Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 213/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 213/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 10705/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 6500/2014)
DECIZIE Nr. 213/2015
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. F.
Judecător A. D. Ș.
Judecător R. G.
Grefier Ș. T.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA (CNCF CFR SA) împotriva sentinței civile nr. 7385/24.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă U. S. LIBERE FEROVIARE MIȘCARE COMERCIAL BUCUREȘTI, în numele și pentru membri de sindicat M. M. F., B. V., T. G., S. S.-R., S. R., I. G., A. M., B. C., B. N. A., C. L. C., D. M. V., M. V. L., M. R. V., M. P., P. R., P. I L., S. M., B. M.-S., M. A., D. M., C. G., D. F., L. L. F., R. D., S. I., S. I., ȘTEFĂNOIAIA C. C., C. P., C. LUCREȚIA, B. I., C. S., C. M., G. G., L. I., M. G., T. A., T. M., V. L., M. T. T., B. I., T. V., P. I R., B. I. D., T. S., N. I., S. I., T. G., N. I., NĂRLEȘTEANU M., D. V., P. F., M. V., J. F., B. I., C. H., N. I. I., T. C., C. A. I., N. S. I., I. A., C. N., M. ANIȘOR, G. C., P. A., D. I., având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta, prin consilier juridic S. G., conform delegației care se depune la dosar, lipsind intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că o . intimații-reclamanți au formulat cereri de introducere în baza de date a instanței, precizând că nu s-au regăsit pe „Portalul Instanțelor de judecată”, precum și că, în urma verificărilor efectuate în baza de date a instanței părțile care au formulat cererile au fost identificate, totodată se învederează că recurenta a depus la data de 15.01.2015 note scrise și o . înscrisuri, după care:
Recurenta, prin consilier juridic, arată că, în urma verificărilor făcute, s-a constatat că . reclamanți, în perioada de referință, nu au fost salariații societății, precizând că aceștia sunt angajații sucursalei.
Curtea, în raport de susținerile recurentei, solicită acesteia să precizeze care este situația reclamantului S. I..
Recurenta arată că acesta nu este salariatul societății, precizând că a fost salariatul sucursalei, mențiune ce a fost inserată în notele scrise.
Curtea ia act de precizarea recurentei și acordă cuvântul acesteia pe probe.
Recurenta solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, deja depuse la dosar, inclusiv cele atașate notelor scrise.
Curtea, după deliberare, în temeiul art. 305 Cod procedură civilă, admite proba cu înscrisuri la solicitarea recurentei.
Nemaifiind cereri de formulat, sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul recurentei în susținerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților B. I., R. N., Letcanu I. M. și S. I., Burcete I. și L. L. F. invocată prin notele scrise.
Recurenta, având cuvântul prin consilier juridic, solicită admiterea excepției lipsei calității procesual active pentru reclamanții menționați în notele scrise, motivat de faptul că aceștia nu au fost salariații Companiei în perioada 01.10._10, sens în care au fost depuse documente cu privire la data la care au început sau încetat raporturile de muncă. Cu privire la distincția făcută între d-nii. Burcete I., L. L. Floin și ceilalți reclamanți, se arată că raporturile de muncă dl. Burcete I. cu aceasta au încetat la data de 03.12.2009, iar cu dl. L. acestea au început în perioada de referință. Cu privire la ceilalți reclamanți în raport de care s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active, se arată că aceștia nu au avut raporturi de muncă cu C..
Curtea ia act de susținerile recurentei și nemaifiind excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentei în susținerea recursului.
Recurenta, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune în raport de prevederile Legii nr. 53/2003 – art. 268 alin. 1 pct. (e), motivat de faptul că, din studiul cererii de chemare în judecată, în opinia sa, apreciază că reclamanții critică neexecutarea CCM, fapt pentru care, din perspectiva prevederilor legale pretențiile reclamanților s-au prescris.
Curtea, în raport de prevederile art. 150 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7385/24.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta U. S. LIBERE FEROVIARE MIȘCARE-COMERCIAL BUCUREȘTI, în numele membrilor de sindicat ALMAJANU F., A. F., A. M., BADANOIU I., B. V., B. E., BALTARETU F., B. C., B. G., B. M. S., B. I. P., BÂTICA I., B. I. D., B. I., B. C., B. I. F., B. P., B. C., B. I., B. M., B. N. A., B. POLINA, B. I., B. G. V., C. A. I., C. G., CĂTRUNA N., C. S., C. LUCREȚIA, C. P., C. V., C. S., CIOFICA I., C. L. C., C. V., C. H., C. M., C. M., CRANTEA ANI P., C. SILA, C. MIHAITA, C. C., C. CONSTANTĂ, D. G., D. L., D. M., D. I., D. M., D. I., D. F., D. M. V., D. F., D. E., D. V., DURNAC A., E. C., E. V., E. I., FIRICA F., F. N., GĂINA G., G. IULIEAN, GEREIERE Ș., G. L., G. I. M., HARLESTEANU M., I. G., IAURUM A., IAURUM G., IAURUM M., ILIUTA P., I. A., I. E., I. F., I. N., I. S., I. I. F., I. A., I. M., JOITOIU GENU, J. F., L. I., LETCANU I. M., LETCANU M., L. L. F., M. SANDE, M. V., M. ANIȘOR, M. V., M. M. F., M. G., M. ȚÂNAȘA T., M. V., M. F., M. E., M. V. L., M. R. V., M. M., M. A., M. G., M. P., M. I., M. I., N. S. I., N. F., N. I., N. S., N. L., N. LUMINIȚĂ, N. I. C., N. I., N. I., N. I. L., N. G. L., N. I., O. LUMINIȚĂ, O. M., P. F., PATRASESCU ROZĂ, P. P., P. N., P. A., P. L., P. I. R., P. A., P. I. L., P. F., P. A., R. D., R. N., RINESCU C., S. I., S. M., Ș. I., Ș. G., Ș. D., S. I., S. I., S. D., S. I., S. L. C., S. V., STEFANOAIA C. C., S. S. R., S. RADĂ, S. I., TABĂRA CONSTANTĂ, TANANAU A., Ț. F., Ț. LUMINIȚĂ, ȚÂȚA G., T. M., T. P., Ț. M., T. A., T. S., T. S., T. CONSTANTĂ, T. V., T. G., V. M., V. M. C., VILCU L., VÂRLUGA G., V. E., în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SĂ (CNCF CFR SA).
A obligat pârâta să plătească membrilor de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea diferențele dintre drepturile salariale cuvenite în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei și cele efectiv încasate, și sporurile aferente pentru perioada în care au avut raporturi de muncă cu pârâta din intervalul octombrie_10.
De asemenea, a obligat pârâta la plata de daune interese constând în actualizarea cu rata inflației a sumelor cuvenite conform prezentei sentințe și la dobânda legală, de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
S-a respins cererea privind plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 41 alin.3 lit. a din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008 din_, publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 3 din_, salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 01 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
În anexa nr. 5 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008 din_, publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 3 din_, cuprinzând unitățile la care se aplică contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii transporturi, în care organizațiile sindicale semnatare au membri, la poziția nr. 1 este menționată: (1) SNTFC CFR CĂLĂTORI SA – BUCUREȘTI.
În speță, prin întâmpinarea depusă în dosarul declinat, pârâta a susținut că prevederile din CCM la Nivel de Ramura Transporturi nu sunt aplicabile în speță, fiind incidente cele la nivel de unitate și grup de unități feroviare.
În consecință, trebuie determinat dacă în aceste condiții pârâta poate fi obligată la plata diferențelor de drepturi salariale, în sensul în care s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.
Conform dispozițiilor art. 8 alin.2 din Legea nr. 130/1996 republicată, în vigoare în perioada de referință din prezența cauză, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Conform dispozițiilor art. 24 alin.1 din același act normativ anterior menționat, clauzele cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate.
Tribunalul ca considerat că apărarea pârâtei nu prezintă relevanță față de natura juridică a dispozițiilor art. 8 alin.2 din Legea nr. 130/1996 republicată, în vigoare în perioada de referință din prezența cauză.
Chiar dacă prin dispozițiile art. 224 lit. d din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 322 din_, s-a prevăzut că la data intrării în vigoare a prezenței legi se abrogă: d) Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998, cu modificările și completările ulterioare, Tribunalul a apreciat că acest act normativ are relevanță în condițiile în care se solicită drepturi din perioada în care acesta a fost în vigoare și mai mult decât atât, Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008 din_ publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 3 din_ a fost încheiat conform art. 10 și art. 11 din Legea nr. 130/1996, republicată, după cum rezultă din preambulul acestuia.
În speță, nu s-a făcut dovada acordării drepturilor salariale în sensul solicitat prin cererea de chemare în judecată.
Or, potrivit dispozițiilor art. 241 alin.1 lit. c din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, în forma în vigoare la data încheierii Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008 din_, publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 3 din_, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează: (c) pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramură de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Aceste dispoziții legale erau în concordanță și cu dispozițiile art. 11 alin.1 lit. c din Legea nr. 130/1996, republicată.
De asemenea, conform dispozițiilor art. 40 alin.2 lit. c din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, în forma în vigoare în perioada de referință din prezența cauză, angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligații: c) să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin.1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008 din_ publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 3 din_, prezentul Contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi se aplică cu începere de la 1 ianuarie 2008 până la 31 decembrie 2010 inclusiv, cu posibilitatea revizuirii anuale, la nivel de unitate acesta producând efecte pe an calendaristic. Conform alin.2 din aceeași prevedere contractuală, dacă niciuna din părți nu denunță contractul cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni, respectiv cu încă un an calendaristic.
În consecință, s-a dispus obligarea pârâtei să plătească membrilor de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea diferențele dintre drepturile salariale cuvenite în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei și cele efectiv încasate, și sporurile aferente pentru perioada în care au avut raporturi de muncă cu pârâta din intervalul octombrie_10.
De asemenea, s-a dispus obligarea pârâtei la plata de daune interese constând în actualizarea cu rata inflației a sumelor cuvenite conform prezentei sentințe și la dobânda legală, de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
În ceea ce privește măsura actualizării cu indicele de inflație aceasta va fi dispusă pentru a se asigura recuperarea creanței la valoarea sa de la data scadenței, ca urmare a devalorizării monedei naționale din cauza procesului de inflație, iar în ceea ce privește dobânda legală aceasta va fi acordată în considerarea dispozițiilor art. 1088 cod civil în forma în vigoare în perioada pentru care se solicită drepturile salariale în prezența cauză.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod de procedură civilă, s-a respins cererea privind plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată, deoarece reclamanta nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termen legal recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA (CNCF CFR SA).
În susținerea recursului a arătat că prima instanța a interpretat greșit actul dedus judecații, iar prin aplicarea greșita a legii a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegala.
Actul juridic dedus judecații nu a fost analizat în mod temeinic de către prima instanța și în consecința nu a dat o corectă apreciere probelor administrate în cauză.
Prima instanța a efectuat o analiză sumară și superficială a argumentelor dezvoltate de subscrisa în apărare, fapt ce a condus la o soluție injustă și în totală contradicție cu normele legale.
Față de termenul de introducere al acțiunii, recurenta a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune având în vedere prevederile Legii 53/2003 art. 268 alin 1 punctul e) „Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia."
Din studiul cererii de chemare în judecată rezulta că obiectul solicitărilor formulate de către reclamanta îl constituie plata unor drepturi prevăzute în contracte colective de munca încheiate la nivel de unitate sau ramura transporturi, respectiv aplicare coeficienți de ierarhizare prevăzuți în CCM la unitate prin raportare la salariul minim brut prevăzut în CCM la ramura transporturi.
Din perspectiva prevederilor legale stabilite la art. 268 (1) lit. e) din Legea 53/2003 - Codul muncii, republicata, cu modificările și completările ulterioare, dreptul material la acțiune al reclamantei privind pretențiile ce fac obiectul cauzei s-a prescris.
În aceste condiții, drepturile salariate solicitate, anterioare perioadei de șase luni față de data înregistrării acțiunii la tribunal sunt prescrise având în vedere că termenul prevăzut de codul muncii la art. 268 (1) lit. e) a fost depășit, iar acțiunea este supusă decăderii fiind aplicabile prevederile art. 185 Cod de procedură civilă: „(1) Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului. În afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.
(2) În cazul în care legea oprește îndeplinirea unui act de procedură înăuntrul unui termen, actul făcut înaintea împlinirii termenului poate fi anulat la cererea celui interesat".
Cum reclamanta critica neexecutarea Contractului Colectiv de muncă, este evident că în cazul drepturilor solicitate termenul de prescripție este cel prevăzut la art. 268 alin. (1) pct. e) din Codul muncii adică șase luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Prin urmare este inadmisibil ca legiuitorul să fi prevăzut două termene de prescripție pentru același obiect. În opinia recurentei termenul de prescriere de trei ani se referă la drepturi salariale ce au ca izvor contractul individual de muncă, iar termenul de prescripție de șase luni se referă la drepturi ce au ca izvor Contractul Colectiv de Muncă.
Luând în considerare toate cele învederate mai sus considerăm ca toate drepturile solicitate de reclamanta au ca temei Contractul Colectiv de Muncă, iar în acest caz termenul de prescripție fiind de șase luni, rezulta că acțiunea este tardiv introdusă.
Recurenta solicită instanței să admită excepția invocată și pe cale de consecința să respingeți pretențiile reclamanților pentru perioada octombrie 2009 - 31 decembrie 2010
Pe fondul cauzei:
Cu privire la diferențele, de drepturi calculate în raport de salariu minim brut stabilit în CCM la Nivel de Ramura Transporturi:
ACȚIUNEA ESTE INADMISIBILA din perspectiva faptului că salariul de bază a fost negociat, iar salariații și-au dat consimțământul cu privire la valoarea lui prin semnarea, în perioada de referința, a actului adițional la CIM.
Prin urmare, cererea reclamantei de acordare a unor diferențe la salariul de bază pentru membrii de sindicat este total neîntemeiata și nejustificata având în vedere că aceștia au semnat CIM și toate actele adiționale aferente fără obiecțiuni în ceea ce privește salariul.
Astfel, prin acte adiționale la CIM fiecărui reclamant i să stabilit un salariu de baza brut prin negociere. Salariu la care a achiesat fără obiecțiuni.
Mai mult decât atât, valoarea salariului avut de reclamanți în perioada de referința este mult peste valoarea salariului minim invocat.
De asemenea, la salariul de baza lunar stabilit prin negociere se adaugă și sporurile prevăzute în actele adiționale la CIM sus-menționate, astfel încât se poate concluziona că venitul brut lunar al salariaților în cauza depășește cu mult salariul minim prevăzut în hotărârile de guvern menționate.
Recurenta consideră ca acordul de semnare a actului adițional în care s-a stabilit salariul reclamantului a fost liber exprimat astfel încât nu se justifica atitudinea manifestată în formularea acțiunii.
Situația juridică salariala a reclamanților a fost guvernată de prevederile contractelor colective de muncă la nivel de unitate, contracte înregistrate la Inspectoratul Teritorial de Munca București, fără obiecțiuni.
Totodată, a învederat recurenta instanței de judecată ca, în perioada 01.10._10 în care reclamanții solicită diferența de drepturi salariate, diferența rezultată dintre salariul de baza minim brut negociat în cuantum de 700 lei, prevăzut de dispozițiile art.41 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Ramura Transporturi valabil pentru 2008-2010 și sumele efectiv primite în conformitate cu prevederile art.7 și anexei 1 din C.C.M. la nivel de C.N.C.F. „C.F.R." S.A., au existat la C. Națională de Căi Ferate CFR S.A. contracte colective de munca valabil încheiate la nivel de unitate pe anii 2009/2010 și 2010/2011 ale căror prevederi au fost obligatorii pentru părți conform dispozițiilor art. 7 alin.2 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, salariul astfel negociat fiind menționat și în contractul individual de muncă al reclamanților, în vigoare în perioada de referința.
Aceste contracte colective de munca încheiate la nivel de unitate au fost înregistrate la Inspectoratul Teritorial de Munca București fără obiecțiuni.
A solicitat recurenta instanței să rețină că ITM în conformitate cu prevederile legale incidente în cauză au obligația de a verifica înainte de înregistrare îndeplinirea condițiilor legale, iar în cazul în care acestea au fost încheiate fără respectarea dispozițiilor legale sunt restituite semnatarilor pentru îndeplinirea acestora.
Câtă vreme aceste contracte colective nu au fost restituite de către ITM pentru neîndeplinirea condițiilor legale, prezumția legală în sensul că salariul de bază al reclamanților depășește minimul salariului de baza prevăzut în CCM la ramura nu poate fi răsturnata întrucât venitul brut lunar al reclamanților depășește salariul minim prevăzut în CCM la ramura transporturi, fiind menționat în actele adiționale pe care aceștia le-au semnat fără obiecțiuni.
Pe de alata parte, contractele colective de muncă la nivel de unitate aplicabile pentru anii 2009/2010 și 2010/2011 au fost încheiate cu respectarea contractului de muncă încheiat la nivel superior, respectiv cu respectarea Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de G. de Unități Feroviare pe 2006/2008, a cărui valabilitate a fost prelungită prin act adițional nr. 629/28.12.2010 până la data de 31.01.2011. Prin urmare, salariile de bază lunare stabilite prin Contractul individual de muncă al reclamanților se încadrează atât în prevederile CCM încheiat la Nivel de unitate, cât și prevederilor Contractului Colectiv de Muncă la Nivel de G. de Unități Feroviare.
Mai mult, prin CCM! La nivel de C.N.C.F. „C.F.R." SĂ. și CCM. la Nivel de G. de Unități Feroviare, sunt prevăzute clase și coeficienți de ierarhizare specifici activității feroviare, și mai mult clasa 1 de salarizare nu poate fi asimilata cu salariul minim de 700 lei prevăzut de CCM. pe Ramura Transporturi, deoarece în acest contract colectiv nu sunt prevăzute clase de salarizare ci numai coeficienți de ierarhizare pentru diverse categorii profesionale.
Prin urmare, în raport de CCM încheiat la nivel de unitate, salariul de baza brut al reclamanților s-a calculat prin aplicarea coeficientului corespunzător clasei de salarizare la salariul minim stabilit pe unitate, iar salariul de baza brut astfel rezultat depășește cu mult salariul de baza brut stabilit la nivel de ramura transporturi.
Prin urmare cererea reclamanților de plată a acestor drepturi bănești prin raportare la! Nivelul salariului minim de 700 lei prevăzut de CCM. pe Ramura Transporturi este neîntemeiata.
Atât contractul individual de muncă cât și contractul colectiv de munca reprezintă convenții de muncă, părțile fiind patronii și salariații. Contractul colectiv are o valoare normativă.
Pentru a fi aplicat într-un raport juridic concret, contractul colectiv de muncă implică în mod necesar existența unui contract individual de munca din care să izvorască acest raport juridic.
Contractele individuale concretizează, în măsura necesară, drepturile și obligațiile parților, prevăzute nu numai de lege, efor și de contractul colectiv.
Pe cale de consecința salariu fiind un drept de natura consensuală și supus negocierii, atâta timp cât pentru anii 2009 și 2010 au existat încheiate la nivel de unitate contracte colective de muncă, unde în Anexa 1 s-a stabilit de către părțile semnatare nivelul clasei 1 de salarizare cât și nivelul celorlalte clase considerăm că înlocuirea acestei grile pentru unii salariați este netemeinica și nelegala.
Prin urmare, având în vedere că, așa cum a arăta și mai sus CCM-urile încheiate la nivel de unitate au fost înregistrate de ITM fără obiecțiuni și ținând cont de faptul că salariul de baza brut al reclamanților, stabilit inițial prin negociere colectivă și ulterior prin negociere individuală, a fost stabilit prin încheierea unor acte adiționale la CIM, fără obiecțiuni.
Recurenta solicită instanței să rețină ca în cauză sunt incidente și:
- dispozițiile art. 247 din Codul muncii (în vigoare la încheierea CCM la nivel de ramura transporturi) care statuau ca „în cazul în care la nivel de angajator sau ramura nu exista CCM se aplică CCM încheiat la nivel superior";
- dispozițiile art. 37 din Codul muncii care prevăd ca „drepturile și obligațiile privind relațiile de munca dintre angajator și salariat se stabilesc prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă și al contractelor individuale de muncă";
- prevederile art. 229 alin 4 din Codul muncii care statuează ca. „contractele colective de munca încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților";
- prevederile art. 969 alin. 1 vechiul cod civil (în vigoare la încheierea CCM la nivel de ramura transporturi) care dispune ca, „convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante";
- dispozițiile art. 41 alin. 5 din Constituție care garantează caracterul obligatoriu al convențiilor colective intre părți.
Prin urmare raportat la prevederile art. 247 din Codul Muncii prima instanța trebuia să dea eficienta CCM încheiat la nivel de unitate și numai în lipsa acestuia celui încheiat la nivel superior.
Pe de altă parte, câtă vreme raporturile de munca dintre reclamanți și subscrisa se realizează în temeiul unui contract individual de munca semnat fără obiecțiuni și care nu a fost modificat ori anulat, recurenta a plătit acestora salariile la care s-a obligat, neavând alte datorii către aceștia, aceasta a solicitat instanței să rețină că în speța sunt incidente și prevederile, art. 1092 Cod civil (în vigoare la încheierea CCM la nivel de ramura transporturi) care statuează ca "orice plată presupune o datorie".
În aceste împrejurări, recurenta solicită instanței să rețină că nu se poate aprecia asupra nerespectării salariului de baza brut la ramura, câtă vreme reclamanților nu le-au fost plătite salarii mai mici decât cele stabilite la acest nivel.
Astfel recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile nr. 7385/24.06.2014 pronunțata de Tribunalul București în dosarul nr._, în sensul respingerii pretențiilor acordate de prima instanța în principal că prescrise și în subsidiar ca neîntemeiate.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor de recurs precum și din oficiu conform dispozițiilor art.3041 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Examinand cu prioritate exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata in continutul cererii de recurs de catre C. N. de Cai Ferate „CFR” S.A. cu referire la drepturile salariale pretinse de U. S. Libere Feroviare Miscare Comercial Bucuresti, in numele membrilor de sindicat indicati in cererea de chemare in judecata, pentru intervalul 01.10._10, Curtea observa ca, in conformitate cu prevederile art.160 din Codul Muncii ”salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri” iar, în conformitate cu prevederile art.162 (1) din același act normativ, salariile pot fi determinate, cel puțin în ceea ce privește nivelul minim, nu doar prin contractele individuale de muncă, ci și prin contractele colective de muncă, ca rezultat al negocierilor colective între angajator și salariați, sau reprezentanți ai acestora.
In sustinerea exceptiei formulate, societatea-recurenta nu a indicat care este si momentul la care avea obligatia platii acestor sume, pentru ca in mod evident drepturile salariale se cuvin pentru munca prestata anterior. Pe cale de consecinta, scadenta drepturilor salariale incepand a curge de la un moment ulterior celui in care a fost prestata munca (moment neindicat de recurenta si nerezultand nici din extrasul contractului colectiv de munca la nivelul ramurii transporturi existent la filele 38-41 dosar fond), Curtea va retine ca data promovarii pe rolul primei instante a prezentei actiuni civile, respectiv 29.10.2012, se situeaza in interiorul termenului de 3 ani stipulat in cuprinsul dispozitiilor art.268 alin.(1) lit.c) din Codul Muncii.
Pe cale de consecinta, Curtea va respinge ca neintemeiata exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata in cuprinsul cererii de recurs de catre societatea-recurenta.
Pe fondul motivelor de apel, Curtea reține următoarele:
Problema esentiala a prezentei cauze, consta in stabilirea tipului de contract colectiv de munca incident sub aspectul categoriei de drepturi solicitata de intimati, reprezentati de U. S. Libere Feroviare Miscare-Comercial Bucuresti, pe calea prezentului demers judiciar, avand in vedere concurenta a trei tipuri de astfel de contracte colective, respectiv Contractul Colectiv de Munca la nivelul unitatii-recurente C. N. de Cai Ferate „CFR” S.A., filele 12-18 dosar fond, Contractul Colectiv de Munca la Nivel de G. Unitati Transport Feroviar 2006-2008, prelungit prin act aditional pana la data de 28.12.2010 (deci cu inca doi ani peste termenul initial convenit) si Contractul Colectiv de Munca la Nivelul Ramurii Transporturi pe anii 2008-2010, prelungit prin act aditional pana la data de 31.01.2011.
Potrivit art.41 alin. 3 lit. a) din CCM Unic la Nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008-2010 s-a prevăzut că "salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta."
Din contractul nr. 722/ 24.01.2008, Contract Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008 - 2010, publicat in Monitorul Oficial partea V, nr. 3 din 11.02.2008, reiese că părțile contractante sunt reprezentanții patronilor din activitățile de transporturi si conexe, constituiți conform prevederilor legii nr. 356/10.07.2001 a patronatelor, respectiv Confederația Naționala a Patronatului R.-C.N.P.R, U. Naționala a Transportatorilor Rutieri din România-U.N.T.R.R. si reprezentanții salariaților din activitățile de transporturi si conexe, constituiți conform prevederilor Legii nr. 54/2003, cu modificările ulterioare, cu privire la sindicate, nominalizate in acest contract colectiv de munca. In anexa nr.5 a acestui contract colectiv, se afla mentionata C. N. „CFR” S.A., in cadrul careia au activat si intimatii-reclamanti in perioada de referinta a prezentei actiuni.
Instanta de fond a facut aplicarea acestor prevederi contractuale in mod legal, atata timp cat unitatea angajatoare recurenta face parte din ramura transporturi, astfel incat prevederile CCM la nivel de ramura sunt aplicabile angajatilor sai.
In cauza de fata sunt aplicabile dispozitiile art. 132 alin.3 din Legea nr.62/2011, privind dialogul social potrivit cu care „contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior”. In masura in care ne aflam in situatia in care CCM la nivel de unitate contine clauze mai putin favorabile decat CCM la nivel de ramura (la nivel superior) se va face aplicarea dispozitiilor legale anterior citate, urmand a nu se da eficienta dispozitiilor mai putin favorabile din CCM la nivel de unitate, aplicabilitatea prevederilor din CCM la nivel de ramura urmand a fi efectuata in mod direct.
In acest context este irelevant exista unei prevederi in contractul colectiv de munca la nivel de unitate, mai putin favorabila si care nu a fost niciodata anulata, atata timp cat drepturile ce fac obiectul actiunii sunt prevazute in contractul colectiv de munca la nivel superior, implicit direct aplicabile in cauza, fara a fi necesara preluarea lor in contractul colectiv de munca la nivel de unitate.
. colectiv de munca poate fi izvor de drepturi si obligații numai daca se înscrie in limitele legii, insa in cauza de fata nu s-a constatat nicio incalcare a vreunei dispozitii legale prin inserarea in contractul colectiv de munca la nivel de ramura a unor drepturi banesti in favoarea angajatilor din unitatile ce apartin respectivei ramuri. Ori, in conformitate cu dispozitiile art.41 alin.5 din Constitutia Romaniei „caracterul obligatoriu al conventiilor colective este garantat”.
Prin urmare, in cauza devenind incidente dispozitiile mai favorabile stipulate in favoarea angajatilor din intreg sectorul transporturi, din cadrul caruia, neindoielnic, face parte si Societatea N. de Transport Feroviar de Calatori „CFR Calatori” S.A., indiferent de preluarea sau nu in contractele colective de munca subsecvente (la nivel de unitate sau grup de unitati) a acestor dispozitii.
Pe cale de consecinta, prevederile expuse fiind edictate in urma negocierii partilor cu suficienta claritate si previzibilitate, fiind aplicabile prioritar prevederilor restrictive din Contractul Colectiv de Munca la Nivelul Unitatii intimate, astfel cum a fost aratat in considerentele expuse mai sus, Curtea retine ca in mod temeinic cererea de chemare in judecata promovata de intimatii-reclamanti a fost admisa de prima instanta, in partea privind calcularea drepturilor sale salariale prin raportare la salariul de baza minim brut de 700 lei existent la nivelul ramurii transporturi.
Acordarea categoriei de drepturi susmentionate urmeaza, insa, a fi limitata in timp de catre Curte pana la data de 31.12.2010, ca efect al denuntarii Contractului Colectiv de Munca la Nivelul Ramurii Transporturi de catre Alianta S. Transportatorilor din Romania si de catre Confederatia N. a Patronatului R., conform inscrisului depus la dosarului de fond.
Curtea constata ca Intemeiate sunt si considerentele expuse in cererea de recurs referitoare la nelegala obligare a societatii recurente la acordarea dobanzii legale la sumele datorate catre intimat cu titlu de diferente de drepturi salariale restante.
In acord cu dispozitiile art.1088 alin.1 din Codul Civil, forma in vigoare la data introducerii cererii de chemare in judecata, „la obligatiile care au de obiect o sumã oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legalã, afarã de regulile speciale în materie de comert, de fidejusiune si societate”.
Asadar, doar dobanda legala acordata incepand cu data promovarii prezentei actiuni civile poate compensa prejudiciul suferit de intimat ca urmare a calcularii drepturilor sale salariale prin utilizarea unui alt salariu minim brut decat cel de referinta mentionat in Contractul Colectiv de Munca la Nivelul Ramurii Transporturi 2006-2008, prelungit pana la 31.12.2010. Acordarea dobanzii legale nu urmareste altceva decat o compensare a lipsei beneficiului inca de la scadenta a sumelor datorate de recurenta (dobanda compensatorie), in timp ce actualizarea cu indicele de inflatie a acelorasi sume de bani tinde la pastrarea valorii sumelor de bani intre momentul scadentei acestora si data platii efective (dobanda moratorie).
Asadar, functiile dobanzii legale si a indicelui de inflatie sunt diferite motiv pentru care pot fi acordate impreuna, desigur incepand cu momente diferite astfel dupa cum a stabilit prima instanta.
Vor fi retinute ca temeinice, in parte, considerentele expuse in cadrul cererii denumite „note scrise” depusa la dosar de reprezentantul procesual al societatii-recurente, in cadrul careia se arata ca anumiti intimati nu au avut raporturi juridice de munca cu societatea-recurenta in perioada de referinta a prezentei actiuni civile.
Astfel, cu referire la situatia intimatilor Burcete I. si L. L. F., Curtea observa ca acestora le-a incetat raporturile juridice de munca cu societatea-recurenta, respectiv au inceput derularea unor astfel de raporturi in intervalul de referinta al prezentei actiuni civile. Prin urmare, drepturile ce vor fi acordate acestor salariati in conformitate cu cele statuate de prima instanta urmeaza a fi acordate doar pentru intervalul de timp in care au derulat efectiv raporturi de munca cu societatea-recurenta, dupa cum urmeaza: Burcete I. 01.10._09 (decizie incetare raporturi de munca nr.RU.2/28/s/03.12.2009), L. L. F. 23.11._10 (decizia incedrare RU.5/27/23.11.2009).
Va fi admisa exceptia lipsei calitatii procesual active a intimatilor Badanoiu I., respectiv R. N., la dosar nefiind depuse inscrisuri din care sa rezulte calitatea de salariat al companiei-recurente in perioada octombrie 2009-decembrie 2010).
Va fi respinsa, insa, aceeasi exceptie a lipsei calitatii procesual active a intimatilor Letcanu I. M. si S. I., intrucat acestia au avut calitatea de salariati ai societatii-recurente in perioada de referinta a prezentei actiuni, mai sus mentionata. Astfel, inscrisurile ce dovedesc calitatea de salariat a numitului S. I. se regasesc la filele 58-61, vol.III, dosar fond, respectiv actul aditional nr.1/7692/10.12.2012 de modificare a contractului individual de munca inregistrat sub nr.8/_ /01.10.1998, in timp ce pentru numita Letcanu I. M. societatea-recurenta, desi a mentionat suspendarea raporturilor juridice de munca ale acesteia prin decizia nr.RU.2.41/15.01.2009, nu a depus si dovada reluarii acestor raporturi de munca pentru a se putea observa daca aceste raporturi de munca au fost sau nu suspendate pe intregul interval de timp mentionat in cererea de chemare in judecata. Desigur, drepturile ce vor fi acordate acesteia in temeiul hotararii instantei de fond vor fi calculate in raport cu activitatea efectiv depusa de salariata mentionata in intervalul octombrie 2009-decembrie 2010.
Curtea va respinge ca neintemeiata si exceptia lipsei calitatii de reprezentant al Sindicatului ce a formulat prezenta cerere de chemare in judecata, intrucat numitii Burcete I., Badanoiu I., R. N. sau S. I. nu mai aveau calitatea de salariat al companiei recurente la momentul promovarii pe rolul primei instante a prezentei actiuni civile.
Pe marginea acestei exceptii, Curtea a expus anterior argumentele ce au condus la respingerea exceptiei lipsei calitatii procesual active invocate pentru salariatul S. I.. Cu referire la situatia celorlalti trei intimati mentionati in sustinerea acestei exceptii, Curtea retine ca acestia, chiar daca nu mai aveau calitatea de salariati la momentul promovarii prezentei actiuni civile -29.10.2012 (fiind pensionati), Sindicatul ce a promovat prezenta actiune ramane, in continuare, abilitat a-i reprezenta pe cei in cauza pentru perioadele anterioare in care au avut calitatea de salariati ai companiei-recurente, implicit si de membri ai sindicatului. De altfel, cei mentionati in sustinerea exceptiei au semnat tabelele anexe ale cererii introductive in care isi insusesc prin semnatura actiunea civila promovata in numele lor, filele 77-104 vol.I dosar fond.
Concluzionand asupra cauzei civile deduse judecatii si retinand argumentele expuse in cele ce preced, in temeiul dispozitiilor art.312 alin.(1) Cod procedura civila, Curtea va admite recursul promovat de C. N. de Cai Ferate „CFR” S.A., va modifica in parte sentinta civila recurata, va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamanților B. I. și R. N., cu consecinta respingerii acțiunii formulate în numele acestora ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă, va respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților Letcanu I. M. și S. I., ca neîntemeiată, va inlătură obligația pârâtei de plată a drepturilor salariale cuvenite reclamantei Letcanu I. M. pentru perioada în care raporturile de muncă ale acesteia au fost efectiv suspendate în temeiul deciziei nr. RU 241/15.01.2009. De asemenea, societatea-recurenta va fi obligata la plata catre reclamanții Burcete I. și L. L. F. a drepturile salariale cuvenite în raport cu perioada în care aceștia au avut raporturi de muncă cu societatea, în intervalul oct._10.
Curtea va respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității de reprezentant a Uniunii S. Libere Feroviare Miscare-Comercial.
Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale sentintei civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA (CNCF CFR SA) împotriva sentinței civile nr. 7385/24.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă U. S. LIBERE FEROVIARE MIȘCARE COMERCIAL BUCUREȘTI, în numele și pentru membri de sindicat M. M. F., B. V., T. G., S. S.-R., S. R., I. G., A. M., B. C., B. N. A., C. L. C., D. M. V., M. V. L., M. R. V., M. P., P. R., P. I L., S. M., B. M.-S., M. A., D. M., C. G., D. F., L. L. F., R. D., S. I., S. I., ȘTEFĂNOIAIA C. C., C. P., C. LUCREȚIA, B. I., C. S., C. M., G. G., L. I., M. G., T. A., T. M., V. L., M. T. T., B. I., T. V., P. I R., B. I. D., T. S., N. I., S. I., T. G., N. I., NĂRLEȘTEANU M., D. V., P. F., M. V., J. F., B. I., C. H., N. I. I., T. C., C. A. I., N. S. I., I. A., C. N., M. ANIȘOR, G. C., P. A., D. I..
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamanților B. I. și R. N. și respinge acțiunea formulată în numele acestora ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă.
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților Letcanu I. M. și S. I., ca neîntemeiată.
Înlătură obligația pârâtei de plată a drepturilor salariale cuvenite reclamantei Letcanu I. M. pentru perioada în care raporturile de muncă ale acesteia au fost efectiv suspendate în temeiul deciziei nr. RU 241/15.01.2009.
Obligă pârâta să plătească reclamanților Burcete I. și L. L. F. drepturile salariale cuvenite în raport cu perioada în care aceștia au avut raporturi de muncă cu societatea, în intervalul oct._10.
Respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității de reprezentant a Sindicatului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Ianuarie 2015.
Președinte, A. F. | Judecător, A. D. Ș. | Judecător, R. G. |
Grefier, Ș. T. |
Red.R.G/11.12.2015
Tehnore C.C./2 ex./26.01.2015
Jud.fond: C. A.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 457/2015.... | Despăgubire. Decizia nr. 1556/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
