată în grupa I de muncă și 0,25 puncte pentru fiecare an de muncă realizat în activitatea desfășurată în grupa II de muncă, cu excepția celor în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special, prevedere cuprinsă și în dispozițiile art. 169 alin. 2 din Legea 263/2010.
În cauză, s-a dovedit că reclamantul a beneficiat de majorări cu ocazia recalculării dreptului de pensie, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 ani corespunzător vechimii în grupa I de muncă, așa cum s-a dispus prin sentința civilă nr.2426 F/24.11.2010, pronunțată de Tribunalul Ialomița,
În cauzele în care s-au admis acțiuni de constatare a stagiului de cotizare de 20 ani, pentru cei care au lucrat o anumită perioadă în grupa I de muncă, respectiv 25 ani, pentru cei care au lucrat în grupa II de muncă, ieșiți la pensie anterior datei de 1 aprilie 2001, în interpretarea dispozițiilor art. 2 alin. 3 și 4 din H.G. nr. 1550/2004, s-a considerat că vechimea în muncă prevăzută la art. 14 alin. 1 din Legea nr. 3/1977, echivalează cu vechimea în muncă reglementată de act normativ cu caracter special.
Cum, din probele administrate în cauză, rezultă că reclamantul a beneficiat pentru determinarea punctajului mediu anual de vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 3/1977, procedându-se și la recalcularea dreptului de pensie pe baza unui stagiu complet de cotizare special, acesta nu mai poate solicita majorări în considerarea aceluiași stagiu potrivit Legii nr. 263/2010.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel, în termen legal și motivat, reclamantul V. P., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.476 alin. (1) și art.480 alin. (2) din Codul de procedură civilă, se arată că reclamantul, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat obligarea pârâtei să-i recalculeze pensia, conform prevederilor art. 169, lit. a) din Legii 263/2010, prin utilizarea unui stagiu de cotizare de 20 de ani, așa cum s-a stabilit prin sentința civilă nr. 2426/24.11.2010 a Tribunalului Ialomița, dată în dosar nr._, definitivă și irevocabilă și să-i acorde diferențele de pensie pe trei ani retroactiv.
Prin menționata sentință, s-a îndreptat o eroare a pârâtei, în ceea ce privește stagiul complet de cotizare aplicabil persoanelor care au ieșit la pensie, anterior datei de 01.04.2001, în baza Legii 3/1977, art. 14.
Această problemă a fost tranșată irevocabil de ICCJ, care soluționând recursul în interesul legii prin decizia nr. 40/22.09.2008, a admis că dispozițiile art. 77 alin. (2), raportat la art. 43 alin. (1) și (2) din Legea 19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare, utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07._01 și care și-au desfășurat activitatea în grupele I și II de muncă, este cel reglementat de art. 14 din Legea 3/1977, adică de 20 sau 25 de ani.
Legea 3/1977 are caracter general și nu special, cum greșit susține pârâta și reține instanța de fond, fără a se aduce dovezi sau vreun temei legal; caracterul general al Legii nr.3/1977 rezultă în mod indubitabil și din prevederile fostei Constituții a RSR, art. 1(1) și art. 3(1).
Actele normative cu caracter special, așa cum prevede art. 169, alin. 2 din Legea 263/2010, sunt cele prevăzute în Normele Tehnice, lit. A, pct.4.
Pensionarea reclamantului s-a făcut sub imperiul Legii nr. 3/1977, art. 14 și, deci, stagiul complet de cotizare (vechimea în muncă) este cel prevăzut de Legea 3/1977, conform dispozițiilor exprese ale art. 2, alin. 3 din Anexa la H.G. nr. 1550/2004.
Stagiul complet de cotizare redus este cel prevăzut de actul normativ-cadru de manieră generală, pentru cei pensionați înainte de 01.04.2001 - art. 169, lit. a) și b) din Legea 263/2010 -, pe când alin. 2, art. 169 vorbește despre vechimea în muncă, necesară deschiderii dreptului la pensie, prevăzută de acte normative cu caracter special, și nu de stagiul complet de cotizare, cuvenit pentru activități desfășurate în grupele de muncă I și II, reglementate de legea-cadru în materie (art. 14, Legea 3/1977).
Dacă legiuitorul ar fi dorit excluderea reclamantului de la beneficiul legii, ar fi prevăzut aceasta în mod expres. Or, adăugirile, extensiile și analogiile făcute de instanța de fond, pentru situații neprevăzute, sunt interzise.
În consecință, solicită admiterea apelului, casarea sentinței civile apelate și admiterea cererii de chemare în judecată.
Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond, care este legală și temeinică.
Apelantul a depus la dosar decizia nr._/15.10.1998 a Direcției de muncă și protecție socială a județului Prahova – Oficiul de pensii și decizia nr._ din 15.11.2011 pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă emisă de C. Teritorială de Pensii Ialomița, împreună cu anexa la aceasta.
Verificând sentința apelată, în limitele cererii de apel formulate, conform art. 476-479 din Codul de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat recalcularea pensiei în conformitate cu prevederile art. 169 din Legea nr. 263/2010, începând cu data de 01.05.2011, prin folosirea unui stagiu de cotizare de 20 de ani, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține că recalcularea pensiei intimatului-reclamant conform O.U.G. nr. 4/2005 s-a făcut, în aplicarea sentinței civile nr. 2426/24.11.2010 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ (filele 5-7 din dosarul instanței de fond), prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, în considerarea celor peste 26 de ani în care acesta a desfășurat activitate în grupa I de muncă.
Așa cum în mod just a reținut prima instanță, nici O.U.G. nr. 100/2008 și nici Legea nr. 263/2010 nu conțin dispoziții a căror interpretare să conducă la concluzia recunoașterii posibilității acordării cumulate a celor două beneficii, respectiv stagiul complet de cotizare redus pentru persoanele care au desfășurat activitate în grupele I și a II-a de muncă și au fost pensionate în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, pe de o parte, și creșterea punctajelor anuale pentru aceleași persoane, pe de altă parte.
Sunt lipsite de suport susținerile apelantului în sensul că nu pot fi înlăturați de la aplicarea art. 169 din Legea nr. 263/2010 acei pensionari care au solicitat și au obținut pe calea unei acțiuni în justiție recalcularea pensiei prin raportare la stagiul complet de cotizare stabilit în conformitate cu art. 14 din Legea 3/1977.
Sentința civilă nr. 2426/24.11.2010 pronunțată de Tribunalul Ialomița a avut în vedere dispozițiile O.U.G. nr. 4/2005 și pe acelea ale H.G. nr. 1550/2004, act normativ care, la art. 2 alin. 1 din Anexa 1, dispunea în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare. În cazul reclamantului, ale cărui drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Or, art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca normă specială, prevedea o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa I de muncă (situația apelantului reclamant) și de 25 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa II de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare.
Așa cum în mod just a stabilit instanța de fond, stagiul complet de cotizare derogator stabilit conform art. 14 din Legea nr. 3/1977 și acordarea creșterilor de punctaj în temeiul art. 169 din Legea nr. 263/2010 se exclud reciproc.
Astfel, potrivit dispozițiilor tranzitorii înscrise la art. 169 alin. 1 și 2 din Legea nr. 263/2010, „(1) Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează: a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă; b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă. (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.”
Cum reclamantul a beneficiat la recalcularea pensiei conform O.U.G. nr. 4/2005 de stagiul complet de cotizare derogator determinat prin utilizarea vechimii în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzut de norma specială înscrisă la art. 14 din Legea nr. 3/1977, acesta nu este îndreptățit a beneficia și de punctajul suplimentar acordat conform dispozițiilor art. 169 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.
Altfel spus, în condițiile în care reclamantul a solicitat aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr.4/2005, prin luarea în considerare a stagiului complet de cotizare de 20 de ani, conform sentinței civile nr. 2426/2010 a Tribunalului Ialomița, aceasta se încadrează în dispozițiile de excepție ale art. 169 din Legea nr. 263/2010, așa încât nu mai poate beneficia și de creșterea punctajelor anuale pentru vechimea efectivă realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă.
Pentru considerentele expuse, văzând și dispozițiile art.480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul-contestator V. P., identificat cu CNP:_, domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 1618/29.09.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA, cu sediul în Slobozia, ., Jud. Ialomița, având CF_, cont IBAN RO76TREZ__, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Februarie 2015.
Președinte, R. G. | Judecător, L. U. | |
Grefier, Ș. T. |
Ș.T. 13.02.2015/4ex.
Red.L.U./23.02.2015
Tehnored.L.U./N.V.
4 ex./16.02.2015
Jud.fond: M. A. G.
← Despăgubiri. Decizia nr. 1417/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 988/2015. Curtea de Apel... → |
---|