Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 733/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 733/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 49547/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7552/2014)
DECIZIA CIVILĂ NR.733/2015
Ședința publică de la 26 februarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- D. A. T.
JUDECĂTOR - A. I. C.
JUDECĂTOR - M. C.
Grefier – I. L. B.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurenții-pârâți C. L. AL S. 2 și P. S. 2-INSTITUȚIA PRIMARULUI împotriva sentinței civile nr.5539/12.05.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. M. D. reprezentată prin SISI SECTOR 2 și intimata-pârâtă ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.40, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, recurenții au solicitat prin cererea de recurs ca judecata cauzei să se desfășoare și în lipsa părților, conform art. 242 alin.1 pct. 2 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă potrivit prevederilor art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și o reține în pronunțare asupra recursurilor formulate.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5539 din data de 12.05.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul cu nr._, s-a respins ca neîntemeiata excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Sector 2 și P. Sector 2 București.S-a respins ca neîntemeiata excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată, invocata prin întimpinare de Consiliului L. Sector 2 și P. Sector 2 București prin întâmpinare. A fost admisă acțiunea privind pe reclamanta A. M. D. reprezentat prin SISI Sector 2 în contradictoriu cu parații Școala G. Nr. 40, C. L. al S. 2, P. S. 2 - Instituția Primarului. Au fost obligați pârâții la calculul și plata diferențelor dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite după reîncadrare cu salariul majorat, conform prevederilor Legii nr. 330/2009 și 284/2010 și 285/2010 având ca bază de calcul salariul rezultat la data de 31.12.2009, după aplicarea majorărilor prevăzute de Legea nr. 221/2008, începând cu data de 01.01.2010 până la data de 12.05.2011, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că potrivit actelor aflate la dosar, reclamanta A. M. D. din prezența cauză are calitatea de personal didactic la unitatea de învățământ Școala Gimnazială nr. 40, iar în perioada 01 octombrie 2008 - 31 decembrie 2009 nu au fost remunerată conform Legii 221/2008 pentru aprobarea OG 15/2008.
Demersul procesual de față are ca finalitate recuperarea de către reclamantă a diferenței dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în temeiul Legii 221/2008 prin aplicarea coeficientului de multiplicare 1,000: 400 lei, pe perioada 01.10._11.
În ceea ce privește calitatea procesuală a pârâților C. L. Sector 2 și P. S. 2-Instituția Primarului, instanța a constatat că acestea justifică legitimare procesuală în cauza de față.
Astfel, în lumina art. 167 alin.1 din Legea nr. 84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. Totodată, potrivit art. 167 alin. 5 lit. (a), una din coordonatele finanțării de bază a unităților de învățământ preuniversitar o constituie și cheltuielile de personal. Dispoziții similare se regăsesc și în Legea 1/2011, care a abrogat Legea 84/1995, art. 104 statuând, deopotrivă, în sensul că finanțarea de bază (care include și cheltuielile aferente drepturilor salariale) se asigură din bugetul de stat prin bugetele locale.
Conform art. 80 din Legea nr. 215/2001 republicată autoritățile administrației publice locale din municipiul București sunt C. General al Municipiului București și consiliile locale ale sectoarelor, ca autorități deliberative, precum și primarul general al municipiului București și primarii sectoarelor, ca autorități executive, alese în condițiile legii pentru alegerea autorităților administrației publice locale.
Instanța a constatat că cele două instituții pârâte au fost chemate în judecată doar pentru îndeplinirea obligației care le este atribuită prin lege, aceea de a aloca fondurile necesare finanțării cheltuielilor corespunzătoare drepturilor salariale valorificate în cauză iar nu în virtutea calității lor de subiecte de drept în raportul juridic de muncă dedus judecății, calitate pe care, într-adevăr, aceste entități nu o au.
În consecință, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive. În ceea ce privește excepția tardivității raportat la dispozițiile art. 34 din Legea 330/2009 și art. 30 din Legea 284/2010, Tribunalul a reținut că dreptul la acțiune se întemeiază pe faptul că în cazul reclamantei nu s-au aplicat dispozițiile legii nr. 330/2009, iar ulterior, din anul 2010, a Legii nr. 285/285 plecând de la neaplicarea dispozițiilor legii 221/2008 adică de la un salariu stabilit eronat anterior acestor legi astfel și că nu sunt aplicabile în speță dispozițiile acestor legi privind termenele. În aceste condiții s-a respins ca neîntemeiată excepția.
Pe fondul cauzei, instanța a constatata că pretențiile deduse judecății sunt întemeiate.
Astfel, prin Legea 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, s-a prevăzut la articolul unic pct. 3, faptul că pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este, pentru perioada 01 octombrie - 31 decembrie 2008, de 400 lei, aceasta reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Din conținutul acestei reglementări, rezultă că, începând cu 01 octombrie 2008, drepturile salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar se impuneau a fi calculate prin utilizarea acestui coeficient de multiplicare.
În realitate, astfel cum rezultă din actele de la dosar, reclamanta nu a fost remunerată în concordanță cu actul normativ mai sus enunțat, împrejurare confirmată în întâmpinare, de către pârâtele Școala Specială nr. 2 și Școala Gimnazială nr. 40.
Apărările de fond invocate de aceste pârâte, nu pot fi primite de instanță.
În acest sens, prin OUG 136/2008, s-a prevăzută că în perioada octombrie-decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic din învățământ este 299,933 lei, pentru funcțiile didactice prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Prin decizia nr. 1221/2008 pronunțată de Curtea Constituțională, s-a constatat că dispozițiile OUG 136/2008 sunt neconstituționale, instanța de contencios constituțional reținând faptul că, fundamentul adoptării acestei ordonanțe de urgență l-a reprezentat intenția de contracarare a unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament.
În continuare, prin OUG 151/2008, s-a prevăzut același coeficient de multiplicare de 299,933 lei iar prin decizia nr. 842/2009, Curtea Constituțională a statuat în sensul că dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din OUG 151/2008 sunt neconstituționale.
Prin Decizia nr. 989/2009, au fost declarate neconstituționale și dispozițiile art. 2 și art. 3 din OUG 1/2009, reținându-se că acest din urmă act normativ continuă abordarea cuprinsă în dispozițiile OUG 151/2008, considerentele arătate cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 151/2008 fiind aplicabile mutatis mutandis și cu privire la situația creată prin adoptarea art. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2009.
Subsecvent, au fost adoptate OUG 31/2009 și OUG 41/2009 iar prin deciziile nr. 105/2010 și nr. 124/2010, Curtea Constituțională a respins ca devenite inadmisibile excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 și art. 3 din OUG 31/2009, respectiv a art. 2 din OUG 41/2009, pe considerentul că, după sesizarea Curții, OG 15/2008 a fost abrogată expres prin Legea 330/2009, astfel încât OUG 31/2009 și OUG 41/2009, ca acte modificatoare, sunt și ele abrogate.
În cuprinsul deciziei 124/2010, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 erau oricum afectate de vicii de neconstituționalitate, întrucât modificau niște dispoziții legale declarate neconstituționale prin Decizia nr. 842 din 2 iunie 2009, respectiv, prin Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009. Curtea reamintește considerentele de principiu din Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009, unde a reținut că nici modificarea sau completarea dispoziției legale criticate de către legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstituționalitatea constatată de către Curtea Constituțională, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de același viciu de neconstituționalitate în măsura în care confirmă soluția legislativă declarată neconstituțională din punct de vedere intrinsec sau extrinsec.
O atare soluție se impune și pentru că viciul de neconstituționalitate stabilit de instanța de contencios constituțional trebuie eliminat, și nu perpetuat prin actele normative succesive de modificare și completare. În cazul de față, Guvernul, în calitate de legiuitor delegat, prin Ordonanța de urgență nr. 41/2009, a persistat în hotărârea să de a nu lua în considerare prevederile Legii nr. 221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament.
Acest aspect litigios a fost tranșat prin decizia nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție asupra recursului în interesul legii, conform căreia ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, 151/2008 și 1/2009, dispozițiile OG 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la 31 decembrie 2009.
În acest context, și în lumina dispozițiilor art. 3307 alin. 4 C. p. civ., instanța a constatat că pretențiile reclamanților sunt justificate pentru intervalul de referință mai sus menționat.
Deopotrivă, sunt întemeiate și pretențiile având ca obiect diferențele de drepturi salariale pentru perioada ulterioară datei de 31 decembrie 2009, întrucât, deși OUG 15/2008 a fost abrogată începând cu 01.01.2010, prin Legea 330/2009, cu toate acestea, potrivit art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009, se prevede că în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, noul salariu de bază, fiind cel corespunzător funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta, potrivit anexelor la prezența lege.
Totodată, potrivit art. 5 alin. 6 din OUG 1/2010, reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 01 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile OUG 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.
Prin decizia 877/2011, Curtea Constituțională a respins ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. 6 din OUG 1/2010, reținând că textul legal criticat a fost abrogat prin dispozițiile art. 39 lit. x) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și nu produce efecte juridice asemenea celor învederate Curții de către autorii excepției de neconstituționalitate. Însă această situație nu se datorează normei abrogatoare, ci faptului că, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 01 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, și nu cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009. O atare interpretare, departe de a constitui o ingerință în sfera de competență a puterii legiuitoare, reprezintă o aplicare corectă a deciziilor Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării personalului din învățământ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 124 din 09 februarie 2010, Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009 sau Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009).
Prin urmare, începând cu 01 ianuarie 2010, reclamanții au dreptul la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, iar acesta din urmă trebuie stabilit în conformitate cu prevederile OG nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, deci prin aplicarea coeficientului de multiplicare 1,000: 400 lei.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 285/2010, începând cu 01 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
În consecință, începând cu 01 ianuarie 2011, reclamanții au dreptul la majorarea cu 15% a salariului de bază determinat la nivelul lunii octombrie 2010. Or, pentru rațiunile anterior expuse, acest salariu de bază se impune a fi stabilit prin aplicarea coeficientului de multiplicare 1,000: 400 lei, în acord cu dispozițiile OG 15/2000 modificate prin Legea 221/2008.
Cu toate acestea, drepturile clamate în prezența cauză nu pot fi acordate decât până la data de 13 mai 2011, astfel cum chiar reclamanții au indicat în cererea precizatoare, deoarece la această dată a intrat în vigoare Legea 63/2011, privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ.
Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea precizată și a obligat pârâții să plătească reclamanților diferența dintre drepturile salariale cuvenite conform OUG 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea 221/2008, calculate prin aplicarea coeficientului de multiplicare 1,000: 400 lei, și cele efectiv încasate, corespunzător perioadei 01 octombrie 2008-13 mai 2011.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat în termen legal recurenții-pârâți C. L. al S. 2 și P. S. 2-Instituția Primarului.
Prin recursul formulat au arătat că reclamanta reprezentată prin Sindicatul Independent al Salariaților din Învățământ Sector 2 București a solicitat instanței, pronunțarea unei hotărârii prin care să fie obligați pârâții la reîncadrarea personalului didactic în condițiile prevăzute de Legea jir. 330/2009 începând cu data de 01.01.2010, la reîncadrarea personalului didactic prevăzute de Legea nr. 284/2010 și Legea nr. 285/2010 începând cu data de 01.01.2011, precum și la calculul și plata drepturilor salariale pretins neacordate reprezentând contravaloarea dintre sumele primite efectiv și sumele pe care se consideră îndreptățită să le primească în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 221/2008, cu modificările și completările ulterioare, după modificările intervenite în salarizarea personalului didactic prin Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010 și Legea nr. 285/2010.
S-a făcut trimitere la dispozițiile art.1 din Legea nr. 118/2010.
Conform Legii nr. 285/2010, începând cu 01 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
Începând cu 01 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Domeniul reglementat prin Legea nr. 330/2009 privește salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ceea ce plasează legea pe o poziție de maximă importanță, numărul destinatarilor direcți și indirecți ai acestei legi este foarte mare, iar calitatea acestora este diversă (în raport de funcția și instituția la care îți desfășoară activitatea indiferent dacă este muncitor necalificat, profesor sau Președintele republicii).
Salariații care au aceeași situație juridică, fiind salarizate din fonduri publice, ca și cei cărora li se aplică dispozițiile Legii nr. 330/2009, trebuie să beneficieze de aceleași drepturi fără a se crea o discriminare între categoriile de salariații afectați de această lege.
În mod greșit instanța de fond a dispus recalcularea salariilor având în vedere doar dispozițiile Legii nr. 330/2009, fără a avea în vedere că după publicarea acestei legi au apărut reglementări speciale în materia salarizării din fonduri publice, astfel că, în situația în care salariata – reclamantă în cauză nu poate beneficia de drepturile stabilite prin Legea nr. 330/2009 fără a se ține cont de modificările intervenite prin reglementările date de Legea nr. 118/2010 și Legea nr. 285/2010.
Altfel că, în mod greșit instanța de fond a dispus recalcularea salariilor pentru reclamanta-intimată în prezenta cauză și ceilalți salariați din sistemul public prin acordarea drepturilor salariale calculate conform Legii nr. 330/2010 începând cu data de 01.01.2010 până la 31.05.2011, situație prin care s-a creat un cadru neunitar pentru salariații din sistemul public.
Pe de altă parte, prin Legea nr. 330/2009, art. 12 alin. (3) s-a prevăzut că în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. (5), fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezența lege.
În mod greșit instanța de fond a făcut abstracție de reducerile salariale de 25% stabilite prin Legea nr. 118/2010. Prevederile acestei legi fiind aplicabile de la data publicării ei, 04/07 iunie 2010 până la 31 decembrie 2010.
Ori, marja solicitată în temeiul Legii nr. 285/2010 de reclamanta-intimată reprezentată în cauză de Sindicatul Independent al Salariaților, din Învățământ Sector 2 București se va putea acorda ținând cont de reducerile stabilite prin actele normative anterioare:
S-a invocat art. 46 din Legea nr. 284/2010și art. 1 din Legea nr. 63/2011.
Dispozițiile art. 8, 9,12 și 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum și cele ale art. 22,25-30 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice se aplică în mod corespunzător și pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, salarizat potrivit prevederilor prezentei legi.
Începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) și d) și alin. (4), art. 13 și 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010, iar art. 2 din Legea 118/2010 prevede că se reduc cu 15% drepturile de natură salarială de care beneficiază personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare al acestora.
În mod greșit Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, prin sentința civilă nr. 5539/12.05.2014 a admis cererea reclamantului în contradictoriu cu C. L. Sector 2 București și P. S. 2 București pe care i-a obligat la plata către persoana reprezentată de reclamant a drepturilor salariale ce are rezulta din aplicarea Legii nr. 221/2008 și OUG nr. 15/2008, deși prin cererea introductivă, pe capetele de cerere 3 și 4 s-a solicitat doar calculul și plata unor drepturi salariale de la angajator, respectiv instituția de învățământ.
În mod greșit instanța de fond a admis cererea reclamantului neținând cont de faptul că nici C. L. Sector 2 București și nici P. S. 2 București - Instituția Primarului nu au prin lege o astfel de obligație. Obligația recurenților legală este doar de a asigura finanțarea pe baza bugetelor întocmite de conducătorii unităților de învățământ și aprobate în condițiile legii. Dar, în cererea formulată de reclamant nu s-a solicitat finanțarea acestor sume, ceea ce duce la concluzia că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut.
Mai mult, instanța de fond nu a ținut cont de dispozițiile OUG nr. 31/2009 și OUG nr. 41/2009, acte normative care reglementează plata unor drepturi salariale, inclusiv plata drepturilor salariale ale personalului din învățământ, reținând că la data pronunțării sentinței aceste acte normative erau deja abrogate și rămase fără efecte juridice, însă aceste acte în perioada 01.04._09 până la . dispozițiilor Legii nr. 330/2009 au produs efecte juridice.
Față de petitul acțiunii introductive prin care se solicita calculul și plata unor pretinse drepturi salariale, instanța de fond a dispus obligarea tuturor pârâților, deci și a recurenților la efectuarea unor operațiuni concrete de calcul și plată a unor drepturi salariale, operațiuni pe care în temeiul legii le poate face doar angajatorul, C. L. Sector 2 și P. S. 2 București neavând conform legii astfel de atribuțiuni.
În ceea ce privește obligația de finanțare a instituțiilor de învățământ aceasta se face în conformitate dispozițiile legale privind finanțarea, or în petitul acțiunii introductive nu a fost cuprinsă și solicitarea de finanțare a instituțiilor de învățământ.
Acest aspect conduce la concluzia că deși nu s-a cerut finanțarea, instanța de fond s-a pronunțat acordând mai mult decât s-a cerut.
La judecarea în fond recurenții au invocat - excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Sector 2 București și a Primarului S. 2 București arătând motivele pe care pe care își susțin această excepție, astfel:
S-au invocat dispozițiile art. 169 din Codul muncii.
C. L. al S. 2 și P. S. 2 București nu au calitatea de angajator.
Raporturile juridice de muncă ale personalului din învățământ sunt stabilite între angajați și unitățile de învățământ cu care aceștia au încheiat contractul individual de muncă.
S-a făcut trimitere la art. 109 alin. (1) și (2) din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic (forma în vigoare la data nașterii drepturilor pretinse).
Pentru punerea în aplicare a OG nr. 15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, Ministerul Educației Cercetării și Tineretului, devenit Ministerul Educației Cercetării și Inovării, precum și Inspectoratele școlare au obligația de a emite norme metodologice în conformitate cu dispozițiile legale de organizare și funcționare.
Potrivit art. 3 din Ordinul MECT nr. 5702 din 23 octombrie 2008 - pentru aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) lit. a) și c) din OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ pentru modificarea valorii de multiplicare a coeficientului 1,000 în perioada 01 octombrie - 31 decembrie 2008 (aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/28.10.2008), instituțiile abilitate să stabilească măsurile concrete sunt: "Direcția Generală buget-finanțe, patrimoniu și investiții. Direcția generală managementul resurselor umane și Direcția generală managementul finanțării învățământului din cadrul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, inspectoratele școlare, unitățile și instituțiile de învățământ vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin."
Rezultă fără putință de tăgadă că instituțiile obligate la aplicarea dispozițiilor cuprinse în OG nr. 15/2008 sunt cele precizate în art. 3 din Ordinul nr. 5702/2008.
S-au invocat dispozițiile art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 - în vigoare la data la care s-au calculat drepturile salariale, „finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se face .
Deci, începând cu anul 2001 pentru finanțarea cheltuielilor unităților din învățământul preuniversitar de stat C. General al Municipiului București repartizează, prin Hotărâre, către sectoarele 1-6 sumele alocate acestui capitol de cheltuieli, sume ce sunt stabilite conform legii bugetului de stat. în temeiul Legii nr. 388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008.
Sumele pentru finanțarea cheltuielilor de personal din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat s-au alocat prin Decizie emisă de A.N.A.F.
În concluzie, sumele pentru finanțarea învățământului se asigură conform legii bugetului de stat, dar se alocă unităților pe baza bugetului întocmit prin grija ordonatorilor terțiari de credite pe baza Metodologiei aprobată de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării.
Deci, solicitarea reclamantei-intimate excede obligațiilor stabilite de lege pentru C. L. Sector 2 și pentru Instituția Primarului S. 2 București care au doar obligația de a vira sumele conform legii bugetului și HCGMB, respectiv deciziei ANAF - obligație care a fost îndeplinită integral, iar în ceea ce privește calculul concret al salariilor și măsurile privind stabilirea drepturilor salariale nu au nici o competentă, aceste atribute fiind exclusiv în sarcina instituțiilor precizate la art. 3 din Ordinul nr. 5072/2008.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cea obligată în raportul juridic dedus judecății. Or, în speță, această condiție nu este îndeplinită din considerentele mai sus enunțate.
Având în vedere cele precizate mai sus, recurenții au solicitat instanței de recurs să constate că excepția invocată de ei la judecarea pe fond a cauzei este întemeiată și, rejudecând cauza, să dispună modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii în contradictoriu cu C. L. Sector 2 București și cu P. S. 2 București pentru motivul că acțiunea a fost introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, recurenții au solicitat instanței să respingă acțiunea ca neîntemeiată.
Directorii unităților de învățământ au calitate de ordonatori terțiari de credite și au obligația de a organiza activitatea financiar contabilă a unității de învățământ, precum și de a organiza activitatea instituției, conform legii și Hotărârilor Consiliului de Administrație.
S-au invocat dispozițiile art. 48 alin.3 și 4 din Legea nr. 128/1997 (formă în vigoare la data nașterii dreptului).
Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului, după aprobarea legii bugetului de stat în limita fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru cheltuielile cu salariile, în vederea realizării obiectivelor, programelor și proiectelor stabilite. "
Recurenții au arătat că modul de calcul al drepturilor salariale pentru personalul didactic și personalul auxiliar din învățământ stabilite prin OG nr. 15/2008 și Legea nr. 221/2008 este prevăzut Ordinul nr. 5072/2008. Din dispozițiile textelor de lege menționate mai sus rezultă că drepturile salariale ale personalului din învățământ se calculează conform Normelor Metodologice emise de Ministerul Educației, Cercetării și Inovației.
Diferența între drepturile încasate și drepturile la care ar fi îndreptățită persoana pe care o reprezintă reclamantul sunt enunțate generic, fără a preciza suma pretinsă.
Analizând obiectul cererii de chemare în judecata se poate constata că pretenția reclamantului nu este determinată în concret, neprezentându-se nici măcar elementele pe baza cărora s-ar putea determina suma pretinsă.
Cererea de chemare în judecată nu cuprinde obiectul cererii și valoarea pretinsă, deși reclamantul avea posibilitatea să stabilească valoarea pretențiilor sale, acesta nefăcând dovada că dreptul pretins ar fi fost încălcat.
Din cuprinsul acțiunii nu rezultă că salariata pe care reclamantul pretinde că ar reprezenta-o nu a primit sumele de bani aferente modificărilor aduse de Legea nr. 221/2008, OG nr. 15/2008, a Legii nr. 330/2009 și a Legii nr. 285/2010.
Legea nr. 221/2008 intrată în vigoare la data de 01.11.2008 nu are aplicabilitate pentru perioada ulterioară datei de 01.01.2010. OUG nr. 15/2008 a avut aplicabilitate în perioada 15.11._09.
Iar după această dată drepturile salariale s-au acordat conform OUG nr. 1/2009 și OUG nr. 31/2009. Ulterior, în mai 2009 a intrat în vigoare OUG nr. 41/2009, iar OUG nr. 136/2008 a intrat în vigoare la 31.10.2008 și prin art. 4 s-au abrogat dispozițiile invocate de parte din OUG nr. 15/2008 și Legea nr. 221/2008. După ianuarie 2010, salariile s-au calculat conform Legii nr. 330/2010 așa cum a fost modificată și completată.
Recurenții au solicitat instanței de recurs să constatate că, drepturile salariale ale personalului din învățământ s-a efectuat în temeiul OUG nr. 1/2009, OUG nr. 31/2009, OUG nr. 41/2009, Legea nr. 229/2009 și Legea nr. 330/2009.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3/04.04.2011 a admis recursul în interesul legii stabilind următoarele: "Ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 01 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
De asemenea, au învederat recurenții instanței faptul că prin Legea nr. 25/04.03.2013 publicată în M. Of. la data de 06.03.2013 a fost respinsă OUG nr. 151/2008 pentru modificarea și completarea OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ.
Față de dispozițiile Legii nr. 25/2013, recurenții au solicitat instanței de recurs să constate că după . acești legii drepturile salariale care au ca izvor de drept OUG nr. 15/2008 nu mai pot fi acordate.
Mai mult, dreptul de a formula cererea de chemare în judecată se prescrie în termenul general de prescripție de 3 ani, astfel că fată de data la care s-a formulat cererea, dreptul este prescris, iar acțiunea este tardiv formulată.
Legea nr. 221/2008 - pentru aprobarea OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, a fost publicată în M.Of. nr.730 din28.10.2008. Prin această lege au fost stabiliți coeficienții de ierarhizare pentru plata drepturilor salariale ale personalului din învățământ începând cu luna ianuarie 2008.
Ordonanța nr. 15 din 30 ianuarie 2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda, în anul 2008 personalului din învățământ a fost publicată în M.Of. nr. 82 din 01.02.2008, iar în art. 1 din acest act normative se prevede expres faptul că majorările de salarii vor efectua în cursul anului 2008 pentru salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, stabilite potrivit prevederilor OUG nr. 68/2004 privind unele măsuri în domeniul învățământului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 6/2005, cu modificările ulterioare.
S-au invocat dispozițiile art. 268, lit. c) și art. 253 din Codul muncii.
Instanța, urmează să aprecieze dacă în speță sunt îndeplinite condițiile pentru impune atragerea răspunderii angajatorului.
În ceea ce privește obligațiile legale ale Consiliului L. Sector 2 București și ale Primarului S. 2 București, recurenții au solicitat instanței să constate că, acestea au fost integral îndeplinite, motiv pentru care solicită instanței să constate, cererea reclamantului este neîntemeiată.
Recurenții au solicitat instanței faptul că obligația de finanțare a învățământului nu trebuie confundată cu obligația de plată a drepturilor legal stabilite, iar în cauză obligația de calcul și plată a unor drepturi suin riale pentru angajații din sistemul de învățământ revine unității școlare angajatoare.
De asemenea, recurenții au solicitat instanței să aibă în vedere faptul că punerea în executare a sentinței urmează a fi stabilită în sarcina angajatorului, angajator care, în condițiile legii, are obligația de a menționa în proiectul de buget al instituției sumele necesare pentru plata drepturilor salariale legal stabilite.
Câtă vreme nici C. L. Sector 2 București și nici P. S. 2 București nu au prin lege obligații de calcul al drepturilor salariale, neexistând temei legal pentru această cerere, nu va putea fi pusă în executare sentința pronunțată, în ceea ce privește această obligație, iar pentru finanțare cadrul legal prevede o anume procedură, nefiind legal posibilă plata direct a obligației stabilite de instanță.
Având în vedere cele precizate mai sus, solicităm instanței admiterea cererii de recurs și modificarea sentinței civile nr. 5539/12.05.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a-VlII-a în sensul respingerii cererii formulată de reclamant ca neîntemeiată, iar în ceea ce privește acțiunea formulată în contradictoriu cu P. S. 2 București - Instituția Primarului și C. L. al S. 2 București, recurenții au solicitat instanței să constate că cererea ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesual pasive.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește criticile recurenților-pârâți P. Sector 2 București - Instituția Primarului și C. L. Sector 2 București pe aspectul lipsei calității procesuale pasive, Curtea, față de dispozițiile legale aplicabile în cauză, constată că susținerile acestora sunt întemeiate.
Astfel, obiectul prezentului litigiu consta în obligarea pârâților la reîncadrarea, calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 și a Legii nr. 330/2009, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile acestor acte normative, pentru perioada 01 ianuarie -31 decembrie 2010 și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, a Legii nr. 284/2010 și a Legii nr. 285/2010, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile acestor acte normative, pentru perioada 1 ianuarie 2011 și până la data de 12 mai 2011 inclusiv, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, la data efectivă a plății.
Potrivit art. 104 din Legea nr. 1/2011 ( Legea educației naționale) „(1) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale.
(2) Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli:
a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora;
b) cheltuielile cu formarea continuă și evaluarea personalului;
c) cheltuielile cu evaluarea periodică internă a elevilor;
d) cheltuielile materiale și pentru servicii;
e) cheltuielile cu întreținerea curentă.
(3) Finanțarea de bază a unei unități școlare rezultă prin multiplicarea costului standard per elev/preșcolar cu coeficienți specifici unității școlare și cu numărul de elevi și se aprobă anual prin hotărâre a Guvernului.
(4) Baza de calcul al fondurilor alocate unităților de învățământ prin și din bugetele locale, pentru finanțarea de bază, o constituie costul standard per elev/preșcolar. Costul standard per elev/preșcolar se determină pentru fiecare nivel de învățământ, filieră, profil, specializare/domeniu. Determinarea costului standard per elev/preșcolar se face de către C. Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar, în condițiile prezentei legi și conform normelor metodologice elaborate de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și aprobate prin hotărâre a Guvernului. C. Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar cuprinde reprezentanții Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, ai partenerilor sociali și ai structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale. Alocarea fondurilor pentru finanțarea de bază a unității de învățământ se face pe baza unei formule de finanțare aprobate prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului care ia în considerare costul standard per elev/preșcolar, numărul de elevi/preșcolari din unitatea de învățământ, precum și factorii de corecție dependenți de densitatea de elevi în zonă, severitatea dezavantajelor, de limba de predare și alți factori.
(5) Finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al Municipiului București.
(6) Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat ca finanțare de bază, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina autorităților administrației publice locale.”
Prin prisma prevederilor art. 104 din Legea nr. 1/2011, cât și a dispozițiilor art. 21 (2) din Legea nr. 273/2006 ( Legea privind finanțele publice locale), Curtea constată că nu există nicioobligație în sarcina recurenților-pârâți P. Sector 2 București - Instituția Primarului și C. L. Sector 2 București, în baza căreia aceștia să fie obligați la calculul și plata diferenței dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în temeiul Legii 221/2008 prin aplicarea coeficientului de multiplicare 1,000: 400 lei, pe perioada 01 ianuarie 2010-13 mai 2011, motiv pentru care aceștia nu au calitate procesuala pasiva in cauza.
Art. 2 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, instituie o obligație în sarcina ordonatorilor principali de credite, în sensul că au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Potrivit art.21 (2) din Legea 273/2006„Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt primarii unităților administrativ-teritoriale, primarul general al municipiului București, primarii sectoarelor municipiului București și președinții Consiliilor Județene".
Curtea reține că potrivit dispozițiilor art.13 din OUG nr.32/2001, aprobata prin Legea nr.374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea. In același sens sunt si dispozițiile art.167 din Legea nr.84/1995, republicata, (legea învățământului) care statuează ca: “unitățile din învățământul preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii. Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de baza si finanțarea complementara. Finanțarea de baza asigura desfășurarea in condiții normale a procesului de învățământ la nivel național, conform standardelor naționale. Finanțarea de baza se asigura prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si din alte venituri ale bugetelor locale. Finanțarea complementara se asigura din bugetele locale si din alte surse, potrivit legii. Finanțarea de baza cuprinde următoarelor cheltuieli: cheltuieli de personal, etc. Așadar, cheltuielile cu salarizarea personalului didactic se asigura din bugetul de stat, ca finanțare de baza a unității de învățământ, insa prin intermediul bugetului local.
Astfel, prezența Consiliului L. în procesul de aprobare a fondurilor salariale destinate plății drepturilor salariale este necesară doar la nivelul alocării fondurilor necesare, în condițiile în care unitățile din învățământul preuniversitar la care funcționează reclamanta sunt finanțate din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază se află (art. 167 din Legea nr. 24/1995), iar ordonatorul principal de credite este P., bugetul local fiind aprobat de către C. L.. De asemenea Consiliile locale comunică bugetele aprobate conform legii către instituțiile de învățământ preuniversitar de stat.
Sumele reprezentând drepturi salariale ale personalului din învățământ se propun de către unitățile de învățământ, se înaintează primarului care exercita funcția de ordonator principal de credite si întocmește proiectul bugetului local, buget care se aproba de consiliul local.
De altfel, art. 104 alin. 2 și 5 din Legea nr. 1/2011 statuează în mod expres că finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat prin bugetele locale, iar finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al Municipiului București.
Prin urmare, in condițiile in care pârâții P. Sector 2 București - Instituția Primarului, C. L. Sector 2 București nu au calitatea de angajatori ai intimatei-reclamante și aceștia nu pot fi direct obligați la plata diferențelor de drepturi salariale ale personalului din învățământ . Atribuțiile consiliului local, ca organ deliberativ, constau doar in aprobarea bugetului întocmit de primar, in calitate de ordonator principal de credite, nu in calcularea si plata drepturilor ce se cuvin personalului din învățământ. Astfel, recurenții puteau fi obligați doar la alocarea fondurilor necesare pentru plata drepturilor bănești datorate, nu direct la plata acestora, dar intimata-reclamantă nu a sesizat instanța de fond cu o astfel de cerere.
Pentru aceste argumente, Curtea constată lipsa calității procesuale pasive a pârâților P. Sector 2 București - Instituția Primarului, C. L. Sector 2 București în prezenta cauză, neexistând identitate între aceștia și persoanele obligate în raportul juridic dedus judecății.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că nu se mai impune analizarea criticilor referitoare la nesocotirea dispozițiilor Legii nr.118/2010 și Legii nr.285/2010, la prescripția extinctivă a dreptului la acțiune și pe fondul cauzei, pretențiile formulate împotriva pârâților P. Sector 2 București - Instituția Primarului și C. L. Sector 2 București urmând a fi respinse pentru lipsa calității procesuale pasive a acestor pârâți.
Pentru aceste motive, în temeiul art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de recurenții-pârâți C. L. Sector 2 și P. S. 2 - Instituția Primarului, va modifica în parte sentința civilă recurată, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliului L. Sector 2 și P. S. 2 - Instituția Primarului și va respinge, în consecință, acțiunea formulată în contradictoriu cu aceștia, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulat de recurenții-pârâți C. L. AL S. 2 și P. S. 2-INSTITUȚIA PRIMARULUI împotriva sentinței civile nr.5539/12.05.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. M. D. reprezentată prin SISI SECTOR 2 și intimata-pârâtă ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.40.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. Sector 2 București și P. S. 2 București și, în consecință, respinge acțiunea formulată împotriva acestor pârâți.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.02.2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. A. A. I. M. C.
T. C.
Grefier,
I. B.
Red.M.C
Tehnored: C.C./2ex./ 04.03. 2015
Jud.fond: U. R.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1780/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Despăgubire. Decizia nr. 863/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
