Despăgubiri. Decizia nr. 1417/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1417/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 1490/116/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 85/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1417
Ședința publică din data de 30.04.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – L. H.
JUDECĂTOR - P. A.
GREFIER - F. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant T. V. împotriva sentinței civile nr.1081 din data de 20.11.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CĂLĂRAȘI, având ca obiect „recalculare pensie”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că în prezenta cauză s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și având în vedere că, în prezenta cauză s-a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct.2 Cod procedură civilă, judecarea cauzei în lipsă, o reține în pronunțare.
CURTEA ,
Constată că prin sentința civilă nr. 1081/20.11.2014 pronunțată în Dosarul nr._ de către Tribunalul Călărași – secția civilă s-au dispus următoarele:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul T. V. împotriva pârâtei C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CĂLĂRAȘI.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut în esență următ. Conform deciziei nr._/01.10.2008(fila 10), privind recalcularea drepturilor de pensie în baza prevederilor OUG nr. 100/2008, s-a stabilit că reclamantul T. V., având dreptul inițial la pensie deschis la data de 01.01.1981 și un stagiu de 26 ani,5 luni si 6 zile în grupa I a de muncă, are dreptul la un număr suplimentar de puncte de 6._, corespunzător unui spor de 13 ani pentru perioada lucrată în condițiile grupei I a de muncă, stagiul complet de cotizare utilizat fiind de 30 de ani.
Prin sentința civilă nr. 3907/15.12.2010 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, rămasă irevocabilă, pârâta C. Județeană de Pensii Călărași a fost obligată să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului conform OUG 4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Prin cererea dedusă judecății, reclamantul solicită să i se recalculeze drepturile de pensie reglementate de art. 169 din Legea nr. 263/2010 și de OUG nr. 100/2008 cu utilizarea aceluiași stagiu complet de cotizare de 20 de ani stabilit prin hotărârea judecătorească menționată.
Conform art. 782 din Legea nr. 19/2000, „(1) Asigurații care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, beneficiază de majorarea punctajelor anuale, după cum urmează:
a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă;
b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică numai în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare prevăzute în anexa nr. 3, în funcție de data nașterii, respectiv stagiile complete de cotizare, în funcție de data deschiderii dreptului la pensie, conform prevederilor art. 167^1.”
Potrivit art. II lit. a din OUG 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, așa cum a fost modificat prin OUG 209/2008, „beneficiază de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,_ puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I a de muncă, persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special”.
Legea 19/2000 a fost abrogată prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care a intrat în vigoare de la data de 01.01.2011 și care la art. 169 alin. 1 prevede: „Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează:
a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă;
b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.”
Drepturile de pensie ale reclamantului s-au născut în baza Legii nr. 3/1977, data inițială de stabilire a pensiei fiind 31.12.1990, astfel cum rezultă din decizia nr._/01.10.2008. Acesta a beneficiat de recalcularea pensiei conform OUG nr. 4/2005. În cadrul acestui proces de recalculare, pentru determinarea punctajului său mediu anual s-a utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani. Nemulțumit de acest mod de calcul, reclamantul a obținut, prin hotărâre judecătorească recalcularea drepturilor sale de pensie pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, pentru activitatea desfășurată în grupa I a de muncă.
Raportând situația de fapt din speță la dispozițiile legale anterior citate, se observă că reclamantul a beneficiat deja de recalcularea pensiei pe baza unui stagiu complet de cotizare derogator,așa cum rezulta si din art.2 din decizia anexata de către pârâtă la fila nr.31, ceea ce atrage incidența art. II din OUG nr. 100/2008, ultima teză.
În consecință, pretențiile acestuia pentru recalcularea punctajului în baza OUG nr. 100/2008 și art. 169 din Legea 263/2010 prin acordarea unor puncte suplimentare pentru munca desfășurată în grupele superioare, în condițiile în care acesta deja a obținut recalcularea în baza unui stagiu derogator de cotizare ca urmare a aceluiași fapt, respectiv munca în grupele superioare, sunt neîntemeiate.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În apel nu au fost administrate probe.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din perspectiva dispozițiilor art. 479 alin. (1) teza I C. pr. civ., potrivit cărora instanța de apel va verifica, în limita cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Curtea pentru considerentele ce se vor arăta în temeiul art. 480 alin. (1) C. pr. civ., va respinge apelul ca nefondat.
Curtea reține că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății la care a aplicat dispozițiile legale în vigoare.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 100 și art. 169 din Legea nr.263/2010 nu rezultă că o persoană care a beneficiat o dată de valorificarea stagiului pentru activitatea desfășurată în grupele a I a și a II a de muncă ar mai avea dreptul să beneficieze și potrivit acestor dispoziții legale din nou de încă o valorificare a acestor perioade.
Nemaiavând suport legal, vocația sa de a i se recalcula drepturile de pensie nu se mai poate transforma într-un drept subiectiv care să nască în sarcina Casei de Pensii o obligație corelativă corespunzătoare.
Legea nr. 263/2010 nu mai prevede posibilitatea recalculării drepturilor de pensie pentru persoanele care s-au pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977 și au lucrat în grupe speciale de muncă, ci prin dispozițiile art. 169 stabilește un alt sistem, cel al majorării punctajelor lunare pentru perioadele în care s-a prestat activitate în grupe superioare de muncă.
Acesta este un alt argument prin care se justifică respingerea cererii de chemare în judecată.
Mai precis, câtă vreme legiuitorul i-a acordat reclamantului anumite drepturi pentru perioada în care a activat în grupe speciale de muncă, el nu mai poate obține beneficii suplimentare pentru aceleași motive, beneficii ce decurgeau din prevederi legale care au fost abrogate.
Nu numai că o asemenea situație nu ar avea fundament în drept, dar ar fi nerezonabilă și nejustificată.
Dispozițiile art. 169 alin.(2) din aceeași lege statuează următoarele:
„Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special”.
Din interpretarea gramaticală, logică și sistematică a acestui text legal rezultă că nu pot beneficia de punctajul suplimentar acordat în baza art. 169 alin. (1), persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform OUG nr. 4/2005, în cazul cărora „s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special”.
O asemenea persoană este și apelantul-reclamant, deoarece prin hotărâre sentința civilă nr. 3907 din 15.12.2010 pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr._ s-a statuat că este îndreptățit să i se recalculeze drepturile de pensie conform OUG nr. 4/2005, cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, adică a vechimii în muncă prevăzută prin dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 pentru persoanele care au lucrat în grupa I a de muncă.
Prevederile art. 14 din Legea nr. 3/1977 au caracter special și derogator de la cele ale art. 8 din aceeași lege care stabileau o vechime în muncă necesară pentru deschiderea dreptului la pensie (noțiune care în sistemul Legii nr. 19/2000 este desemnată prin expresia „stagiu complet de cotizare”) de 30 ani pentru bărbați și 25 ani pentru femei.
Așa fiind, înseamnă că dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, prevăzând o altă vechime în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie decât cea din dreptul comun (urmare a celor statuate prin Decizia nr. 40/2008 pronunțată de Înalta Curtea de Casație și Justiție în Secții Unite) trebuie și poate fi asimilată noțiunii la care face referire art. 169 alin. (2) ultima teză din Legea nr. 263/2010, adică aceea de acte normative (dispoziții) cu caracter special, prin care s-a stabilit o vechime în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie, diferită (derogatorie) de la dreptul comun în materie.
Prevederile art. 169 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 sunt o reluare și adaptare la condițiile actuale a celor ale art. II lit. a din OUG nr. 100/2008, având aceleași rațiuni: înlăturarea inechităților în ceea ce privește cuantumul pensiilor dintre persoanele care au desfășurat activitate în fostele grupe I sau/și II de muncă, prin aplicarea acelorași principii sub aspectul modalității de calcul al punctajului mediu anual. A se vedea în acest sens expunerea de motive din partea introductivă a OUG nr. 100/2008.
Or, dacă s-ar permite apelantului să beneficieze în continuare atât de avantajul conferit prin recalcularea prevăzută de OUG nr. 4/2005, cât și prin cel furnizat de sistemul prevăzut de art. 169 alin.(1) din Legea nr. 263/2010, s-ar ajunge să se contravină tocmai scopului anterior indicat.
Practic, s-ar ajunge ca persoanele din categoria autorului acțiunii să fie plasate pe o poziție favorizată, contrar voinței legiuitorului actual, care a urmărit înlăturarea discrepanțelor existente între cei care au lucrat în grupe superioare de muncă.
De altfel, însăși OUG nr. 4/2005 statua în preambulul său că urmărește să asigure respectarea principiului „la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”, deziderat ce n-ar mai putea fi atins în situația din speță.
Dacă s-ar admite pretențiile deduse judecății, apelanta-persoană fizică ar obține un dublu câștig pornind de la aceeași situație premisă, decurgând din împrejurarea că autorul său (soțul defunct) a lucrat în grupe superioare de muncă.
S-ar ajunge ca punctajul mediu anual în cazul său să fie mărit succesiv, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 ani (conform unei hotărâri judecătorești irevocabile) și prin adăugarea punctajului suplimentar prevăzut de art. 169 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, ceea ce ar fi nerezonabil și injust, tocmai pentru că se bazează pe specularea aceleiași stări de fapt: desfășurarea activității în grupe speciale de muncă.
Având în vedere respingerea capătului de cerere principal pe cale de consecință se impune și respingerea capătului de cerere accesoriu prin care se solicită acordarea diferențelor și a actualizării cu rata inflației, astfel că în mod temeinic și legal au fost respinse și aceste pretenții.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 480 alin. (1) C. pr. civ., urmează să dispună respingerea apelului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-reclamant T. V. – CNP_, cu domiciliul în ., județul Călărași, cu domiciliul ales pentru comunicare în București, .. 2A, ., ., sector 6, împotriva sentinței civile nr.1081 din data de 20.11.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CĂLĂRAȘI cu sediul în .-59, județul Călărași, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, L. H. P. A.
GREFIER,
F. V.
Red: P.A.
Dact: D.A.M.
4ex./20.05.2015
Jud.fond:T. E.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 833/2015. Curtea de Apel... | Recalculare pensie. Decizia nr. 400/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
