Acordarea grupei I de muncă potrivit Ordinului nr. 50/1990 al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale. Condiţii legale.
| Comentarii |
|
Condiţiile efective de muncă în care se îndeplineşte funcţia ce conferă vocaţia la acordarea grupei I de muncă.
În contextul ordinului nr. 50/1990 al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale pentru încadrarea unei persoane într-o anumită grupă de muncă nu mai este suficientă funcţia deţinută – care conferă numai vocaţie la beneficiul grupei de muncă – ci condiţiile efective de muncă în care se îndeplineşte funcţia respectivă, executarea funcţiei în condiţii grele sau periculoase – în speţă sub apă la suprapresiune conform pct. 58 din Anexa I – determinând încadrarea în grupa corespunzătoare de muncă, proporţional cu timpul lucrat.
Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr. 10656/121/2010 reclamantul [...] a solicitat în contradictoriu cu pârâta [...] R.A. ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că, în perioada 25.11.1976 – 01.10.1998 a fost încadrat în funcţia de scafandru în Grupa I de muncă cu procent de 100%, să se dispună obligarea pârâtei să îi elibereze o adeverinţă care să ateste această situaţie şi să suporte cheltuielile de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că, în perioada 25.11.1976-01.10.1998, a fost angajat la A.F.D.J.R.A. Galaţi în funcţia de scafandru, solicitând reclamantei să-i elibereze adeverinţă din care să rezulte că în perioada lucrată în funcţia de scafandru a fost încadrat cu Grupa I de muncă în procent de 100%.
Intimata i-a eliberat adeverinţa nr. 11274/19.04.2010 prin care se confirmă că a fost angajat în cadrul societăţii pe perioada indicată mai sus în funcţia de scafandru fără a se preciza grupa I de muncă şi procentul de 100%.
Or, Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, căreia i-a fost prezentată această adeverinţă, prin Adresa nr. 12869/04.05.2010, l-a informat că perioada de muncă atestată de aceasta nu poate fi valorificată, arătându-se că nu a fost întocmită potrivit Ordinului nr. 590/2008 al M.M.F.E.S.
S-a arătat şi faptul că atât înainte de apariţia Ordinului nr. 50/1990 al Ministerului Muncii, dar şi după acest moment, activitatea de scafandru se încadrează în grupa I de muncă în procent de 100%, aşa cum arată şi Normele de protecţia muncii specifice pentru unităţile din transporturi şi telecomunicaţii, (Ordin 16/17.12.1984 al Ministerului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor).
A arătat că prin art. 50 din acest act normativ, se stabileşte durata timpului de lucru al scafandrilor, reţinându-se că „În durata timpului de lucru al scafandrului este cuprinsă activitatea desfăşurată de acesta în imersie (sub apă) şi activitatea ce revine acestuia la suprafaţă, după cum urmează: operaţiunile de control a aparatelor, instalaţiilor şi echipamentului; odihna obligatorie înainte şi după imersie; controlul medical înainte şi după imersie; consumul alimentaţiei pentru creşterea rezistenţei organismului; încărcarea şi verificarea buteliilor pentru scufundarea autonomă; îmbrăcarea şi dezbrăcarea costumului şi efectuarea probelor la suprafaţă; instruirea şi exerciţiile practice pentru menţinerea condiţiei fizice în imersie sau în afară; verificarea şi întreţinerea zilnică a camerei de decompresie; curăţirea şi dezinfectarea instalaţiei de alimentare cu aer în conformitate cu normele igienico-sanitare; curăţirea şi dezinfectarea filtrelor de aer; schimbarea filtrelor chimice la instalaţiile de aer; dezinfecţia furtunurilor, a căştii şi a costumului de scafandru, la termenele stabilite; verificarea şi întreţinerea regulatorului de presiune”.
De asemenea, prin art. 38 din aceleaşi norme se reţine că personalul minim necesar pentru executarea unor lucrări sub apă în scufundarea autonomă, este următorul: a) pentru scufundarea la apă având o saulă de legătură cu suprafaţa; scafandru, scafandru de siguranţă, şef grupă scafandri, şef scufundare”.
În dovedirea acţiunii, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâta, pe cale de excepţie, a solicitat să se constate că acţiunea este rămasă. fără obiect, arătând că a fost emisă Adresa nr. 12098/2011, care satisface pretenţia reclamantului.
Pe fondul acţiunii, s-a solicitat să se constate că acţiunea este nefondată.
În şedinţa publică din data de 25.01.2011 având în vedere că reclamantul şi-a indicat domiciliul în judeţul Tulcea, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale de soluţionare a litigiu de muncă, excepţie admisă prin sentinţa civilă nr. 134/2011 prin care competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului Tulcea, pe rolul căruia a fost înregistrat dosarul nr. 1003/88/2011.
Prin sentinţa civilă nr. 1657 pronunţată la data de 10.05.2011, în acest dosar, a fost admisă, în parte, acţiunea promovată şi, constatându-se că reclamantul [...], în perioada 2.03.1990-31.12.1990, a avut calitatea de salariat al pârâtei în funcţia de
scafandru, şef utilaj, lucrând în grupa I de muncă în procent de 100 %, s-a dispus obligarea pârâtei să-i elibereze acestuia o adeverinţă care să ateste această situaţie.
Au fost respinse, ca nefondate, cererea pentru restul perioadei, precum şi excepţia invocată.
Prin decizia civilă 48/CM/24.01.2012 a Curţii de Apel Constanţa a fost admis recursul promovat reclamant, sentinţa fiind casată cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare.
S-a reţinut de către instanţa de control judiciar că prima instanţă, deşi a respins excepţia lipsei de obiect, în realitate, din considerente rezultă că a fost respinsă cererea pentru restul perioadei ca fiind lipsită de obiect.
S-a precizat că, în mod greşit, instanţa de fond a reţinut că pârâta şi-a îndeplinit obligaţia de eliberare a adeverinţei pentru aceeaşi perioadă, din analiza acestui înscris rezultând că reclamantul a fost încadrat în grupa I doar 14 ani, 3 luni şi 6 zile. Or, reclamantul a solicitat să fie încadrat în aceşti parametri pentru întreaga perioadă de 21 ani, 10 luni şi 5 zile.
Pe de altă parte, câtă vreme se contestă de către părţi perioada desfăşurată de reclamant în Grupa I, în cauză se impune efectuarea unei expertize tehnice de specialitate prin care să se identifice în concret perioada lucrată de către reclamant în Grupa I, în funcţie de înscrisurile existente în arhiva societăţii, respectiv pontaje, jurnale de bord şi normele legale incidente, respectiv nr. 50/1990 şi nr. 16/1984.
Având în vedere cele stabilite prin hotărârea de casare, în rejudecare, instanţa a ordonat efectuarea unei expertize contabile, la dosar fiind depus raportul întocmit de către expert [...].
Prin sentinţa civilă nr. 2354/08.04.2013 Tribunalul Tulcea a respins excepţia rămânerii cererii fără obiect, invocată de pârâtă şi a admis acţiunea reclamantului [...].
A constatat că reclamantul, în perioada 25.11.1976 – 01.10.1998, perioadă ce constituie vechime în muncă, a avut calitatea de salariat al pârâtei în funcţia de scafandru încadrată în Grupa I de muncă în procent de 100% şi a obligat pârâta să elibereze o adeverinţă în acest sens.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 1700 lei către reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut în esenţă următoarele:
Din carnetul de muncă aflat la dosar, dar şi din expertiza efectuată în cauză rezultă că reclamantul a fost salariatul A.F.D.J. R.A. Galaţi cu contract de muncă pentru perioadă nedeterminată în intervalul 25.11.1976-01.10.1998, având astfel o vechime în muncă de 21 ani, 1 lună şi 5 zile, perioadă în care a îndeplinit succesiv funcţiile de scafandru, scafandru şef utilaj şi scafandru greu.
Pentru perioada 25.11.1976-01.03.1990, respectiv pentru 13 ani, 3 luni şi 6 zile, reclamantul a fost încadrat în Grupa I de muncă conform art. 2 alin. 2 lit. c din Decretul nr. 215/1977.
Pentru perioada 01.03.1990-01.10.1998, l-a încadrat pe reclamant ca desfăşurând activitate încadrată în Grupa I strict doar pentru orele de imersie, totalizând 12 luni, cu precizarea că, pentru perioada 01.03.1990 - 01.07.1990, nu a fost pontat cu nicio oră de imersie.
Instanţa reţine că o atare concluzie este determinată de o interpretare eronată a prevederilor Ordinului nr. 50/1990, în situaţia reclamantului impunându-se a se reţine că acesta beneficiază de încadrare în Grupa I cu procent de 100% ca urmare a faptului că a fost încadrat într-un loc de munca şi a desfăşurat o activitate proprie unei categorii profesionale cuprinse în anexa nr. 1.
În situaţia sa nu este necesară nominalizarea la care face referire Pct. 6 din ordin, iar încadrarea să se facă în mod proporţional aşa cum prevede Pct. 7.
Se observă astfel că ordinul, prin Pct. 1 şi 2, făcând trimitere la anexele 1 şi 2, care cuprind listele profesiunilor încadrabile în Grupa I şi II, realizează o încadrare de drept în aceste grupe, prin simplul fapt al ocupării unui loc de muncă şi a unei profesiuni dintre cele enumerate în anexe.
Pct. 3 alin. 2 din ordinul menţionat, arată că beneficiază, de asemenea, de aceleaşi drepturi personalul care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu personalul încadrat în grupele I şi II de munca.
Astfel, în această prevedere cât şi în dispoziţiile inserate la pct. 4 şi următoarele din ordin, este identificată reglementarea unor situaţii asimilabile. În atare situaţii, în funcţie de condiţiile concrete de muncă, având în vedere nivelul noxelor peste limita admisă, condiţii deosebite determinate de laboratoare de specialitate şi confirmate de către inspectorii pentru protecţia muncii, conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere pot să nominalizeze persoanele care se încadrează în grupele I şi II de muncă, acestea fiind cazurile în care încadrarea se realizează proporţional conform Pct. 7.
De altfel, din cuprinsul Pct. 3 rezultă în mod expres faptul că încadrarea în grupele I şi II conform Pct. 1 şi 2, se realizează ,,fără limitarea numărului”, ceea ce exclude ,,cenzura” pe care o presupune activitatea de nominalizare la care s-a făcut referire.
Sunt de reţinut pentru această concluzie şi prevederile art. 47 şi 50 din Ordinul nr. 16/17.12.1984 al Ministerului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, la care face referire expertul în raportul întocmit, potrivit cu care programul maxim de activitate zilnică pentru scafandri şi chesonieri cuprinde timpul efectiv de lucru în condiţii de presiune crescută cât şi toate activităţile tehnice şi medicale pregătitoare şi de refacere, anterioare compresiei şi de după compresie, durata timpului de lucru al acestei categorii profesionale cuprinzând astfel activitatea în imersie precum şi activitatea desfăşurată la suprafaţă.
Instanţa de fond şi-a însuşit în totalitate concluziile raportului de expertiză în cadrul căruia expertul a concluzionat că reclamantul, în perioada 01.03.1990- 01.10.1998 a îndeplinit funcţia de scafandru, efectuând aceleaşi lucrări ca în perioada 25.11.1976-01.03.1990, când a fost încadrat în grupa I de muncă în procent de 100%, situaţie în care nu se justifică nicio distincţie între cele două perioade de timp sub aspectul încadrării reclamantului în grupa I de muncă în procent de 100%.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs [...] R.A. care a criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 coroborat cu art. 3041Cod procedură civilă sub următoarele aspecte:
Instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că cererea reclamantului era lipsită de obiect, întrucât prin adeverinţa nr. 18012/08.10.2010 eliberată la cererea
reclamantului, unitatea pârâtă i-a comunicat reclamantului încadrarea în grupa I de muncă în procent de 100% pentru perioada 06.01.1976 – 01.03.1990, iar pentru perioada următoare 01.03.1990 – 30.09.1998 s-a stabilit încadrarea reclamantului în grupa I de muncă potrivit Ordinului 50/1990 republicat, proporţional cu activitatea desfăşurată efectiv în imersiune, astfel cum rezultă cin foile de pontaj şi documentaţia existentă în arhiva unităţii angajatoare.
Pe fondul recursului, susţine recurenta pârâtă că hotărârea primei instanţe este rezultatul aplicării greşite a Ordinului 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării.
Susţine recurenta că adeverinţa nr. 28012/08.10.2010 prin care s-a recunoscut că reclamantul a desfăşurat în perioada 06.01.1976 – 01.10.1998 un timp total lucrat în grupa I de muncă de 14 ani, 3 luni şi 6 zile a fost emisă în raport de întreaga documentaţie deţinută în arhiva sa cu privire la lucrările permanente sub apă la suprapresiune realizate de reclamant, astfel cum sunt menţionate la pct. 58 din Anexa I la Ordinul 50/1990, situaţie în care pretenţia reclamantului de a se constata că toată perioada 1976 – 1998 în care a îndeplinit funcţia de scafandru se impune a fi încadrată în grupa I de muncă nu are fundament legal.
Pentru perioada 01.03.1990 – 31.12.1990, în arhiva pârâtei, nu se regăsesc documente/situaţii privind încadrarea în grupa I de muncă a personalului în funcţia de scafandru şi de asemenea nu există adrese/hotărâri sau alte documente din care să rezulte că pentru perioada 01.03.1990 – 31.12.1990 pârâta a achitat bugetului de stat contribuţii aferente încadrării în grupa I sau II de muncă a personalului în funcţia de scafandru.
Încadrarea reclamantului în grupa I de muncă s-a făcut în baza tabelelor de pontaj care au fost aprobate de Consiliul de Administraţie al regiei doar pentru perioadele în care persoana în cauză a lucrat efectiv în condiţii deosebite, iar instanţa de judecată nu putea să oblige angajatorul să emită o adeverinţă conform căreia salariatul a beneficiat în întreaga sa activitate de grupa I de muncă, întrucât pe de o parte acest lucru nu este real, iar pe de altă parte s-ar încălca principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor de asigurări plătite.
- Hotărârea Tribunalului Tulcea este în egală măsură criticabilă şi sub aspectul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, instanţa fiind îndreptăţită, în raport de complexitatea cauzei şi de obiectul acesteia să facă aplicarea art. 274 alin.(3) Cod procedură civilă.
În cadrul cererii de recurs recurenta pârâtă a formulat şi o cerere de suspendare a executării sentinţei civile nr. 2354/08.04.2013 a Tribunalului Tulcea, până la judecata recursului, iar la termenul de judecată din 16.10.2013 s-a precizat că nu se mai insistă în această cerere, întrucât recursul este în stare de judecată şi nu se mai impune amânarea soluţionării acestuia, iar măsura suspendării hotărârii de fond era limitată, conform art. 300 alin.(2) Cod procedură civilă până la data soluţionării recursului.
Faţă de aceste precizări instanţa de recurs a luat act de renunţarea la judecata cererii de suspendare a executării sentinţei civile nr. 2354/08.04.2013 a Tribunalului Tulcea.
Analizând legalitatea hotărârii Tribunalului Tulcea în raport de criticile recurentei pârâte se constată următoarele:
Critica recurentei pârâte ce vizează lipsa de obiect a cererii reclamantului, ca urmare a eliberării adeverinţei nr. 28012/08.10.2010 de către unitatea angajatoare se reţine a fi nefondată, în raport de pretenţiile reclamantului deduse judecăţii, elementele menţionate în această adeverinţă şi faţă de dezlegările date acestei probleme de drept de instanţa de recurs în primul ciclu procesual, conform art. 315 Cod procedură civilă.
Acţiunea civilă are ca obiect protecţia unui drept subiectiv sau a unui interes pentru a cărui realizare calea justiţiei este obligatorie.
Obiectul acţiunii civile se concretizează în raport de forma concretă de manifestare a acesteia; astfel obiectul cererii de chemare în judecată constă în pretenţia concretă a reclamantului – în speţă solicitarea acestuia de a i se recunoaşte că întreaga perioadă desfăşurată în activitatea de scafandru în cadrul societăţii pârâte, 06.01.1976 – 01.10.1998, reprezintă muncă prestată în grupa I de muncă, în procent de 100%.
Prin adeverinţa nr. 28012/08.10.2010 emisă de unitatea angajatoare s-a recunoscut că reclamantul a lucrat în perioada 06.01.1976 – 01.10.1998 în grupa I de muncă 14 ani, 3 luni şi 6 zile, aspect ce nu răspunde integral pretenţiilor deduse judecăţii de către reclamant.
Împrejurarea că aceste pretenţii ale reclamantului au un caracter nefondat, nu echivalează cu o lipsă de obiect al acţiunii reclamantului, instanţa de judecată învestită cu cererea reclamantului fiind obligată să analizeze legalitatea şi temeinicia cererii reclamantului sub toate aspectele invocate de titularul acţiunii.
Pe fondul recursului, criticile recurentei se reţin a fi fondate şi urmează a fi admite pentru următoarele considerente:
Reclamantul [...] a fost salariatul pârâtei A.F.D.J. R.A. Galaţi: Central în perioada 06.01.1976 – 01.07.1990 şi la S.I.S./F.I.S. Galaţi – subunitate a regiei autonome în perioada 01.07.1990 - 01.10.1998, îndeplinind succesiv funcţia de scafandru, scafandru şef de utilaj şi scafandru greu.
Pentru o perioadă de 13 ani, 3 luni şi 6 zile reclamantul a fost încadrat în grupa I de muncă potrivit art. 2 alin.(2) lit.c) din Decretul nr. 215/1977.
Astfel, conform dispoziţiilor art. 2 alin. (2) lit.c) din Decretul nr. 215/12.07.1977 cu privire la încadrarea personalului muncitor în grupele I, II sau III de muncă publicat în Buletinul Oficial nr. 70/16.076.1977 „În grupa I de muncă se încadrează cu caracter permanent …(c) scafandrii şi chesonierii „.
Prin urmare, în viziunea legiuitorului de la 1977, esenţială pentru încadrarea cu caracter permanent în grupa I de muncă era funcţia deţinută de salariat, indiferent de numărul de ore de muncă desfăşurate zilnic în condiţii specifice acestei funcţii – în speţă pentru funcţia de scafandru, indiferent de orele efective în care acesta desfăşura activităţi sub apă la suprapresiune.
În acord cu aceste dispoziţii legale unitatea pârâtă prin adeverinţa nr. 28012/08.10.2010 a confirmat faptul că în perioada 25.11.1976 – 01.03.1990, reclamantul, având meseria de scafandru şi respectiv scafandru şef utilaj a fost încadrat în grupa I de muncă în procent de 100% conform deciziei nr. 171/04.12.1976, pontajelor lunare, nominalizării efectuate prin P.V. C.O.M. Nr. 7/29.06.1976, P.V.C.O.M. nr. 5/31.03.1978, P.V.C.O.M. nr. 16/03.12.1985, P.V. C.O.M. nr. 10/26.02.1987, P.V. C.O.M. nr. 19/01.12.1987.
Această viziune a legiuitorului a fost total restructurată după anul 1990, când în urma adoptării Ordinului nr. 50 din 05.03.1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă, emis de Ministerul Muncii i Protecţiei Sociale, publicat în Monitorul oficial nr. 38/20.03.1990 s-a stabilit modalitatea concretă de încadrare în grupele I şi II de muncă a locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale în vederea pensionării salariaţilor din România.
Potrivit prevederilor Ordinului nr. 50/1990 – Anexa I, pct. 58, beneficiază de încadrare în grupa I de muncă personalul care execută lucrări permanente sub apă la suprapresiune (scafandrii şi chesonierii), cu condiţia ca în conformitate cu dispoziţiile art. 7 din acelaşi ordin, încadrarea să se facă proporţional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în grupa I şi să reprezinte cel puţin 50% din programul de lucru.
Prin urmare, în contextul ordinului nr. 50/1990 al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale pentru încadrarea unei persoane într-o anumită grupă de muncă nu mai este suficientă funcţia deţinută – care conferă numai vocaţie la beneficiul grupei de muncă – ci condiţiile efective de muncă în care se îndeplineşte funcţia respectivă, executarea funcţiei în condiţii grele sau periculoase – în speţă sub apă la suprapresiune conform pct. 58 din Anexa I – determinând încadrarea în grupa corespunzătoare de muncă, proporţional cu timpul lucrat.
Astfel, art. 8 din acelaşi Ordin prevede că „perioada de timp în care o persoană are sarcina să lucreze integral sau o parte din programul de muncă în astfel de locuri se stabileşte prin dispoziţia conducerii unităţii sau prin prevederile legale care reglementează atribuţiile de serviciu ce revin fiecărei persoane în raport cu funcţia îndeplinită”, iar „anul de muncă efectiv lucrat în condiţii deosebite se stabileşte prin totalizarea, până la obţinerea unui an complet de muncă, a perioadelor în care personalul a lucrat efectiv în locuri ce se încadrează în grupele I şi II de muncă”.
De asemenea, ordinul 50/1990 – pct. 6 – stabileşte procedura de urmat pentru încadrarea salariaţilor în grupele de muncă I şi II, respectiv faptul că nominalizarea persoanelor care se încadrează în aceste grupe de muncă se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective, nivelul noxelor existente, suprasolicitarea fizică sau nervoasă etc.
Reclamantul a fost încadrat în funcţia de scafandru la unitatea pârâtă, iar potrivit pct. 58 din Anexa I la Ordinul nr. 50/1990 beneficiază de încadrarea în grupa I de muncă personalul care execută lucrări permanente sub apă la suprapresiune. Acesta se încadrează în situaţia prevăzută de pct. 8 din Ordin, în sensul că doar o parte a timpului de lucru a desfăşurat activităţi în condiţiile deosebite – şi anume sub
apă la suprapresiune, astfel cum rezultă din nominalizările efectuate prin hotărârea Consiliului de Administraţie al [...] R.A. Galaţi adoptată în anii 1996, 1998 şi 1999 şi în baza pontajelor lunare depuse la dosar şi invocate în adeverinţa nr. 28012/08.10.2010.
Trimiterea făcută de reclamant şi de către expert în cadrul raportului de expertiză la Ordinul nr. 16/1984 care priveşte normele de protecţia muncii, nu are incidenţă asupra interpretării şi aplicării ordinului nr. 50/1990 sub aspectul procedurii încadrării reclamantului în grupa I de muncă pentru întreaga perioadă în care a activat la unitatea pârâtă în funcţia de scafandru.
Este evident că o serie de activităţi descrise în Ordinul nr. 16/1984 care privesc operaţiuni şi tehnici medicale pregătitoare şi de refacere, anterioare şi respectiv după decompresie fac parte din programul de activitate zilnică a scafandrilor, întrucât ziua de muncă de 8 ore nu se reduce numai la timpul efectiv de lucru în condiţii de presiune crescută, astfel cum rezultă şi din fişele de activitate depuse la dosar, dar aceste activităţi nu au relevanţă în cadrul procedurii de încadrare în grupa I de muncă potrivit pct. 58 din Anexa I la Ordinul 50/1990.
Astfel, chiar dispoziţiile art. 47 şi 50 din ordinul nr. 16/1984 al Ministerului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor la care s-a făcut referire în raportul de expertiză însuşit de prima instanţă, în mod necritic, se face distincţie între timpul efectiv de lucru în condiţii de presiune crescută – timp ce are relevanţă din perspectiva Ordinului 50/1990 la încadrarea reclamantului în grupa I de muncă şi celelalte activităţi zilnice efectuate de scafandri şi chesonieri pentru pregătire şi refacere după decompresie, actul precizând că toate aceste activităţi, alături de timpul efectiv de lucru în condiţii de presiune crescută formează programul de activitate zilnică a scafandrilor.
Împrejurarea potrivit căreia durata timpului de lucru al scafandrilor cuprinde atât activitatea desfăşurată în imersie (sub apă) şi activităţile ce revin acestora la suprafaţă nu echivalează cu desfăşurarea întregului program de muncă de 8 ore zilnic în condiţii deosebite, în sensul ordinului 50/1990, pentru a se realiza încadrarea reclamantului în grupa I de muncă, potrivit art. 58 din Anexa I la Ordin.
Este necontestat faptul că reclamantul a fost salariatul unităţii pârâte (la centru sau la o subunitate a acestuia) în toată perioada 06.01.1976 – 30.09.1998, aspect ce va fi avut în vedere la stabilirea vechimii în muncă a salariatului, dar pentru stabilirea timpului lucrat efectiv în grupa I de muncă Ordinul 50/1990 statuează că se are în vedere numai perioada în care salariatul a executat „lucrări permanente sub apă la suprapresiune”.
Cum în speţă nu există identitate între perioada în care reclamantul a efectuat
„lucrări permanente sub apă la suprapresiune” şi perioada în care a fost salariatul pârâtei în funcţia de scafandru, în mod greşit prima instanţă a reţinut că reclamantul a desfăşurat în toată perioada 25.11.1976 – 01.10.1998 activitatea de scafandru încadrată în grupa I de muncă în procent de 100% şi a obligat pârâta să elibereze adeverinţă în acest sens, soluţia primei instanţe fiind contrară dispoziţiilor legale mai sus invocate şi nesusţinute probator.
Se constată că prin adeverinţa nr. 28012/08.10.2010, în mod judicios societatea pârâtă a constatat că reclamantul în perioada 25.11.1976 – 01.03.1990 având funcţia
de scafandru şi scafandru şef utilaj a fost încadrat în grupa I de muncă în procent de 100% - 13 ani, 3 luni şi 6 zile.
Pentru perioada 01.01.1991 – 31.12.1995, în raport de dispoziţiile pct. 58 din Anexa I la Ordinul 50/1990 şi de raportul de activitate zilnică întocmit la nivelul unităţii pârâte s-a reţinut că reclamantul a lucrat în total în grupa I de muncă în procent de 100% - 10 luni, iar în perioada 01.01.1996 – 31.12.1997 acesta a lucrat în grupa I de muncă 1 lună. În perioada 01.01.1998 – 30.09.1998, pentru timpul afectat activităţilor permanente sub apă la suprapresiune reclamantul a fost încadrat în grupa I de muncă, în procent de 100% 1 lună de zile, conform tabelului nominal cu numărul orelor de imersie efectuate în perioada 01.01.1998 – 30.09.1998.
Reţinând că pretenţia reclamantului ce vizează constatarea faptului că a lucrat în grupa I de muncă în perioada 25.11.1976 – 01.10.1998, perioadă echivalentă cu vechimea sa în unitatea pârâtă, este nefondată, Curtea va admite recursul pârâtei, hotărârea primei instanţe urmând a fi reformată sub acest aspect.
Urmare a respingerii acţiunii reclamantului ca nefondată se va modifica hotărârea Tribunalului Tulcea şi sub aspectul capătului de cerere ce viza obligarea pârâtei la plat cheltuielilor de judecată, urmând a fi respinsă şi această cerere a reclamantului ca nefondată, conform art. 274 Cod procedură civilă, reţinând că reclamantul se află în culpă procesuală, unitatea pârâtă fiind cea care a triumfat în proces.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei ce vizează respingerea excepţiei lipsei de obiect a acţiunii reclamantului.
Decizia civilă nr. 948/CM/23.10.2013
Judecător redactor Mihaela Popoacă
| ← Data de la care începe să curgă termenul de contestare a... | Reorganizarea CFR. Concediere colectivă. → |
|---|
