Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 289/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 289/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 11124/118/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 289/CM
Ședința publică din 29 aprilie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE M. A.
Judecător M. B.
Judecător R. A.
Grefier C. M.
S-au luat în examinare recursurile civile formulate de:
- recurenta reclamantă R. V., domiciliată în C., . nr.187, județul C.;
- recurenții pârâți S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI – SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C. (fostă C. C. de Călători C.) cu sediul în C., ., . C. și S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI S.A. cu sediul în București, .. 38, sector 1, cu sediul procesual ales în C., ., ., împotriva sentinței civile nr. 5451/19.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din 16 aprilie 2013 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Având nevoie de timp pentru a delibera, completul de judecată a amânat pronunțarea asupra recursurilor la 22 aprilie 2013 și apoi la 29 aprilie 2013, când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Cu privire la recursurile civile de față, constată:
Reclamanta R. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "CFR CĂLĂTORI" SA și C. C. DE CĂLĂTORI C. anularea deciziei de concediere nr.41/1CT/2379 emisă în data de 11.07.2011; reintegrarea în funcția anterioară; obligarea angajatorului la plata drepturilor aferente la data concedierii și până la reintegrarea efectivă; obligarea pârâtelor la plata drepturilor bănești reprezentând primele de Paști și de C. pentru anii 2008-2009, prima de Ziua Feroviarului pentru 2008-2009; salariul suplimentar pentru anii 2008, 2009, 2010; contravaloarea tichetelor de masă neacordate pentru luna aprilie 2009 și până în prezent.
Pârâta S.N.T.F.C. C.F.R. CĂLĂTORI S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii arătând că prin programul de restructurare și redresare economico-financiară a S.T.F.C.CFR CĂLĂTORI S.A. nr.1/137/17.01.2011 a fost analizată rentabilitatea unui număr de 56 de unități de bază.
În cadrul stației CF C. au fost concediate 18 persoane așa cum rezultă din statele de funcții
În referire la contestatoare, pârâta a precizat că activitatea de informare călători a fost desființată, posturile de informatoare au fost eliminate din organigrama Centrului C. De Călători C., activitate ce a fost preluată de gestionarul de infrastructură feroviară și anume de Compania Națională CFR SA.
Cu privire la plata drepturilor bănești pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat și excepția prescripției dreptului material în ce privește plata primelor de paște, C. și Ziua ceferistului pe anii 2008, 2009 la termenul din 24.02.2012 pârâta a renunțat la excepția autorității de lucru judecat.
Prin sentința civilă nr. 5451pronunțată de Tribunalul C. la data de 19.10.2012 a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune în ce privește plata primelor de Paști și Ziua Feroviarului aferente anului 2008 și respinse celelalte excepții invocate ca nefondate
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta R. V. în contradictoriu cu pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Călători "CFR Călători" SA și S. Națională de Transport Feroviar de Călători – CFR Călători SA București Sucursala de Transport Feroviar de Călători C..
Au fost obligate pârâtele la plata, către reclamantă, a următoarelor drepturi de natură salarială:
- prima pentru Ziua Feroviarului aferentă anului 2009,
- prima pentru sărbătorile de Paști – pentru anul 2009 și de C. –2009,
- salariul suplimentar, aferent anilor 2008, 2009 și 2010
- contravaloarea tichetelor de masă neacordate în perioada aprilie 2009 – 11.07.2011, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data de 08.08.2011 și cu dobânda legală aferentă calculată pentru perioada cuprinsă între 09.08.2011 și data plății efective;
A fost respins ca fiind prescris dreptul material la acțiune pentru acordarea primelor de Paști aferentă anului 2008 și pentru Ziua Feroviarului aferentă anului 2008.
Au fost respinse celelalte capete de cerere ca nefondate.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește termenul de prescripție al drepturilor solicitate, instanța a apreciat că acesta este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 lit. c Codul muncii și nu cel de 6 luni prevăzut de art. 283 lit. e Codul muncii și invocat de către pârâtă, astfel că a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune doar în ce privește plata primelor de Paști și Ziua Feroviarului aferente anului 2008, respingând această excepție în ceea ce privește celelalte drepturi solicitate.
Pe fondul cauzei s-au constatat următoarele:
Reclamanta a fost angajată pe funcția de informator în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 5/188/1.04.2001.
Prin decizia nr.45/1/CT/5/2679 din data de 11.07.2011 s-a decis începând cu data de 17.10.2011 încetarea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului pentru motive ce nu țin de persoana salariatului ca urmare a concedierii colective.
Decizia a avut la bază programul de restructurare și redresare economico-financiară a S.N.T.F.C. CFR CĂLĂTORI S.A. NR.1/137/17.01.2011 și Notificării nr._ comunicată AJOFM precum și obligațiilor sindicale.
Din probele administrate în cauză - programul de restructurare și redresare economico - financiară a S.N.T.F.C. CFR CĂLĂTORI S.A. NR.1/137/17.01.2011, statul de funcții și organigrama anterioare și ulterioare concedierii, a rezultat că în cadrul angajatorului a avut loc o reorganizare constând în restrângerea activității că munca salariatei contestatoare nu mai era necesară în contextul desființării funcției de informator călători, iar desființarea postului ocupat de aceasta este definitivă și efectivă și nu s-a făcut în scopul înlăturării salariatei.
Referitor la susținerea reclamantei potrivit căreia angajatorul nu i-a oferit lista de locuri vacante pentru care ar fi putut opta, instanța a constatat că potrivit deciziei nr. 6 din 9 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație si Justiție a fost admis recursul în interesul legii și instanța supremă a stabilit ca “dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. d) din Codul Muncii nu se aplica in situația in care concedierea s-a dispus pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, in temeiul art. 65 din Codul muncii.” În consecință, pârâta nu avea obligația de a menționa lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant. Mai mult de atât deși nu avea această obligație decizia de concediere conține și această mențiune.
Cererea privind acordarea drepturilor bănești a fost admisaăde instanța de fond cu următoarea motivare:
Potrivit dispozițiilor art. 30-32 din CCM la nivel de unitate, reclamanta, in calitatea sa de salariat al pârâtei avea dreptul la plata unui salariu suplimentar pentru munca desfășurată in cursul unui an calendaristic.
Din întregul cuprins al art. 32 nu rezultă că plata salariului este condiționată de vreun factor.
Prin urmare, chiar dacă situația economică a societății pârâte este una grea, nu se poate reține, că aceasta nu a realizat venituri, ci doar că acestea nu au fost suficiente astfel că societatea nu a avut profit și a înregistrat pierderi.
De asemenea, s-au înlăturat apărările pârâtei conform cărora nu a avut aprobat bugetul de venituri și cheltuieli și că nu a realizat suficiente venituri pentru a putea plăti salariile suplimentare, acestea nefiind întemeiate.
In ceea ce privește criteriile de acordare a salariului suplimentar, instanța a constatat că acestea sunt îndeplinite pentru reclamantă și pentru cei trei ani, astfel că a admis acest capăt de cerere și a obligat pârâta să plătească reclamantei salariul suplimentar pentru anii 2008, 2009, 2010.
În ceea ce privește acordarea tichetelor de masă pentru perioada aprilie 2009 – până în prezent:
În perioada aprilie 2009 – iunie 2011 erau aplicabile mai multe contracte colective de muncă.
CCM nr. 2572/04.06.2009 pe 2009-2010 a fost înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București. Totodată, în perioada respectivă era aplicabil contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006 – 2008 prelungit până în anul 2010 (prin actul adițional înregistrat sub nr. 370/20.06.2008 care modifică art.4)
Potrivit art. 81 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul societății pentru anii 2009 – 2010 precum și potrivit art. 11 al.2 și art. 81din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006 – 2008 prelungit până în anul 2010 (prin actul adițional înregistrat sub nr. 370/20.06.2008 care modifică art.4) angajații beneficiază de tichetele de masa acordate conform prevederilor legale stabilindu-se în mod expres acest drept in cuantum de un tichet pentru fiecare zi lucrătoare din luna.
Textele nu cuprind nici o altă condiționare, nu impuneau negocieri ulterioare și nu făceau trimitere la alte prevederi legale sau contractuale.
După încheierea și ., contractul colectiv de muncă urmează a se executa, având putere de lege între părțile contractante (alin.4 al art.236 Codul Muncii). Executarea presupune aducerea la îndeplinire a clauzelor contractuale, respectarea drepturilor și obligațiilor asumate de cele două părți. Tichetele de masă însă nu pot fi acordate ulterior datei de 17.10.2011, dată la care a încetat contractul individual de muncă al reclamantei.
Cu privire la prima pentru Ziua Feroviarului din anul 2009, s-a constatat ca deși pentru anul 2009, nu exista un contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, în art. 71 pct.2 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006 – 2008 prelungit până în anul 2010 (prin actul adițional înregistrat sub nr. 370/20.06.2008 care modifică art.4) s-a stabilit că pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare.
Din prevederile art. 26 din același contract colectiv de muncă rezultă că Ziua Feroviarilor se sărbătorește în data de 23 aprilie a fiecărui an.
Acest drept nu era condiționat în nici un mod. Și în acest caz, susținerile recurentei cu privire la lipsa fondurilor necesare acordării sunt lipsite de relevanță pentru considerentele deja expuse.
Ca urmare, la data de 23.04.2009 era aplicabil acest contract colectiv de muncă.
În ceea ce privește acordarea acestui drept, s-a avut în vedere că nu sunt aplicabile prevederile din contractul colectiv de muncă încheiat pentru anii 2009 -2010 întrucât contractul a fost înregistrat, producând efecte, abia la data 04.06.2009 sub nr. 2572 la DMFPS București, după data la care se celebrează această sărbătoare și la care dreptul reclamanților era deja născut. Nu s-a depus la dosar un act adițional înregistrat sub nr._ din aceeași dată (04.06.2009) la care recurenta face referire, însă și cu privire la un astfel de act adițional concluzia este aceeași în sensul că nu produce efecte pentru perioada anterioară înregistrării când s-a născut dreptul pretins de reclamantă.
Astfel, potrivit art. 31(2) din Legea nr. 130/1996 (în vigoare și aplicabilă în perioada relevantă în cauză) modificările aduse contractului colectiv de muncă devin aplicabile de la data înregistrării sau de la o dată ulterioară convenită de părți.
Întrucât Ziua Feroviarilor se sărbătorește la 23 aprilie, pentru anul 2009 dreptul salariaților la această primă se născuse deja la data de la care a devenit aplicabil atât contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pentru anii 2009 – 2010 și, ca urmare, oricum nu putea fi negat cu efect retroactiv. De aceea nu mai este necesar nici a se analiza compatibilitatea acestor clauze cu contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități.
În consecință, reclamanta este îndreptățită la plata acestei prime.
Cu privire la și prima de Paști și C. din anul 2009, s-a constatat ca acest drept era reglementat prin art. 71 din Contractul Colectiv de Munca încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006 – 2008, cu valabilitatea prelungită prin actul adițional înregistrat sub nr. 370/20.06.2008, iar acest contract încheiat la nivel superior este obligatoriu și produce efecte pentru toți salariații din cadrul grupului de unități.
Întrucât sărbătoarea Paștelui s-a sărbătorit la 19 aprilie 2009, pentru acest an dreptul salariaților la această primă se născuse deja la data de la care a devenit aplicabil atât contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pentru anii 2009 – 2010.
Procesul - verbal din 25.05.2009 prin care se stabilea suspendarea acordării acestei prime în anul 2009 nu are efecte, fiind încheiat ulterior datei de 19.04.2009 și înregistrat ulterior, nefiind necesar a mai verifica ce efecte ar fi putut produce un astfel de act întrucât anterior datei înregistrării nu se pune problema producerii vreunui efect față de prevederile art. 31(2) din Legea nr. 130/1996 (în vigoare și aplicabilă în perioada relevantă în cauză).
Cu privire la Prima de C. pentru anul 2008, instanța a constatat că din statul de lichidare nr.65 din luna decemrbie 2008 rezultă că reclamntei i s-a plătit suma de 540 de lei cu titlu de primă, motiv pentru care cererea având ca obiect plata primei de C. aferentă anului 2008 a fost respinsă ca nefondată.
I. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta R. V., care a formulat critici în legătură cu soluționarea capatului de cerere privind anularea deciziei de concediere, reintegrarea în funcția detinuta anterior și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale de care a fost lipsita de la data concedierii.
Recurenta precizează că a desfășurat activitatea de informator călători în cadrul Centrului C. de Călători iar prin decizia de concediere contestată i s-a desfăcut contractul de muncă. Aceasta consideră că nu se încadrează în nici un criteriu de natură a-i fi desfăcut contractul individual de muncă, concedierea având la bază criterii subiective deoarece nu i s-a oferit nici măcar lista cu posturile vacante din unitate pentru ca aceasta să poată opta pentru un alt loc de muncă.
De asemenea, postul ocupat de aceasta nu a fost desființat în momentul formulării cererii fiind angajată altă persoană.
Concedierea nu se bazează pe o cauză reală și serioasă, acest post există și va exista mereu iar restrângerea activității nu poate conduce la ideea că munca de informator călători nu mai este necesară deoarece stația C. este prevăzută cu birou de informații.
Mai invocă recurenta și aspecte legate de lipsa procedurii prealabile anterioară concedierii și anume lipsa unor consultări cu sindicatul pentru a găsi metode de atenuare a consecințelor concedierii sau de evitare a concedierii colective.
Mai mult decât atât, nu s-a procedat la o evaluare a salariaților ce urmau să fie disponibilizați și nu s-au respectat criteriile pentru stabilirea ordinii de prioritate prevăzute în CCM.
Recurenta solicită pentru aceste motive, admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul anularii deciziei de concediere, reintegrarea în funcția deținută anterior și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale de care a fost lipsită de la data concedierii și până la reintegrare.
I. Recursul declarat de reclamantă este nefondat.
Reclamanta a ocupat postul de “ informator în cadrul Centrului comercial călători C.” până la data de 11.07.2011 când s-a dispus desfacerea contractului de muncă, urmare concedierii colective care a avut la baza “ programul de restructurare și redresare economică financiară a SNTFM – CFR Calatori SA nr. 1/137/17.01.2011”
Temeiul legal al deciziei de concediere îl reprezintă art.65 din Codul muncii care dispune: “Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintã încetarea contractului individual de muncã determinatã de desființarea locului de muncã ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fãrã legãturã cu persoana acestuia. Desființarea locului de muncã trebuie sã fie efectivã și sã aibã o cauzã realã și serioasã.”
În cazul de față nu poate fi vorba de o concediere a reclamantei din motive imputabile acesteia dar nici de o concediere pe criterii subiective, așa cum susține aceasta, ci de o concediere colectivă care a vizat mai mulți salariați și care a fost generată de reorganizarea activității angajatorului cu consecința suprimării mai multor posturi și chiar compartimente.
Judecătorul nu poate dispune în niciun fel asupra programului de reorganizare și restructurare a activității unei societății deoarece analiza pierderilor și a măsurilor ce se impun pentru eficientizarea activității reprezintă atributul exclusiv al acesteia, rolul instanței fiind acela de a verifica doar dacă măsurile luate de angajator sunt în limitele legii.
Din statul de funcții al pârâtei – valabil la 31.05.2011 rezultă că erau ocupate un număr de 12 posturi de informator călători iar în statul de funcții valabil la data de 15.06.2011 nu mai era decât un post de informator călători la Stația C., ceea ce înseamnă că s-au desființat 11 posturi de acest gen.
Prin urmare, desființarea locurilor de muncă este reală și serioasă și nu a avut nicio legătură cu persoana salariatului.
Chiar dacă activitatea de informare clienți nu a fost desființată aceasta nu înseamnă că sunt și în prezent angajate persoane pe aceste posturi în cadrul societății pârâte, activitatea putând fi prestată și de altă societate nu numai de către pârâtă.
În cazul de față, activitatea e informare a fost preluată de Compania Națională CFR SA, singurul post de acest fel, menținut în organigrama pârâtei fiind cel ocupat de salariata D. E. care reprezenta un caz social și menținerea acesteia în funcție s-a decis în urma consultărilor dintre sindicat și patronat ceea ce înseamnă că societatea a inițiat consultări cu sindicatul în legătură cu programul de restructurare și nu s-au putut adopta alte soluții favorabile menținerii tuturor posturilor.
Împrejurarea că și alți salariați - angajați pe alte posturi decât cel de informator clienți desfășurau din când în când astfel de activități nu face decât să confirme faptul că pârâta a rămas cu un număr mic de angajați care sunt dispuși să execute și o astfel de activitate când traficul de călători este mai mare.
Nu exista posibilitatea de departajare a salariaților printr-o evaluare profesională deoarece toate posturile din acest compartiment au fost desființate și așa cum am arătat mai sus, a fost păstrat numai unul ocupat de o persoană cu probleme medicale și care nu se putea nici pensiona.
În ceea ce privește nulitatea deciziei, invocată în raport de neprezentarea unei liste cu locurile de muncă vacante din societate, Curtea constată că pârâta a menționat în cuprinsul deciziei că nu sunt locuri de muncă disponibile astfel că nu era posibilă prezentarea unei asemenea liste.
Așadar,este legală și temeinică hotărârea instanței de fond prin care s-a respins capătul de cerere referitor la anularea deciziei de concediere, reintegrarea în funcție și plata drepturilor salariale de la data concedierii și până la reintegrare, urmând a fi menținută și de instanța de control judiciar.
II. Recurenta SNTFM Calatori SA a criticat sentința recurată din punct de vedere al capetelor de cerere admise.
Astfel, recurenta invocă excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește pretențiile privind primele de Paste și C./2009, prima de Ziua Feroviarului/2009, salariul suplimentar/_ și c/val. tichetelor de masă începând cu aprilie 2009 și până în prezent.
În susținerea acestei excepții recurenta arată că reclamanta s-a mai judecat pentru obținerea acestor drepturi în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr._/118/2010 în care s-a pronunțat o sentință irevocabilă.
Se invocă și excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru primele de Paste și C./2009, prima de Ziua feroviarului/2009 și c/val. tichetelor de masă aferente perioadei 01.04._11 potrivit art. 268 litera e) din Codul muncii .
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la plata salariului suplimentar/2010 se arată că acesta nu putea fi admis în condițiile în care prin actul adițional nr. 1708/21.04.2010 la CCM s-a modificat art. 32 în sensul ca aceste prevederi nu se aplică în anul 2010.
Mai mult decât atât și art.21 din CCM prevede ca fondul de cointeresare se constituie doar dacă societatea înregistrează profit, ceea ce nu este cazul deoarece societatea a înregistrat pierderi iar din bugetul de venituri și cheltuieli aferent perioadei 2008-2009 rezultă că în cazul societății recurente, câștigul mediu pe salariat a depășit fondul de salarii alocat.
Cât privește cererea de acordare a c/val tichetelor de masă, recurenta apreciază ca nici acest capăt de cerere nu poate fi admis având în vedere ca art. 81 din CCM trebuie coroborat cu art. 1 alin.2 din legea nr. 142/1998 în sensul că aceste tichete se acordau în limitele prevederilor bugetului de stat sau după caz a bugetelor locale iar recurenta nu a avut alocate fonduri pentru plata acestor drepturi.
Pentru aceste considerente, recurenta pârâtă solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a cererii reclamantei.
II. Recursul declarat de pârâta SNTFM-CFR calatori SA este întemeiat.
- Excepția prescripției dreptului la acțiune este nefondată având în vedere dispozițiile art. 283 lit. c din Codul muncii care dispun ca „Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.”
Cum în cauza de față este vorba de drepturi salariale neachitate de angajator și care au fost asumate prin CCM, termenul pentru exercitarea dreptului la acțiune este de 3 ani și nu de 6 luni așa cum pretinde recurenta.
- Excepția privind autoritatea de lucru judecat este întemeiată având în vedere că anterior formulării acestei cereri, reclamanta R. V. a solicitat alături de alți reclamanți obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând prima de Paste /2009, prima de C./2009, prima de Ziua Feroviarului/2009, salariul suplimentar aferent 2008-2009 și bonuri de masă pentru perioada aprilie 2009-decembrie 2009 aceasta cerere făcând obiectul dosarului civil nr._/118/2010 iar cererea a fost soluționată favorabil.
Cu toate că s-a declarat recurs împotriva acestei sentințe și prin decizia civilă nr. 187/11.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. s-a admis recursul societății pârâte, în ce o privește pe reclamanta R. V., soluția nu a fost schimbată astfel că în cauză, operează puterea de lucru judecat iar reclamanta nu mai poate solicita drepturi care au făcut obiectul unei alte judecăți.
Pentru aceste motive, va fi admisă excepția și va fi modificată sentința recurată în sensul că va respinge pentru autoritate de lucru judecat cererea privind aceste drepturi.
- În ceea ce privește salariul suplimentar aferent 2010 și tichetele de masă solicitate după data de 21.04.2010, acestea nu sunt datorate deoarece prin actul adițional nr. 1708/21.04.2010 s-a modificat art. 32 din CCM la nivel de unitate în sensul că aceste prevederi nu se aplică în anul 2010, ceea ce înseamnă că o astfel de cerere este lipsită de temei legal urmând a fi respinsă și de instanță.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 cod procedură civilă va fi admis recursul declarat de pârâtă și va fi modificata sentința recurată conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul reclamantei R. V., domiciliată în C., . nr.187, județul C., formulat împotriva sentinței civile nr. 5451/19.10.2012, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
Admite recursul pârâtei S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI – SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C. (fostă C. C. de Călători C.) cu sediul în C., ., . C. și S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI S.A. cu sediul în București, .. 38, sector 1, cu sediul procesual ales în C., ., ., județul C., formulat împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge pentru autoritate de lucru judecat cererea reclamantei privind plata primei de Paști, C. și Ziua Feroviarului aferente 2009, al 13-lea salariu aferent 2008 și 2009, tichete de masă aferente perioadei aprilie 2009 – decembrie 2009.
Respinge ca nefondată cererea reclamantei pentru plata salariului al 13-lea aferent 2010 și tichete de masă după 21.04.2010.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 29 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. A. M. B. R. A.
Grefier,
C. M.
Jud.fond I.D.F.
Tehnored.dec.jud. M.B.
13.05.2013/3 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 57/2013.... → |
|---|
