Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 45/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 45/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 3880/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 45/CM
Ședința publică din 17 Decembrie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE M. B.
Judecător R. A.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelantul reclamant M. C., domiciliat în C., ., ..C, ., împotriva sentinței civile nr. 3957/15.07.2013 pronunțată de tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . C., cu sediul în C., ., județul C., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul reclamant personal și asistat de d-na avocat C. G. în baza împuternicirii avocațiale ./_/2013, iar pentru intimata pârâtă se prezintă d-na consilier juridic Cristalia Gevelgian, care depune la dosar delegația de reprezentare nr._/16.12.2013.
Procedura este legal îndeplinită conform art. 153 și urm. cod pr. Civilă.
Apelul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință:
Părțile prezente susțin că nu mai au alte cereri de formulat sau înscrisuri de depus, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța luând act de susținerile părților, declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului de față.
Având cuvântul apărătorului apelantului reclamant solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelante, în sensul admiterii acțiunii.
Susține apărătorul că reclamantului i s-a desfăcut contractul individual de muncă reținându-se două abateri – sustragerea de produs petrolier și lăsarea fără supraveghere în timpul programului a mașinilor și instalațiilor lăsate în funcțiune.
În ce privește prima faptă reținută în sarcina reclamantului rezultă fără dubiu că nu au existat dovezi că acesta ar fi sustras produs petrolier, întrucât existau camere de supraveghere și furtul era imposibil de realizat.
Referitor la cea de a doua faptă reținută în sarcina reclamantului – în locomotivă alături de acesta se afla și un coleg B., care a primit aceeași sancțiune, însă ulterior societatea a revenit asupra acestei decizii și a primit o sancțiune mai ușoară – respectiv retrogradarea pentru o perioadă de 60 de zile. Precizează că nu a existat nici un pericol la momentul la care reclamantul a coborât din locomotivă, având în vedere că aceasta are un sistem propriu de frânare ce determină oprirea ei în câteva secunde, iar împreună cu acesta în locomotivă se mai afla un mecanic.
La instanța de fond a depus practică judiciară, o hotărâre a Curții de Apel C., prin care demonstrează că instanța are posibilitatea de a reindividualiza sancțiunea aplicată salariatului aplicând o sancțiune mai ușoară, prin reaprecierea criteriilor impuse de lege. În cauză prin raportare la criteriile prev. de art. 250 codul muncii, nu este justificată aplicarea celei mai severe sancțiuni reclamantului. Mai mult nu se pot omite împrejurările concrete ale faptei – urmarea produsă, care nu a fost una de rezultat, precum și circumstanțele personale ale reclamantului, caracterizarea depusă la dosar din care rezultă că în 25 ani de muncă nu a avut nici o abatere, nu a fost sancționat disciplinar, a avut un comportament ireproșabil și este bine pregătit profesional.
Mai arată apărătorul că nota de relații formulată de reclamant nu a fost semnată, însă la fila 113 din dosar apare semnată de către acesta.
Pentru motivele mai sus expuse solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei având cuvântul solicită respingerea apelului formulat de reclamant, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca legală și temeinică pentru motivele expuse în concluziile scrise pe care le depune la dosar, precizând totodată că reclamantul nu a respectat normele cu caracter obligatoriu pentru toți salariații ce lucrează în siguranța circulației.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului de față.
CURTEA:
Cu privire la apelul civil de față, constată:
Prin cererea inregistrata sub nr._ reclamantul M. C. a solicitat ca in contradictoriu cu pirita . sa se dispuna anularea deciziei nr. 99/2013, repunerea în situația anterioară cu consecinta reintegrarii în funcția deținută anterior si obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor salariale indexate.
Prin sentința civilă nr. 3057/15.07.2013 Tribunalul C. a respins acțiunea reclamantului ca nefondată.
Analizând probele administrate în cauza, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Reclamantul a fost angajatul societatii pârâte în funcția de mecanic de locomotivă.
In data de 17.02.2013 acesta a lasat fără supraveghere locomotiva ce se afla în mers si a încercat să sustragă produse petroliere din incinta societății.
Prin decizia nr.99/13.03.2013 s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de munca al reclamantului reținându-se incalcarea dispozitiilor Codului muncii si ale Regulamentului intern al societatii.
Din analiza coroborată a probelor administrate în cauza, instanta constata ca reclamantul a savârsit faptele pentru care a fost sanctionat, fapte care sunt deosebit de grave.
Astfel, desi reclamantul sustine ca a ridicat o punga ce continea doar doua sticle goale în scopul mentinerii curateniei, din înregistrarea video se observa foarte clar ca a luat din șanț două recipiente de plastic pline cu un lichid de culoare galbena asemenator produselor petroliere.
In acest sens, martorul S. G. arata ca: „Am focalizat imaginea si am observat ca acea persoana a ridicat dintr-un șant 2 sticle de 5 litri pe care le-a luat la subraț și a urcat cu ele în locomotiva. In tot acest timp locomotiva s-a aflat în mișcare.”
Totodata, martorul M. T. a aratat ca: „Astfel de atributii de curatenie la locul de munca sunt efectuate de angajati in timpul pauzelor când se mai taie iarba si se adună gunoaie…Cunosc ca pe timpul cât sunt pe locomotiva personalul nu trebuie sa coboare si sa faca curat pe linii….Cunosc ca in regulament există dispozitii potrivit carora la gasirea unor recipienti în cadrul statiei procedura impune ca acestia sa fie ridicati doar in prezenta agentilor de paza care trebuie anuntati în prealabil.”
Prin urmare, curatenia in incinta societatii se face organizat, in etape de lucru anume desemnate pentru acest gen de activitate.
In masura in care reclamantul ar fi incercat sa faca curatenie in timpul ce se afla cu locomotiva in functiune, nu mai se justifica fapta acestuia de a se debarasa de recipienti la momentul intreventiei agentului de paza. Explicatia data de reclamant in cuprinsul actiunii potrivit careia ar fi intrat in panica nu are nici un sens, atâta timp cât consideră că fapta sa era una corectă, savârsita in limitele dispoziilor Regulamentului intern si al fisei postului.
Faptul ca reclamantul nu ar fi putut iesi din incinta societatii cu produsul petrolier nu are nici o relevanta, fapta sa fiind apreciata de pârâta ca tentativa de furt, tentativa fiind punerea in executare a hotarârii de a savârsi o fapta, executare care a fost intrerupta sau care nu si-a produs efectul, deci o fapta fara rezultat.În acest context, instanta a apreciat ca reclamantul se face vinovat de savârsirea cu intentie a abaterilor retinute si ca aceste abateri sunt foarte grave, in special cea constând în lasarea fara supraveghere a locomotivei ce se afla în mers.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul M. C..
În motivarea apelului, reclamantul a redat aceleasi argumente care au constituit și obiectul cererii la instanța de fond, apreciind ca instanța nu le-a analizat și nu a individualizat corect fapta deoarece a mentinut sanctiunea cea mai grea aplicata de angajator.
În plus, solicita a se analiza declaratiile martorilor audiati.
Astfel, martorul S. - propus de către intimata a arătat ca angajații știau de existenta camerei de luat vederi in acea zona, iar furtul teoretic era imposibil. Totodată acesta a confirmat cele susținute in sensul ca firma de paza însoțește autobuzul cu care se deplasează angajații pana la ieșirea din societate, unde sunt controlați.
Pe de alta parte solicită a se observa depoziția martorului S., combătută cu înscrisuri si fotografii, față de precizarea pârâtei ca este interzisa în incinta societății . ca nimeni nu are voie sa pătrundă in incinta cu recipiente, inclusiv agenții de paza. Cu fotografiile depuse la dosarul cauzei a dovedit ca depoziția martorului este mincinoasa, angajații de paza care se afla in subordinea acestui martor fiind fotografiați in diferite ipostaze cu tot felul de recipiente in interiorul societății pârâte, ceea ce nu echivalează cu tentative de sustragere .
Din depoziția Martorului M. T. a rezultat faptul că nu a existat niciun pericol la momentul la care el a coborât din locomotiva având in vedere ca aceasta are un sistem propriu de frânare care determina oprirea ei in câteva secunde, sistem implementat deoarece exista posibilitatea ca in timpul unei manevre persoana care conduce sa sufere un accident si sa fie in imposibilitate de a opri locomotiva. Mai mult, împreuna cu reclamantul in locomotiva se mai afla un mecanic, astfel ca nu exista nici un pericol.
Pe de alta parte solicită a se avea în vedere ca persoana care se afla in locomotiva cu reclamantul numitul B. a primit aceeași sancțiune, la care ulterior societatea parata a revenit, primind o sancțiune mult mai ușoara, respectiv retrogradarea pentru o perioada de 60 de zile.
Din probele administrate rezulta ca prima fapta reținuta - tentativa de sustragere nu are niciun suport, având in vedere ca din depozițiile ambilor martori rezulta imposibilitatea de sustragere.
Cea de-a două faptă reținută si anume lăsarea fără supraveghere în timpul programului a mașinilor si instalațiilor in funcțiune, arată că nu exista nici un pericol, pe de o parte pentru ca reclamantul lucra împreună cu numitul B., care este tot mecanic, iar pe de alta parte deoarece locomotiva are sistem de auto frânare care determina oprirea ei în câteva secunde .
Caracterul grav al abaterii disciplinare, care justifică concedierea salariatului, se apreciază în funcție de consecințele faptei, pregătirea și experiența salariatului în cauză.
Având in vedere inexistenta unei definiții legale a abaterii grave, rezulta ca angajatorul este cel îndreptățit sa aprecieze gravitatea.
In ce privește sancțiunea efectiv aplicată, pârâtul a invocat dispozițiile din regulamentul intern al societății, potrivit cu care se consideră abateri grave care justifică desfacerea contractului individual de muncă, lăsarea fără supraveghere a mașinilor si instalațiilor in funcțiune si ridicarea produselor cu produs petrolier.
O asemenea dispoziție din regulamentul intern nu poate fi interpretată însă în sensul că, odată constatată existența abaterii disciplinare calificată ca atare de text, sancțiunea care intervine în mod automat și invariabil este cea a desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă. O astfel de concluzie ar lăsa în mod clar loc arbitrariului în aplicarea sancțiunii disciplinare de către angajator, din moment ce s-ar permite ignorarea criteriilor de individualizare expres și cumulativ prevăzute de art. 250 Codul muncii, criterii ce vizează împrejurările în care fapta a fost săvârșită, gardul de vinovăție al salariatului, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu a salariatului și eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de acesta.
In cauza de față, prin raportare la toate criteriile enumerate de art. 250 Codul muncii, nu este justificată aplicarea celei mai severe sancțiuni. Astfel, nu se pot neglija împrejurările concrete ale faptei-urmarea produsă-care nu a fost una de rezultat, precum și circumstanțele personale ale reclamantului, respectiv caracterizarea depusa la dosarul cauzei, întocmita de către seful reclamantului - d-na inginer T., ca fiind o persoană conștiincioasă, cu disponibilitate la solicitările pentru munca peste program, fără absențe nemotivate și care nu a mai fost sancționată disciplinar anterior, cu un comportament echilibrat, bine pregătit profesional .
Este real ca faptele reținute de către angajator, potrivit regulamentului societății sunt fapte care determina desfacerea disciplinara a contractului de munca, insa solicită a se avea în vedere ca aceasta sancțiune, are un caracter excepțional si poate fi dispusa in situația in care prezenta salariatului in unitate ar prejudicial activitatea si disciplina in munca.
Analizând sentința apelata în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauza, Curtea constată ca apelul este nefondat.
Reclamantul considera ca decizia atacata este nelegala atat din punct de vedere al faptelor retinute cât și al sanctiunii aplicate.
Cu privire la faptele retinute în sarcina sa, considera ca ele trebuie interpretate în contextul în care intentia sa reala nu a fost aceea de a sustrage produse petroliere ci de a ajuta la mentinerea curateniei în zona astfel ca punga cu cele doua recipiente din plastic a fost luata în scopul aruncarii la gunoi.
Cu privire la a doua fapta și anume lasarea fara supraveghere în timpul functionarii a masinilor și utilajelor, considera ca aceasta fapta trebuia analizata din perspectiva pericolului social iar acest pericol nu exista din moment ce mai era un mecanic pe acea locomotiva iar sistemul de autofranare al locomotivei, permite oprirea ei în cateva secunde.
Însă, aspectele invederate de reclamant nu conduc la ideea ca acesta nu a savarsit faptele mentionate în decizie putand fi avute în vedere eventual la reaprecierea sanctiunii aplicate în raport de gravitatea faptelor.
Potrivit art.11 din Regulamentul intern fapta de a lasa fara supraveghere, in timpul programului, a masinilor si instalatiilor in functiune este interzisa”.
Acest text nu leaga ideea de savarsire a faptei de existenta un eventual pericol sau producerea unei pagube.
Imprejurarea ca locomotiva pe care lucra reclamantul dispune de un sistem de autofranare, sau ca în locomotiva mai era un mecanic nu justifica încălcarea normei din Regulament deoarece tine de indeplinirea sarcinilor de serviciu ale reclamantului astfel cum sunt prevăzute în fisa postului.
De asemenea, pentru prima fapta- intentia de sustragere a produselor petroliere- chiar în contextul în care nu ar fi fost posibila sustragerea acestora din incinta unitatii asa cum precizeaza reclamantul, exista suficiente probe care demonstreaza ca reclamantul a ridicat cele doua recipiente și le-a luat cu sine în locomotiva.
Art. 11.22 din Regulament arată ca „este interzisa ridicarea recipientelor cu produse petroliere gasite, indiferent de capacitatea lor “.
Prin urmare cele doau fapte au fost corect retinute de către pârâta iar probele administrate în legatura cu acestea au fost corect interpretate de către prima instanța.
Cât privește individualizarea faptei și inlocuirea sanctiunii desfacerii contractului de muncă cu o alta sanctiune, trebuie arătat ca cele doua fapte sunt extrem de grave și ele justifica aplicarea acestei sanctiuni astfel ca și din acest punct de vedere criticile apelantului sunt nefondate.
Pentru acest econsiderente, în temeiul art. 480 cod procedură civilă va fi respins apelul declarat de reclamantul M. C., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul civil formulat de apelantul reclamant M. C., domiciliat în C., ., ..C, ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 3957/15.07.2013 pronunțată de tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . C., cu sediul în C., ., județul C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.12.2013.
Președinte, Judecător,
M. B. R. A.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: F.M.
Red.dec.jud.M.B.
2ex/ 15.01.2014
Emis 2 comunicări
Data :31.01.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 57/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 50/2013.... → |
|---|
