Pretentii. Decizia nr. 1455/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1455/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 40590/3/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1428/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1455/2015
Ședința publică de la 04 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G. E.
Judecător D. A. C.
Grefier I. R. M.
Pe rol, judecarea apelului formulat de apelanta FEDERAȚIA S. TRANSPORTATORILOR FEROVIARI DIN ROMÂNIA, în numele membrului de sindicat S. V., împotriva sentinței civile nr.694 din data de 26.01.2015 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "C.F.R. CĂLĂTORI" S.A., cauza având ca obiect drepturi bănești disjuns din dosarul nr._/3/2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că, înainte de stabilirea primului termen de judecată, în faza procedurii prealabile, au fost comunicate motivele de apel intimatei, iar aceasta a formulat și depus întâmpinare, la data de 23.03.2015. Apelanta Federația S. Transportatorilor Feroviari din România a depus răspuns la întâmpinare, acesta fiind înregistrat la dosar la data de 06.04.2015.
Având în vedere că părțile au lipsit la termenul de astăzi, dar au solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de apel de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări sociale, sub nr._ la data de 17.11.2014, prin disjungere din dosarul nr._/3/2014, reclamantul S. V., prin Federația S. Transportatorilor Feroviari Din România, a chemat în judecată pe pârâta S. Naționala de Transport Feroviar de Calatori "CFR Calatori" S.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să calculeze si să-i plătească pentru perioada 18.06._14, diferențele dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 670 lei, conform H.G. nr. 1193/2010, în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei prevăzut de H.G. nr. 1225/2011, în raport de H.G. nr.23/28.01.2013 ce stipulează că începând cu 01 februarie 2013 salariul de bază minim brut este 750 lei și începând cu 01 iulie 2013 salariul de bază minim brut este 800 lei lunar si în raport cu H.G. nr.871/2013, ce stipulează că începând cu 01 ianuarie 2014 până la 20.04.2014 salariul de bază minim brut este de 850 lei si drepturile salariale efectiv plătite corespunzător activității desfășurate în perioada în care hotărârile de guvern sunt incidente, sume care vor fi actualizate cu rata inflației de la data nașterii drepturilor până la data plătii efective; obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe cu aceste diferențe salariale pentru a fi atașată la carnetul de muncă.
Prin sentința civilă nr.694/26.01.2015 Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamantul S. V. este salariatul pârâtei S. Naționala de Transport Feroviar de Calatori "CFR Calatori" S.A., în funcția de conductor tren I tren, astfel cum rezultă din actul adițional la contractul individual de muncă nr. 401/a/111/19.04.2011.
Prin acțiune, reclamantul a solicitat obligarea angajatorului să-i plătească diferențele salariale rezultate din aplicarea coeficienților de ierarhizare a claselor de salarizare, in raport de valoarea salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata de 670 lei (pentru perioada 01.01._11), 700 lei (pentru perioada 01.01._13), 750 lei (pentru perioada 01.02._13), 800 lei (pentru perioada 01.07._13) și 850 lei (pentru perioada 01.01.2014 – 20.04.2014).
Tribunalul a apreciat că pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate.
Astfel, potrivit art. 7 din CCM pe anul 2011 al SNTFM CFR Călători SA, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului București sub nr. 43/24.03.2011, salariul personalului din CFR Călători SA cuprinde: salariul de bază care se stabilește în raport cu pregătirea, competența, răspunderea și complexitatea sarcinilor funcției ocupate; sporuri la salariul de bază; adaosuri; premii pentru obținerea unor rezultate deosebite în activitatea individuală. Salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc conform Anexei nr. 1. Aceleași dispoziții legale sunt reluate și în CCM pe anii 2012-2014 al SNTFM CFR Călători SA înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului București sub nr. 109/20.04.2012.
Prin urmare, conform CCM la nivel de unitate pe 2011-2012 și 2012-2014, salariul de baza brut se obține prin înmulțirea salariului de baza brut corespunzător clasei 1 de salarizare cu coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare, în Anexa nr. 1 fiind indicate salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare, în cuantum concret.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de aplicare a coeficientului de ierarhizare prin raportare la salariul minim brut pe tară aferent anilor 2011, 2012, 2013 și 2014 (stabilit prin H.G. nr. 1193/2010, H.G. nr. 1225/2011, H.G. nr. 23/2013, H.G. nr. 871/2013), Tribunalul a apreciat că este neîntemeiată, având în vedere că nu există nicio dispoziție legală care să raporteze salariul reclamantului la salariul minim brut pe țară, salariile de bază în cadrul pârâtei fiind cele indicate (în cuantum fix) în anexa nr. 1 a CCM aplicabil la nivel de unitate pe anii 2011 și 2012-2014.
De altfel, s-a reținut faptul că potrivit actelor adiționale la CIM, reclamantul a beneficiat de un salariu de bază lunar de 1179 lei (la care se adaugă spor de vechime – 25%, spor pentru condiții grele de muncă feroviară – 15%, spor pentru condiții periculoase – 15%, spor pentru timpul lucrat în timpul nopții – 25%, spor pentru munca prestată în zilele nelucrătoare și sărbători legale – 100%, ore staționare la cap secție – 75%), fiind astfel respectat salariul minim brut pe tară stabilit prin H.G. nr. 1193/2010, H.G. nr. 1225/2011, H.G. nr. 23/2013 și H.G. nr. 871/2013.
În consecință, constatând că în perioada 2011 - 2014 salariul de bază cuvenit reclamantului este cel prevăzut de Anexa 1 la CCM corespunzător clasei de salarizare nr. 23 în care se încadrează, fără a exista vreo formulă da calcul cu referire la salariul minim brut pe țară, Tribunalul a apreciat că pretențiile reclamantului de stabilire a salariului prin înmulțirea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei sale de salarizare cu salariul minim brut pe țară, sunt neîntemeiate. Neexistând o diferență de drepturi salariale cuvenite reclamantului, rezultă că și solicitarea acestuia de obligare a pârâtei la eliberarea unei adeverințe cu diferențele de drepturi salariale este neîntemeiată.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat cerere de apel apelanta Federația S. Transportatorilor Feroviari din România, în numele și pentru salariatul intimatei S. V., solicitând admiterea apelului și, rejudecând cauza sub toate aspectele, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererilor respinse, ca neîntemeiate, de instanța de fond și, totodată, obligarea intimatei să recalculeze valoarea salariului individual si să plătească apelanților, pentru perioada 01.01._14, diferențele salariate lunare rezultate din aplicarea coeficienților de ierarhizare a claselor prevăzuți în Anexa 1 la CCM la nivel de unitate pentru anii 2011-2012, respectiv 2012-2014 în funcție de precizările făcute instanței de fond, la valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată stabilit prin hotărâri de Guvern și salariile efectiv plătite calculate în raport de suma de 600 lei stabilită prin contractele colective de muncă menționate la care sunt aplicați coeficienții de ierarhizare, după cum urmează:
Pentru perioada 01.01._11, diferențele salariale rezultate din aplicarea coeficienților de ierarhizare a claselor prevăzuți în Anexa 1 la CCM la nivel de unitate pentru anii 2011-2012, la salariul minim brut prevăzut de H.G. nr.1193/2010 în valoare de 670 lei și drepturile salariale efectiv calculate și achitate în raport de suma de 600 lei stabilită prin contractele colective de muncă menționate căreia îi sunt aplicați coeficienții de ierarhizare.
Pentru perioada 01.01._13, diferențele salariale rezultate din aplicarea coeficienților de ierarhizare a claselor prevăzuți în Anexa 1 la CCM la nivel de unitate pentru anii 2011-2012, respectiv 2012-2014, la salariul minim brut prevăzut de H.G. nr.1225/2011 în valoare de 700 lei și drepturile salariale efectiv calculate și achitate în raport de suma de 600 lei stabilită prin contractele colective de muncă menționate căreia îi sunt aplicați coeficienții de ierarhizare.
Pentru perioada 01.02._13, diferențele salariale rezultate din aplicarea coeficienților de ierarhizare a claselor prevăzuți în Anexa 1 la CCM la nivel de unitate pentru anii 2012-2014, la salariul minim brut prevăzut de H.G. nr. 23/2013 în valoare de 750 lei și drepturile salariale efectiv calculate și achitate în raport de suma de 600 lei stabilită prin contractele colective de muncă menționate căreia îi sunt aplicați coeficienții de ierarhizare.
Pentru perioada 01.07._13, diferențele salariale rezultate din aplicarea coeficienților de ierarhizare a claselor prevăzuți în Anexa 1 la CCM la nivel de unitate pentru anii 2012-2014, la salariul minim brut prevăzut de H.G. nr. 23/28.01.2013 în valoare de 800 lei și drepturile salariale efectiv calculate și achitate în raport de suma de 600 lei stabilită prin contractele colective de muncă menționate căreia îi sunt aplicați coeficienții de ierarhizare.
Pentru perioada 01.01._14, diferențele salariale rezultate din aplicarea coeficienților de ierarhizare a claselor prevăzuți în Anexa 1 la CCM la nivel de unitate pentru anii 2012-2014, la salariul minim brut prevăzut de H.G. nr.871/2013 în valoare de 850 lei și drepturile salariale efectiv calculate și achitate în raport de suma de 600 lei stabilită prin contractele colective de muncă menționate căreia îi sunt aplicați coeficienții de ierarhizare.
Solicită, de asemenea, să se achite sumele mai sus solicitate în cuantum actualizat cu rata inflației, respectiv de la data nașterii drepturilor până la data plății efective; să se elibereze apelantului adeverință privind plata acestor diferențe salariale pentru a fi atașate la evidențele/carnetele de muncă ale acestora, pentru următoarele motive:
Prin sentința civilă atacată, instanța Tribunalului București - Secția a Vlll-a Conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca neîntemeiată cererea formulată de apelantă în numele și pentru salariatul intimatei membru al organizației sindicale.
Conform celor reținute în motivarea sentinței atacate, instanța de fond a apreciat că apelantul solicită să îi fie recalculate drepturile salariale cuvenite pentru perioada 01.01.2011 - aprilie 2014 în baza unui algoritm de calcul propriu, respectiv să înmulțească coeficienții de ierarhizare prevăzuți pentru fiecare clasă de salarizare din grila de salarizare prevăzută în Anexa 1 la CCM pe unitate pentru anii 2011-2012 și 2012-2014 cu salariul de bază minim brut pe țară și garantat în plată prevăzut prin hotărâri de Guvern, algoritm pe care îl consideră lipsit de fundament legal.
Având in vedere aspectele reținute de instanța de fond în motivarea sentinței apelate, sub aspectul insuficientei motivări, a netemeiniciei și nelegalității soluției pronunțate de instanța de fond, învederează apelanta că, în conformitate cu dispozițiile art.7 alin. 1 teza II din CCM pe unitate pentru anii 2011-2012 și din CCM pe unitate pentru anii 2012-2014, „Salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc în funcție de coeficienții de ierarhizare și de formula de calcul din Anexa nr.1".
Formula de calcul pentru salariile de bază brute corespunzătoare fiecărei clase de salarizare este următoarea: S = S clasa 1 x K unde: S - reprezintă salariul de bază brut corespunzător clasei de salarizare respective; S clasa 1 - reprezintă salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare care conform Anexei 1 este în cuantum de 600 de lei; K - este coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare], așa cum rezultă din anexa 1 la CCM.
Prin urmare, se poate constata că pentru calculul salariului de bază corespunzător fiecărei clase de salarizare nu se pornește de la salariul de bază minim brut garantat în plată de H.G., ci de la un salariu corespunzător clasei 1 de salarizare.
Salariul corespunzător clasei 1 de salarizare nu poate fi o valoare convenită de părțile semnatare ala contractelor colective de muncă sub salariul de bază minim brut garantat în plată de H.G., respectiv nu poate fi suma de 600 de lei.
Suma de 600 de lei reprezintă valoarea salariului minim garantat de părți de la care se pornește în stabilirea salariului brut cuvenit fiecărui salariat al intimate. Practic pârâta SNTFC„ CFR Călători„ S.A. evită să vorbească de faptul că salariile angajaților săi sunt puse pe o grilă de salarizare în baza unei formule de calcul în care la clasa 1 de salarizare trebuie să fie trecut salariul cel mai mic din societate la care se aplică coeficientul de ierarhizare K și susține nefondat că acțiunea este neîntemeiată, deoarece salariile de bază ale reclamanților nu au fost mai mici în perioada vizată de acțiune (01.01._14) decât valoarea salariului de bază minim garantat în plată stabilit de art. 1 din H.G. nr. 1125/2011, H.G. nr. 23/2013 și H.G. nr. 871/2013.
Problema de drept ce nu a fost dezlegată corect de către instanța de fond, este că odată cu modificarea prin lege a salariului de bază brut minim ne economie trebuia să se modifice și salariul de bază din grila de salarizare prevăzută în Anexa 1 la CCM. Instanța de Fond nu a înțeles că în Anexa nr. 1 la CCM la nivel de SNTFCCFR Călători„SA în vigoare în perioada analizată la fiecare clasă de salarizare există un salariu de bază si nu o valoare convenită de părțile semnatare ala contractelor colective de muncă, respectiv suma de 600 de lei ce nu este permis de H.G. ce stabilesc salariul minim brut pe economie care atunci când este stabilit să fie mai mare de 600 lei nu permite ca la clasa 1 a grilei de salarizare să fie valoare mai mica care să reprezinte valoarea salariului minim brut garantat de părți pentru salariul brut cel mai mic ce este totdeauna la clasa 1 de salarizare de la care să se pornească în stabilirea celorlalte clase de salarizare și respectiv a salariului brut cuvenit fiecărui salariat în parte al intimatei. Practic Instanța de Fond nu a înțeles că am solicitat ca salariul de bază de 600 lei, menționat la Clasa 1 de salarizare din Anexa 1 la CCM la nivel de SNTFC CFR Călători în vigoare în perioada analizată, să fie înlocuit cu salariul de bază de 700 lei stabilit prin H.G. nr. 1125/2011, de 750 lei stabilit prin H.G. nr. 23/2013, de 800 lei stabilit prin H.G. nr. 23/2013 și de 850 lei stabilit prin H.G. nr. 871/2013 astfel încât prin aplicarea coeficientului K, să fie modificată toată grila de salarizare în mod corespunzător în funcția de funcția fiecărui angajat al SNTFCCFR Călători SA în parte.
Or, fiind în fața stabilirii unei valori minime salaríale minim garantate în plată, consideră apelanta că este neîntemeiată și nelegală aprecierea instanței de fond din care rezultă că este corectă aplicarea sumei minime garantate de părțile contractului colectiv de muncă la nivel de unitatea SNTFC CFR CALATORI S.A. la stabilirea salariilor brute ale salariaților societății, deoarece încalcă dispozițiile hotărârilor de Guvern care reglementează valoarea salariului minim garantat în plată începând cu anul 2011.
Mai mult decât atât, prin înscrisurile aflate la dosarul cauzei a arătat apelanta instanței de fond că Inspectoratul Teritorial de Muncă București, prin Nota la înregistrarea Contractului Colectiv de muncă încheiat la nivel de SNTFC CFR CALATORI S.A., nr. registru CCM 43/25.03.2011, înregistrată la ITM sub nr._/24.03.2011, menționează că salariul de bază este stabilit contrar prevederilor legale și că acesta trebuie corelat cu prevederile art.159 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii privind salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata.
Aceeași poziție o are și Inspectoratul Teritorial de Muncă B. care, prin adresa nr._/26.06.2014, confirmă opinia că Anexa 1 prevede stabilirea valorii salariului minim brut aplicat atât pentru clasa 1 de salarizare cât și celorlalte clase de salarizare la suma de 600 de lei.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de apel, Curtea constată că apelul este nefondat.
Prima instanță a realizat o aplicare corectă a legii, considerentele de fapt și de drept ce au stat la baza soluției pronunțate fiind pertinente, astfel că în cele ce urmează vor fi făcute numai anumite precizări, Curtea însușindu-și constatările instanței de fond.
H.G. nr. 1193/2010, invocat ca temei al acestor pretenții, prevede in art.1 ca “începând cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră.” Salariul de baza minim brut a avut apoi cuantumul de 700 lei, prevăzut de H.G. nr.1225/2011, 750 lei prevăzut de H.G. nr. 23/2013 și 850 lei, prevăzut de H.G. nr. 871/2013.
În baza art. 160 din Codul muncii, „salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.”
Din coroborarea celor doua dispoziții legale menționate, rezulta ca salariul de 670/700/750/850 lei la care fac referire actele normative reprezintă salariul de baza brut, la care se aplica sporurile si adaosurile, legiuitorul interzicând angajatorilor sa stabilească salarii de baza sub acest nivel.
Apelantul pretind ca acest cuantum de 670/700/750/850 lei ar trebui înmulțit cu coeficienții de ierarhizare din CCM la nivel de unitate (in locul celui de 600 lei, utilizat de intimatele pârâte la calculul drepturilor salariale), pentru a determina salariul de baza.
Aceasta interpretare este eronata, întrucât cuantumul de 670/700/750/850 lei reprezintă exclusiv un etalon agreat prin CCM, care înmulțit cu coeficienții de ierarhizare din anexa conduce la stabilirea salariului de baza brut, si care nu trebuie sa fie sub nivelul de 670 lei, reglementat prin H.G. nr. 1193/2010.
Acest cuantum de 670/700/750/850 lei la care fac referire actele normative nu trebuie confundat cu etalonul convenit prin CCM la nivel de unitate, care se înmulțește cu coeficienții de ierarhizare prevăzuți in aceeași convenție colectiva de munca, pentru determinarea salariului de baza, aceasta interpretare a instanței de fond fiind eronata.
Intimatele pârâte au respectat prevederile H.G. nr. 1190/2010, H.G. nr.1225/201, H.G. nr. 23/2013 și H.G. nr. 871/2013, din actele adiționale la contractele de muncă depuse la dosar rezultând că niciunul dintre reclamanți nu a avut un salariu inferior nivelului stabilit prin actele normative anterior indicate. Deși în cursul anului 2012 salariul de bază minim brut conform HG nr. 1125/2011 era stabilit la nivelul de 700 lei, intimata a avut în vedere la acordarea salariilor către angajații săi, începând cu data de 01.01.2011, un salariu de bază minim brut de 700 lei, deci exact în cuantumul celui impus de dispoziția legală.
Că este așa rezultă și din consultarea claselor de salarizare și salariilor de bază brute corespunzătoare ce se regăsesc în anexa nr. 1 la contractele de muncă colective la nivelul intimatei și unde se poate verifica că pentru clasa de salarizare corespunzătoare fiecărui salariat a fost respectat cuantumul prin raportare la un salariu de bată minim brut de 670 lei, respectiv de 700 lei, în timp ce prevederea legală impunea un cuantum minim de 670 lei, respectiv de 700 lei.
Referitor la anul 2013, deși potrivit contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul intimatei s-a stabilit un salariu minim brut de bază de 700 lei, în condițiile în care art. 1 din H.G. nr. 23/2013 impunea începând cu 01.02.2013 un salariu minim brut de 750 lei, Curtea constată că potrivit actelor adiționale, coroborate cu grila de salarizare, intimata a procedat la acordarea drepturilor salariale cu respectarea prevederilor H.G. nr. 23/2013, la fel și pentru anul 2014, s-au respectat dispozițiile H.G. nr. 871/2013.
Etalonul de 600 lei, agreat prin CCM, servește la determinarea salariului de baza, numai rezultatul obținut după aplicarea coeficienților de ierarhizare putând fi comparat cu nivelul salariului de baza minim garantat in plata.
Nu pot fi primite susținerile privind greșita calculare a salariilor prin raportare la coeficienții de ierarhizare, deoarece potrivit art. 106 alin. 8 din contractul colectiv de muncă la nivelul intimatei pe anii 2011 părțile stabilesc ca la următoarele discuții privind un nou CCM să se negocieze coeficienții de ierarhizare ai claselor de salarizare. Prin urmare, coeficienții de ierarhizare enumerați în continuare nu erau aplicabili și nu puteau sta la baza calculării salariului intimaților.
Similar, în art. 98 alin. 6 din contractul colectiv de muncă la nivelul apelantei pe anii 2012-2014 se prevede că părțile stabilesc ca la următoarele negocieri privind încheierea unui nou CCM să se negocieze acordarea următoarelor drepturi care, pe durata prezentului CCM, nu se acordă, printre acestea fiind și coeficienții de ierarhizare ai claselor de salarizare.
În consecință, H.G. nr. 1193/2010, H.G. nr. 1225/2011, H.G. nr. 23/2013 și H.G. nr. 871/2013 au stabilit valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, la care și Codul muncii trimite, însă acesta reprezintă un etalon pentru nivelul de salarizare, în scopul asigurării garantării unor condiții de muncă decente și echitabile, protejând, astfel, salariatul, deoarece angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară.
Acesta nu este, însă, un element al algoritmului de calcul al salariului stabilit de fiecare angajator, ci se ia în considerare ca atare pentru a stabili dacă salariul de salariul de bază al unui salariat, rezultat din valorificarea elementelor convenite de părți, respectă nivelul minim impus de lege. Legea nu impune un anumit mod de calcul al salariilor pentru salariații ce nu fac parte din categoria celor plătiți din fonduri publice, așa cum este cazul în speță, prin urmare, nici nu a prevăzut că acest salariu de bază minim brut garantat în plată trebuie să fie calificat într-un anumit fel ori să i se atribuie o anumită valoare în ecuațiile pe baza cărora salariul se calculează. Concret, calculul salariului reclamantului presupunea înmulțirea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare cu salariul minim convenit de părți. Acest salariu minim nu poate fi confundat cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, în lipsa unei clauze contractuale. Or, părțile nu au făcut vreo probă că așa au convenit. Dispozițiile art. 2 alin. 6 din contractul colectiv de muncă prevăd că, în situația în care intervin reglementări mai favorabile în privința drepturilor ce decurg din contractul colectiv de muncă, ele vor face parte de drept din contract. Această dispoziție nu este de natură să conducă la altă soluție de vreme ce părțile nu au convenit că salariul de bază se calculează prin aplicarea coeficientului de ierarhizare la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Prin urmare, în baza art. 480 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta FEDERAȚIA S. TRANSPORTATORILOR FEROVIARI DIN ROMÂNIA, CF_ cu sediul în București, sector 1, Calea Griviței nr.347 - Depoul de Locomotive București Călători, Clădirea Administrativă, ., în numele membrului de sindicat S. V., împotriva sentinței civile nr.694 din data de 26.01.2015 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "C.F.R. CĂLĂTORI" S.A. BUCUREȘTI, cu sediul ales la SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CLUJ, din Cluj N., Piața A. I. nr.17, județul Cluj, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Mai 2015.
Președinte, D. G. E. | Judecător, D. A. C. | |
Grefier, I. R. M. |
Red. DAC
Dact: Z.G./5 ex/13.05.2015
Jud.fond: D.C. B.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 357/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 437/2015.... → |
|---|
