Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 557/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 557/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 2531/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7281/2014)
Decizia civilă nr. 557
Ședința publică din data de 12 februarie 2015
Curtea compusă din:
Președinte: A. I. C.
Judecător: D. A. T.
Judecător: S. G. I.
Grefier: I. L. B.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta S. Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători” S.A. - Sucursala de Transport Feroviar de Călători București împotriva sentinței civile nr. 4043/02.04.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă U. S. Libere Feroviare Mișcare-Comercial, în numele și pentru membrul său I. A. I., cauza având pe fond ca obiect „drepturi bănești”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, în cadrul căruia se învederează că la data de 10.12.2014 s-a depus la dosar întâmpinare de către intimata-reclamantă, prin intermediul serviciului registratură al acestei secții, prin care s-au invocat excepția lipsei capacității de exercițiu a recurentei, precum și dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, dispoziții care au fost menționate, de altfel, și prin cererea de recurs dedusă judecății, în susținerea actului procedural depus fiind atașat un set de înscrisuri cu titlu de practică judiciară.
Curtea califică excepția lipsei capacității de exercițiu a recurentei invocată de intimata-reclamantă ca fiind excepția lipsei calității procesuale active a recurentei S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” SA - Sucursala de Transport Feroviar de Călători București și, față de solicitarea părților de judecare a pricinii în lipsă, reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial sub nr._/3/2012, la data de 26.10.2012, astfel cum a fost precizată la 11.12.2013, reclamanta U. S. Libere Feroviare Mișcare-Comercial București (USLFMC București), în numele și pentru membrii săi de sindicat, menționați în tabelul anexă, au chemat în judecată pe pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători” S.A., solicitând să fie obligată pârâta să plătească pentru fiecare reclamant diferențele dintre drepturile salariale de care au beneficiat salariații corespunzător salariului de încadrare avut, care a fost calculat prin luarea în considerație a salariului de bază minim brut de 600 lei corespunzător clasei 1 de salarizare cu aplicarea coeficientului de ierarhizare și drepturile salariale de care ar fi trebuit să beneficieze calculat la salariul de încadrare avut pentru o valoare a salariului minim brut de 700 lei corespunzător clasei 1 de salarizare cu aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare avute și sporurile aferente (salariul minim brut de 700 lei stabilit la nivelul ramurii transporturi valabil de la data de 01.01.2008, în conformitate cu Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de R. Transporturi valabil pentru anii 2008-2010), pentru perioada octombrie_10; să fie obligată pârâta la plata de daune interese, constând în actualizarea sumelor pe care le datorează cu rata inflației la care se adaugă dobânda legală, de la data nașterii dreptului și până la data plății efective; să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată ce se vor efectua în cauză.
Prin încheierea din data de 08.01.2014 instanța de fond a dispus disjungerea cauzei și formarea de noi dosare pentru fiecare membru de sindicat, prezenta cauza privindu-l pe membrul de sindicat I. A. I..
Prin sentința civilă nr. 4043/02.04.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune formulata de catre parata; s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul U. S. Libere Feroviare Mișcare - Comercial București (USLFMC București), în numele și pentru membrul său I. A. I., în contradictoriu cu pârâta S. N. de Transport Feroviar de Călători C.F.R. Călători S.A.; a fost obligată pârâta la calcularea și plata către reclamanta a diferențelor dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin. 3 lit. a din C.C.M. unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plătite, pentru perioada 01.10._10, sume actualizate cu rata inflației, de la data scadenței si pana la data introducerii actiunii si cu dobanda legala de la data introducerii actiunii si pana la data plății efective; s-au respins restul pretențiilor, ca neîntemeiate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 41 alin. 3 lit. a din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008 din 24.01.2008, publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 3 din 11.02.2008, salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
În anexa nr. 5 din CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, cuprinzând unitățile la care se aplică contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii transporturi, în care organizațiile sindicale semnatare au membri, la poziția nr. 1 este menționată SNTFC CFR Calatori SA - Bucuresti.
În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului material la acțiune, s-a dispus respingerea acesteia ca neîntemeiată, având în vedere faptul că, în speță, nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 268 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 republicată - Codul Muncii(art. 283 alin. 1 lit. e anterior republicării), conform cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, întrucât drepturile solicite prin cererea de chemare în judecată au natura juridică au unor drepturi de natură salarială, ceea ce înseamnă că regimul juridic aplicabil, sub aspectul prescripției, este cel prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003 republicată - Codul Muncii (art. 283 alin. 1 lit. c anterior republicării), conform cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
În ceea ce privește susținerea pârâtei din întâmpinare că pentru pretențiile din octombrie 2009 nașterea dreptului a intervenit la 31.10.2009, iar acțiunea reclamantului a fost înregistrată la Tribunalul București la data de 26.10.2012, Tribunalul a considerat că nu este întemeiată, având în vedere faptul că termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 268 alin.1 lit. c din Legea nr. 53/2003 republicată – Codul Muncii (art. 283 alin.1 lit. c anterior republicării) se calculează începând cu data scadenței sumelor solicitate (adică începând cu data la care i se cuveneau a i se plăti drepturile pentru luna octombrie 2009), după rezultă din prevederile art. 7 alin.1 din Decretul nr. 167/1958.
Deși pârâta menționează în întâmpinare că dreptul material la acțiune al reclamantului privind pretențiile aferente anului 2009 s-a prescris, acțiunea fiind formulată după termenul de 3 ani, Tribunalul a reținut că în considerarea motivelor anterior expuse, nici sub acest aspect excepția nu este întemeiată.
În consecință, s-a dispus respingerea excepției prescripției ca neîntemeiată.
În ceea ce privește fondul cererii de chemare în judecată, Tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește cererea formulată în contradictoriu cu S. Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA, potrivit înscrisurilor prezentate de către reclamanți, necontestate de pârâtă, reclamanta – persoana fizica I. A. I., a avut calitatea de salariat al pârâtei în perioada 01.10._10.
În speță, prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a susținut că prevederile din CCM la Nivel de Ramura Transporturi nu sunt aplicabile în speța, fiind incidente cele la nivel de unitate și grup de unități feroviare.
În consecință, trebuie determinat dacă în aceste condiții pârâta poate fi obligată la plata diferențelor de drepturi salariale, în sensul în care s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată completată și precizată.
Conform dispozițiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, în vigoare în parte din perioada pentru care se solicită plata drepturilor respective, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Conform dispozițiilor art. 24 alin. 1 din același act normativ, clauzele cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate.
Tribunalul a considerat că apărarea pârâtei nu prezintă relevanță față de natura juridică a dispozițiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, în vigoare în parte din perioada pentru care se solicită plata drepturilor respective.
Chiar dacă prin dispozițiile art. 224 lit. d din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 322 din 10.05.2011, s-a prevăzut că la data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: d) Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998, cu modificările și completările ulterioare, Tribunalul a apreciat că acest act normativ are relevanță în condițiile în care se solicită drepturi și din perioada în care acesta a fost în vigoare și, mai mult decât atât, Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008 din 24.01.2008, publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 3 din 11.02.2008, a fost încheiat conform art. 10 și art. 11 din Legea nr. 130/1996, republicată, după cum rezultă din preambulul acestuia.
În speță, nu s-a făcut dovada acordării drepturilor salariale în sensul solicitat prin cererea de chemare în judecată completată și precizată.
Or, potrivit dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, în forma în vigoare la data încheierii CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează: c) pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
De asemenea, conform dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. c din Legea nr. 53/2003 republicată - Codul Muncii, angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligații: c) să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 din CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, contractul colectiv se aplică cu începere de la 1 ianuarie 2008 până la 31 decembrie 2010 inclusiv, cu posibilitatea revizuirii anuale, la nivel de unitate acesta producând efecte pe an calendaristic.
Conform alin. 2 din aceeași prevedere contractuală, dacă niciuna din părți nu denunță contractul cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni, respectiv cu încă un an calendaristic.
Cum, în speță, nu s-a făcut dovada denunțării înseamnă că acesta s-a prelungit conform prevederii contractuale.
În consecință, s-a dispus obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei conform art. 41 alin. 3 lit. a din CCM Unic la Nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plătite pentru I. A. I.,în perioada 01.10._10, sume actualizate cu rata inflației, de la data scadenței si pana la data introducerii cererii de chemare in judecata, la care se va adăuga dobânda legală, calculată de la data punerii in intarziere (data introducerii cererii de chemare in judecata), până la data plății efective.
Acordarea sumei actualizate în raport de rata inflației se impune față de principiul reparării integrale a prejudiciului, potrivit căruia creditorul este îndreptățit a pretinde repararea pierderii suferite, riscul devalorizării leului fiind pus în sarcina debitorului.
Pentru aceaste sume, pârâta a fost obligată la plata către reclamant și a dobânzii legale de la data punerii in intarziere (data formularii in instanta a cererii de chemare in judecata), până la data plății efective, în vederea reparării integrale a prejudiciului suferit de către reclamant si va respinge ca neintemeiata cererea de acordare a dobanzii legale de la data nasterii dreptului si a ratei inflatiei de la data nasterii dreptului si pana la momentul platii efective pentru ca reclamantului sa nu-i fie imputata o imbogatire fara justa cauza.
Având in vedere ca la dosar nu s-a făcut dovada efectuării de cheltuieli de judecata, instanta a respins ca neintemeiata si aceasta solicitare a reclamantului.
Față de considerentele de fapt si de drept mentionate anterior, instanta de fond a admis in parte cererea de chemare in judecata.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta S.N.T.F.C. "C.F.R. Călători" S.A. - Sucursala de Transport Feroviar de Călători București, la data de 23.09.2014, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la 25.09.2014.
Prin recursul formulat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod proc. civ., recurenta solicită modificarea în parte a hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii, pentru următoarele motive:
Invocă recurenta excepția prescripției dreptului material la acțiune față de solicitarea reclamantului de a solicita acordarea diferențelor salariale, în raport de prevederile art. 268 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, conform cărora: "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia".
Din conținutul cererii de chemare în judecată rezultă că drepturile bănești solicitate își au izvorul în Contractul Colectiv de Muncă și ele se raportează la Anexa nr. 1 din Contractul Colectiv de Muncă și anume la salariile de bază brute corespunzătoare claselor de salarizare.
Drepturile bănești solicitate sunt calculate ținând cont de coeficientul de ierarhizare indicat în tabelul din anexa mai sus precizată, raportat la salariul minim de 700 lei brut garantat în plată potrivit dispozițiilor legale, sumele solicitate de către reclamant fiind pentru perioada 01.10._10.
Recurenta solicită să se constate că față de situația de fapt expusă mai sus, obiectul acțiunii nu constă în plata unor drepturi salariale, ci în obligarea societății la respectarea unei clauze din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Unitate și, pe cale de consecință, suntem în prezența unui conflict de drepturi, care se prescrie, în raport de prevederile art. 268 alin. (1), lit. e) din Codul muncii, în termen de 6 luni.
Drepturile bănești solicitate nu fac parte din salariu întrucât salariul de bază și cu sporurile aferente de care beneficiază salariații sunt trecute în contractul individual de muncă, pe de altă parte reclamantul nu a fost încadrat la salariul minim brut pe țară.
Așa cum reiese din înscrisurile de la dosarul în cauză, salariile negociate și acordate reclamantului în perioada 2009 - 2011 sunt peste nivelul salariului minim brut de 700 lei și acestea au fost acordate în funcție de pregătirea profesională, funcția ocupată, de sporurile privind condițiile periculoase pentru timpul lucrat în timpul nopții, pentru munca prestată în zilele nelucrătoare și sărbătorile legale.
Pe fondul cauzei, în situația în care se va respinge excepția invocată, recurenta învederează următoarele:
Contractul valabil încheiat este legea părților contractante - art. 236 alin. 4 Codul muncii (în vigoare în anii 2009 - 2011), art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996.
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, salariul astfel negociat fiind menționat și în contractul individual de muncă al reclamantului, la data nașterii raporturilor juridice de drept C.C.M. Unic la nivel de R. Transporturi nu poate produce efecte, atâta timp cât la nivel de unitate există încheiat în mod valabil Contract Colectiv de Muncă.
Ca atare, părțile s-au înțeles de comun acord ca, pentru anii 2009 și 2010, să stabilească un alt salariu minim la nivelul societății precum și alți coeficienți de ierarhizare, decât cei prevăzuți în C.C.M. Unic la Nivel de R. Transporturi și prin urmare instanța de judecată este ținută să analizeze cererea reclamantului prin prisma principiului forței obligatorii a convențiilor care reprezintă un motiv de ordine publică.
Recurenta precizează că a fost încheiat contractul colectiv de muncă la nivel de unitate aplicabil pentru anii 2009-2010 cu respectarea contractului de muncă încheiat la nivel superior, respectiv C.C.M. Unic la Nivel de G. de Unități Feroviare pe 2006/2008, a cărui valabilitate a fost prelungită prin act adițional pană în anul 2010, astfel încât prevederile din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de R. Transporturi nu sunt aplicabile, în speță fiind incidente cele la nivel de unitate și grup de unități feroviare.
Pentru anii 2009 - 2010, prin actul adițional nr. 370/20.06.2008 la CCM la Nivel de G. de Unități Feroviare 2008 - 2010 la art. 4 se prevede prelungirea valabilității acestui contract pe o perioadă de 48 de luni, stabilindu-se salariile de bază brute corespunzătoare claselor de salarizare valabile de la 01.07._12.
Salariile de bază lunare stabilite prin contractul individual de muncă al reclamantului se încadrează atât în prevederile C.C.M. încheiat la nivel de unitate cât și în prevederile CCM Unic la Nivel de G. de Unități Feroviare.
Mai mult, prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de S.N.T.F.C. "C.F.R. Călători" S.A. și C.C.M. Unic la Nivel de G. de Unități Feroviare, sunt prevăzute clase și coeficienți de ierarhizare specifici activității feroviare și mai mult, clasa 01 de salarizare nu poate fi asimilată cu salariul minim de 700 lei prevăzut de Contract Colectiv de Muncă pe ramura transporturi, deoarece în acest contract colectiv nu sunt prevăzute clase de salarizare, ci numai coeficienți de ierarhizare pentru diverse categorii profesionale.
Prin urmare cererea reclamantului de plată a acestor drepturi bănești prin raportare la nivelul salariului minim de 700 lei prevăzut de C.C.M. Unic la Nivel de G. de Unități Feroviare nu are temei legal.
Având în vedere prevederile contractuale invocate mai sus și aplicabile în perioada în care reclamantul solicită diferența de salarii, recurenta solicită să se constate că drepturile cuvenite acestuia în temeiul contractului colectiv de muncă la nivel de unitate și celui individual de muncă au fost plătite în mod corespunzător, societatea onorându-și obligațiile asumate întocmai și la timp.
Clauzele contractelor colective de muncă încheiate la nivel inferior care conțin drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin C.C.M. încheiate la nivel superior sunt lovite de nulitate, însă nulitatea va fi constatată de instanță competentă la cererea părții interesate - art. 24 alin. 1, alin. 2, alin. 3, alin. 4, coroborat cu art. 8 alin. 2 și alin. 3 din Legea nr. 130/1996, aplicabil în perioada 2009 -2010 de valabilitate a C.C.M. la nivel de unitate.
De asemenea, mai solicită recurenta să se constate că, în perioada de valabilitate a CCM la nivel de S.N.T.F.C. "C.F.R. Călători" S.A. și C.C.M. Unic la Nivel de G. de Unități Feroviare reclamantul singur, sau prin intermediul organizațiilor sindicale avea posibilitatea legală să solicite instanței competente constatarea nulității acestor clauze, în condițiile în care constatau că clauzele prevăzute în art. 7 și anexă 1 din C.C.M. la nivel de S.N.T.F.C. "C.F.R. Călători" S.A. conțin drepturi la nivel inferior față de drepturile prevăzute în C.C.M. la nivel de ramură transporturi.
În acest context și în condițiile în care instanța de judecată astfel sesizată constată nulitatea acestor clauze, clauzele respective puteau fi renegociate, iar pană la renegocierea acestora, acestea puteau fi înlocuite cu clauzele mai favorabile existente în contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Cererile de constatare a nulității unor clauze ale contractelor colective de muncă se pot formula pe toată durata existenței contractului colectiv de muncă - art. 268 alin. 1 pct. din Codul muncii.
Totodată, învederează recurenta că reclamantul solicită diferența de drepturi salariale, diferența rezultată dintre salariul de bază minim brut negociat în cuantum de 700 lei, prevăzut de dispozițiile art. 41 din C.C.M. la nivel de R. Transporturi valabil pentru anii 2008 - 2010 și sumele efectiv primite în conformitate cu prevederile art. 7 și Anexei 1 din C.C.M. la nivel de S.N.T.F.C. "C.F.R. Călători" S.A.
Însă, așa cum a arătat anterior, conform prevederilor legale în vigoare la data existenței contractelor colective de muncă, înlocuirea unor clauze ale acestora cu clauze mai favorabile existente în contractul de muncă încheiat la nivel superior se poate face numai în urma sesizării instanței de judecată cu o cerere în constatarea nulității clauzelor respective.
Față de cele mai sus arătate, recurenta solicită să se țină cont la pronunțarea soluției în prezența cauză de următoarele aspecte: instanța de judecată nu a fost învestită cu o cerere de constatare a nulității unor clauze ale contractului colectiv de muncă la nivel de S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători" S.A.; chiar dacă instanța de judecată ar clarifica cererea reclamantului ca fiind o cerere de constatare a nulității unor clauze ale C.C.M la Nivel de S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători" S.A., o astfel de cerere ar fi tardiv introdusă prin raportare la prevederile art. 268 alin. 1 pct. d din Codul muncii.
La data de 11.12.2014 a depus întâmpinare intimata-reclamantă U. S. Libere Feroviare Mișcare-Comercial București (USLFMC București), în numele și pentru membrul de sindicat V. T. F., solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond, invocând totodată excepția lipsei capacității de exercițiu a recurentei.
La primul termen de judecată, în ședința din data de 12.02.2015, Curtea a calificat excepția invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinarea la cererea de recurs, ca fiind excepția lipsei calității procesuale active a recurentei.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a recurentei S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A. - Sucursala de Transport Feroviar de Călători București, conform art. 137 Cod procedură civilă, Curtea constată că aceasta este întemeiată.
Astfel, sentința recurată a fost pronunțată în contradictoriu cu reclamanta U. S. Libere Feroviare Mișcare - Comercial București, în numele și pentru membrul său și cu pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători” S.A.
Curtea reține că au calitate procesuală în calea de atac persoanele care au fost părți în proces în fața instanței de fond, cu alte cuvinte pot ataca hotărârea numai persoanele care s-au judecat în fața tribunalului.
În cauza de față, recursul a fost declarat de S. Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători” S.A. - Sucursala de Transport Feroviar de Călători București în nume propriu, și nu în calitate de reprezentant al societății mama, S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A.
Or, S. Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători” S.A. - Sucursala de Transport Feroviar de Călători București este o entitate distinctă de societatea mamă, având alt CUI și alt număr de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului. Nu poate fi reținută susținerea intimatei-reclamante în sensul că sucursala nu ar putea sta în judecată, întrucât este un dezmembrământ fără personalitate juridică. Art. 41 alin. 2 Cod procedură civilă reglementează acest aspect, dispunând că și societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere.
Întrucât nu a figurat ca parte în proces în fața tribunalului, S. Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători” S.A. - Sucursala de Transport Feroviar de Călători București nu are nici legitimare procesuală pentru a ataca hotărârea acestei instanțe. Numai în măsura în care ar fi precizat și dovedit calitatea sa de reprezentant al societății mamă, am fi fost în prezența aceluiași cadru procesual, stabilit în fața instanței de fond. În lipsa acestei precizări, nu se poate prezuma voința de reprezentare, motiv pentru care se constată ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale active în recurs.
Față de aceste considerente, Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentei S. Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători” S.A. - Sucursala de Transport Feroviar de Călători București si, în consecință, va respinge recursul, ca fiind promovat de o persoana fără calitate procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentei S. Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători” S.A. - Sucursala de Transport Feroviar de Călători București și, în consecință, respinge recursul declarat de recurenta S. Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători” S.A. - Sucursala de Transport Feroviar de Călători București împotriva sentinței civile nr. 4043/02.04.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă U. S. Libere Feroviare Mișcare-Comercial, în numele și pentru membrul său I. A. I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2015.
Președinte,Judecător,Judecător,
A. I. CotorogeaDaniela A. T. S. G. I.
Grefier,
I. L. B.
Red: A.I.C.
Tehnored.Z.G./2ex./17.03.2015
Jud.fond: M.D.
| ← Nulitate act. Decizia nr. 2853/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 1134/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
