Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 780/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 780/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 678/2/2015
Dosar nr._ (Număr în format vechi 726/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 780/2015
Ședința publică de la 11 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător P. I. N.
Grefier M. P.
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulate de către contestatorul D. M., împotriva deciziei civile nr.133/16.01.2015, a Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata, prin consilier juridic H. A. ce depune delegație la dosar, lipsind contestatorul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia se învederează instanței atașarea dosarului de fond nr.3467//87/2013, al Curții de Apel București - Secția a VII a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, precum și faptul că la dosar apărătorul contestatorului a depus o cerere de lăsare a dosarului la sfârșitul ședinței, iar la data de 5.03.2015 intimata a depus întâmpinare.
Curtea constată că prezenta pricină este ultima pe lista de apeluri, apelată la ordine în prezența părții intimate și constatând că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, acordă cuvântul în combaterea motivelor contestației în anulare.
Intimata, prin consilier juridic, arată că motivele contestației în anulare nu se încadrează în codul de procedură civilă și solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare:
Prin sentința civilă nr.489/13.05.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman-Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul D. M., în contradictoriu cu intimata S.C. O. P. S.A.
Prin decizia civilă nr.133 din data de 16.01.2015, pronunțată de Curtea de apel București – Secția a VII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a fost respins, ca tardiv declarat, apelul formulat de apelantul D. M., împotriva sentinței civile nr.489/13.05.2014, pronunțate de Tribunalul Teleorman-Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ..
Pentru a pronunța această decizie Curte de Apel București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a reținut că din procesul-verbal de înmânare aflat la fila nr.141 din dosarul de fond a rezultat ca sentința apelată a fost comunicată apelantului contestator la data de 13.06.2014, în timp ce calea de atac a fost declarată la data de 02.07.2014, conform plicului poștal aflat la fila nr.7 din apel.
Potrivit art. 468 alin. 1 teza a II-a coroborat cu art. 215 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, termenul de apel este de 10 zile de la data comunicării hotărârii.
Raportând dispozițiile legale menționate la situația de fapt din speță, s-a constatat că apelul a fost declarat cu depășirea termenului de 10 zile de la comunicare, calculat pe zile libere. Termenul s-a împlinit la data de 24.06.2014, zi lucrătoare, astfel că apelul declarat la data de 02.07.2014 este tardiv.
Cum în cauză apelantul contestator a depus cererea de apel cu depășirea termenului legal, cu toate că hotărârea apelată i-a fost comunicată la domiciliul indicat în dosar, nu a formulat cerere de repunere în termenul de apel conform art.186 Cod pr. civilă și nu a produs probe prin care să dovedească faptul că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința sa să declare apelul în termen, excepția a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri, a contestație în anulare contestatorul D. M., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele contestației în anulare formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.503 al. 1 și 2 pct.2 și pct.3, art.504 și urm. din Codul de procedură civilă, contestatorul solicită admiterea contestației în anulare, să se constate nelegalitatea și netemeinicia deciziei civile nr.133/16.01.2015, anularea în totalitate a deciziei contestate și reținând cauza spre soluționarea apelului, să se dispună admiterea apelului, casarea în totalitate a sentinței civile nr.489/13.05.2014, pronunțată de către Tribunalul Teleorman și admiterea în totalitate a contestației împotriva deciziei de concediere.
Cererea introductivă de chemare în judecată (contestație împotriva deciziei de concediere), a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 27.08.2013, după data intrării în vigoare a Noului cod de Procedura Civilă (15.02.2013), fapt care incumba că soluționarea cererii se supune legii noi, NPCP, și nu vechiului cod de procedura civilă.
Astfel, instanță de fond, Tribunalul Teleorman, a întocmit toate actele procesuale și procedurale conform noului cod de procedura Civilă. Însă în mod greșit a indicat termenul pentru declararea caii de atac a apelului în 15 zile de la data comunicării, întrucât nouă lege în mod imperativ indica termenul de apel ca fiind de 30 de zile de la data comunicării.
Întrucât contestatorul a primit sentința civilă la data de 17.06.2014 și a depus cererea de apel împotriva acesteia la oficiul poștal în dată de 02.07.2014, consideră că a respectat termenul de apel, în ambele ipoteze apărute
În concluzie apreciază că termenul de apel a fost respectat prin depunerea cererii de apel în interiorul termenului stipulat atât în sentința civilă atacată, cât și în dispozițiile imperative ale art. 468 NCPC, incumbând astfel aplicarea greșită a legii de către instanță de apel, și netemeinicia excepției de tardivitate pe a cărei cale a fost soluționat apelul.
Analizând contestația în anulare, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi promovată exclusiv pentru cazurile și condițiile expres și limitativ prevăzute de art.503 Cod procedură civilă.
În speță, contestatorul a promovat prezenta acțiune în baza art. 503 alin.1 și 2 pct.2 și 3 Cod procedură civilă, invocând greșeala materială și omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra unui motiv. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 503 alin.1 și 2 pct.2 și 3 Cod procedură civilă hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen
Curtea reține că această cale extraordinară de atac nu poate tinde la anularea unei hotărâri pentru că judecata nu a fost bine făcută, astfel că nu poate fi invocată atunci când se susține stabilirea eronată a situației de fapt sau interpretarea greșită a unui text de lege. Totodată nu se poate verifica, pe calea contestației în anulare, dacă dispozițiile legale au fost sau nu corect interpretate și aplicate de către instanța de recurs, întrucât aplicarea greșită a legii este o cauză de reformare a hotărârii, care poate fi invocată doar în recurs, iar nu într-o altă cale extraordinară de atac, cum este cazul dedus judecății.
Prin urmare, având în vedere faptul că legiuitorul nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs, Curtea reține că nu pot fi repuse în discuție aspectele legate de interpretarea dispozițiilor legale care au format obiectul de preocupare pentru instanța de recurs. Pentru teza invocată, greșeli materiale în sensul dispozițiilor art. 318 Cod procedură civilă, sunt acele erori grave, evidente, care privesc probleme de procedură, în legătură cu aspecte formale ale judecății în recurs, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
Aplicând aceste considerații teoretice cauzei dedusă prezentei judecăți, Curtea reține că motivele invocate de contestator referitoare la eventuala confuzie a instanței de apel cu privire la excepția tardivității apelului, nu reprezintă eroare materială câtă vreme au constituit obiect al cercetării judecătorești în apel iar instanța a emis judecăți de valoare asupra problemei de drept, cu referire la instituțiile de drept aplicabile prin prisma cărora a analizat tardivitatea declarării căii de atac.
Contestatorul, prin prezenta cerere solicită o reevaluare a dispozițiilor legale aplicabile în ceea ce privește termenul de formulare a apelului, aspect care nu poate face obiectul căii extraordinare de atac, nefiind o greșeală materială în sensul enunțat de dispozițiile legale.
Subsidiar considerentelor expuse, Curtea reține că hotărârea civilă nr. 489/13.05.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman și atacată cu apel de către contestator menționează termenul de contestare în 10 zile de la comunicare. Procesul verbal de îndeplinire a procedurii comunicării a fost semnat personal de către contestator la data de 13.06.2014, prezumându-se în acest fel că a luat cunoștință de conținutul sentinței. În aceste condiții, contestatorul susține, fără temei, că termenul de declarare a căii de atac a fost respectat.
Pe de altă parte, nu pot fi avute în vedere nici susținerile referitoare la aplicarea termenului general prevăzut de codul de procedură civilă, față de dispozițiile art. 214 din Legea nr.62/2011 prin care hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului, termenul de apel fiind de 10 zile de la data comunicării hotărârii, potrivit art. 215 din același act normativ. Norma generală se aplică doar în situația în care nu există dispoziții speciale derogatorii, or în materia litigiilor de muncă Legea dialogului social a menținut termenul imperativ de 10 zile pentru formularea căii de atac, inclusiv după . noului cod de procedură civilă.
Pentru considerentele arătate, Curtea, va respinge, ca contestația în anulare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de către contestatorul D. M., cu domiciliul în ., ..30, juud. Teleorman, CNP_, împotriva deciziei civile nr.133/16.01.2015, a Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata .., cu sediul în București, ., sector 1, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 martie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
M. GlodeanuPetronela I. N.
GREFIER,
M. P.
Tehnored.: M.G./18.03.2015
Dact: S.Ș./4 ex./16.03.2015
Jud. C.-M. V. D.
- N. R. I.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 1556/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2937/2015.... → |
|---|
