Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din 20-01-2016, Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 20-01-2016 în dosarul nr. 156/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 156 /A/2016
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. G.
JUDECĂTOR: S.-C. B.
GREFIER: D. ȚARINĂ
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul S. L. DIN ÎNVĂȚĂMÂNT G. împotriva sentinței civile nr. 2489 din 17 august 2015, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâții ȘCOALA PRIMARĂ F. GHERLII, C. L. AL C. F. GHERLII și P. C. F. GHERLII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru apelant, doamna avocat P. G., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat în termenul legal.
S-a făcut referatul cauzei, prin care se arată că a fost urmată procedura prevăzută de art. XV din Legea nr. 2/2013, intimata neformulând întâmpinare în cauză.
Reprezentanta apelantului depune delegație avocațială la dosar și arată că nu mai are cereri de formulat și că este de acord să pună concluzii pe fond la acest termen de judecată.
Nefiind alte cereri în probațiune și nefiind invocate excepții, Curtea declară terminată cercetarea judecătorească și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul reprezentantei apelantului în susținerea apelului.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței pronunțate de prima instanță, în sensul admiterii acțiunii, potrivit motivelor expuse în cuprinsul cererii de apel, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În urma deliberării, reține că prin cererea înregistrată in data de 9 iunie 2015 sub nr. de mai sus, reclamantul S. L. AL INVATAMANTULUI PREUNIVERSITAR CLUJEAN in numele membrilor de sindicat M. G., M. E. E., R. M., C. I., P. G., M. M. a chemat în judecată pe pârâții: S. P. F. GHERLII, C. L. AL C. FIZESU GHERLII, P. C. FIZESU GHERLII, și a solicitat:
1. obligarea unității de învățământ SCOALĂ P. F. GHERLII, in calitate de angajator, la calcularea si la plata drepturilor salariale a sumele compensatorii,reprezentând echivalentul sporului pentru condiții vătămătoare si periculoase in cuantum de 10 % din salariul de baza, actualizate cu indicele de inflație la data efectiva a plații si la plata de daune-interese egale cu dobânda legala calculata de la data scadentei si pana la data plații efective, corespunzător perioadei lucrate de către fiecare membru de sindicat in parte, astfel:
a. pentru perioada începând cu data 01.05.2012 și până la data introducerii acțiunii pentru membrii de sindicat R. M., C. I., P. G., M. M.
2. Obligarea unității de învățământ SCOALĂ P. FIZEȘUL GHERLII, in calitate de angajator, la,calcularea si la plata drepturilor salariale a sumele compensatorii reprezentând,echivalentul,sporului pentru condiții vătămătoare si periculoase in cuantum de 15 % din salariul de baza, actualizate cu indicele de inflație la data efectiva a plații si la plata de daune-interese egale cu dobânda legala calculata de la data scadentei si pana la data plații efective, corespunzător perioadei lucrate de către fiecare membrii de sindicat in parte, astfel:
a. pentru perioada începând cu data 01.05.2012 si pana la data introducerii acțiunii pentru membrul de sindicat M. G., M. E. E.
3.Obligarea CONSILIULUI L. AL C. FIZEȘUL GHERLII si a PRIMARULUI C. FIZEȘUL GHERLII sa aloce fondurile necesare plații drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Prin sentința civilă nr.2489/17.08.2015 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr._ , a fost respinsă acțiunea, pentru următoarele considerente:
Membrii de sindicat in numele căror s-a formulat cererea de chemare in judecata sunt angajații paratei de rândul 1, in funcția didactică de conducere director M. G. funcția didactică auxiliara de bibliotecar M. E. E. și funcția nedidactică de îngrijitor pentru ceilalți membrii de sindicat .
Potrivit prev. art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic în vigoare până la data de 09.02.2011, personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Până la data de 31.12.2009, aceștia nu au beneficiat de sporul de 10% și 15 % din salariul de bază pentru activitatea prestată in condiții vătămătoare si periculoase și nici după data de 31.12. 2009 nu au mai beneficiat de acest spor .
După ce a citat dispozițiile legale incidente – HG nr. 281/1993, Legea nr. 330/2009, Contractul Colectiv de muncă unic la nivel ramură învățământ pentru anii 2007-2010, OUG nr. 1/2010, Legea nr. 284/2010, Legea nr. 285/2010, anexa 5 art. 6 din Capitolul II la Legea nr. 63/2011, Tribunalul a reținut că acordarea sporului solicitat in alte condiții ar contraveni principiilor consacrate la art. 3 din legea nr.330/2009, modalității de stabilire a salariului cuprinsă in art. 30 din lege și art. 10 din OUG nr. 1 / 2010 .
Instanța a mai avut în vedre că în anul 2010, legiuitorul a acordat facultatea si nu obligația ordonatorului principal de credite de a aproba sporul pentru condiții vătămătoare sau periculoase de pana la 15 %, din salariul de bază printr-un regulament care sa cuprindă locurile de muncă categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor și condițiile de acordare .
A considerat că în lipsa regulamentului prevăzut de art. 21 din lege, posibilitatea acordării sporului de 15% pentru condiții periculoase sau vătămătoare nu poate fi realizată deoarece nu există temei legal pentru acordarea sporului .
De asemenea, a mai reținut că și Legea nr. 63/2011, aplicabilă și în intervalul 2012 -2014, prevede posibilitatea acordării sporului solicitat.
Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului precum si condițiile de acordare a acestuia trebuie propuse de Ministerul de resort pe baza buletinului de determinare sau expertizare emis de către autoritățile abilitate și trebuie cuprinse într-un regulament aprobat prin hotărâre de guvern.
În lipsa regulamentului, legiuitorul a permis acordarea sporului pentru condiții de muncă aprobat numai persoanelor care au beneficiat de acesta si numai in măsura in care își desfășoară activitatea in aceleași condiții.
În fine, a subliniat că sporul pentru condiții periculoase si vătămătoare, nu este prevăzut nici in anexa la Legea nr. 330 / 2009 și nici in anexa la Legea nr. 284/2010 și nu a fost inclus in salariul de bază avut în decembrie 2009 și nu poate fi acordat in baza acordului colectiv de muncă din anul 2008, așa cum se dorește prin prezentul demers, deoarece s-ar încălca prevederile Legii nr. 63/2011 care reglementează salarizarea personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic in perioada de referință.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. L. din Învățământ G., solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii apelate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Reclamantul și-a motivat apelul, arătând că Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice stabilește ca salarizarea trebuia să se mențină, ulterior datei de 1 ianuarie 2010, la nivelul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare in luna decembrie a anului 2009.
Potrivit art. 30 alin. (5) din lege, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut în luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal, iar potrivit art. 6 din același text de lege, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la lege sau nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Legea nr. 330/2009 mai stabilește la art. 7 alin. 2 un principiu: "Realizarea trecerii, de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi, nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări"".
Susținerea ca in lipsa regulamentului ce trebuia aprobat sporul solicitat nu se poate acorda este greșită, deoarece chiar in lipsa unui asemenea regulament principiile sistemului de salarizare sunt clar stabilite in Legea nr. 330/2009, astfel ca instanța putea (in baza prevederilor actului normativ) sa analizeze in ce măsura acordarea/neacordarea sporului pentru condiții vătămătoare si periculoase respecta sau nu principiile legii.
In plus, un eventual regulament nu poate veni si adauga la lege, dimpotrivă, acesta fiind ținut să respecte principiile Legii nr. 330/2009, inclusiv principiul dreptului câștigat.
Prin urmare, dispozițiile legale mai sus indicate enunța clar si expres imperativul menținerii in anul 2010 a cuantumului drepturilor salariale avute in plata in luna decembrie 2009, in măsura in care condițiile de desfășurare a activității nu se schimba.
Face trimitere la Decizia nr. 11/2012 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție in soluționarea unui recurs in interesul legii și învederează că sporul solicitat prin prezenta acțiune, trebuia acordata sub forma sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu, așa cum prevăd legile anuale de salarizarea, respectiv art. 6 alin. 1 din OUG nr. 1/2010 pentru anul 2010, art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010 pentru anul 2011, art. 1 alin. 2 si 3 al art II din OUG nr. 80/2010 (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 283/2011) pentru anul 2012, respective art. 1 din OUG nr. 84/2012 pentru anul 2013, art. 1 alin. 3 din OUG nr. 103/2013 pentru anul 2014 si art. 1 alin. 1 si 2 din OUG nr. 83/2014 pentru anul 2015.
Pentru anul 2011 consideră relevante si dispozițiile art. 6 din cap. II al anexei nr. 5 din Legea nr. 63/2011, potrivit cărora pana la aprobarea regulamentului prevăzut de alin. 2, sporurile pentru condiții de munca aprobate in condițiile legii se acorda numai persoanelor care au beneficiar de aceste sporuri si numai in măsura in care activitatea se desfășoară in aceleași condiții, ceea ce în opinia reclamantului reprezintă, in egala măsura, si o recunoaștere de către legiuitor a dreptului personalului didactic de a beneficia de acest spor in perioada intrării in vigoare a Legii nr. 63/2011.
Concluzionează că personalul din învățământ, care la data intrării in vigoare a Legii nr. 63/2011 (14.05.2011) beneficia de acordarea unui spor de 15 % sau 10 % din salariul de baza pentru activitatea desfășurata in condiții periculoase sau vătămătoare, trebuie să beneficieze în continuare de acest spor, la stabilirea acestuia urmând a fi avute în vedere și majorările salariale care au intervenit.
Nu s-au formulat întâmpinări și nu au fost administrate probe noi.
Apelul este nefondat, potrivit celor ce succed:
În ceea ce privește sporul de 10% pentru condiții vătămătoare și periculoase se constată că temeiul acordării acestuia îl constituie art. 41 al. 3 din CCM la nivel național pentru anii 2007-2010.
Temeiul juridic al acordării sporului de 15% (spor de ecran) îl reprezintă art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, conform căruia, „personalul didactic beneficiază de pensii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă”.
Or, art. 8 alin. 1 lit. a din HG nr. 281/1993 prevede expres posibilitatea acordării sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare în cuantum de 15% din salariul de bază, personalului din unitățile bugetare.
Prin . Legii nr. 330/2009, au fost abrogate prevederile art.50 alin.12 din Legea nr. 128/1997, care au constituit temeiul legal al acordării sporului în discuție, însă noul act normativ a prevăzut prin art. 17 al anexei nr. II că, în raport de condițiile în care își desfășoară activitatea, personalul didactic poate beneficia de un spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare.
Este real că ultima normă evocată prevede stabilirea printr-un regulament al ordonatorului principal de credite a locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporurilor, precum și a condițiilor de acordare, însă un asemenea regulament nu a fost emis nici în baza Legii nr.330/2009, nici în aplicarea actelor normative ulterioare de salarizare.
Omisiunea ordonatorului principal de credite de a emite în condițiile legii regulamentul mai sus menționat în anul 2010 și nici chiar până în prezent nu poate constitui un impediment la recompensarea prestării activității în atare condiții.
Acest aspect rezultă din prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, art. 75, potrivit căruia Ordinele și instrucțiunile se vor elibera în termenul prevăzut de actul superior, sau după caz, într-un termen util care să facă posibilă aducerea lor la îndeplinire.
Contextul juridic al cauzei este întregit de prevederile art.30 alin.5 din Legea nr.330/2009, conform cărora „în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009, își va păstra salariul avut fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009”, precum și de dispozițiile art.6 alin.1 din OUG nr.1/2010, care instituie dreptul salariaților afectați de aplicarea Legii nr.330/2009 de a beneficia de sume corespunzătoare cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența de salariu aferent lunii decembrie 2009, în măsura în care condițiile de desfășurare a activității se mențin.
Prin urmare, dispozițiile legale evocate enunță clar și expres imperativul păstrării în plată în anul 2010 a drepturilor salariale avute în luna decembrie 2010, în măsura în care condițiile de desfășurare a activității nu se schimbă și, desigur, sunt de acord cu exigențele noului cadru legal, care nu mai îngăduie prelungirea efectelor contractelor colective de muncă cu privire la acordarea unor drepturi salariale neprevăzute de lege ( aspect amintit în legătură cu sporul pentru condiții nocive și penibile).
Or, membrii de sindicat Misca G. și Manecan E. E., care solicită acordarea sporului de 15% nu sunt îndreptățiți la acordarea sumelor tranzitorii aferente acestuia, câtă vreme din adeverința depusă la dosar (f. 8 fond) rezultă fără echivoc că aceștia nu au beneficiat sporul pretins anterior anului 2010.
Referitor la ceilalți membrii de sindicat reprezentați în cauză și care solicită acordarea sporului de 10% pentru condiții vătămătoare și periculoase (conform art. 41 al. 3 din CCM la nivel național pentru anii 2007-2010), Curtea constată pe de o parte, că sporul pretins derivă dintr-un contract colectiv de muncă ale cărui efecte nu pot fi prelungite ulterior lunii ianuarie 2010, iar pe de altă parte că adeverința depusă în probațiune atestă faptul că aceștia nu au beneficiat de sporul pretins anterior datei de 01.01.2010.
De asemenea, precizează că practica judiciară la care face trimitere reclamantul nu poate fi avută în vedere, situația membrilor de sindicat reprezentați în aceste cauze fiind diferită, respectiv aceștia erau beneficiari ai sporului pretins în luna decembrie 2009.
Având în vedere toate considerentele expuse, în baza art. 480 al. 1 Cod de procedură civilă Curtea va respinge apelul reclamantului, apreciind că acesta este nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de S. L. DIN ÎNVĂȚĂMÂNT G. împotriva sentinței civile nr. 2489 din 17.08.2015 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr._ /2014, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
D. G. S. C. B. D. ȚARINĂ
Red. D.G. /Tehn. D. B.
10 ex./ 28.01.2016
Judecător fond: M. C.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1448/2016.... | Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Hotărâre... → |
|---|
