Acţiune în constatare. Decizia nr. 51/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 51/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 4154/88/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 51/CM
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Complet constituit din:
PREȘEDINTE M. A.
Judecător M. B.
Judecător R. A.
Grefier C. D.
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 202A, împotriva sentinței civile nr. 4099/23.07.2012 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. M. - P. SINDICATUL A.N.C.P.I., cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 202A și intimatul pârât Ministerului Administrației și Internelor succedat în drepturi de către G. R. – Secretariatul General al Guvernului cu sediul în Palatul V., Piața Victoriei, nr. 1, Sector 1, Municipiul București, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta pârâtă Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, d-na consilier juridic D. C. P., conform delegației nr._/14.12.2012 pe care o depune la dosar, lipsind intimații.
Procedura este legal îndeplinită conf.art.87 și urm.cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Reprezentantul recurentei pârâte solicită încuviințarea probei cu înscrisuri – acte adiționale la contractul colectiv de muncă, cu privire la capătul de cerere privind plata premiului anual și dovada plății premiului anual.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de recurenta pârâtă prin reprezentant.
Reprezentantul recurentei pârâte depune la dosar copii ale actelor adiționale la contractul colectiv de muncă nr.672/01.10.2007: act adițional nr.6/2009, nr.1/2007, nr.2/2008, nr.3/2008, precum și Borderou privind acordarea a 70% din premiul anual aferent 2009.
Fiind întrebat de către instanță, reprezentantul recurentei pârâte susține că nu mai are alte cereri, excepții de invocat sau probe de solicitat în cauză, apreciind dosarul în stare de judecată.
Curtea, având în vedere susținerile reprezentantului recurentei pârâte, potrivit cărora în cauză nu mai sunt alte cereri sau probe de solicitat, declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei pârâte, având cuvântul solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii, pentru următoarele considerente:
Apreciază că instanța de fond în mod greșit a dispus plata diferențelor dintre salariul cuvenit conform contractului individual de muncă și salariul efectiv încasat începând cu data de 10.04.2010 până la data pronunțării hotărârii.
Consideră că instanța de fond trebuia să țină seama de dispozițiile OUG 1/2010, conform cărora la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 01 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contractele individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii cadru nr.330/2009.
Cu privire la plata premiului anual aferent anului 2009, în mod greșit instanța de fond a dispus plata acestuia, nereținând faptul că acesta a fost plătit intimatei în două tranșe în luna decembrie 2010.
În ceea ce privește plata primei de vacanță pentru anul 2010, solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat, apreciind că în mod greșit s-a dispus acordarea acesteia. Având în vedere că, prin Legea nr.329/2009 din 05.11.2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară a trecut de la finanțare din venituri proprii la finanțare integrală de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Administrației și Internelor, primele de vacanță nu au mai putut fi acordate ca urmare a nealocării fondurilor bugetare. Depune la dosar practică judiciară – Decizia civilă nr.1630/14.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr._/3/2011.
CURTEA :
Cu privire la recursul civil de față, constată:
P. acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr._/3/2011, așa cum a fost precizată la termenul din data de 10.06.2011, Sindicatul Salariaților A.N.C.P.I., în numele și pentru membrii de sindicat, în contradictoriu cu A.N.C.P.I. și M.A.I. a solicitat constatarea modificării unilaterale a contractelor individuale de muncă ale reclamanților și obligarea pârâților la plata diferențelor salariale negociate și salariile acordate începând cu data de 10.04.2019 și pentru viitor, obligarea pârâtei la respectarea dispozițiilor art. 4 alin. 5 din O.U.G. 1/2010 și salarizarea la nivelul salariilor avute la data de 31.12.2009, obligarea la plata sporului de confidențialitate pentru perioada 04.08.2009 până în prezent și pentru viitor, la plata premiului anual aferent anului 2009 prevăzut în contractul colectiv de muncă, la plata primei de vacanță pentru anul 2010, la plata orelor suplimentare prestate în cursul anului 2009, achitarea diferențelor drepturilor salariale pentru perioada decembrie 2009 - februarie 2010 și achitarea de daune interese egale cu dobânda legală pentru întârzierile la achitarea drepturilor salariale aferente acestei perioade, obligarea la cheltuieli de judecată.
Pârâta Agenția Naționala de Cadastru si Publicitate Imobiliară a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității acțiunii în ceea ce privește primele 3 capete de cerere.
Ministerul Administrației și Internelor a formulat întâmpinare și a invocat lipsa calității procesuale pasive, arătând că în litigiile ce au ca obiect conflicte de muncă, această calitate aparține angajatorului sub autoritatea căruia salariatul prestează munca. Or, reclamanții se află în raporturi de muncă cu A.N.CP.I., instituție cu personalitate juridică potrivit art. 3 alin. 1 din Legea cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996.
P. Sentința civilă nr. 8262 pronunțată la data de 30.09.2011 în dosarul nr._/3/2011 a Tribunalului București, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, cauza fiind declinată în favoarea Tribunalului Tulcea pe rolul căruia a fost înregistrat dosarul Nr._ .
La termenul din data de 16.12.2011, pârâta a depus o nouă întâmpinare prin care au fost reiterate apărările formulate prin întâmpinarea adresată Tribunalului București, făcând precizarea că primul capăt de cerere este inadmisibil.
S-a arătat că solicitarea de acordare a premiului anual aferent anului 2009 a rămas fără obiect deoarece aceste drepturi au fost achitate în cursul lunii decembrie 2010.
P. sentința civilă nr. 4099/2012 Tribunalul Tulcea a admis excepția lipsei de calitate procesuală pasivă și a respins acțiunea promovată de reclamanta prin Sindicatul A.N.C.P.I. cu sediul în București, împotriva pârâtului Ministerului Administrației și Internelor succedat în drepturi de către G. R. – Secretariatul General al Guvernului ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-au respins celelalte excepții invocate în cauză, ca nefondate.
S-a admis în parte acțiunea, în contradictoriu cu pârâta A.N.C.P.I. care a fost obligata la plata către reclamantă a diferențelor dintre salariul cuvenit conform contractului individual de muncă și salariul efectiv încasat începând cu data de 10.04.2010 până la data pronunțării prezentei hotărâri; a premiului anual aferent anului 2009; a primei de vacanță cuvenite perioadei lucrate în 2010 până la încetarea efectelor CCM A.N.C.P.I.; contravaloarea sporului de confidențialitate cuvenit conform aceluiași CCM A.N.C.P.I. aferent perioadei 04.08._10.
S-a respins ca nefondată, acțiunea promovată în privința celorlalte capete de cerere și cu privire la restul perioadelor.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
În privința excepției lipsei de calitate procesuală pasivă, instanța a reținut că aceasta constă în identitatea între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății. Având în vedere obiectul acțiunii promovate care constă în plata de drepturi salariale, iar relația contractuală de muncă nu-l are ca subiect pe pârâtul Ministerului Administrației și Internelor, pârât succedat în drepturi și obligații de către Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, la rândul său, succedat de către G. R. – Secretariatul General al Guvernului, instanța a apreciat ca aceasta exceptie este întemeiată.
Cât privește solicitarea de anulare a cererii de chemare în judecată motivat de împrejurarea că primele 2 capete de cerere nu au un obiect determinat, întrucât nu este indicat înscrisul contestat, instanța a constatat că reclamanta nu a contestat actul de reîncadrare ci a solicitat plata diferențelor salariale.
În privința excepției prin care s-a invocat nefectuarea procedurii prevăzute de art. 34 din Legea 330/2010, ceea ce ar face acțiunea prematură, respectiv inadmisibilă, instanța a observat că reclamanta nu a contestat ordinul/decizia de reîncadrare, ci a solicitat plata diferențelor salariale, caz în care este aplicabil art. 268 lit. c din Legea Nr. 53 din 24 ianuarie 2003, potrivit cu care cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate, ,, în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune…”astfel ca a respins excepția ca nefondată.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că, potrivit Pct. 42 din Anexa 1 din Legea Nr. 329 din 5 noiembrie 2009, privind lista instituțiilor și autorităților publice înființate prin lege, ordonanță de urgență a Guvernului și ordonanță a Guvernului, A.N.C.P.I., finanțată integral din venituri proprii, a fost supusă reorganizării, fiind finanțată din bugetul de stat, prin Ministerul Administrației și Internelor.
Conform art. 1(1) O.U.G. 1/2010, ,,Salarizarea personalului autorităților și instituțiilor publice care și-au schimbat regimul de finanțare, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 329/2009, din instituții finanțate integral din venituri proprii în instituții finanțate integral sau parțial de la bugetul de stat se realizează potrivit prevederilor contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate.
Raporturile de muncă ale salariaților A.N.C.P.I. au fost reglementate de Contractul Colectiv de muncă înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București sub nr. 1731/10.04.2009, cu valabilitate pentru o perioadă de 1 an de la data înregistrării.
Art. 1 alin. 3 din aceeași ordonanță, stabilește că ,,După împlinirea termenului pentru care au fost încheiate contractele colective de muncă, personalul menționat la alin. (1) va fi reîncadrat pe noile funcții, stabilite de ordonatorul principal de credite, corespunzător atribuțiilor, responsabilităților și competențelor specifice postului, prin asimilare cu funcțiile din instituția care îl preia în structură, subordine sau în finanțare, după caz”, iar alin. 4 reglementează că ,,Drepturile salariale ale personalului reîncadrat potrivit alin. (3) sunt stabilite la nivelul prevăzut în luna decembrie 2009 pentru funcțiile similare celor pe care a fost reîncadrat din instituția sau autoritatea care îl preia în structură, subordine sau în finanțare, după caz. Acestui personal i se acordă și sporurile prevăzute în notele la anexa nr. I/1 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care se includ în salariul de bază, precum și indemnizația de conducere, după caz.”
În raport de aceste dispoziții legale, instanța a găsit întemeiată cererea de obligare a angajatorului la plata diferențelor salariale dintre salariul cuvenit conform contractului individual de muncă și salariul efectiv încasat.
În privința perioadei pentru care reclamanta este îndreptățită să beneficieze de aceste drepturi, instanța observă că CCM aflat în derulare la data intrării în vigoare a ordonanței a expirat la data de 10.04.2010 astfel ca este nefondată solicitarea de obligare a angajatorului la plata acestor drepturi și pentru viitor, fapt ce ar constitui o veritabilă legiferare a salarizării.
Cu privire la drepturile ce derivă din Contractul Colectiv de Muncă înregistrat sub nr. 1731/10.04.2009 la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București, instanța a constatat că potrivit art. 100 alin. 2, ,, în funcție de activitatea desfășurată, salariații Agenției și instituțiilor subordonate beneficiază de sporurile prevăzute de Anexa nr. 2”.
Potrivit lit. c Pct. 5 și 6 din această anexă, salariații beneficiază de sporul de confidențialitate și spor pentru orele suplimentare.
Conform Pct. 3 din Actul Adițional nr. 2/04.08.2009 la Contractul Colectiv de Muncă nr. 1731/10.04.2009, act înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București sub nr. 3597/12.08.2009, ,,Acordarea sporului de confidențialitate și a sporului pentru condiții vătămătoare sau vătămătoare, se suspendă până la data de 31.12.2009.”
Instanța reține însă că suspendarea prin actul adițional a acordării sporului de confidențialitatenu are natura suprimării acestuia ci a întreruperii plății pe perioada stabilită. Acest fapt dă naștere obligației de restituire a sumelor cuvenite, dreptul subzistând pe toată perioada suspendării convenite.
Relativ la perioada pentru care acest spor poate face obiectul obligației stabilite de către instanță în sarcina pârâtei, s-a avut în vedere activitatea în timp a contractului colectiv invocat, precum și data de la care s-a suspendat plata, respectiv perioada 04.08._10.
Față de dispozițiile art. 103 din CCM, pârâta trebuia sa faca dovada acordarii premiului annual/2009 și a primei de vacanta/2010 iar în lipsa unor astfel de dovezi, s-a apreciat ca este întemeiată cererea reclamantei cu privire la aceste capete de cerere.
Cât privește solicitarea de plată a orelor suplimentare, instanța a reținut apărarea angajatorului care a arătat că reclamanta nu a efectuat asemenea ore, drept care nici nu a fost remunerată. Având în vedere că faptul de probat invocat de către angajator este unul negativ, cum nici un fapt pozitiv nu demonstrează contrariul acestuia, reclamanta neaducând nicio dovadă în susținerea sa, instanța a concluzionat că această solicitare este neîntemeiată și a respinso ca atare.
În privința solicitării de plată a diferențelor drepturilor salariale pentru perioada decembrie 2009 - februarie 2010 și achitarea de daune interese egale cu dobânda legală pentru întârzierile la achitarea drepturilor salariale aferente acestei perioade, instanța a reținut că potrivit datelor furnizate de către angajator nu au fost identificate restanțe la plata drepturilor salariale, fapt ce impune dispoziția de respingerea cererii de plată a drepturilor salariale invocate, precum și a daunelor interese aferente.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs Agentia N. de Cadastru și Publicitate Imobiliara ( ANCPI) care a solicitat modificarea sentinței recurate și respingerea actiunii formulată de reclamanta P. M..
Recurentul apreciază că hotărârea atacata este lipsita de temei legal, având în vedere următoarele:
Consideră că instanța de fond trebuia să țină seama de dispozițiile OUG nr. 1/2010 care prevede că „în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contractele individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor .și care excedează prevederilor Legii cadru nr. 330/2009. "
Cu alte cuvinte reorganizarea instituției pe care a reținut-o ca și legală ar duce doar la modificarea statutului salariatului într-un mod pur teoretic, noile juneții deși schimbate ar avea aferente drepturi salariale similare cu cele din decembrie 2009. deși prin alin. 5 din art. 1 al OUG nr. 1/2010 legiuitorul a dat dreptul și în același timp obligația ca reîncadrarea, cu stabilirea drepturilor salariale, să se facă de conducătorul instituției conform bugetului de cheltuieli aprobat. Bugetul aprobat nu putea fi stabilit decât raportat la funcțiile similare din cadrul MAI și nu la nivelul drepturilor salariale din decembrie 2009, deoarece noua legislație în vigoare ar fi rămas tară efect.
Așa cum reiese din decizia de reîncadrare, salariul de bază al intimatei a fost stabilit cu luarea în considerare a salariului din luna decembrie 2009 pentru funcții similare din cadrul Ministerului Administrației și Internelor care coordonează activitatea Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară.
Solicită a se reține faptul că legiuitorul la alin. 3 din art.1 al OUG nr.1/2010 a prevăzut clar faptul că se va menține dreptul salarial de la nivelul lunii decembrie 2009, dar nu cel pe care salariatul l-a avut înainte de reorganizare ci cel al funcției similare pe care a fost numit după reîncadrare.
Dacă angajatorul ar fi făcut reîncadrarea, raportat la funcțiile din cadrul MAI și nu la funcțiile prevăzute prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. SI09/2010 privind salarizarea personalului din ANCPI și a instituțiilor subordonate, modificat și completat de Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. SI 19/2010, atunci drepturile salariale s-ar fi diminuat într-o proporție de 50% față de nivelul veniturilor nete din luna decembrie 2009. Insă, pentru a nu se ajunge la o asemenea situație nefavorabilă salariaților au fost aprobate ordinele cu caracter secret, amintite anterior, ducând astfel la o diminuare mult inferioară, de aproximativ 10 % față de veniturile încasate în luna decembrie 2009.
Cu privire la capătul de cerere privind plata premiului anual aferent anului 2009, în mod greșit instanța de fond a dispus plata acestuia, nereținând faptul că acesta a fost plătit intimatei în două transe în luna decembrie 2010.
A făcut dovada în acest sens, cu copia borderourilor privind acordarea premiului anual aferent anului 2009 pentru salariații ANCPI deschis la Raiffeisen Bank SA Agenția Lujerului.
Cu privire la plata primei de vacanță pentru anul 2010, solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat, apreciind că instanța de fond în mod greșit a dispus acordarea acesteia.
Totodată, conform art.79 alineatul (4) din contractul colectiv de muncă "prima de vacanță, se acordă .... potrivit prevederilor legale în vigoare și în limita bugetelor aprobate ... ".
Astfel, rezultă că dreptului prevăzut îi corespunde corelativ și obligația de acordare în raport de bugetul aprobat de ordonatorul principal de credite.
Mai mult intimata nu a efectuat în perioada de valabilitate a contractului colectiv de muncă fracțiunea de 15 zile de concediu de odihnă, condiție impusă de prevederile contractului colectiv de muncă.
Cu privire la plata sporului de confidențialitate, vă solicităm respingerea acestuia ca neîntemeiat, apreciem că instanța în mod greșit a dispus acordarea acestuia pentru perioada 04.08._10.
P. actul adițional nr. 2/04.08.2009 la contractul colectiv de Muncă nr. 1731/10.04.2009, s-a negociat ca acordarea sporului de confidențialitate și a sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare să se suspende pentru perioada 04.08._09.
În mod legal și corect instanța de fond trebuia să rețină faptul că prin suspendarea acordării acestor sporuri se înțelege că până la data de 31.12.2009, nici un salariat nu mai are prevăzut în drepturile salariale stabilite prin contractele individuale de muncă, asemenea sporuri, fiind exclusă și plata acestora chiar prin voința părților. Plata acestor sporuri a fost reluată începând cu data de 01.01.2010.
Contractul colectiv de Muncă nr. 1731/2009, prevedea la art. 100 alin. (2) „în funcție de activitatea desfășurată salariații Agenției și ai instituțiilor subordonate beneficiază de sporurile prevăzute în Anexa 2", iar din Anexa 2 pct. 5 reiese: „spor de confidențialitate pentru toți salariații în procent de 5%."
Acest spor a fost achitat intimatei începând cu data de 01.01.2010 - până la data de 10.04.2010, dată la care prevederile contractului colectiv de muncă au încetat, aspect nereținut de instanța de fond.
Pentru considerentele menționate mai sus, solicită admiterea recursului și modificarea dispozițiilor Sentinței Civile nr. 4099/2012, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în sensul respingerii acțiunii.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauza, Curtea constată ca recursul este intemeiat.
Potrivit pct. 42 al Anexei nr. 1 la Legea 329/2009, instituțiile sau autoritățile publice finanțate parțial sau integral din venituri proprii prevede reorganizarea A.N.C.P.I. prin schimbarea regimului de finanțare, fiind finanțată din bugetul de stat prin bugetul M.A.I.
Art. 1(1) O.U.G. 1/2010 prevede ca ,,Salarizarea personalului autorităților și instituțiilor publice care și-au schimbat regimul de finanțare, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 329/2009, din instituții finanțate integral din venituri proprii în instituții finanțate integral sau parțial de la bugetul de stat se realizează potrivit prevederilor contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate.”
Contractul colectiv de munca la nivel de unitate înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București sub nr. 1731/10.04.2009, era valabil pentru o perioadă de 1 an de la data înregistrării ceea ce înseamnă ca expira în aprilie 2010.
După împlinirea termenului pentru care au fost încheiate Contactele Colective de Muncă, personalul menționat la art. 1(1) O.U.G. 1/2010 trebuia sa fie reîncadrat pe noile funcții, stabilite de ordonatorul principal de credite, potrivit atribuțiilor, responsabilităților și competențelor specifice postului, prin asimilare cu funcțiile din instituția care îl preia în structură, subordine sau în finanțare, după caz.
P. adoptarea Legii - Cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice au fost stabilite drepturile salariale ale salariaților din sectorul bugetar.
Potrivit art. 1 alin. 4 din O.U.G. 1/2010, “drepturile salariale ale personalului reîncadrat sunt stabilite la nivelul prevăzut pentru luna decembrie 2009 pentru funcțiile similare celor pe care a fost reîncadrat din instituția sau autoritatea care îl preia în structură, subordine sau în finanțare.” De asemenea, potrivit alin. 5 al art. 1 din O.U.G. 1/2010, cuantumul individual al drepturilor salariale, inclusiv al sporurilor prevăzute la alin. (4), se stabilește de conducătorul instituției sau autorității publice, astfel încât să se asigure încadrarea în cheltuielile de personal aprobate, cu avizul ordonatorului principal de credite.
Aceasta înseamnă ca pârâta a fost nevoita sa faca reincadrarea personalului pe functii și sa stabileasca drepturile salariale ale acestora ”cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate, cu avizul ordonatorului principal de credite”, ceea ce a făcut ca salariile sa fie diminuate însă nu abuziv asa cum sustine reclamanta ci în acord cu vointa legiuitorului.
Așadar, instanța de fond a aplicat greșit legea atunci cand a stabilit ca dispozițiile acestui Contract colectiv de muncă trebuie aplicate intocmai chiar dacă legiuitorul a prevazut în mod expres printr-o lege unitara cum este salarizat personalul platit din fonduri publice.
Mai mult decât atat, dispozitia instantei de fond prin care a obligat pârâta la plata diferentelor salariale cuvenite conform CCM de la data de 10.04.2010 până la data pronunțării sentinței(23.07.2012) contravine chiar considerentelor respectivei sentințe, unde se mentioneaza de către instanța ca “ este nefondată solicitarea de obligare a angajatorului la plata acestor drepturi și pentru viitor” având în vedere ca CCM a expirat la 10.04.2010.
De asemenea, art. 100 alin. 2 din C.C.M. la nivel de A.N.C.P.I., înregistrat la D.M.P.S.M. București sub nr.1731/10.04.2009 preciza ca ,, în funcție de activitatea desfășurată, salariații Agenției și instituțiilor subordonate beneficiază de sporurile prevăzute în Anexa 2” iar potrivit lit. c pct. 5 și 6 din Anexa 2 a aceluiași C.C.M., ,,salariații din cadrul A.N.C.P.I. au dreptul la spor de confidențialitate pentru categoriile de personal care iau contact cu documente al căror caracter confidențial este stabilit prin acte normative – până la 30%.”
Însă, prin Actul adițional nr. 2/04.08.2009, părțile semnatare au stabilit ,,acordarea sporului de confidenționalitate și a sporului pentru condiții periculoase se suspendă până la data de 31.12.2009”.
Suspendarea acestor drepturi nu poate fi inteleasa decât . și anume ca aceste drepturi nu se mai acorda pentru perioada cât este suspendat dreptul și nicidecum ca drepturile se vor acorda la finele perioadei.
Cu privire la capătul de cerere referitor la premiul anual aferent anului 2009, s-a arătat că potrivit art. 61 alin. 2 din Legea 329/2009 s-a stabilit ca instituția angajatoare să fie finanțată integral de la bugetul de stat, salarizarea realizându-se conform dispozițiilor art. 25 din Legea 330/2009 conform cărora plata premiului se realizează începând cu luna ianuarie a anului următor, respectiv 2010.
Conform bugetului privind acordarea salariului suplimentar aferent anului 2009, semnat și de către reclamanta, aceasta a primit sumele de bani aferente acestui drept în doua transe, astfel ca o astfel de cerere este lipsita de temei legal.
Cât privește cererea de obligare a pârâtei la plata primei de vacanta pentru anul 2010, Curtea constată ca și aceasta cerere este nefondată deoarece prin adoptarea Legii - Cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice au fost stabilite drepturile salariale ale salariaților din sectorul bugetar iar o astfel de premiere nu este prevazuta.
Art. 3 din OUG nr. 1/2010 stabilea în mod expres ca “ prin contractele sau acordurile colective și individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natură salarială care excedează prevederilor legii cadru nr. 330/2009.
P. decizia nr. 114/2009, Curtea constitutionala a statuat ca dispozițiile art. 41 alin.5 din Constitutie privind caracterul obligatoriu al conventiilor colective, nu exclud posibilitatea legiuitorului de a interveni din ratiuni de interes general, pentru modificarea unor dispoziții din Contractele colective de muncă, reglementand solutii care sa corespunda nevoilor sociale existente la un moment dat.
Și prin decizia nr. 1250/2010 Curtea constitutionala a stabilit ca ordonatorii principali de credite trebuie sa respecte legea și sa o aplice ca atare chiar dacă aceasta are ca efect pentru viitor, modificarea unor clauze din contractele individuale de muncă sau colective ale personalului platit din fonduri publice.
Întrucât legea este cea care sta la baza incheierii, modificarii și incetarii contractului, este firesc ca în situatia în care legea prevede pentru viitor o redimensionare a politicii salariale bugetare, atunci contractele de muncă în vigoare sau care urmează sa fie incheiate, trebuie sa reflecte aceste dispoziții ale legii și sa fie în acord cu ea.
P. urmare, în lipsa unei astfel de dispoziții în Legea nr. 330/2009 privind ( în vigoare de la 01.01.2010) cu privire la acordarea primei de vacanta nici pârâta nu putea acorda astfel de sume.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 cod procedură civilă recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 4099/2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea va fi admis și în consecinta va fi modificata în parte sentința, în sensul respingerii actiunii reclamantei ca fiind nefondată.
Vor fi mentinute restul dispozitiilor referitoare la exceptiile solutionate precum și acele dispoziții prin care au fost respinse restul pretentiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenta pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 202A, împotriva sentinței civile nr. 4099/23.07.2012 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. M. - P. SINDICATUL A.N.C.P.I., cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 202A și intimatul pârât Ministerului Administrației și Internelor succedat în drepturi de către G. R. – Secretariatul General al Guvernului cu sediul în Palatul V., Piața Victoriei, nr. 1, Sector 1, Municipiul București.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 22 ianuarie 2013.
Președinte, M. A. | Judecător, M. B. | Judecător, R. A. |
Grefier, C. D. |
Jud.fond: L.N.
Redactare decizie, jud. M.Badulescu/04.02.2013
Tehnored.decizie gref.C.D./05.02.2013
3 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 50/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 41/2013.... → |
|---|
