Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 752/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2015

Decizia nr. 752/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 2597/87/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr._ (Număr în format vechi 96/2015)

DECIZIE Nr. 752/2015

Ședința publică de la 10 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE R. G.

Judecător L. U.

Grefier Ș. T.

Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant S. L. ÎNVĂȚĂMÂNT T. M., în numele și pentru membri de sindicat D. V., L. Ș. A., C. L., împotriva sentinței civile nr. 1634/18.11.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de muncă, Asigurări sociale și C. Administrativ Fiscal – complet specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ȘCOALA G. NR 4 T. M., având ca obiect: drepturi bănești .

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelantul a solicitat prin cererea de apel judecata în lipsă, precum și că în cadrul procedurii prealabile motivele de apel au fost comunicate intimatei la data de 15.01.2015, după care:

Curtea, față de lipsa părților la strigarea pricinii, în raport de prevederile art. 104 pct. 13 din ROIIJ, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, în ordinea listei de ședință.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de-a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea, având în vedere că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă potrivit prevederilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, în temeiul art. 392 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și în raport de prevederile art. 394 Cod procedură civilă, o reține în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând asupra apelului dedus judecății, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.1634 din data de 18 noiembrie 2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Teleorman, Secția Conflicte de muncă, Asigurări sociale și C. Administrativ Fiscal – complet specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul S. L. Învățământ T. M. în numele și pentru membrii săi de sindicat: D. V., L. – Ș. A. C. L. în contradictoriu cu pârâta Școala Gimnazială nr. 4 T.-M..

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt și de drept:

Potrivit art. 88 alin. (1) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările si completările ulterioare: „Personalul din învățământul preuniversitar este format din personal didactic, personal didactic auxiliar și personal administrativ sau nedidactic", fiind salarizat conform actelor normative în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice.

În ce privește categoria de personal din care fac parte și reclamanții, salarizarea acestora pentru perioada pentru care solicită drepturile, este reglementată de Legea –cadru nr. 330/2009, nefiindu-le aplicabile dispozițiile legale ce reglementează salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar.

Acest aspect a rezultat în mod clar din prevederile O.G. nr. 10/2008 Anexa V2b poziția nr. 25 (îngrijitor), reclamanții fiind încadrați de lege la alte funcții comune din sectorul bugetar. Și Legea educației naționale nr. 1/2011, la art.88 secțiunea a 2 a (4) dispune că “ Personalul administrativ își desfășoară activitatea în baza Legii nr. 53/2003 Codul muncii.

În consecință drepturile solicitate de către reclamanți au fost analizate prin prisma actelor normative privind salarizarea personalului plătit fonduri publice, aplicabile pentru perioada solicitată.

Reclamanții personal contractual în cadrul unității de învățământ pârâtă în cauză, și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile: H.G. nr. 1193/24.11.2010; H.G. nr. 1225/14.12.2011; H.G. nr. 23/22.01.2013; H.G. nr. 871/14.11.2013; Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate învățământ Preuniversitar înregistrat sub nr._/02.11.2012; art. 11 și art. 30 din Legea nr. 130/1996, republicată, Codul muncii.

Începând cu data de 1.01.2010, salarizarea personalului plătit fonduri publice a fost reglementată unitar prin Legea nr. 330/2009 și O.U.G. nr. 1/2010.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (3) și (5) din Legea nr. 330/2009, reîncadrarea personalului s-a făcut corespunzător tranșelor de vechime muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009, iar personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 și s-a păstrat salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.

Dispoziții privind menținerea cuantumului salariului avut de personalul plătit din fonduri publice la luna decembrie 2009, se regăsesc și în actele normative ulterioare legii cadru de salarizare și anume O.U.G. nr. 1/2010.

Prin Legea-cadru de salarizare unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/2010 s-a stabilit valoarea salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011 iar prin Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice s-a dispus majorarea cuantumului brut al salariului de bază cu 15%, tocmai pentru reîntregirea salariilor diminuate,

Prin dispozițiile O.U.G. nr. 19/2012 s-au aprobat măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale și O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, prin care s-au dispus măsuri de majorare a salariului de bază, respectiv „menținerea în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 a drepturilor prevăzute la art. 1 și art. 3-5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012." …„ începând cu data de 01.06.2012, în conformitate cu O.U.G. nr. 19/2012 care, prin art. 1 alin. 1, a prevăzut majorarea cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012 și cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.

Prin O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice se prevede la art. 1 că „(1) în anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare. (2) în anul 2014, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

Astfel reclamanții din prezenta cauză, personal nedidactic, au fost salarizați în luna decembrie 2009 potrivit O.G. nr.10/2008- Anexa nr. V /2b abrogată la 01.01.2010, păstrându-se acest cuantum și în anul 2010.

Începând cu anul 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, majorare aplicată tot la salariile stabilite conf. Anexei nr. V /2b din O.G. nr.10/2008, aceeași situație fiind și pentru anii 2012-2014.

Din anexa nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008 rezultă că salariile de bază ale personalului nedidactic încadrat pe funcțiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier II, muncitor necalificat erau stabilite între limite minime și maxime, respectiv, 641 lei (minim) și 657 lei (maxim).

Datele privind salarizarea reclamanților au rezultat din adeverința emisă de unitatea școlară pârâtă.

Pretențiile au fost întemeiate pe dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 1193/2010, H.G. nr. 1225/2011,H.G. nr. 23/2013 art.1 și 2, H.G. nr. 871/2013 art.1și 2, pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.

Din dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 1225/2011 rezultă că, începând cu data de 01.01.2012, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună,în anul 2012 reprezentând 4,13 lei pe oră, iar art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 23/22.01.2013 din conține prevederea potrivit căreia, începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,44 lei/oră.

Conform prevederilor art. 164 din Codul muncii, republicat, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor, angajatorul neputând negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară. De asemenea, angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară.

Potrivit art. 1 din H.G. nr. 1193/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră, iar potrivit art. 1 din H.G. nr. 1225/2011, începând cu data de 1 ianuarie 2012 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună în anul 2012, reprezentând 4,13 lei/oră.

Conform art. 1 din H.G. nr. 23/2013, începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,44 lei/oră.

Angajatorul este astfel obligat să stabilească, pentru personalul încadrat prin încheierea unui contract individual de muncă, salarii de bază cel puțin egale cu salariul de bază minim brut pe țară, în caz contrar, riscând să plătească o amenda cuprinsă între 1.000 lei și 2.000 lei, așa cum prevede art. 3 din ambele hotărâri de Guvern.

Nici Codul muncii și nici Hotărârile de Guvern care stabilesc valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată nu prevăd ca, la stabilirea drepturilor salariale, angajatorii să folosească salariul minim brut pe țară garantat în plată, ca valoare de referință.

Pe de altă parte, nici în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul pârâtei nu s-a prevăzut ca negocierea drepturilor salariale să pornească de la nivelul salariului minim pe economie.

De altfel, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate învățământ Preuniversitar înregistrat sub nr._/02.11.2012 la nivelul pârâtei a fost înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă București, care, în cazul în care ar fi constatat că a fost încheiat fără respectarea condițiilor prevăzute de Legea nr. 62/2011, potrivit art. 145 din același act normativ, avea obligația să le restituie pentru îndeplinirea condițiilor legale.

În condițiile în care nu au fost sancțiuni aplicate potrivit art. 3 din H. G. nr. 1193/ 2010, art. 3 din H.G. nr. 1225/2011 și art. 3 din H.G. nr. 23/2013 și nici CCM-ul nu a fost restituit pentru îndeplinirea condițiilor legale, salariile de bază la nivelul - Sector de Activitate învățământ Preuniversitar - au fost stabilite în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare.

Mai mult, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, respectiv adeverința nr. 946/13/06.2014, a rezultat că, în perioada 2012 și până în prezent reclamanții au avut un salariu de bază care nu este sub salariul minim pe economie, la care se adaugă sporul de vechime în muncă, deci conform celui impus de dispoziția legală, astfel că nu se poate reține că pârâta nu a achitat drepturile salariale în conformitate cu prevederile art. 1 din H. G. nr. 1225/ 2011 .

Mai mult, potrivit reîncadrării la data de 01.01.2010, reclamanților li s-a emis o decizie de reîncadrare, necontestată, rămasă definitivă, ulterior li s-au stabilit salariile de bază potrivit actelor normative arătate în considerentele sentinței, iar sporul de vechime din noul salariu de bază a fost calculate și inclus în acest salariu, conform art. 30 (5) din Legea nr. 330/2009, sporul de vechime nefiind un spor din cele prevăzute la art.30 (5) lit. b din lege – respective rămas în afara salariului de bază.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel, în termen legal și motivat, reclamantul S. L. Învățământ T. M., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Apelantul solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Prin motivele de apel formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.282-298 din Codul de procedură civilă, art.148 și urm., art.194 din NCPC; art. 40 alin. 2 lit. c), art. 162 alin. 3, art. 171, art. 229 alin. (4) și art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii; art. 28 și art. 208-211 din Legea dialogului social nr. 62/2011,republicată, cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 1193/24.11.2010; H.G. nr. 1225/14.12.2011; H.G. nr. 23/22.01.2013; H.G. nr. 871/14.11.2013; Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate învățământ Preuniversitar înregistrat sub nr._/02.11.2012; art. 11 și art. 30 din Legea nr. 130/1996, republicată ; art. 41 alin. (2) și (5) din Constituția României; pe dispozițiile H.G. nr. 281/1993; ale Legii-cadru nr. 330/2009; ale O.U.G. nr. 1/2010; aie Legii-cadru nr. 284/2010; Legii nr. 285/2010; ale O.U.G. nr. 19/2012; ale O.U.G. nr. 84/2012 și cele ale O.U.G. nr. 103/2013, dar și pe cele ale art. 156 (actualmente art. 161), art. 161 alin.4 (actualmente art. 166 alin. (4), art. 268 și art. art. 295 alin. (1)- actualmente art. 278 alin. (1) - din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare; art. 1 și art. 2 din O.G. nr. 9/2000; art. 2 din O.G. nr. 13/2011; art. 1088 Cod civil, art. 1530 și urm. NCC, apelantul susține, în esență, următoarele:

Potrivit art. 1 din H.G. nr. 1193/2010 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată: „începând cu 01.01.2011 salariului de bază minim brut garantat pe țară se stabilește la 670 lei, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011...", iar conform art. 2: „Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe tară garantat în plată prevăzut la art. 1."

Art. 1 din H.G. nr. 1225/2011 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevede: „începând cu 01.01.2012 salariului de bază minim brut garantat pe țară se stabilește la 700 lei, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună în anul 2012,", iar art. 2 din aceeași hotărâre statuează: „Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1"

Conform art. 1 din H. G. nr. 23/2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată „(1) începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în piață se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013. (2) începând cu data de 1 iulie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 800 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013 iar potrivit art. 2 din aceeași hotărâre de guvern: „Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1."

Hotărârea nr. 871/2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată „Art. 1. - (1) începând cu data de 1 ianuarie 2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 850 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,059 lei/oră. (2) începând cu data de 1 iulie 2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 900 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,357 lei/oră. Art. 2. - Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, prevăzut la art. 1."

Actele normative în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar au fost următoarele: H.G. nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, Ordonanța de urgență nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, O.G. nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr.284/2010, Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, O.U.G. nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare,O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, dispoziții din care rezultă că salariul de bază stabilit prin actele normative în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice șl salariul de bază potrivit încadrării (la care se face referire în articolul 2 din hotărârile de Guvern pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată) sunt identice.

Potrivit dispozițiilor legale mai sus citate, membrii de sindicat - personal nedidactic - erau salarizați, în luna decembrie 2009, în conformitate cu dispozițiile anexei nr. V/2b din O.G. NR. 10/2008 (la 01.04.2008 și la 01.10.2008), Alte Funcții Comune din Sectorul Bugetar - Salarii de bază pentru personalul din activitatea de secretariat - administrativ, gospodărire, întreținere-re pa rații și de deservire) - Funcții de execuție pe trepte profesionale.

Deși O.G. nr. 10/2008 a fost abrogată de la 01.01.2010, prin Legea nr. 330/_, totuși, în raport de dispozițiile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, dar și de cele ale art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010, în anul 2010 personalul nedidactic aflat în funcție la 31 decembrie 2009 și-a păstrat salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009. Cu alte cuvinte, salariul de bază potrivit încadrării, la 1 ianuarie 2010, era cel prevăzut de anexa nr. V/ 2b la O.G. nr. 10/2008.

De asemenea, începând cu 1 ianuarie 2011, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, cuantumul brut ai salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, majorare care s-a aplicat tot la salariile de bază prevăzute în anexa nr. V/2 b la O.G. nr. 10/2008.

Totodată, majorările salariale acordate în anul 2012 s-au calculat tot în raport de salariile de bază prevăzute de anexa nr. V/2 b la O.G. nr. 10/2008 ( art. 1 din O.U.G. nr. 19/2012), situația fiind identică pentru anul 2013 ( art. 1 din OUG nr. 84/2012), dar și pentru 2014 (art. 1 din O.U.G. nr.103/2013).

Din anexa nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008 rezultă, fără putință de tăgadă, că salariile de bază ale personalului nedidactic încadrat pe funcțiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier II, muncitor necalificat erau stabilite între limite minime și maxime, respectiv, 641 lei (minim) și 657 lei (maxim), deci sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, care la data de 01.01.2011 era de 670 de lei.

De asemenea, pentru celelalte categorii de salariați personal nedidactic, de la data de 01.01.2012 - când salariul minim brut pe țară garantat în plată a devenit 700 de lei - salariile de bază potrivit încadrării erau sub nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată, acestea fiind stabilite tot prin anexa nr. V/2 b) la O.G. nr. 10/2008.

Faptul că salariile de bază ale membrilor noștri de sindicat au fost stabilite sub nivelul salariului de bază minim brut pe tară garantat în plată rezultă și din adeverința eliberată de unitatea de învățământ pârâtă, dar și din statele de plată a salariilor.

Sporul de vechime în muncă a fost calculat, până la data de 01.01.2010, conform art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 281/1993. cu modificările și completările ulterioare, Legea-cadrul nr. 330/2009, art. 16 alin. 1, art. 29 alin. 1, art. 30 alin. 1 și 5.

Începând cu 01.01.2010, în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 1/2010: „în salariile de bază ale funcțiilor de execuție și ale funcțiilor de conducere este cuprins în toate cazurile sporul de vechime în muncă în cuantumul avut în luna decembrie 2009. În situația în care în cursul anului personalul de conducere și execuție îndeplinește condițiile pentru trecerea într-o altă tranșă de vechime, se acordă tranșa corespunzătoare vechimii prin aplicarea procentului la salariul de bază aferent funcției din luna decembrie 2009."

Se face, de asemenea, referire la dispozițiile art. 7 alin. 1 și 2, art. 11 alin. 2-4 și art. 33 alin. 1 din Legea-cadru nr. 284/2010,art. 1, 2, 4 și 6 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice,art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale,art. 1 din

O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.

Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate învățământ Preuniversitar (C.C.M.U.N.S.A.I.P.), înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale (actualmente Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice) sub nr._/02.11.2012, prevede - la art. 36 alin. (1) lit. a) - acordarea sporului de vechime după cum urmează: Transă de vechime 3-5 ani - spor de vechime la salariul de bază de 5%; Transă de vechime 5-10 ani - spor de vechime la salariul de bază de 10%; Transă de vechime 10-15 ani - spor de vechime la salariul de bază de 15%; Transă de vechime 15-20 ani - spor de vechime la salariul de bază de 20%; Transă de vechime peste 20 de ani - spor de vechime la salariul de bază de 25%.

În teza finală a literei a) a art. 36 alin. (1) din C.C.M.U.N.S.A.I.P., se prevede expres că „sporul corespunzător vechimii în muncă, calculat conform prevederilor de mai sus, se plătește începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea.

Obligativitatea dispozițiilor contractelor colective de muncă este de netăgăduit, în conformitate cu prevederile art. 11 și art. 30 din Legea nr. 130/1996 (în vigoare până la data de 13.05.2011), cele ale art. 133 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dar și în raport de dispozițiile art. 229 alin. (5) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform căruia „contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților."

Se solicită a se avea în vedere și prevederile art. 41 alin. (2) și (5) din Constituția României; legea fundamentală - la art. 41 alin. (5) - garantează nu numai dreptul la negocieri colective, ci și caracterul obligatoriu al convențiilor colective, iar art. 41 alin. (2) din Constituție, consacră dreptul tuturor salariaților la măsuri de protecție socială (ce privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională etc.).

În sensul obligativității clauzelor contractelor colective de muncă este și practica instanțelor de judecată, inclusiv a înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția C. Administrativ și Fiscal.

Mai mult, conform Codului Muncii, art. 160 „salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri". De asemenea, art. 162 alin. 3 din Codul Muncii prevede că „Sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege. cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative". În acest caz legea o reprezintă actele normative în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, hotărârile de guvern prin care s-a stabilit nivelul salariului de bază minim brut garantat în plată și contractul colectiv de muncă aplicabil. Tot Codul Muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, prevede, în art. 40 alin. 2 lit. c), obligația angajatorului „să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă".

Așa cum reiese și din adeverința eliberată de unitatea de învățământ pârâtă, cât și din statele de plată, nici sporul de vechime nu a fost corect calculat. Chiar dacă procentul din salariul de bază corespunzător sporului de vechime în muncă este cel prevăzut de lege, acest spor nu este corect calculat, fiind aplicat la un salariul de bază calculat greșit.

Mai mult, din statele de plată a salariilor, rezultă fără putință de tăgadă că nu există nici o diferență între salariul de bază al personalului nedidactic care beneficiază de sporul de vechime în muncă și cel al personalului nedidactic care nu beneficiază de spor de vechime, acestea fiind identice.

În ce privește dobânda legală, potrivit art.161 alin.4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii (actualmente art. 166 alin. (4) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare) „întârzierea nejustificată a plătii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.", iar conform potrivit art. 156 (actualmente art. 161), „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor". Același act normativ prevedea, la art. 295 alin. (1), următoarele: „Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu cele/a/te dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile" (actualmente art. 278 alin. (1) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare prevede următoarele: „Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu cefe/alte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile.")

În consecință, și în privința daunelor - interese datorate de unitate salariaților pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv cele ale Codului civil.

În egală măsură sunt incidente în speță dispozițiile art.1 din O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia „Părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești.", coroborate cu cele ale art. 2 din același act normativ conform căruia: „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală."

De asemenea sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, care a intrat în vigoare la 1 septembrie 2011, potrivit cărora: „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea."

Din prevederile legale mai sus invocate rezultă că daunele - interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă. în acest sens s-a pronunțat deja Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, care, prin sentința nr. 1946/03.05.2012 (dosar nr._, a constatat că „dobânda este datorată începând cu data scadenței pentru fiecare dintre salariile lunare, pârâții fiind de drept în întârziere conform art. 1079 (1523NCC) cod civil și 161 Codul muncii, astfel că se justifică acordarea dobânzii legale aferente de la data nașterii dreptului până la data plății efective".

Pentru drepturile salariale restante pot fi acordate dobânzi legale și actualizarea cu rata indicelui de inflație, deoarece natura lor juridică este diferită.

Acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, creditorul fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinsă între data scadenței și data plății efective, în timp ce actualizarea cu indicele inflației are ca finalitate păstrarea valorii reale a sumei de bani.

Solicită să se aibă în vedere și faptul că reactualizarea sumelor datorate potrivit indicelui de inflație, concomitent cu acordarea dobânzii legale, nu conduce la o dublă acoperire a prejudiciului cauzat prin neplata la timp a drepturilor salariale datorate de unitatea de învățământ pârâtă, deoarece fiecare din cele două modalități de acoperire a prejudiciului are o finalitate distinctă - daunele interese moratorii (dobânda legală) reprezintă o sancțiune pentru întârzierea la plată a unor obligații, în timp ce reactualizarea cu indicele de inflație nu urmărește dobândirea unor sume în plus, ci aceeași valoare, calculată la momentul plătii efective, menită să acopere scăderea puterii de cumpărare a salariatului.

Legiuitorul a stabilit prin dispozițiile art. 161 alin.4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii (actualmente art. 166 alin. (4) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare) - că întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.

Definiția daunelor interese nu este precizată în dispozițiile Legii nr.53/2003, ceea. ce îndreptățește coroborarea acestui text legal cu textele legale civile care lămuresc sau conturează sfera noțiunii de daune-interese, respectiv, art. 1088 Cod civil, art. 1530 ș.u. NCC.

În sprijinul capătului de cerere privind obligarea unității de învățământ pârâte la plata dobânzii legale se invocă și Decizia nr.2, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, completul competent să soluționeze recursul în interesul legii, în ședința publică din data de 17 februarie 2014, în dosarul nr. 21/2013.

În condițiile în care, înalta Curte de Casație și Justiție a decis că daunele moratorii sub forma dobânzii legale pot fi acordate pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009, cu atât mai mult, având în vedere și argumentul “a fortiori" de interpretare logică a legii civile, daunele interese sub forma dobânzii legale trebuie acordate. dacă au fost solicitate, în cazul în care se solicită plata unor diferențe de drepturi salariale, ca urmare a calculului greșit al acestor drepturi.

În consecință, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile nr. 1548 din 05.11.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ și anularea ca nelegala și netemeinica, și pe cale de consecința admiterea acțiunii în sensul obligării pârâtei la: 1) calcularea salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de baza minim brut pe țară garantat în plată, pe o perioadă de trei ani anterior introducerii prezentei cereri și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, pentru personalul administrativ sau nedidactic încadrat pe funcțiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier ÎI și muncitor necalificat; 2) calcularea salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii, pentru toate categoriile de personal administrativ sau nedidactic încadrate la nivelul unității de învățământ pârâte; 3) calcularea sporului de vechime în muncă ce se cuvine reclamanților, în raport de vechimea în muncă, ca procent din salariul de bază calculat conform capătului de cerere nr. 1 pe o perioadă de trei ani anterior introducerii prezentei cereri și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, pentru personalul administrativ sau nedidactic încadrat pe funcțiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier ÎI și muncitor necalificat; 4) calcularea sporului de vechime în muncă ce se cuvine reclamanților, în raport de vechimea în muncă, ca procent din salariul de bază calculat conform capătului de cerere nr. 2, începând cu 01.01.2012 șl până la data pronunțării hotărârii judecătorești, pentru toate categoriile de personal administrativ sau nedidactic încadrate la nivelul unității de învățământ pârâte; 5) plata diferențelor de drepturi salariale, reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite conform capetelor 1-4 ale cererii de chemare în judecată, pe o perioadă de 3 ani anteriori introducerii prezentei cereri sau, după caz, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite, pentru aceeași perioadă.

Menționează că aceleași drepturi salariale au fost solicitate și la nivelul altor instanțe de către membrii de sindicat, cauzele fiind soluționate în sensul admiterii solicitărilor și a acordării sporului de vechime, sens în care anexam Sentința civilă nr. 4371 din 08.09.2014 pronunțata de Tribunalul D. în dosarul nr._ .

Intimata nu a formulat întâmpinare.

În apel, nu au fost administrate probe.

Verificând sentința apelată, în limitele cererii de apel, conform art. 476-479 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce succed:

Apelantele-reclamante reprezentate de sindicat sunt salariate ale instituției de învățământ intimate, îndeplinind funcția de îngrijitor I.

În mod corect instanța de fond a reținut caracterul neîntemeiat al cererii privind calcularea salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, pe o perioadă trei ani anterior formulării cererii (deci, începând de la 21 august 2011), pentru categoriile de personal administrativ nedidactic încadrate la nivelul unității de învățământ pârâte în funcțiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier II și muncitor necalificat, având în vedere că salariul de bază al reclamantelor este constituit din salariul de încadrare plus sporul de vechime, cuantumul astfel rezultat fiind peste nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată pentru perioada în litigiu.

Sub un prim aspect, se observă că apelanta C. L. a fost încadrată în funcția nedidactică la nivelul unității de învățământ cu începere din data de 17.09.2012, astfel cum rezultă din adeverința nr. 946/13.06.2014, depusă la fila 20 a dosarului primei instanțe.

Instituirea unui salariu minim brut pe țară garantat în plată reprezintă o formă de protecție socială a angajatului, căruia i se garantează un venit minim de subzistență.

Actele normative invocate, respectiv H.G. nr. 1225/2011, H.G. nr. 23/2013 și H.G. nr. 871/2014 stabilesc salariul de bază minim brut garantat în plată, noțiune care desemnează acel nivel al salariului sub care nu se poate coborî, nici în drept și nici în fapt și care este considerat suficient pentru satisfacerea nevoilor vitale de alimente, îmbrăcăminte, educație ale salariaților, ținând seama de dezvoltarea economică.

Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, angajatorul are obligația să stabilească, pentru personalul încadrat prin încheierea unui contract individual de muncă, salarii de bază cel puțin egale cu salariul de bază minim brut garantat în plată, însă nici Codul muncii și nici hotărârile de Guvern care stabilesc valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată nu prevăd că, la stabilirea drepturilor salariale, angajatorii trebuie să folosească salariul minim brut pe țară garantat în plată, ca valoare de referință.

Prin Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost reglementat un nou sistem de salarizare a personalului din sectorul bugetar.

Potrivit dispozițiilor art.1 alin. 2 din acest act normativ, începând cu data intrării sale în vigoare, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt și rămân exclusiv cele prevăzute în această lege.

Potrivit art. 88 alin. (1) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările si completările ulterioare, personalul din învățământul preuniversitar este format din personal didactic și personal nedidactic și este salarizat conform actelor normative în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, iar în conformitate cu dispozițiile alin. 4 al aceluiași text legal, personalul nedidactic din învățământ își desfășoară activitatea în baza Legii nr. 53/2003 – Codul muncii.

Așa cum s-a arătat anterior, începând cu data de 1.01.2010, salarizarea personalului plătit fonduri publice a fost reglementată unitar prin Legea nr. 330/2009. Conform art. 30 alin. (3) și (5) din Legea nr. 330/2009, reîncadrarea personalului s-a făcut corespunzător tranșelor de vechime muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009, iar pentru personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 s-a păstrat salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.

De asemenea, prin Legea-cadru de salarizare unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/2010 s-a stabilit valoarea salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011, iar prin Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice s-a dispus majorarea cuantumului brut al salariului de bază cu 15%, pentru reîntregirea salariilor diminuate.

Totodată, din dispozițiile O.U.G. nr. 19/2012 prin care s-au aprobat măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale și O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, rezultă că s-au dispus măsuri de majorare a salariului de bază, respectiv de menținere în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 a drepturilor prevăzute la art. 1 și art. 3-5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012.

În acest sens, începând cu data de 01.06.2012, prin art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 19/2012, s-a prevăzut majorarea cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012 și cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012, iar prin O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, s-a prevăzut că în anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010.

Salarizarea categoriei de personal din care fac parte apelantele-reclamante s-a făcut în luna decembrie 2009 potrivit O.G. nr.10/2008 - Anexa nr. V/2b abrogată la 01.01.2010, păstrându-se acest cuantum și în anul 2010.

Conform art. 5 alin (1) din O.U.G. nr. 1/2010, „(1) Începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009, care se calculează după cum urmează:

a) la salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare corespunzătoare funcțiilor avute la data de 31 decembrie 2009 se adaugă cuantumul sporurilor și indemnizațiilor care se introduc în acesta/aceasta, prevăzute în notele la anexele la Legea-cadru nr. 330/2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții; b) sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale prevăzute în anexele la Legea-cadru nr. 330/2009 care nu se introduc în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare se acordă în aceleași cuantumuri de la 31 decembrie 2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, cu respectarea prevederilor art. 23 din Legea-cadru nr. 330/2009.”

Ulterior, prin dispozițiile art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010 s-a stabilit că: „(5) În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.”

Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar dispunea la art. 1 alin. 1 și 2 de la art. II în sensul că: „(1) În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011. (2) În anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”

Cu privire la personalul nou-încadrat, același text stabilește la art. 2 că în anul 2012, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat.

Din economia dispozițiilor legale mai sus redate, rezultă că salariul de bază al apelantelor-reclamante este constituit din salariul de încadrare la care se adaugă sporul de vechime, modalitate de calcul aplicată corect de angajator.

Pe de altă parte, potrivit art. 1 din H.G. nr. 1193/ 2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată s-a stabilit la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră, iar din dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 1225/2011 rezultă că, începând cu data de 01.01.2012, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată a fost stabilit la 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună, în anul 2012 reprezentând 4,13 lei pe oră.

În același sens, art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 23/2013 conține prevederea potrivit căreia, începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată a fost stabilit la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună, reprezentând 4,44 lei/oră.

Din adeverința depusă la fila 20 a dosarului de fond, rezultă că, în perioada 2011-2012, apelantele-reclamante angajate în acea perioadă au primit un salariu de bază peste nivelul salariului de bază minim brut garantat în plată (format din salariul din grila de salariul de încadrare și sporul de vechime), nerezultând o încălcare a prevederilor hotărârilor de Guvern, mai sus menționate.

Astfel, apelanta D. V. a avut de la 01.05.2011 un salariu de bază de 776 lei, iar apelanta L. Ș. A. un salariu de bază de 743 lei, peste nivelul salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată de 670 lei lunar. Totodată, în anul 2012, acestea au avut un salariu de bază, calculat cu includerea sporului de vechime, de 700 lei, ceea ce înseamnă că nici în anul 2012 salariul de bază al apelantelor nu a scăzut sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.

Neîntemeiate sunt și criticile privind neacordarea sporului de vechime.

Prin cererea cu care a fost învestită instanța, s-a solicitat calcularea sporului de vechime în muncă în raport de vechimea în muncă a reclamantelor, ca procent din salariul de bază determinat conform capătului 1 de cerere pe o perioadă de 3 ani anterior introducerii acțiunii, pentru personalul administrativ sau nedidactic încadrat pe funcțiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier II și muncitor necalificat.

După cum rezultă din adeverința anterior menționată, sporul de vechime a fost calculat separat și a făcut parte din salariul de bază. Acesta a fost diferențiat, în funcție de vechimea în muncă a fiecăreia dintre salariate (15% D. V. și 10% L.-Ș. A.), așa încât nu pot fi primite nici criticile formulate sub acest aspect. Pentru apelanta C. L. nu s-au depus dovezi.

Așa cum în mod just a reținut Tribunalul, începând cu data de 01.01.2010, reclamantelor li s-au emis decizii de reîncadrare, iar ulterior li s-au stabilit salariile de bază, cu respectarea prevederilor actelor normative la care s-a făcut anterior referire, sporul de vechime fiind calculat și inclus în acest salariu de bază.

Altfel spus, sporul de vechime și salariul de bază nu mai reprezintă două elemente distincte începând cu 1 ianuarie 2010, iar faptul că valoarea concretă a sporului de vechime poate fi determinată nu contrazice această afirmație.

Și în ce privește capetele de cerere accesorii, privind actualizarea cu indicele de inflație și dobânda legală, în mod just instanța de fond a stabilit că acestea nu pot primi o altă rezolvare decât capetele de cerere principale.

Pentru considerentele expuse, văzând și dispozițiile art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul,ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelantul-reclamant S. L. ÎNVĂȚĂMÂNT T. M., cu sediul în T. M., ., Jud. Teleorman, având CF_, în numele și pentru membri de sindicat D. V., L. Ș. A., C. L., împotriva sentinței civile nr. 1634/18.11.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de muncă, Asigurări sociale și C. Administrativ Fiscal – complet specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ȘCOALA G. NR 4 T. M., cu sediul în T. M., ., Jud. Teleorman, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 10 Martie 2015.

Președinte,

R. G.

Judecător,

L. U.

Grefier,

Ș. T.

Ș.T. 12.03.2015/4ex.

Red.: L.U./08.04.2015

Tehnored: S.Ș./23.03.2015

Jud. fond: M. M.

← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr....		Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2242/2015.... →

Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 752/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 752/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI