Nulitate act. Decizia nr. 2853/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2853/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 1594/98/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _ (Număr în format vechi 1008/2015)
Decizia Civilă Nr.2853
Ședința publică din data de 03 Septembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE M. C.
JUDECĂTOR S. G. I.
GREFIER M. Colindeață
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelantul-reclamant G. I. A., împotriva sentinței civile nr.2324F/16.12.2014, pronunțate de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți P. C. Perieți și P. C. Perieți, cauza pe fond având ca obiect „nulitate act contract individual de muncă”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, în cadrul căruia se învederează faptul că pricina se află la al doilea termen de judecată, precum și împrejurarea că prin cererea de apel dedusă judecății apelantul-reclamant, cum de altfel și intimații-pârâți, prin întâmpinarea formulată în cauză la motivele de apel formulate, au solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor prev. de art.223 alin.3 din Codul de procedură civilă.
Curtea în temeiul dispozițiilor art.394 din Codul de procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării, dată fiind solicitarea părților de judecare a pricinii în lipsă.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2324/F din data de 16.12.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul cu nr._ a fost respinsă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Ialomița, excepția prematurității cererii de chemare în judecată și excepția nelegalității Deciziei nr. 67 din 17.12.2013, emisă de Camera de Conturi a Județului Ialomița. A fost respinsă cererea reclamantului pârât G. I. A., în contradictoriu cu pârâtul P. comunei Perieți - C. E. și pârâta–reclamantă U.A.T. – P. comunei Perieți prin primar - C. E.. A fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de pârâta-reclamantă U.A.T. P. comunei Perieți prin primar – C. E. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant G. I. A.. A fost constatată nulitatea contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 2366/01.11.2012 la Consiliul Local Perieți, județul Ialomița încheiat între P. comunei Perieți în calitate de angajator și G. I. A. și, în consecință încetarea de drept a acestuia de la data la care nulitatea este constatată prin hotărâre judecătorească definitive. A fost obligat pârâtul-reclamant G. I. A. către pârâtă la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că:
Cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Ialomița invocată de pârâtul G. I. A., aceasta a fost respinsă pentru considerentele ce au fost expuse în cele ce urmează:
Față de obiectul cererii de chemare în judecată de față, instanța a constatat că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii, act normativ cu caracter special în raport de Codul de procedură civilă.
Având în vedere dispozițiile art. 269 din Codul muncii, cu raportare la sediul reclamanților (.), tribunalul a constatat că este competent să soluționeze prezenta cauză.
Referitor la excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată la instanță, tribunalul a reținut că reclamanții au depus diligențe pentru ca pârâtul să se prezinte la sediul instituției în vederea soluționării situației ivite ca urmare a celor dispune de Camera de Conturi Ialomița prin decizia nr. 67/17.12.2013. Ulterior, prin adresa nr. 1754/08.08.2014, reclamanții au inițiat din nou procedura instituită de art. 57 alin. 6 din Codul muncii, pârâtul G. I. A. neprezentându-se, însă, transmițând un punct de vedere scris. Așa fiind, excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată, a fost respinsă.
În ceea ce privește excepția nelegalității Deciziei nr. 67/17.12.2013 emisă de Camera de Conturi Ialomița, instanța a apreciat-o ca inadmisibilă, fiind respinsă ca atare, în raport de dispozițiile Deciziei nr. 3386/24 iunie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr._ .
Din coroborarea art. 4 și 5 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, rezultă că actele administrative sunt exceptate de la controlul de nelegalitate.
Astfel, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede o altă procedură judiciară, ceea ce duce la concluzia că, într-adevăr, calea excepției de nelegalitate nu a fost reglementată de legiuitor, pentru a crea o cale de evitare a unei proceduri juridice speciale.
Or, potrivit pct. 204 din Regulamentul privind Organizarea și Desfășurarea Activităților Specifice Curții de Conturi (RODAS), „Împotriva măsurilor dispuse prin decizie, în termen de 15 zile calendaristice de la data primirii acesteia, conducătorul entității verificate poate depune/transmite contestație la structura Curții de Conturi care a emis decizia”.
De asemenea, potrivit pct. 219 din RODAS, „Comisia de soluționare a contestațiilor examinează contestația împreună cu celelalte documente și emite o încheiere”, iar potrivit pct. 227, „Împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor prevăzută la pct. 213, conducătorul entității verificate poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, în termen de 15 zile calendaristice de la data confirmării de primire a încheierii în condițiile legii contenciosului administrativ”.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a Primarului comunei Perieți și a avocatului ales în cauză de pârâți, tribunalul a constat că reprezintă apărări de fond, urmând a fi tratată ca atare.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Numitul G. I. A., începând cu data de 01.11.2012, s-a aflat în raporturi de muncă cu P. comunei Perieți, județul Ialomița, în baza contractului individual de muncă, înregistrat sub nr. 2366/01.11.2012.
Prin decizia nr. 507/01.11.2012 a Primarului comunei Perieți, a fost aprobată încadrarea acestuia în funcția de consilier juridic în cadrul aparatului de specialitate al Primarului comunei Perieți.
Din data de 3 decembrie 2013, urmare a solicitării reclamantului, contractul de muncă al acestuia a fost suspendat pentru efectuarea concediului de îngrijire copil învârstă de până la un an.
Anterior angajării în funcția contractuală, acesta ocupase funcția de secretar al comunei Perieți.
La data de 02.11.2012, prin decizia Curții de Apel București, a rămas definitivă sentința penală nr. 559/21.05.2012 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._, sentință prin care G. I. A. a fost condamnat la pedeapsa închisorii, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj (2 fapte) și distrugere.
În perioada 16.08.2011–20.12.2011 raportul de serviciu a fost suspendat la cerere, prin Decizia Primarului nr. 633/16.08.2011, motivul fiind . creșterea copilului în vârstă de până la un an.
În data de 20.12.2011, pe baza cererii formulate de G. A. I., P. comunei Perieți a emis Dispoziția nr. 686/20.12.2011, prin care s-a reluat raportul de serviciu al funcționarului public al acesteia, dispoziție ce nu a fost comunicată Instituției Prefectului Județului Ialomița pentru controlul de legitate.
Cu privire la încadrarea în funcția de consilier juridic în aparatul de specialitate al Primarului comunei Perieți, județul Ialomița, tribunalul a reținut că prin Hotărârea Consiliului Local Perieți nr. 11/26.07.2012 privind structura organizatorică și statele de funcții ale personalului din cadrul aparatului propriu de specialitate al primarului comunei Perieți, s-a aprobat înființarea compartimentului juridic, cu un post unic de consilier juridic – funcție contractuală.
În cazul posturilor unice, ocuparea prin examen sau concurs a acestora se putea face numai după obținerea avizului favorabil al Guvernului, prin notă inițiată de Ministerul Administrației și Internelor, la propunerea prefectului, pe baza solicitărilor temeinic justificate ale ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale (art. 22 alin. 25 din OUG nr. 34/2009).
Potrivit art. 22 alin. 26 din OUG nr. 34/2009, prin post unic, se înțelege acel post ale cărui atribuții, prin conținutul și natura lor, sau responsabilități stabilite nu se regăsesc într-o altă componentă organizatorică, cerințe pe care le îndeplinește postul de consilier juridic creat la P. comunei Perieți.
În vederea ocupării funcției contractuale de consilier juridic, P. comunei Perieți a emis Dispoziția nr. 411/28.09.2012, prin care a dispus organizarea concursului pentru ocuparea funcției contractuale de execuție vacantă de consilier juridic în cadrul aparatului de specialitate al Primarului comunei Perieți, nerespectând prevederile art. 22 alin. 25 din OUG nr. 34/2009, în sensul că nu a obținut în prealabil avizul favorabil al Guvernului.
Cu toate că nu a avut un aviz favorabil din partea Guvernului pentru ocuparea funcției unice contractuale de consilier juridic, P. comunei Perieți, a demarat organizarea concursului prin afișarea la sediul unității a Anunțului nr. 2002/28.09.2012.
Totodată, acceptarea la concurs a candidatului G. I. A., s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 6 alin. (1) și (3) din Anexa la HG nr. 286/2011, în sensul că la dosarul de concurs nu a fost prezentat certificatul de cazier judiciar, ci doar o declarație pe proprie răspundere că nu are antecedente penale.
La data de 01.11.2012, numitul G. I. A. a fost desemnat câștigătorul concursului pentru ocuparea funcției de consilier juridic și tot la această dată a fost încadrat pe această funcție prin Dispoziția Primarului nr. 507/01.11.2012.
Prin această dispoziție, i-au fost stabilite și drepturile salariale de care acesta a beneficiat pentru funcția de consilier juridic, drepturi salariale în cuantumul de care a beneficiat pentru funcția de secretar al comunei Perieți.
Raportat la această situația de fapt, tribunalul reține că trecerea numitului G. I. A. pe funcția de consilier juridic s-a efectuat prin eludarea dispozițiile legale aplicabile acestui domeniu, respectiv: at. 22 alin. 25 din OUG nr. 34/2009, art. 6 alin. (1) și (3) din Anexa la HG nr. 286/2011, art. 791 alin. (1) și (2) din OG nr. 35/2002.
De asemenea, tribunalul a reținut că în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 57 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, potrivit cărora „nerespectarea oricăreia dintre condițiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia”, motiv pentru care cererea reclamantului G. I. A. în contradictoriu cu pârâții P. comunei Perieți - C. E. și P. comunei Perieți prin primar - C. E. apare ca neîntemeiată, iar cea formulată de reclamanta P. comunei Perieți este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, reclamantul G. I. A..
În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 C.pr.civ., apelantul a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței civile nr. 2324/F/16.12.2014 a Tribunalului Ialomița în sensul respingerii pe fondul cauzei a constatării nulității contractului individual de munca înregistrat sub nr. 2366/01.11.2012 la Consiliul local Perieți și a cheltuielilor ocazionate cu prezentul proces, precum și obligarea Primarului comunei Perieți la emiterea dispoziției privind reluarea activității sale în funcția de consilier juridic în cadrul aparatului de specialitate al Primarului comunei Perieți și obligarea paraților la plata drepturilor salariale de care ar fi trebuit să beneficieze intre data de 15.09.2014 și data efectivei sale reîncadrări, admiterea apelului, anularea sentinței civile nr. 2324/F/16.12.2014 a Tribunalului Ialomița și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente. De asemenea apelantul solicită admiterea apelului, casarea sentinței civile nr. 2324/F/16.12.2014 a Tribunalului Ialomița și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, pentru următoarele motive:
În esență, apelantul consideră obiectivitatea judecătorului de primă instanță a fost influențată de afirmațiile sale din cadrul unui proces care a fost soluționat la fond tot de acesta, anterior litigiului de față, invocând consecințele negative ale pierderii locului de muncă asupra sa și a familiei sale.
Cu privire la excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată, în mod greșit instanța de fond a reținut faptul că în urma inițierii procedurii instituita de art. 57 alin. (6) din Codul muncii prin adresa nr. 1754/08.08.2014, nu s-a prezentat pentru a discuta pe marginea nulității contractului de muncă, însă că ar fi trimis un punct de vedere scris. În primul rând angajatorul nu i-a comunicat adresa nr. 1754/08.08.2014, întrucât nu-i cunoștea domiciliul din acel moment. Astfel cum se poate observa din copia cărților de identitate care se afla la dosarul cauzei, începând cu data de 16.07.2014 și până la data de 16.09.2014 a avut domiciliul pe raza municipiului B.. Reiese de aici fără putința de tăgadă că la data transmiterii adresei nr. 1754/08.08.2014, apelantul nu mai locuia pe raza municipiului Slobozia (unde i-a fost transmisă această adresă), ci pe raza municipiului B.. Or, angajatorul nu a făcut dovada că i-a transmis această adresă la noul domiciliu. Având în vedere că nu i-a fost comunicata adresa nr. 1754/08.08.2014, nu avea cum să transmită un punct de vedere scris, cum greșit a reținut instanță de judecată. Singurul punct de vedere pe care l-a trimis angajatorului este, astfel cum recunoaște și angajatorul în cererea de chemare în judecată, cel cu privire la adresa acestuia nr. 865/17.04.2014 prin care era invitat să se prezinte în data de 16.05.2014 la sediul primăriei pentru a discuta pe marginea cererii sale de reîntoarcere la muncă, nicidecum despre nulitatea contractului meu de muncă.
Astfel, solicită Curții să rețină faptul că în cauză nu a fost respectată procedura prealabilă instituita de dispozițiile art. 57 alin. (6) și (7) din Codul Muncii, solicitând admiterea excepției invocate și respingerea cererii de chemare în judecată formulată de angajator ca prematur introdusa. Solicită să se rețină faptul că prin hotărârea nedreaptă a instanței de fond a fost lipsit de drepturi salariale (hotărârea instanței de fond fiind definitivă și producând efecte de la data de 16.12.2014, data de la care contractul său de munca este nul), punându-l în situația de a nu își putea plăti ratele bancare (face dovada ipotecii cu contractul bancar) și de a nu-și crește sănătos copiii.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale a primarului comunei Perieți, apelantul arată ca instanța nu s-a pronunțat cu privire la aceasta excepție. Invocând dispozițiile art. 36 teza 1 din NCPC arată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă constatarea nulității unui contract de muncă și ținând cont de faptul că părțile contractante le reprezintă doar apelantul, în calitate de salariat și P. comunei Perieți, în calitate de angajator, este evident că primarul comunei Perieți nu are nicio calitate în acest dosar, el doar semnând contractul de muncă în calitate de reprezentant al instituției publice, nicidecum în calitate de parte contractantă. De altfel, calitatea procesuală rezulta inclusiv din interpretarea prevederilor art. 57 alin. (6) și (7) din Codul Muncii, potrivit cărora "constatarea nulității și stabilirea, potrivit legii, a efectelor acesteia se pot face prin acordul părților. Dacă părțile nu se înțeleg, nulitatea se pronunța de către instanță de judecată". Prin urmare, solicită să se facă aplicarea prevederilor art. 40 din NCPC potrivit cărora "cererile făcute de o persoană care nu are capacitate procesuală sunt nule sau, după caz, anulabile. De asemenea, în cazul lipsei calității procesuale sau a interesului, instanța va respinge cererea ori apărarea formulată ca fiind făcută de o persoană sau împotriva unei persoane fără calitate ori ca lipsită de interes, după caz". Admiterea unei astfel de excepții ar fi însemnat ca dosarele nu mai puteau fi conexate, neexistând identitate de părți.
Referitor la excepția nelegalității Deciziei Camerei de Conturi Ialomița nr. 67/17.12.2013, în mod greșit instanța de fond a reținut faptul că aceasta nu poate fi atacată pe calea contenciosului administrativ întrucât pentru desființarea acesteia este prevăzută o altă procedura judiciară și a respins excepția invocată. În primul rând, art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, la care face referire instanță de fond, prevede faptul că "nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o alta procedura judiciară". Când spunem lege organică în contextul folosit de instanță de fond, vorbim doar de legea nr. 94/1992, republicata, care reglementează organizarea și funcționarea Curții de
Conturi, nicidecum de HG nr. 155/2014 privind aprobarea "RODAS". Hotărârea de Guvern nu este Lege organică. Legile organice sunt doar cele adoptate de către Parlamentul României. Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 apreciază că și Decizia Camerei de Conturi Ialomița poate fi atacată pe această cale. De altfel, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 este lege organică potrivit prevederilor art. 73 din Constituția României. Mai mult decât atât, din interpretarea dispozițiilor art. 227 din "RODAS" numai conducătorul entității controlate poate contesta și atacă o decizie a Curții de Conturi, ceea ce este absurd. Apelantul, care este direct vizat de decizia acestei instituții (care-i produce prejudicii întrucât este nelegala) nu o poate critica pentru nelegalitate. O astfel de situație ar însemna o îngrădire a drepturilor sale de cetățean român și european, ceea ce ar fi inadmisibil. Consideră că respingerea acestei excepții fără a se verifica legalitatea Deciziei Camerei de Conturi Ialomița reprezintă chiar un motiv de casare potrivit art. 488 din NCPC, hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material și au fost încălcate regulile de procedura a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.
Cu privire la fondul cauzei, consideră că instanța a respins în mod nedrept cererea sa cu privire la obligarea primarului comunei Perieți de emitere a dispoziției de încetare a suspendării contractului său de muncă și reluarea activității în funcția de consilier juridic în cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei Perieți, începând cu data de 15 septembrie 2014. Instanța de fond i-a încălcat dreptul la un proces echitabil în termen optim și previzibil, invocând dispozițiile art. 6 alin. (1) din Codul de procedura civilă, art. 21 alin. (3) din Constituția României, art. 6 alin. (1) din C.E.D.O. Instanța trebuia să se pronunțe până la data de 15 septembrie 2014 în ceea ce privește recunoașterea dreptului pretins, dar a stabilit termene de 30 de zile și nu a redus aceste termene decât în urma a doua solicitări scrise pe care le-a formulat. Scopul său era acela de recunoaștere a dreptului pretins pentru a putea să beneficieze de stimulentul de inserție prevăzut de OUG nr. 111/2010. Judecarea după data de 15 septembrie 2014 a făcut că cererea sa să rămână fără obiect. Iar după ce că instanța nu i-a soluționat cererea într-un termen rezonabil, optim și previzibil, cu celeritate în sensul recunoașterii unui drept legitim al său, să mai fie și obligat la plata cheltuielilor de judecată, este strigător la cer. Și oricum după data de 21 septembrie 2014 înceta de drept suspendarea contractului de muncă (ceea ce s-a și întâmplat, a intrând în concediu medical care a fost plătit de angajator până la data de 16.12.2014) întrucât expira dreptul la concediul de creștere copil potrivit OUG nr. 111/2010. Concediul de creștere copil este un drept al salariatului recunoscut de art. 2 alin. (1) din OUG nr. 111/2010. Acest concediu nu reprezintă o obligație. Persoana aflată în concediu de creștere copil este cea care, pe durata lui, poate renunța la acest beneficiu acordat conform legii, respectiv la încetarea suspendării contractului de muncă, înainte de expirarea perioadei. Angajatorul nu poate respinge solicitarea salariatului de a reveni din concediul pentru creșterea copilului înainte de expirarea duratei acestui. Mai mult decât atât, art. 51 alin. (l). Lit. a) din Codul muncii, în baza căruia i-a fost suspendat contractul de munca privește cazul de suspendare a contractului de munca din inițiativa salariatului. Așadar, tot salariatul este cel care poate renunța la cauza suspendării contractului individual de muncă, prin renunțarea la beneficiul acordat potrivit legii (concediul de creștere copil). Stimulentul de inserție reprezintă tot un drept al salariatului recunoscut de OUG nr. 111/2010, cu modificările și completările ulterioare. Pentru a beneficia de acest drept trebuie să se întoarcă la serviciu și să realizez venituri impozabile înainte de împlinirea de către copilul meu a vârstei de 11 luni (adică înainte de data de 21 septembrie 2014). Astfel, potrivit prevederilor art. 4A1. -(1) din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 111/2010 "în aplicarea prevederilor art. 11 lit. a) din ordonanța de urgență, celălalt părinte sau cealaltă persoană prevăzută la art. 8 alin. (2) din ordonanța de urgență care nu a solicitat dreptul la indemnizație poate solicita acest drept, dacă îndeplinește condițiile de acordare, oricând până la împlinirea de către copil a vârstei de un an, 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap. Dacă acest drept nu se solicita, concediul și indemnizația pentru creșterea copilului se reduc cu o lună." Ori în acest caz soția sa nu a dorit . creștere copil, iar apelantul intenționa să obțină acest stimulent prin întoarcerea mai devreme la serviciu. Erau două drepturi ale sale, stabilite prin acte normative în vigoare, de care instanța de fond l-a privat prin nesoluționarea cererii sale într-un termen rezonabil optim și previzibil cu celeritate, încălcându-i astfel dreptul la un proces echitabil.
Instanța de fond a admis în mod injust cererea formulată de Primărie și primar în sensul că încadrarea sa în funcția contractuală de consilier juridic s-a făcut cu încălcarea art. 79A1 din OG nr. 35/2002, art. 6 alin. (1) și (3) din Anexă la HG nr. 286/2011 și art. 22 alin aA5 din OUG nr. 34/2009. Mă voi referi în continuare la fiecare dintre cele 3 texte legale invocate de către instanță. Nu se arată în ce sens sunt încălcate dispozițiile art. 79A1 alin (1) și (2) din OG nr. 35/2002. Apreciază că în mod greșit instanța a dorit să se refere la faptul că funcția de consilier juridic trebuia să fie funcție publică, ci nu funcție contractuală. Postul respectiv, prin atribuțiile ce i-au fost stabilite prin fișa postului nu are atribuții care să implice prerogative de putere publică, deși nu s-a cerut fișa postului pentru a o studia, dar o anexează. Mai mult decât atât, dispozițiile Anexei I, cap. II, lit. A (Salarizarea personalului contractual din administrația publică centrala de specialitate, servicii deconcentrate ale ministerelor și ale altor Organe centrale de specialitate, prefecturi, consilii județene, municipii, administrația publică locală - consilii, primarii și servicii publice din subordinea acestora) pct. 1 lit. B) din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice dovedesc fără putința de tăgadă că legiuitorul a prevăzut funcții de consilier juridic de natura contractuală și în cadrul primăriilor (primăria fiind, potrivit Legii nr. 215/2001, o structură funcționala alcătuită din primar, viceprimar, secretar și aparatul de specialitate al primarului). Ba chiar mai mult decât atât, OG nr. 35/2002 prevede posturi de consilier juridic de natura contractuală în cadrul aparatului propriu al Consiliului local (în actul normativ se prevede faptul că "se poate crea un astfel de post", deci nu este obligatoriu ca toate posturile de consilier juridic de natura contractuală să fie încadrate numai în aparatul propriu al Consiliului local). Ori dacă am merge pe ideea că toate posturile de consilier juridic din administrația publică trebuie să fie funcții publice, nu s-ar găsi rațiunea pentru care legiuitorul a prevăzut posturi de consilier juridic în OG nr. 35/2002. Nu s-ar găsi nici rațiunea pentru care în legea salarizării unitare sus menționate legiuitorul a prevăzut posturi contractuale de consilier juridic în primarii. Rezultă de aici că posturile contractuale de consilier juridic din primarii fac parte din aparatul de specialitate al primarului, înaintând în copie adresa nr._/21.05.2013 a Primăriei municipiului Bacău, în care se arata ca în cadrul aparatului de specialitate al primarului municipiului Bacău exista 3 posturi contractuale de consilier juridic.
Instanța a apreciat în mod injust netemeinic și nelegal că au fost încălcate Dispozițiile art. 6 alin. (1) și (3) din Anexa la HG nr. 286/2011, scăpând din vedere faptul că prevederile art. 57 alin. (3) din Codul Muncii îi dau posibilitatea să-l depună și ulterior, potrivit acestui text de lege "nulitatea contractului individual de munca putând fi acoperită prin îndeplinirea ulterioară a condițiilor impuse de lege." La data de 08.09.2014 a mai depus un certificat de cazier judiciar, de această dată prin adresa de înaintare, astfel că nu mai putem discuta despre nulitate pe acest motiv. Deși l-a depus ca probă la instanță de fond, această instanță nu a făcut nici măcar o referire la proba respectivă. Este vorba de cazierul judiciar nr._/02.09.2014 eliberat de IPJ B. pe care l-a depus la P. Perieți cu adresa de înaintare.
Instanța de fond a apreciat în mod injust, netemeinic și nelegal, că au fost încălcate dispozițiile art. 22 alin. 2A5 din OUG nr. 34/2009, scăpând din vedere prevederile art. 22 alin. (2) din același act normativ care stipulează faptul că "prin excepție de la prevederile alin. (1), ordonatorii principali de credite, în cazuri temeinic justificate, pot aproba ocuparea unui procent de maximum 15% din totalul posturilor ce se vor vacanta, numai în condițiile încadrării în cheltuielile de personal aprobate prin buget pe răspunderea ordonatorilor principali de credite. A solicitat instanței de fond în întâmpinare să ceară Camerei de Conturi Ialomița (singurul deținător al acestei probe) să transmită o copie a răspunsului formulat de către primarul comunei Perieți la nota de relații solicitată cu ocazia controlului efectuat la P. comunei Perieți la sfârșitul anului 2013, din care reiese fără putință de tăgadă că P. a scos postul la concurs în temeiul art. 22 alin. (2) din OUG nr. 34/2009 prin încadrarea în procentul de 15%. Instanța nu a admis solicitarea sa de a pune în vedere Primăriei comunei Perieți să transmită instanței de judecată numărul exact al posturilor vacantate în perioada 16 decembrie 2010 - 30 octombrie 2012, deși și această probă era esențiala pentru aflarea adevărului (aproximativ 35 de posturi vacantate), deși a făcut dovada că P. a refuzat punerea la dispoziție a acestor informații.
Prevederile art. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009 - referitoare la suspendarea ocupării prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice - au fost aplicate, după cum urmează: -până în anul 2011, potrivit art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2010 privind unele măsuri financiar-bugetare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 70/2011 ("prevederile art. 21, 22 și 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009, aprobată prin Legea nr. 227/2009, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică până la data de 31 decembrie 2011"); -în cursul anului 2012, potrivit art. II art. 20 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011 ("prevederile art. 21, 22 și 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, aprobată prin Legea nr. 227/2009, cu modificările și completările ulterioare, se aplică până la data de 31 decembrie 2012"). Așadar, la data organizării concursului pentru funcția vacantă de consilier juridic în cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei Perieți, art. 22 din OUG nr. 34/2009 era aplicabil în totalitatea alineatelor sale. Instanță de fond nu a ținut cont de prevederile alin. (2) și (3) din acest articol care precizau foarte clar faptul că prin excepție de la prevederile alin. (1), ordonatorii principali de credite, în cazuri temeinic justificate, pot aproba ocuparea unui procent de maxim 15% din totalul posturilor ce se vor vacanta după data intrării în vizoare a prezenței ordonanțe de urgență, numai în condițiile încadrării în cheltuielile de personal aprobate prin buget (este evident că această condiție a încadrării în cheltuielile de personal a fost îndeplinita devreme ce nu au existat ulterior dificultăți în plata salariului apelantului).
Ocuparea posturilor prevăzute la alin. (2) se va face prin concurs sau examen, în condițiile legii, pe răspunderea ordonatorilor principali de credite ". La momentul publicării textului de lege sus menționat în Monitorul Oficial al României (OUG nr. 109/_10) a și apărut expresia în mass-media "la 7 posturi vacantate se ocupa unul". Acest text de lege se aplică tuturor posturilor, indiferent ca acestea erau unice sau nu (altfel legiuitorul ar fi prevăzut că fac excepție de la aplicarea acestui alineat posturile unice, ceea ce nu a prevăzut). De abia ulterior, la data de 09.03.2011 (OUG nr. 23/2011) a apărut cealaltă excepție de la același alin. (1) al art. 22 din OUG nr. 34/2009, concretizata în alin. 2A4, 2A5, 2A6. Astfel cum reiese din cronologia adoptării acestor două ordonanțe de urgență, scopul legiuitorului a fost acela de a mai da posibilitatea autoritarilor și instituțiilor publice, pe lângă excepția prevăzută în alin. (2) (care se referea la toate posturile, atât cele unice, cât și celelalte), să mai angajeze un număr restrâns de personal pentru a asigura funcționarea acestora. în caz contrar legiuitorul ar fi modificat și alin. (2) al art. 22 prin introducerea expresiei "cu excepția posturilor unice", ceea ce nu a făcut dovada că alin. (2) se referă la toate posturile, indiferent că sunt unice sau nu. Aceasta a doua excepție poate fi interpretată chiar și ca o excepție de la prima excepție (deși suna urât). Se poate trage deci concluzia că prin excepție de la prevederile alin. (1) din art. 22 al OUG nr. 34/2009, Guvernul a dat posibilitatea autoritarilor și instituțiilor publice să angajeze personal prin oricare dintre cele două modalități. Evident, postul apelantului s-a încadrat în prima categorie (excepție), în perioada anterioară scoaterii la concurs a postului său vacantandu-se un număr foarte mare de posturi (aproximativ 35, după cunoștințele sale, printre care muncitori necalificați, asistenți personali, etc.).
Apreciază că motivele indicate mai sus sunt și motive de casare potrivit art. 488 din NCPC, hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material și au fost încălcate regulile de procedura a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.
Față de cele expuse, pentru motivele arătate în prezentul apel, dar și pentru cele arătate în întâmpinare și în cererea de chemare în judecată depuse la instanță de fond, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Cercetând actele și lucrările dosarului, în limita criticilor formulate în termen de apelant, Curtea reține următoarele:
Analizând materialul probator administrat în cauză raportat la dispozițiile legale incidente, Curtea constată că soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, apelul fiind nefondat.
În ceea ce privește criticile referitoare la lipsa de imparțialitate a judecătorului care a soluționat cauza în primă instanță, Curtea nu poate reține susținerile apelantului, neexistând nici un indiciu care să demonstreze subiectivismul, soluția fiind motivată pe materialul probator administrat în cauză și pe textele de lege incidente. În plus, dacă apelantul avea suspiciuni cu privire la imparțialitatea judecătorului acesta avea posibilitatea formulării unei cereri de recuzare. Reclamantul nu a formulat o astfel de cerere în primă instanță și nici nu a probat lipsa de obiectivitate a judecătorului, motiv pentru care critica sa pe acest aspect este nefondată.
Referitor la excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată formulată de intimații-reclamanți, Curtea constată că susținerile apelantului pe acest aspect nu pot fi reținute, deoarece art. 57 alin. 6 din Codul muncii nu instituie o procedură prealabilă în sensul art.193 din codul de procedură civilă și nu condiționează sesizarea valabilă a instanței. Potrivit prevederilor invocate de apelant, constatarea nulității și stabilirea, potrivit legii, a efectelor acesteia se pot face prin acordul părților, iar alin.7 stabilește că dacă părțile nu se înțeleg, nulitatea se pronunță de către instanța judecătorească.
Aliniatul 6 nu echivalează cu o procedură prealabilă obligatorie pentru a solicita în instanță constatarea nulității contractului individual de muncă, reglementând doar posibilitatea declarării nulității unui astfel de raport juridic prin acordul părților, ca modalitate specifică determinată de natura contractului respectiv.
În plus, corect a reținut prima instanță și faptul că intimații-reclamanți au încercat rezolvarea situației pe cale amiabilă, invitându-l pe apelant la sediul instituției pentru a discuta posibilitatea soluționării cererii sale de reluare a raporturilor de muncă. Din contextul faptic rezultat din înscrisurile de la dosar, Curtea constată că această solicitare a intervenit tocmai ca urmare a faptului că existau indiciile nulității contractului individual de muncă, urmare a Raportului Curții de Conturi, cererea apelantului de reluare a activității neputând fi soluționată. Anterior comunicării respectivei invitații prin adresa nr.1073/12.05.2014, asupra cererii apelantului și situației legale a acestuia se solicitase punctul de vedere al Prefectului, care, prin răspunsul nr.5536/22.04.2014, comunicase intimaților necesitatea demarării procedurilor pentru constatarea nulității contractului individual de muncă, punându-i în vedere inclusiv dispozițiile art.57 Codul muncii. Adresa nr.1073/12.05.2014 a fost comunicată apelantului tocmai în acest sens. Părțile nu au ajuns la un acord, aspect ce rezultă și din poziția foarte clară a apelantului comunicată la data de 16.05.2014(fila20 dosar nr._ ) ca urmare a primirii adresei respective. Nu pot fi reținute susținerile apelantului referitoare la faptul că intimații nu au făcut comunicările la noua adresă de domiciliu, deoarece este evident că acesta a primit adresa nr.1073/12.05.2014, la care face referire în răspunsul datat 16.05.2014. în plus, intimații nu aveau cum să aibă cunoștință de noua adresă a apelantului, aspect recunoscut și de acesta, în lipsa unei notificări privind schimbarea de domiciliu, cererile sale adresate fostului angajator purtând vechea adresă (fila 73 din dosarul primei instanțe).
În concluzie, corect a fost respinsă de prima instanță excepția prematurității acțiunii formulate de intimații-reclamanți.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a primarului comunei Perieți nu pot fi primite susținerile apelantului, deoarece Tribunalul a calificat respectivele aspecte ca apărări de fond, situație care nu echivalează cu o nepronunțare. P. are calitatea procesuală în cauză, deoarece acesta este reprezentantul unității administrative și a semnat actul juridic în baza căruia s-au stabilit raporturi de muncă între părți. Potrivit art. 23 și 63 din Legea nr. 215/2001, primarul este autoritatea executivă a administrației publice locale, prevăzându-se expres că primarul numește, sancționează și dispune suspendarea, modificarea și încetarea raporturilor de serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă, în condițiile legii, pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate, precum și pentru conducătorii instituțiilor și serviciilor publice de interes local. În consecință, nu se poate considera că nu există identitate între titularul dreptului/persoana obligată în raportul juridic dedus judecății și apelant, în condițiile art. 36 din Codul de procedură civilă. Trebuie observat că însuși apelantul a formulat acțiunea sa care se referă la executarea contractului individual de muncă în contradictoriu cu P. comunei Pereți. În plus, față de dispozițiile Legii nr. 215/2001, susținerile apelantului referitoare la capacitatea procesuală a primarului sunt nefondate.
Referitor la soluția pronunțată pe excepția nelegalității Deciziei Camerei de Conturi Ialomița nr. 67/17.12.2013, Curtea constată că în mod corect aceasta a fost respinsă de prima instanță, față de prevederile Legii nr. 554/2004. Pe calea excepției de nelegalitate poate fi cercetată conformitatea cu reglementările cu forță juridică superioară numai a unui act administrativ apt să producă efecte juridice de sine stătătoare pentru parte. Or, constatarea nulității raporturilor juridică de muncă dintre părți nu a fost efectul respectivei decizii, ci a aplicării de către instanța de judecată a prevederilor legale incidente referitoare la încheierea valabilă a contractului individual de muncă. Or, scopul procedurii respective este inopozabilitatea actului a cărui nelegalitate se invocă împotriva părții, dar decizia Curții de Conturi nu poate produce efecte directe față de apelant, tocmai de aceea a fost sesizată instanța cu acțiunea în constatarea nulității contractului individual de muncă. În conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 excepția de nelegalitate poate fi invocată doar în cazul în care soluționarea pe fond a unei acțiuni depinde de actul administrativ a cărui legalitate se cere a fi cercetată. Or, analiza valabilității contractului individual de muncă în cadrul acțiunii în constatarea nulității acestuia nu depindea de Decizia Camerei de Conturi Ialomița nr. 67/17.12.2013, în privința căreia s-a invocat excepția de nelegalitate, instanța fiind chemată să analizeze condițiile de validitate de la data încheierii contractului prin prisma dispozițiilor legale. Nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate actele unilaterale care fie nu au natură juridică administrativă, fie sunt exceptate de la controlul exercitat pe calea contenciosului administrativ în temeiul art. 5 alin.(1) și (2) din Legea nr. 554/2004, actele autorităților publice care privesc relația cu Parlamentul, actele de comandament cu caracter militar și actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară. Există o procedură specială de contestare a deciziilor emise de Curtea de Conturi, calitate procesuală activă având conducătorul unității verificate. Împotriva soluției pronunțate unitatea are dreptul de a formula acțiune în justiție, potrivit art223 lit e din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, aprobat prin Hotărârea 130/2010. În concordanță cu o jurisprudență constantă, confirmată și de instanța supremă, actele administrative exceptate de la controlul de legalitate pe calea acțiunii directe sunt exceptate și de la controlul pe calea excepției de nelegalitate. Este adevărat că procedura respectivă nu a fost prevăzută prin lege organică, dar, în speță, nu era îndeplinită condiția impusă de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv soluționarea pe fond a acțiunii să depindă de actul administrativ a cărui legalitate se cere a fi cercetată.
În ceea ce privește criticile apelantului referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil prin prisma dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Codul de procedura civilă, art. 21 alin. (3) din Constituția României, art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a drepturilor Omului, Curtea nu le poate primi, deoarece cererea reclamantului de preschimbare a termenului a fost admisă. Dosarul a fost înregistrat la data de 26.06.2014 și a trebuit parcursă procedura prealabilă. Primul termen nu a putut fi fixat mai repede față de necesitatea îndeplinirii actelor procedurale prealabile prevăzute de Codul de procedură civilă, dispozițiile respective fiind date tocmai pentru a asigura dreptul la apărare, contradictorialitatea, celeritatea și toate garanțiile unui proces echitabil, dar și având în vedere vacanța judecătorească, litigiu neregăsindu-se printre cauzele care se judecă pe parcursul vacanței. Afectarea drepturilor apelantului trebuie analizată și prin prisma temeiniciei pretențiilor acestuia, după data de 22.09.2014 până la soluționarea cauzei în fond beneficiind de indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, așa cum recunoaște, la dosar fiind depuse certificatele medicale, motiv pentru care sunt neîntemeiate pretențiile sale referitoare la drepturile salariale și celelalte beneficii prevăzute de lege. Ulterior, constatându-se nulitatea contractului individual de muncă, apelantul nu mai avea dreptul nici la reintegrare, nici la despăgubiri. Nu pot fi reținute susținerile acestuia că după data de 15.09.2014 cererea sa a rămas fără obiect, deoarece prima instanță a analizat pe fond pretențiile acestuia în cadrul dosarului conexat, fără a le respinge ca rămase fără obiect.
În ceea ce privește reluarea activității după suspendarea contractului ca urmare a concediului pentru creșterea copilului, precum și drepturile de care ar fi beneficiat apelantul, inclusiv stimulentul de inserție, acestea nu pot fi analizate separat de acțiunea în constatarea nulității contractului individual de muncă, în mod corect dispunându-se conexarea celor două dosare. Situația de fapt a fost corect reținută de prima instanță, în sensul că prin decizia nr. 507/01.11.2012 a Primarului comunei Perieți a fost aprobată încadrarea apelantului în funcția de consilier juridic în cadrul aparatului de specialitate al Primarului comunei Perieți, fiind încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 2366/01.11.2012, a cărui anulare s-a solicitat. Prin Dispoziția nr.436/19.11.2013 contractul de muncă al acestuia a fost suspendat începând cu data de 3 decembrie 2013, pentru efectuarea concediului de îngrijire a copilului în vârstă de până la un an. Prin cererea înregistrată sub nr.865/17.04.2014, apelantul a solicitat reluarea activității în funcția de consilier juridic începând cu data de 22.09.2014. După data de 22.09.2014, apelantul a fost în incapacitate temporară de muncă dovedită cu certificatele medicale depuse la dosar, acest aspect reprezentând o cauză de suspendare de drept a raporturilor juridice de muncă, motiv pentru care pretențiile sale bănești sunt neîntemeiate pe perioada respectivă, cu atât mai mult cu cât recunoaște că i s-au plătit indemnizațiile de concediu medical.
Nu pot fi reținute susținerile apelantului referitoare la funcția publică și toate argumentele dezvoltate fără a fi necesar pe acest aspect la punctul II, lit.a din apel, deoarece prima instanță nu a apreciat niciodată că funcția de consilier juridic trebuia să fie o funcție publică și nu una contractuală, așa cum afirmă apelantul. Instanța de fond, așa cum am arătat, a reținut corect situația de fapt în sensul că apelantul era personal contractual, raporturile juridice de muncă stabilindu-se prin încheierea contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 2366/01.11.2012, pentru postul de consilier juridic.
La data emiterii deciziei nr. 507/01.11.2012 a Primarului comunei Perieți și încheierii contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 2366/01.11.2012, erau aplicabile dispozițiile art. 79A1 alin (1) și (2) din OG nr. 35/2002, art. 6 alin. (1) și (3) din Anexă la HG nr. 286/2011 și art. 22 alin aA5 din OUG nr. 34/2009, reținute de prima instanță.
Potrivit art. 79A1 alin (1) și (2) din OG nr. 35/2002, pentru buna organizare a lucrărilor consiliului local, precum și pentru soluționarea altor aspecte din activitatea sa, acesta poate crea un post cu activitate permanentă la comune și orașe și 1 - 2 posturi la municipiu, pe care vor fi încadrate, prin hotărâre, persoane care au studii superioare, de regulă juridice sau administrative. Funcțiile pe care vor fi încadrate persoanele prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, iar selecționarea acestor persoane se face pe bază de concurs sau examen organizat în condițiile legii. Comisia de concurs se stabilește de consiliul local.
Deci, pentru ocuparea acestor posturi trebuiau respectate dispozițiile legii, inclusiv cele prevăzute de art. 6 alin. (1) și (3) din Anexă la HG nr. 286/2011 și de art. 22 alin aA5 din OUG nr. 34/2009, dar și art.9 din Legea 514/2003, față de faptul că era vorba de un post de consilier juridic.
Potrivit art. 6 alin. (1) și (3) din Regulament-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcțiilor contractuale și a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, aprobat prin HG nr. 286/2011, pentru înscrierea la concurs candidații vor prezenta un dosar de concurs care va conține următoarele documente: a) cerere de înscriere la concurs adresată conducătorului autorității sau instituției publice organizatoare; b) copia actului de identitate sau orice alt document care atestă identitatea, potrivit legii, după caz;c) copiile documentelor care să ateste nivelul studiilor și ale altor acte care atestă efectuarea unor specializări, precum și copiile documentelor care atestă îndeplinirea condițiilor specifice ale postului solicitate de autoritatea sau instituția publică; d) carnetul de muncă sau, după caz, adeverințele care atestă vechimea în muncă, în meserie și/sau în specialitatea studiilor, în copie; e) cazierul judiciar sau o declarație pe propria răspundere că nu are antecedente penale care să-l facă incompatibil cu funcția pentru care candidează; f) adeverință medicală care să ateste starea de sănătate corespunzătoare eliberată cu cel mult 6 luni anterior derulării concursului de către medicul de familie al candidatului sau de către unitățile sanitare abilitate; g) curriculum vitae. În cazul documentului prevăzut la alin. (1) lit. e), candidatul declarat admis la selecția dosarelor, care a depus la înscriere o declarație pe propria răspundere că nu are antecedente penale, are obligația de a completa dosarul de concurs cu originalul cazierului judiciar, cel mai târziu până la data desfășurării primei probe a concursului.
Din actele dosarului rezultă că apelantul a depus la dosarul de concurs doar declarația pe proprie răspundere că nu are antecedente penale care să-l facă incompatibil cu funcția pentru care candidează, deși potrivit alin.2 trebuia să depună și cazierul judiciar, cel mai târziu până la data desfășurării primei probe a concursului, deci anterior încheierii contractului individual de muncă. Mai mult, din răspunsul comunicat de Judecătoria Slobozia(fila 17 dosar nr._ ) rezultă că declarația apelantului nu corespundea realității, deoarece prin sentința civilă nr.559/21.05.2012 pronunțată în dosarul_ acesta fusese condamnat la 1 an închisoare pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de ultraj și distrugere, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Deci, apelantul nu îndeplinea nici condițiile pentru înscrierea la concurs, deoarece declarația pe proprie răspundereprevăzută de legetrebuia să fie în sensul că nu are antecedente penale care să-l facă incompatibil cu funcția pentru care candidează, dar nici condițiile pentru ocuparea funcției pentru care s-a încheiat contractul individual de muncă a cărui nulitate face obiectul litigiului, deoarece antecedentele penale îl făceau incompatibil cu funcția de consilier juridic, așa cum rezultă din art.8 alin.1 lit.e din Legea 514/2003, poate fi consilier juridic acela care nu se află în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de prezenta lege, art.9 alin.1 lit.a stabilind că este nedemn de a fi consilier juridic cel care a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni de natură a aduce atingere profesiei de consilier juridic. Existența antecedentelor penale rezultă și din cazierul judiciar nr._/02.09.2014 eliberat de IPJ B..
Nu pot fi reținute susținerile apelantului în sensul că nulitatea a fost acoperită prin îndeplinirea ulterioară a condițiilor impuse de lege, în baza prevederilor art. 57 alin. (3) din Codul Muncii. Faptul că la data de 08.09.2014, apelantul a depus la intimați cazierul judiciar nu acoperă nulitatea contractului individual de muncă deoarece la data încheierii contractului, dată în funcție de care se analizează valabilitatea acestuia, apelantul nu îndeplinea condițiile pentru ocuparea postului de consilier juridic, antecedentele penale confirmate de cazier făcându-l nedemn pentru această funcție, potrivit art.8 alin.1 lit.e raportat la art.9 alin.1 lit.a din Legea 514/2003.
În aceste condiții, în mod corect prima instanță a constat nulitatea contractului individual de muncă în cauză, în temeiul art.57 alin.1 din Codul muncii.
Nu pot fi reținute nici criticile apelantului referitoare la incidența în speță a dispozițiilor art. 22 alin. (2) în detrimentul celor de la art. 22 alin. 2A5 din OUG nr. 34/2009. Prima instanță a reținut corect nerespectarea dispozițiilor art. 22 alin. 2A5 din OUG nr. 34/2009, în speță nefiind aplicabile cele ale art.22 alin.2, așa cum pretinde apelantul, deoarece postul său de consilier juridic nu era un post vacantatdupă data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, așa cum expres prevede alin.2, ci un post unic nou creat prin Hotărârea Consiliului Local din iulie 2012, așa cum rezultă din Decizia Camerei de Conturi, motiv pentru care sunt aplicabile dispozițiile alin.24 și 25 ale aceluiași articol, aplicabile la momentul încheierii contractului. Dar, în acest caz, legea prevedea obligativitatea obținerii în prealabil a avizului favorabil al Guvernului, prin notă inițiată de Ministerul Administrației și Internelor, la propunerea prefectului, pe baza solicitărilor temeinic justificate ale ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale. Cum în cauză nu s-a cerut și obținut acest aviz, procedura de ocupare a postului a fost viciată, cu consecința nevalabilității și a contractului individual de muncă încheiat în cadrul acesteia. Nefiind aplicabil art.22 alin.2 din OUG nr.34/2009, nu pot fi reținute nici toate susținerile apelantului privind necesitatea administrării unor probe pe aspectul încadrării în procentul de 15%din totalul posturilor ce se vor vacanta după data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, numai în condițiile încadrării în cheltuielile de personal aprobate prin buget. Instanța de fond nu trebuia să administreze probele solicitate de reclamant pe acest aspect, deoarece textul respectiv nu era aplicabil situației de fapt deduse judecății.
Având în vedere toate aceste considerente de fapt și de drept, Curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art.480 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant G. I. A., domiciliat în Municipiul Slobozia, ., județul Ialomița, identificat cu CNP:_, împotriva sentinței civile nr.2324F/16.12.2014, pronunțate de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți P. C. Perieți - C. E. și P. C. Perieți prin primar, ambii cu sediul în Comuna Perieți, ., CUI_, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Municipiul Slobozia, Str. ., .. 3, județ Ialomița.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 septembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. C. S. G. I. M. Colindeață
Red.M.C.
Tehnored. M.C./D.M.
7 ex./ 25.09.2015
Jud.fond: I. D.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 863/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 557/2015.... → |
|---|
