Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1984/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1984/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-10-2015 în dosarul nr. 1984/2015
ROMÂNIA
DOSAR NR._ (_ )
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1984
Ședința publică de la 23.10.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- N. R. I.
JUDECĂTOR - M. V. D.
JUDECĂTOR - P. I. N.
GREFIER - E. D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta S. NAȚIONALĂ DE RADIOCOMUNICAȚII SA împotriva sentinței civile nr._/19.12.2014, pronunțate de Tribunalul București-Secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul S. SOCIETĂȚII NAȚIONALEJ DE RADIOCOMUNICAȚII BUCUREȘTI în numele membrilor de sindicat F. A., D. C., B. C., P. G., A. R. F., B. C., C. M., D. D., D. I., M. I., T. I., S. V., R. G., L. M., T. I., C. V., N. V., V. N., D. N., T. I. și B. E..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul prin avocat B. M., potrivit împuternicirii avocațiale nr._/2014, emise în baza contractului de asistență juridică nr._/1.07.2012, depusă la dosar, lipsă fiind reprezentantul recurentei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
În combaterea motivelor de recurs, reprezentantul avocat al intimatului arată că recurenta încearcă să inducă în eroare instanța de judecată, în sensul că având mai multe dosare pe rol din 2011, consideră aceste drepturi câștigate doar în acele litigii, le acordă doar pentru perioada respectivă, neținând cont de faptul că în toate contractele colective de muncă 2010-2013 se menține obligația societății de a plăti sporul de 3% ca o compensare a faptului că cei care lucrează în punctele de lucru stabilite în anexa 5 B sunt supuși radiațiilor electromagnetice.
Apreciază că instanța de fond, în mod corect a reținut că obligația societății s-a născut la data de 01.10.2008 și de atunci trebuia să facă periodic măsurători la toate stațiile, să fie comunicate și apreciate în comisia paritară, așa cum se specifică în contractul colectiv de muncă.
Arată că din tot materialul probator efectuat în cauză, nu reiese că această comisie paritară a avut loc vreodată, mai mult, măsurătorile sunt făcute numai în mod subiectiv de către societate și nu s-a avut cunoștință de aceste măsurători. Sunt depuse la dosar înscrisuri ce cuprind tabele în care sunt trecuți membrii de sindicat în sensul că lucrează acolo și nu că au luat cunoștință de aceste măsurători.
Mai arată că societatea nu și-a respectat obligația contractuală specificată în toate contractele colective de muncă și începând cu data de 20.07.2013, societatea acordă acest spor de 3%, necondiționat de nicio măsurătoare ori comisie paritară la toți salariații. Depune la dosar jurisprudență și solicită obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/19.12.2014, pronunțată de Tribunalul București-Secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea completată privind pe reclamantul S. Radiotelecomunicații București în numele membrilor de sindicat D. C., F. A., B. C., P. G., A. R. F., B. C., C. M., D. D., D. I., M. I., T. I., S. V., R. G., L. M., T. I., C. V., N. V., V. N., D. N., L. M., T. I., C. V., N. V., V. N., D. N., B. E. în contradictoriu cu pârâta S. Națională de Radiotelecomunicații S.A; a obligat pârâta la plata către reclamanții C. M., T. I., V. N. și D. N. a sporului de 3% prevăzut de art. 213 alin. 3 din CCM la Nivel de Unitate calculat la salariul de bază al fiecărui reclamant pe perioada 15.02._11; a obligat pârâta la plata către restul reclamanților a sporului de 3% prevăzut de art. 213 alin. 3 din CCM la nivel de unitate calculat la salariul de bază al fiecărui reclamant pe perioada 15.02._13; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 8000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
În considerente a reținut că reclamanții, în calitate de salariați ai paratei, au solicitat plata drepturilor salariale prevăzute de art. 213 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe perioada 2010-2011,2011-2012.
Potrivit art. 213 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe perioada 2010-2011, 2011-2012 parata și-a asumat obligația de a plăti un spor de 3% din salariul de bază al fiecărui reclamant până la finalizarea măsurătorilor pentru determinarea nivelului câmpului electromagnetic.
Conform adresei nr.302/5690/02.04.2014 emisă de pârâtă, începând cu data de 20.07.2013, data intrării în vigoare a Contractului Colectiv de Muncă la nivel de unitate pentru anii 2013-2014, se acorda conform art. 213 (3) „salariaților care desfășoară activitatea la locurile de muncă și formațiile prevăzute în anexa 5b un spor de 3% la salariul de bază al fiecăruia pentru lucrul în câmp electromagnetic de radiofrecvența.”
Din adresa nr 302/9677/16.06.2014 emisă de pârâtă rezultă că la data de 14.09.2011 reclamanților C. M., T. I., V. N. și D. N. le-au încetat raporturile de muncă cu pârâta.
Tribunalul a constatat că pârâta nu a plătit reclamanților sporul de 3% prevăzut de Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe perioada 2010-2011,2011-2012.
Față de situația de fapt reținută și văzând dispozițiile art. 213 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe perioada 2010-2011,2011-2012 precum și dispozițiile art. 229 alin. 4 din Codul muncii potrivit cărora „contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților”, Tribunalul a admis în parte cererea completată și a obligat pârâta la plata către reclamanții C. M., T. I., V. N. Și D. N. a sporului de 3% prevăzut de art. 213 alin. 3 din CCM la Nivel de Unitate calculat la salariul de bază al fiecărui reclamant pe perioada 15.02._11, a obligat pârâta la plata către restul reclamanților a sporului de 3% prevăzut de art. 213 alin. 3 din CCM la nivel de unitate calculat la salariul de bază al fiecărui reclamant pe perioada 15.02._13; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 8000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în termen legal și motivat recurenta S. NAȚIONALĂ DE RADIOCOMUNICAȚII SA, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta consideră că prin hotărârea instanței de fond s-a interpretat greșit Contractul colectiv de muncă aplicabil, schimbându-se natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii:
Instanța de fond nu a luat în considerare că din măsurătorile de densitate și intensitate a câmpului electromagnetic existent în locurile de muncă din stațiile - centre de emisie puncte de lucru ale SNR S.A. - în cadrul Sucursalei Direcția Radiocomunicații București și din evaluarea tehnică a rezultatelor în urma căreia o reieșit că valorile maxime pentru fiecare stație, centru de emisie, sunt semnificativ mai mici decât valorile limită de expunere și valorile de declanșare a acțiunii. Pe cale de consecință salariații care își desfășoară activitatea în aceste locuri de muncă nu sunt supuși expunerii la radiații electromagnetice în afara limitelor stabilite de H.G. nr.1136/2006 și nu au dreptul la acordarea unui spor la salariul de bază.
Instanța de fond nu a ținut cont de dispozițiile art.213(3) din Contractul Colectiv de Muncă în vigoare, prin care părțile au convenit că acest spor să fie plătit numai dacă o instanță de judecată constată că au fost depășite valorile normale și se impune, în urma măsurătorilor efectuate, plata acestui spor. S. Națională de Radiocomunicații SA a efectuat măsurătorile necesare, iar din acestea a rezultat că nu există o valoare care să impună plata acestui spor.
Instanța de fond a constatat, din probele administrate, că la măsurătorile efectuate în scopul determinării nivelului câmpului electromagnetic au participat reprezentanții sindicatului și că acestea au fost finalizate la data de 21.01.2010, adică pârâta apelantă și-a îndeplinit obligațiile contractuale privind efectuarea măsurătorilor. Deși din măsurători rezultă că valorile limită de expunere cât și valorile limită de declanșare a acțiunii prevăzute de H.G. nr. 1136/2006 nu au fost depășite, totuși instanța a admis cererea reclamanților intimați pentru perioada 15.02._13.
Mai mult decât atât, instanța de fond nu a luat în considerare că pentru perioada ulterioară datei de 21.01.2010 a devenit incidentă teza a doua a art.213(3) din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil, care condiționează acordarea sporului, respectiv stabilirea procentului, de rezultatul verificărilor nivelului de câmp electromagnetic și de întrunirea comisiei paritare. Rezultatul măsurătorilor indicând că limita de expunere cât și valorile limită de declanșare a acțiunii prevăzute de H.G. nr. 1136/2006 nu au fost depășite, iar culpa neîntrunirii comisei paritare pentru stabilirea sporului în raport de nivelul câmpului electromagnetic revenind reclamanților pentru lipsa de inițiativă în realizarea negocierii. În aceste condiții consideră că în patrimoniul pârâtei apelante nu există obligația de plată a acestui spor pentru perioada 15.02._13.
Față de cele de mai sus recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, iar pe fond, respingerea cererii formulate de reclamanți ca neîntemeiată, și respingerea cererii de plată a cheltuielilor de judecată.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea îl constată nefondat.
În primul rând, nu este aplicabilă în speță ipoteza art.304 pct.8 din codul de procedură civilă privitoare la schimbarea naturii sau înțelesului vădit lămurit și neîndoielnic al actului dedus judecății. Nu rezultă din niciun considerent al sentinței că Tribunalul ar fi schimbat calificarea, atribuind contractelor colective de muncă pe care și-a întemeiat soluția o altă semnificație și valoare decât le atribuie însăși legislația muncii aplicabilă, după cum nu se poate vorbi despre schimbarea înțelesului clauzelor acestora, câtă vreme interpretarea lor nu a făcut obiect de dispută, dimpotrivă, au fost preluate în conținutul lor explicit, generator de obligații în sarcina angajatorului.
Faptul că ipotezele textelor art.213 din aceste contracte nu ar fi fost satisfăcute, nu intră sub incidența art.304 pct.8 anterior evocat, ci ar putea reprezenta, dacă această critică ar fi corectă, un motiv de neaplicare a dispoziției respectivelor norme, pentru neîndeplinirea condițiilor sub care dreptul pretins ar fi recunoscut.
O atare limită nu se poate însă constata în speță, având în vedere următoarele:
Precum a arătat și Tribunalul, art. 213 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe perioada 2010-2011, 2011-2012, obligă pârâta să plătească un spor de 3% din salariul de bază al fiecărui reclamant până la finalizarea măsurătorilor pentru determinarea nivelului câmpului electromagnetic. Contrar celor susținute de recurentă, condiția cu natură rezolutorie nu este îndeplinită prin simpla efectuare a măsurătorilor, căci părțile nu au predeterminat prin înțelegerea lor și un nivel cert de radiații electromagnetice sub care sporul să nu mai fie acordat. Dimpotrivă, au prevăzut că aceste măsurători reprezintă doar un act prealabil (mai bine zis, un “fapt”), după realizarea căruia urma să se întrunească comisia paritară pentru a hotărî dacă-l mai acordă sau îl modifică. Neîndeplinirea acestei condiții, imputabilă deopotrivă părții patronale care nu a probat convocarea sindicatului sau a reprezentanților salariaților pentru executarea clauzei contractuale, lipsește de orice cauză refuzul de a acorda pe mai departe sporul de radiații electromagnetice. Așadar, neacordarea acestui spor nu poate fi decât consecința înțelegerii contrare a partenerilor sociali, iar nu reflexul simplei realizări a măsurătorilor, care nu produce prin sine însăși efectul rezolutoriu, cu atât mai puțin rezultatul opțiunii instanței de judecată cu privire la valoarea de radiații suficientă pentru plata acestui spor.
D. fiind că în speță nu s-a făcut dovada încheierii înțelegerii părților semnatare pentru a nu se mai acorda acest spor pe viitor, după efectuarea măsurătorilor care - tot în accepțiunea lor concordantă -, ar fi stabilit că nivelul de radiații nu se situează sub limita acceptabilă instituită de H.G. nr.1136/2006, în mod legal și temeinic a dat prima instanță eficiență preverilor art.213(3) din contractele colective de muncă aplicabile în intervalul de referință, situat în interiorul termenului de prescripție de 3 ani anteriori introducerii acțiunii, obligând pârâta la plata acestuia pentru perioada 15.02._13.
În consecință, în temeiul art.312 alin.(1) Cod procedură civilă, va fi respins recursul, ca nefondat, iar în aplicarea art.274 alin.(3) din același act normativ, va fi obligată recurenta căzută în pretenții să plătească intimaților cheltuieli de judecată cu titlu de onorariu de avocat reduse la valoarea de 2000 lei, considerând-o potrivită cu valoarea și miza procesului, dificultatea problematicii juridice și previzibilitatea soluției față de orientarea practicii judiciare, precum și munca depusă în consecință de apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta S. NAȚIONALĂ DE RADIOCOMUNICAȚII SA împotriva sentinței civile nr._/19.12.2014, pronunțate de Tribunalul București-Secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul S. SOCIETĂȚII NAȚIONALEJ DE RADIOCOMUNICAȚII BUCUREȘTI în numele membrilor de sindicat F. A., D. C., B. C., P. G., A. R. F., B. C., C. M., D. D., D. I., M. I., T. I., S. V., R. G., L. M., T. I., C. V., N. V., V. N., D. N., T. I. și B. E., ca nefondat.
În temeiul art. 274 alin.3 Cod procedură civilă:
Obligă pe recurentă să plătească intimaților cheltuieli de judecată în valoare de 2000 lei, parte din onorariul de avocat avansat în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
N. R. I. M. V. D. P. I. N.
GREFIER,
E. D. C.
Red.: INR/18.11.2015
Tehnored.:C.C./2 ex/12.11.2014
Jud.fond: P. A.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
