Anulare act. Decizia nr. 1134/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1134/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 13018/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7903/2014)
DECIZIE Nr. 1134/2015
Ședința publică de la 31 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D. Ș.
Judecător A. F.
Judecător R. G.
Grefier Ș. T.
Pe rol soluționarea recursului formulat de intimata C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ S.A împotriva sentinței civile nr. 3388/20.03.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu contestatoarea R. D. E., având ca obiect: anulare decizie sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta, prin consilier juridic D. S., intimata-contestatoare prin apărător ales, avocat Speranța T., conform împuternicirii avocațiale emise în baza contractului de asistență juridică nr._/10.0.4.2012, care se depune la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că au fost înmânate motivele de recurs apărătorului ales la intimatei-contestatoare în această dimineață, înainte de începerea ședinței, după care:
Curtea procedează la identificarea consilierului juridic al recurentei, acesta legitimându-se cu legitimația de serviciul din care rezultă că este înscris în tabloul consilierilor juridici la poziția_.
Intimata, prin apărător ales, arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de motivele de recurs, precizând că acestea nu au fost comunicate la adresa indicată, însă a luat cunoștință de acestea de la dosar.
Nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe cerere de recurs.
Recurenta, având cuvântul prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței, în senul menținerii deciziei de sancționare disciplinară. Arată că, principala critică adusă sentinței recurate, se referă la faptul că, în evaluarea materialului probator administrat în cauză, instanța de fond nu a conferit o relevanță juridică deciziei nr. 220/CD/264/11.01.2012, ce reprezenta un mandat acordat de către societate în vederea efectuării de către contestator a unei cercetări disciplinare. Instanța trebuia să analizeze participarea contestatoarei la un curs pilot, într-o altă locație și acest mandat. Apreciază că salariata trebuia să se prezinte, conform mandatului, să facă cercetarea disciplinară, în detrimentul cursului pilot, ce nu a avut nicio finalitate.
Intimata-contestatoare, având cuvântul prin apărător ales, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală. Arată că reclamanta a fost sancționată întrucât a lipsit la luarea unei note explicative la Oficiul Poștal nr. 72. Susține că, din actele dosarului rezultă că nu a fost un act de indisciplină sau un caz de insubordonare, în fapt fiind o situație obiectivă de suprapunere a sarcinilor de serviciu, astfel cum recunoaște și recurenta întrucât reclamanta trebuia să participe în aceeași zi, în același interval orar și la un curs de instruire, unde prezența era obligatorie. Solicită a se observa că lipsa reclamatei la lucrările Comisiei de cercetare, lucrări ce s-au desfășurat pe parcursul câtorva zile, s-a menționat doar în ziua 26.01.2012. Arată că lipsa reclamantei la luarea notelor explicative nu a afectat în nici un fel activitatea Comisiei, care a fost legal constituită conform dispoz. art. 139 din CCM, aceasta fiind constituită din 3 membri cu drept de vor și reprezentantul sindicatului. Mai susține că lipsa reclamantei la luarea notelor explicative nu a afectata nici bunul mers al activității poștale, sens în care nu s-a produs nicio dovadă. Mai solicită a se reține că lipsa reclamantei la luarea notelor explicative nu a fost imputabilă acesteia, ci chiar angajatorului care nu a fost în măsură să coordoneze corespunzător activitatea diferitelor compartimente, aspect ce a fost reținut în mod corect și de către instanța de fond. Totodată, solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, conform dovezii care se depune la dosar.
Curtea, în raport de prevederile art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3388/ 20.03.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul cu nr._, a fost admisă contestația formulată de reclamanta R. D. E., în contradictoriu cu pârâta C. Națională „Poșta Română” S.A.A fost constatată nulitatea deciziei nr.58/13.03.2012 emisă de intimată.A fost obligată intimata la plata către contestatoare a diferențelor de drepturi salariale reținute în baza acestei decizii.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Între părți există raporturi de muncă, iar la data de 13.03.2012 intimata a emis decizia nr.58 (filele 21 - 24), prin care a aplicat reclamantei sancțiunea reducerii salariului de bază cu 5%, pe durata de o lună.
Articolul 247 alin.1 din codul muncii instituie dreptul angajatorului de a aplica sancțiuni disciplinare salariaților săi, în cazul în care constată că aceștia au săvârșit abateri disciplinare. Decizia de sancționare trebuie să fie întocmită cu respectarea dispozițiilor art. 248 – 252 codul muncii.
Contestatoarea a invocat nulitatea deciziei de sancționare, motivând că actul nu cuprinde motivarea în drept, că nu se face vinovată de săvârșirea faptei considerate abatere disciplinară, că sancțiunea aplicată este prea aspră, în raport de împrejurările în care s-a desfășurat.
Verificând conținutul deciziei de sancționare, instanța a constatat că aceasta cuprinde mențiunile obligatorii reglementate de art.252 alin.2 din codul muncii, decizia de concediere fiind întocmită cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege. Astfel, temeiul de drept în baza căruia s-a aplicat sancțiunea este menționat în decizie ca fiind art.247 alin.2, art.250 și art.252 din codul muncii, astfel cum a fost modificat și completat prin legea nr.40/2011, iar împrejurarea că aceste dispoziții ar fi eronate, în sensul că ar reglementa alte domenii, nefiind incidente, nu este de natură să atragă nulitatea deciziei de sancționare, câtă vreme prerogativa disciplinară aparține angajatorului, potrivit codului muncii, iar acesta aplică măsura sancționării disciplinare prin emiterea unei decizii, din conținutul actului contestat rezultând în mod incontestabil intenția intimatei de a sancționa salariata pentru săvârșirea unei fapte considerate abatere disciplinară. Dacă intimata a dispus sancționarea cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv dacă sunt îndeplinite condițiile răspunderii disciplinare urmează a se analiza cu prilejul cercetării pe fond a măsurii, eventuala indicare eronată a temeiului de drept neputând fi calificată drept viciu de formă al deciziei, căci actul de sancționare conține mențiunea respectivă.
S-a reținut în decizia de sancționare că, „deși a fost numită prin Decizia 220/CD/264/11.01.2012 de către conducerea DRP București să efectueze cercetarea disciplinară a unui număr de 24 salariați de la Oficiul Poștal nr.72, în sarcina cărora s-au constatat nereguli, salariata nu a dus la îndeplinire întocmai mandatul dat de conducerea unității, lipsind de la luarea notelor explicative ale salariaților convocați pentru data de 26.01.2012, fără a anunța conducerea unității”.
Situația de fapt a fost confirmată de contestatoare, care a susținut că în ziua de 26.01.2012, în care era programată a participa, în calitate de președinte al comisiei, la cercetarea disciplinară a unor salariați, a fost prezentă la un curs de instruire organizat la sediul companiei.
Art.39 alin.2 lit.a și b din codul muncii și art.12 pct.2 din regulamentul intern (filele 77 - 120) reglementează obligația salariatului de a îndeplini atribuțiile ce îi revin conform fișei postului și de a respecta disciplina muncii. Potrivit art.12 punctul 19 din regulament, salariații sunt obligați să-și însușească cunoștințele necesare îndeplinirii sarcinilor de serviciu, precum și legile, regulamentele, instrucțiunile și ordinele referitoare la sarcinile de serviciu.
Participarea contestatoarei la cursul de instruire în vederea prevenirii și combaterii cazurilor de falsificare de monedă și utilizare a acestora în rețeaua poștală națională, ce s-a desfășurat în data de 26.01.2012, între orele 9,30 – 14,30, la sediul intimatei, este dovedită prin înscrisul de la filele 61 – 62 din dosar, constând în tabelul nominal privind participanții la acest curs, numele și semnătura salariatei fiind menționate în cuprinsul actului. De asemenea, din înscrisurile aflate la filele 49 – 51, constând în adresa nr.107/475/20.01.2012 emisă de Direcția Operațională – Departamentul Programare Optimizare din cadrul intimatei, tabelul privind participanții la instructaj și e-mail-ul comunicat la data de 23.01.2012, rezultă că reclamanta a fost programată a participa la cursul din data de 26.01.2012, stabilindu-se și comunicându-i-se acesteia că prezența este obligatorie.
În aceste condiții, având în vedere că fapta reclamantei de a absenta de la îndeplinirea sarcinii de serviciu constând în participarea la ședința cercetării disciplinare a unor salariați a fost săvârșită în contextul programării acesteia să participe, în același interval de timp, la un curs de instruire, absentarea, imputabilă angajatorului, întrucât nu a organizat corespunzător activitatea diferitelor departamente, în sensul unei comunicări eficiente, care să preîntâmpine producerea unei situații de programare a unui salariat să îndeplinească în același timp activități diferite, în locații diferite, având loc în mod justificat și fără a se reține intenția salariatei de a se sustrage de la exercitarea atribuțiilor sale, în condițiile în care intimata nu a probat faptul că prin fapta contestatoarei s-au adus prejudicii companiei, s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii disciplinare, lipsind vinovăția salariatei.
Pe cale de consecință, s-a impus admiterea contestației, constatarea nulității deciziei de sancționare, precum și repunerea salariatei în situația anterioară emiterii de către angajator a actului nul, astfel că intimata a fost obligată să restituie contestatoarei diferențele dintre drepturile salariale cuvenite și cele încasate efectiv, în baza deciziei de sancționare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal și motivat, pârâta C. Națională „Poșta Română” S.A.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 Codul de procedură civilă, recurenta pârâtă a solicitat modificarea în întregime a hotărârii atacate, în sensul menținerii ca temeinica și legala a Deciziei nr.58/13.03.2012 emisa de C.N. Posta R. S.A., pentru următoarele motive:
În analiza efectuata cu privire la condițiile legale de angajare a răspunderii disciplinare a salariatei R. D. E. față de societatea recurentă, instanța de fond a procedat la o aplicare greșita a dispozițiilor Codului Muncii (art.247 alin.2 si art. 248 alin. 1 lit. c) în sensul aplicării greșite a acestora.
Aceste dispoziții ale instanței de fond sunt netemeinice și nelegale câta vreme recurenta pârâtă a dovedit că în cauza sunt întrunite condițiile necesare angajării răspunderii disciplinare a intimatei-reclamante, conform art.247 alin.2 art. 243 alin. 1 lit. a din Codul Muncii, coroborat cu art. 251 din Codul Muncii, raportat la prevederile art. 137 lit. din C.C.M. 2008/2018 și art.100 din Regulamentul Intern.
În acest sens, din materialul probator administrat de recurenta pârâtă în cauza rezulta fără echivoc că faptele reținute în sarcina contestatoarei s-au produs prin încălcarea atribuțiilor de serviciu din fișa postului.
Totodată, solicită să se observe că, hotărârea recurată a fost pronunțata cu încălcarea principiului reglementat de art. 129 alin.5 Codul de procedură civilă, potrivit căruia:" Judecătorii au îndatorirea sa stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeala privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Sub aspectul înlăturării apărărilor invocate de intimata reclamantă in cursul cercetării disciplinare, învederează Curții că participarea la procedura de cercetare disciplinara dispusa legal de conducerea unității reprezenta o obligație cu caracter prioritar in condițiile existentei unei durate maxime reglementate legal pentru derularea procedurii.
Procedând de o maniera simplista prin invocarea nejustificata a programării intimatei reclamante la un curs pilot, instanța de fond nu a fost în măsura a explica care dintre elementele de antrenare a răspunderii disciplinare nu a fost întrunit in persoana intimatei reclamante.
Apreciază că nu poate fi de acord cu construcția juridica propusa de instanța de fond prin care, se retine în sarcina societății recurente necorelarea activității diferitelor departamente, situație ce a dus la programarea unui salariat să îndeplinească în același timp activități diferite, în locații diferite.
Mai mult decât atât, instanța de judecata era obligată, în evaluarea materialului probator administrat în cauza, să confere relevanta juridica Deciziei 220/CD/264/11.01.2012. Aceasta constituind un mandat acordat de către conducerea DRP București in vederea efectuării cercetării disciplinare pentru care fusese nominalizata.
Arată că prin nesocotirea rolului activ impus de lege, instanța de fond a procedat la pronunțarea unei hotărâri cu aplicarea greșita a legii în accepțiunea dispozițiilor art.304 pct.9 codul de procedură civilă .
Arată că în cadrul sentinței recurate există o aplicare profund nelegala a limitelor juridice de antrenare a răspunderii disciplinare, printr-o interpretare superficiala a materialului probator, cu nesocotirea prevederilor imperative ale art.247 alin.2 art. 248 alin. 1 lit. a din Codul Muncii, coroborat cu art. 251 din Codul Muncii.
Deși legal citată, intimata reclamantă nu a depus întâmpinare la cererea de recurs.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și în baza art.3041 Cod procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Deși nu a indicat expres in considerentele sentinței recurate care anume element al răspunderii delictuale nu s-a îndeplinit in situația contestatoarei R. D. E., în mod evident instanța de fond a avut in vedere faptul că nu s-a dovedit vinovăția salariatei cu privire la săvârsirea faptei ce i se impută .
Astfel, prin decizia contestată, intimata-contestatoare a fost sancționată întrucât „ deși a fost numită prin Decizia 220/CD/264/11.01.2012 de către conducerea DRP București să efectueze cercetarea disciplinară a unui număr de 24 salariați de la Oficiul Poștal nr.72, în sarcina cărora s-au constatat nereguli, salariata nu a dus la îndeplinire întocmai mandatul dat de conducerea unității, lipsind de la luarea notelor explicative ale salariaților convocați pentru data de 26.01.2012, fără a anunța conducerea unității”.
A reținut tribunalul imposibilitatea obiectivă a îndeplinirii de către reclamantă a acestei sarcini de serviciu, întrucât la aceeași dată a participat la cursul de instruire în vederea prevenirii și combaterii cazurilor de falsificare de monedă și utilizare a acestora în rețeaua poștală națională, ce s-a desfășurat în data de 26.01.2012, între orele 9,30 – 14,30, la sediul angajatorului.
Curtea constată că din actele și lucrările dosarului de fond rezultă că, pentru data de 26 01 2015, contestatoarei R. D. E. i s-au stabilit de către conducerea companiei angajatoare, ca sarcini de serviciu, atât participarea la lucrările unei comisii de cercetare disciplinară, a cărei președinte a fost numită, cât și participarea la cursul de instruire în vederea prevenirii și combaterii cazurilor de falsificare de monedă și utilizare a acestora în rețeaua poștală națională, punându-i-se in vedere in mod expres că participarea sa la acest curs este obligatorie ( a se vedea comunicările aflate la filele 49-51 dosar fond) .
În această situație, contestatoarea s-a prezentat la data de 26 01 2015, la prima oră, la lucrările comisiei de cercetare disciplinară unde a dat dispoziții de audiere a persoanelor convocate la cercetare, fără a rămâne la consemnarea declarațiilor, după care a mers la sediul angajatorului, unde a participat la cursul de instruire .
Curtea subliniază că situația mai sus descrisă a fost generată de conducerea recurentei, care nu a avut in vedere imposibilitatea participării contestatoarei la aceeași dată, atât la lucrările comisiei de cercetare disciplinară, cât și la cursul de instruire . Prin urmare nu se poate reține că reclamanta a săvârșit cu vinovăție fapta pentru care a fost sancționată, respectiv neîndeplinirea sarcinilor de serviciu .
Recurenta susține că reclamanta ar fi trebuit să dea prioritate obligației de a conduce lucrările comisiei de cercetare disciplinară, care erau urgente, fără a explica motivul pentru care aceeași salariată ar fi trebuit să ignore înștiintările din partea companiei cu privire la obligativitatea participării la cursul de instruire organizat la aceeași dată.
Susținerile recurentei in sensul că respectivul curs de instruire era lipsit de finalitate nu pot fi primite de Curtea, întrucât nu ii revine acesteia autoritatea de a emite păreri cu privire la eficiența si finalitatea unui curs de instruire realizat de Inspectoratul General de Poliție, cu atât mai mult cu cât i s-a pus in vedere salariatei obligativitatea participării la acest curs.
De altfel se reține că reclamanta a încercat să îndeplineasă ambele însărcinări, fără a putea, in mod obiectiv, să se afle în același interval de timp în două locuri diferite .
A invocat recurenta și încălcarea rolului activ al instanței de judecată care a soluționat fondul pricinii, reglementat de art. 129 alin.5 Codul de procedură civilă, fără a preciza in concret in ce trebuia să constea acest rol activ, care anume probe se impuneau a fi administrate in cauză din oficiu, sau care anume aspecte nu au fost pe deplin lămurite.
În plus, potrivit dispozițiilor art. 129 alin alin 5 indice 1 C. „…părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii . ”
Curtea subliniază că, în realitate, societatea recurentă nu este de acord cu soluția pronunțată in cauză si cu aspectele reținute in considerentele sentinței recurate, aspecte care însă nu pot fi analizate din perspectiva rolului activ al instanței, ci in raport cu legalitatea și temeinicia sentinței si prevederile art. 304 pct. 9 C., mai sus analizate.
D. consecință, în baza art.312 C.pr.civ., retinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate și că nu este incident in cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C., aplicabile și in recurs potrivit art. 316 raportat la art. 298 C., Curtea va obliga recurenta să plătească intimatei suma de 1400 lei, cheltuieli de judecată efectuate in recurs, reprezentând onorariu de avocat ( chitanța nr. 141/27 03 2015 și factura nr. 6/27 03 2015, aflate la filele 12-13 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de intimata C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ S.A împotriva sentinței civile nr.3388/20.03.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu contestatoarea R. D. E., ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 1400 lei, cheltuieli de judecată efectuate în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Martie 2015.
Președinte, A. D. Ș. | Judecător, A. F. | Judecător, R. G. |
Grefier, Ș. T. |
Red. ADȘ/09 aprilie 2015
Ș.T. /D.A.M./06 Aprilie 2015/2ex.
Jud. fond: C. C.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 557/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
