Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1098/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1098/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 13627/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1098/CM
Ședința publică din 19 Noiembrie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE M. B.
Judecător R. A.
Judecător J. Z.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentele reclamante C. DOINIȚA, H. I., M. N., P. E. R. și V. A., reprezentate de S. L. AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR C., cu sediul în C., . nr.13, județul C., împotriva sentinței civile nr. 2601/29.05.2013 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți GRĂDINIȚA PROGRAM NORMAL N. V., cu sediul în N. V., ., județul C., M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (fost M.E.C.T.S.) cu sediul în București, ..28-30, sector 1 și I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C., cu sediul în C., .. 11, județul C., având ca obiect drepturi bănești (conform Legii nr. 315/2006).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentele reclamante reprezentante de Sindicat dl. consilier juridic A. E., lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită conform art. 87 și urm. cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință învederează instanței că intimatul pârât I. Școlar Județean C. a depus la dosar întâmpinare, din care trei exemplare au fost comunicate și celorlalte părți.
După referatul grefierului de ședință:
Întrebat fiind de instanță, cu privire la situația cererilor formulate de către reclamanți, reprezentantul recurentelor reclamante susține că la instanța de fond s-au solicitat relații de la unitatea școlară, iar prin răspunsul depus s-a precizat perioada pentru care s-a solicitat acordarea ajutorului financiar prevăzut de Legea nr.315/2006, precum și situația plății acestor drepturi.
Totodată precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau înscrisuri noi de depus, apreciind cauza în stare de judecată.
Având cuvântul reprezentantul sindicatului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului de față.
CURTEA :
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamanții C. Doinița, H. I., M. N., P. E. R. și V. A. prin S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C., au chemat în judecată pe pârâții Grădinița P.N. N. V., M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și I. Școlar Județean C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige unitatea de învățământ pârâtă la calcularea și la plata către reclamanți a diferenței dintre echivalentul în lei al sumei de 100 euro și suma de 130 lei, precum și a echivalentului în lei al sumei de 100 euro, reprezentând ajutor financiar pentru stimularea achiziționării de cărți sau programe, aferent anilor 2009 și 2010, sume calculate la cursul de schimb valutar comunicat de BNR și actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, corespunzător perioadei lucrate în unitatea școlară de fiecare reclamant.
S-a solicitat, de asemenea, obligarea pârâtului M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aloce Inspectoratului Școlar Județean C. sumele anterior menționate, precum și obligarea pârâtului I. Școlar Județean C. să aloce aceste sume către unitatea de învățământ.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin art. 1 și 6 din Legea 315/2006, s-a prevăzut acordarea unui ajutor financiar către cadrele didactice titulare și/sau suplinitoare din învățământul preuniversitar de stat, în vederea achiziționării de cărți sau programe educaționale.Acest ajutor financiar se prevedea a fi acordat anual, la cererea cadrelor didactice, având un cuantum echivalent cu valoarea în lei a 100 euro.
Au mai precizat reclamanții că procedura de alocare a sumelor de bani și de acordare a ajutorului a fost detaliată prin Normele metodologice de aplicare a Legii 315/2006, aprobate prin HG 453/2007.
Cu privire la ajutorul financiar aferent anului 2009, reclamanții au învederat că au formulat cerere până la data de 01 noiembrie 2008, dar abia în luna decembrie 2009 s-a realizat o plată parțială, în cuantum de 130 lei pentru fiecare cadru didactic, față de cei 100 euro cuveniți.În ceea ce privește însă anul 2010, pârâții nu au mai executat obligația de plată nici măcar parțial, deși cererile au fost formulate până la data de 1 noiembrie 2009.
În dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri:adeverința nr. 496 din 15.11.2012 emisă de unitatea școlară pârâtă și copia statului de plată.
În apărare, pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Pe această cale, pârâtul a susținut că în reglementarea Legii 315/2006, ajutorul financiar acordat cadrelor didactice nu este unul total dezinteresat, ci în sarcina beneficiarilor se instituie obligația de a achiziționa cărți sau programe educaționale pe suport electronic, pentru un salt calitativ al activității didactice. Astfel, plata se face de unitățile de învățământ pe bază de documente justificative, sau în avans, într-o singură tranșă, cu justificarea ulterioară a sumelor primite, în condițiile legii.
A menționat pârâtul că reclamanții nu au dovedit efectuarea de cheltuieli personale pentru achiziționarea de material didactic, deși modalitatea regulă instituită de lege este decontarea sumelor cheltuite, deci achitarea ulterioară. În plus, în conformitate cu prevederile art. 61 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, execuția bugetară se încheie la 31 decembrie a fiecărui an, iar orice venit neîncasat și orice cheltuială angajată, lichidată și ordonanțată, neplătită la data de 31 decembrie, se va încasa sau se va plăti în contul bugetar pe anul următor.
A concluzionat pârâtul în sensul că sumele bugetare prevăzute cu titlu de ajutor financiar la nivelul anilor 2009 și 2010 au fost anulate de drept în baza legii, întrucât creditele bugetare nu au fost utilizate până la închiderea anului.
Pârâtul I. Școlar Județean C. a formulat de asemenea întâmpinare prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, apreciind că față de momentul înregistrării acțiunii pe rolul instanței-21.11.2012, a fost depășit termenul general de prescripție de 3 ani, calculat de la data nașterii dreptului la acțiune, respectiv 01.11.2008, pentru pretențiile aferente anului 2009 și 01.11.2009, pentru ajutorul financiar aferent anului 2010.
Pe fondul cauzei, pârâtul a susținut că reclamanții nu au făcut dovada cererilor formulate pentru alocarea sumelor de bani necesare plății ajutorului financiar.Totodată, ajutorul financiar aferent anului 2010 a fost sistat ca urmare a abrogării Legii 315/2006 prin art. 15 alin.1 lit. k din Legea 118/2010, astfel că reclamanții nu ar putea beneficia decât de partea din ajutor aferentă perioadei în care legea a fost în vigoare.
Prin adresa emisă la data de 10.05.2013, unitatea școlară pârâtă a precizat că reclamanții au formulat cereri doar pentru acordarea ajutorului financiar aferent anului 2009.
Prin sentința civilă nr. 2601/29.05.2013, Tribunalul C. a respins exceptia prescrierii dreptului material la acțiune. S-a respins acțiunea formulată de reclamanții C. Doinița, H. I., M. N., P. E. R. Și V. A. prin S. L. AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR C. în contradictoriu cu pârâții GRĂDINIȚA P.N. N. V., M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI și I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C., ca nefondata .
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
În temeiul art. 137 C.proc.civ., instanța a analizat cu prioritate excepția prescrierii dreptului la acțiune, cu privire la care reține următoarele:
Prin plata parțială a ajutorului financiar, efectuată de pârâți în luna decembrie 2009, a operat o recunoaștere a datoriei și prin urmare, o întrerupere a termenului de prescripție.De la acest moment, a început să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani, termen nu era împlinit la data înregistrării acțiunii pe rolul instanței-21.11.2012.
Cu privire la ajutorul financiar aferent anului 2010, instanța reține că dreptul la acțiune al reclamanților nu s-a născut la data de 01.11.2009, dată la care aveau obligația de o formula cererea de acordare a ajutorului financiar, ci la data de 31.01.2010, când devenea scadentă obligația de plată a pârâților.
Pentru aceste motive, excepția prescrierii dreptului la acțiune a fost respinsă ca nefondată.
Pe fond:
Reclamanții sunt angajații unității școlare pârâte în funcția de cadru didactic, iar prin cererea de față solicită obligarea angajatorului la plata drepturilor bănești cuvenite cu titlu de ajutor financiar aferent anilor 2009 și 2010, potrivit Legii 315/2007, în vigoare la data nașterii acestui drept.
Potrivit art. 1 din actul normativ menționat, se acordă un ajutor financiar cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice.
Prin art. 2 se prevede în mod expres cuantumul acestui ajutor, ca fiind echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății, precum și împrejurarea că suma se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice.
Procedura de acordare a sumelor de bani destinate achiziționării de material a fost reglementată prin Normele metodologice de aplicare a Legii 315/2006, aprobate prin HG 453/2007.Astfel, art. 3 din Norme impune cerința expresă a formulării unei cereri din partea beneficiarului, cerere ce trebuie înregistrată până la data de 1 noiembrie, pentru anul următor, la unitatea de învățământ la care beneficiarul exercită funcția de bază.
Din adresa emisă de unitatea școlară pârâtă și depusă la fila 39 din dosar, rezultă că reclamanții nu au formulat cerere pentru ajutorul financiar plătibil în anul 2010, nefiind deci îndeplinită condiția premisă impusă de lege pentru plata sumei de 100 euro.În consecință, pentru pretențiile formulate de reclamanți vizând plata ajutorului financiar aferent anului 2010, nu se impune analiza condițiilor de fond în care pârâții puteau efectua plata, din moment ce nu a fost îndeplinită condiția de formă impusă de lege, aceea a formulării unei cereri care să vizeze acordarea celor 100 euro.
În ce privește restul pretențiilor, referitor la modalitatea și condițiile de efectuare a plății, sunt aplicabile dispozițiile art. 5 alin.6 din același act normativ, conform cărora plata ajutorului financiar se face de către unitățile de învățământ, integral, pe baza documentelor justificative, sau în avans, într-o singură tranșă, cu încadrare în cuantumul stabilit la art. 1 alin. (2).
Prin cererea de față, reclamanții au invocat cea din urmă modalitate de plată reglementată de textul de lege anterior citat, prevalându-se doar de existența cererilor scrise depuse la unitatea școlară, fără a face dovada efectuării unor cheltuieli pentru achiziționarea de material didactic, într-un cuantum care să depășească suma de 130 lei, achitată de pârâți în decembrie 2009.
Cu privire la natura juridică a acestui ajutor financiar, din chiar reglementarea Legii 315/2007, instanța reține că acesta nu poate fi inclus în categoria drepturilor salariale garantate la plata prin simpla existență a raportului de muncă, astfel că nu se poate vorbi despre nașterea dreptului la încasarea respectivelor sume de bani în patrimoniul oricărui angajat în funcția de cadru didactic. Dimpotrivă, fiind vorba despre o formă de sprijin a învățământului preuniversitar din partea statului și deci despre angajarea unor cheltuieli bugetare în acest sens, legea a stabilit o destinație expresă și limitativă a plăților efectuate, suma de 100 euro putând fi acordată numai în scopul achiziționării de material didactic. Acesta este și motivul pentru care, indiferent dacă plata este efectuată ca decont sau ca avans spre decontare, obligația beneficiarului ajutorului financiar este aceea de a prezenta documentele justificative, conform reglementărilor financiar-contabile în vigoare, art. 5 alin.7 din Normele metodologice fiind lipsit de echivoc în acest sens.
În ce privește plata în avans, în mod generic aceasta este destinată acoperirii unei cheltuieli viitoare, a cărei efectuare trebuie probată, pentru a justifica ieșirea din patrimoniul debitorului a respectivei sume de bani ca fiind efectiv datorată. Pe de altă parte, nu se poate vorbi despre dreptul angajatului la încasarea unui avans, întrucât acesta nu este titularul unei creanțe certe și exigibile care să dea naștere obligației corelative a unității angajatoare la plata unei sume de bani cu acest titlu.
În realitate, avansul spre decontare se circumscrie unei cheltuieli asumate de către angajator, în condițiile stabilite de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil, iar sumele astfel achitate sunt supuse restituirii în cazul în care salariatul nu justifică folosirea banilor cu respectarea destinației impuse de angajator. Dreptul salariatului nu are ca obiect încasarea unei sume de bani, ci decontarea unui anumit serviciu prestat în folosul angajatorului și pe care acesta s-a obligat să îl suporte din patrimoniul său.
Prin urmare, obligarea angajatorului la efectuarea plății în avans, echivalează cu impunerea efectuării unei cheltuieli pentru o activitate care încă nu a fost prestată de salariat.
În cazul de față, reclamanții pretind acordarea diferențelor neplătite pentru anul 2009 cu titlu de avans-deși această modalitate de plată nu a fost indicată în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
În acest context, o primă observație ce se impune privește momentul nașterii dreptului reclamanților și implicațiile financiar-contabile ale unei eventuale obligații de plată stabilite în mod retroactiv în sarcina unității angajatoare. Astfel, fiind vorba despre drepturi aferente anului 2009, în sens de an bugetar, a cărui execuție bugetară s-a încheiat la data de 31 decembrie 2009, nu mai este posibilă stabilirea unei obligații de plată a unor sume de bani cu titlu de avans, pe seama conturilor bugetare aferente respectivelor perioade.
Pe de altă parte, în condițiile în care acțiunea de față nu a fost formulată în cursul anului bugetar respectiv, pentru a justifica într-adevăr obligația de plată a avansului prin prisma necesității de achiziționare a materialului didactic în chiar perioada 2009, în mod evident la momentul 21.11.2012-când acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței, reclamanții nu mai pot invoca un interes actual al achiziționării de material didactic pentru o perioadă anterioară.
Cu alte cuvinte, fiind vorba despre un ajutor financiar destinat stimulării activității didactice în intervalul 2009-2010, odată finalizată această activitate, reclamanții nu mai pot pretinde acordarea sumelor de bani prevăzute de Legea 315/2007 cu titlu de avans, întrucât cheltuielile aferente acestei activități ar fi trebuit la rândul lor să fie efectuate în aceeași perioadă de referință. Prin urmare, la nivelul anului 2012, reclamanții sunt ținuți a face dovada angajării unor cheltuieli personale pentru achiziționarea de cărți sau programe educaționale, în perioada de referință din acțiune.
Or, reclamanții nu au prezentat unității de învățământ și nici instanței de judecată, înscrisuri pe baza cărora să dovedească efectuarea unor cheltuieli în scopul achiziționării de material didactic, astfel încât să justifice beneficiul încasării unor sume de bani a căror destinație este prevăzută expres și limitativ prin lege.
În acest sens, trebuie subliniat că stabilirea obligației de plată în sarcina pârâților, în modalitatea solicitată de reclamanți prin acțiune, face imposibilă verificarea ulterioară a destinației cheltuielilor bugetare, din moment ce indicarea doar a naturii juridice a dreptului acordat-aceea de ajutor financiar, nu implică în concret și obligația beneficiarilor de a prezenta documente justificative ale sumelor primite cu acest titlu. Crearea unei jurisprudențe în sensul solicitat de reclamanți, ar reprezenta nu doar o schimbare a modalității de plată, ci și a destinației sumelor acordate de stat, reglementată în mod expres de Legea 315/2007.
Pentru motivele expuse, instanța a apreciat că pentru anii 2009 și 2010 nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru acordarea către reclamanți a ajutorului financiar în cuantum de 100 euro, astfel că acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul reclamant S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C., în numele membrilor de sindicat: C. Doinița, H. I., M. N., P. E. R. și V. A., criticând-o pentru următoarele motive:
Prin acțiunea formulată reclamantele au solicitat ca pârâții să fie obligați să aloce fondurile necesare și să plătească ajutorul financiar pentru stimularea achiziționării de cărți sau programe educaționale pentru anii 2009 și 2010, în conformitate cu Legea nr. 315/2006.
Având în vedere că pentru anul 2009 a fost efectuată o plată parțială în cuantum de 130 lei, reclamantele au solicitat obligarea pârâților la plata diferenței dintre suma de 100 de euro și suma de 130 de lei.
Pentru anul 2010 reclamantele au solicitat obligarea pârâților la plata integrală a ajutorului financiar pentru stimularea achiziționării de cărți sau programe educaționale, respectiv echivalentul în lei a 100 de euro.
Instanța a respins acțiunea ca nefondată.
Hotărârea cuprinde motive contradictorii și este lipsită de temei legal, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Pentru a motiva soluția, în esență, instanța a reținut că, pentru ca ajutorul de 100 de euro să devină debit, este necesară dovedirea anticipată, cu înscrisuri, a efectuării cheltuielilor pentru scopul prevăzut, iar posibilitatea acordării sumei în avans, cu justificarea ulterioară a acesteia, ar constitui situația de excepție.
Articolul 5 (6) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 (aprobate prin H.G. nr.453/2007) prevede: Plata ajutorului financiar se face de către unitățile de învățământ pe baza documentelor justificative sau în avans, într-o singură tranșă, cu încadrare în cuantumul stabilit la art. 1 (2). Justificarea sumelor primite ca avans, se realizează în condițiile legii, în termen de 15 zile calendaristice.
Din interpretarea gramaticală a textului de lege nu rezultă că regula pentru ca ajutorul să devină debit este aceea a dovedirii anticipate a efectuării cheltuielilor.
Mai mult, și Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice stabilește posibilitatea plății în avans a unor sume de bani. Astfel, în articolul 52 alineatul 7 se face referire tocmai la o situație similară speței de față. Guvernul poate stabili prin hotărâre, la propunerea ministrului finanțelor publice, acțiunile și categoriile de cheltuieli pentru care se pot efectua plăți în avans de până la 30% din fondurile publice, criteriile, procedurile și limitele care se vor folosi în acest scop.
Or, art. 5 (6) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 îndeplinește condițiile menționate, prin acest text reglementându-se o astfel de plată în avans, prin hotărâre de guvern (normele metodologice fiind aprobate prin H.G. nr. 453/2007). Prin același articol și alineat – art. 5 (6) teza finală – este menționată expres atât procedura de plată a sumei în avans, cât și intervalul de timp în care urmează a fi justificată suma astfel plătită.
Pe de altă parte, instanța de fond afirmă că în condițiile în care acțiunea de față nu a fost formulată în cursul anilor bugetari respectivi (2009 și 2010), pentru a justifica într-adevăr obligația de plată a avansului prin prisma necesității de achiziționare a materialului didactic în chiar perioada 2009–2010, în mod evident la momentul 20.11.2012 – când acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței, reclamantele nu mai pot invoca un interes actual al achiziționării de material didactic pentru o perioadă anterioară.
Acțiunea de față vizează plata unor drepturi bănești neacordate. Raportat la dispozițiile art. 268 din Codul muncii, republicat și cele ale art. 211 din Legea nr. 62/2011, republicată, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
În mod clar, acțiunea reclamantelor este promovată înlăuntrul termenului de prescripție și, oricum, înțeleg că instanța nu a pus niciun moment în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune, ci faptul că nu au justifica un interes actual.
După cum rezultă chiar din titlul său, Legea nr. 315/2006 a urmărit stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar. Îmbunătățirea calității activității didactice presupune, printre altele, formarea continuă a cadrelor didactice. Legea nr. 1/2011 a educației naționale cuprinde, în art. 236–246, o amplă descriere a noțiunilor de formare inițială și formare continuă.
În speță, reclamantele au făcut dovada depunerii cererilor pentru acordarea ajutorului financiar de 100 de euro, atât pentru anul 2009, cât și pentru anul 2010. Mai mult, decât atât, în decembrie 2009, în baza cererilor depuse până la 01.11.2008, a fost acordată o plată parțială în cuantum de 130 de lei.
Există, așadar, un interes legitim, personal, născut și, mai ales, actual al cadrelor didactice reclamante în solicitarea de recuperare a acestui drept, folosul practic urmărit fiind acela al achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, nu doar pentru activitatea didactică desfășurată într-o perioadă anterioară, așa cum în mod eronat susține instanța de fond, ci pornind de la necesitatea formării continue a îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar.
Este de natura evidenței că, în condițiile în care acțiunea se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 315/2006 (această mențiune fiind cuprinsă în mod expres în toate capetele de cerere), au avut în vedere exact procedura instituită de această lege și de normele metodologice cu privire la plata ajutorului, care, în oricare dintre situații, inclusiv cea a plății în avans, implică depunerea unor documente justificative de către reclamante.
După cum au arătat, conform art. 2 din lege, acest ajutor financiar se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice. Acest drept al cadrelor didactice menționate era însoțit de obligația corelativă, instituită imperativ de lege, de a se asigura fondurile necesare plății. Deci, condiția necesară și suficientă pentru nașterea acestui drept era ceea a solicitării formulate în termenul legal și, evident că, odată efectuată plata în avans, există obligația depunerii unor documente justificative în termenul de 15 zile calendaristice.
În situația în care beneficiarul plății nu-și respectă obligația legală de a depune documentele justificative, angajatorul are la dispoziție posibilitatea declanșării procedurilor privind răspunderea patrimonială, așa cum aceasta este stabilită de dispozițiile Codului muncii.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, curtea a admis recursul ca fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 315/2006: „se acordă un ajutor financiar cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic necesare îmbunătățirii calității activității didactice”.
- Articolul 2: „Ajutorul financiar prevăzut la art. 1 se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice și reprezintă echivalentul în lei a 100 euro calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății”.
Articolul 4: „Sumele necesare acordării ajutorului financiar se asigură de la bugetul de stat prin M. Educației și Cercetării”.
Prin art. 5 din H.G. nr. 453/2007 se prevede: alin. (1): „Unitățile școlare vor solicita lunar până la data de 10 a fiecărei luni, la inspectoratul școlar, sumele necesare pentru plata ajutorului financiar aferent lunii următoare”.
- alin. (2): „Inspectoratele școlare județene/al municipiului București vor solicita lunar, până la data de 20 a fiecărei luni, la M. Educației, Cercetării și Tineretului – Direcția Generală buget-finanțe, patrimoniu și investiții, necesarul de deschideri de credite bugetare pentru luna următoare.
- alin. (4): „Direcția Generală buget-finanțe, patrimoniu și investiții din cadrul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului va aloca lunar către inspectoratele școlare/al municipiului București, sumele solicitate, în limita creditelor bugetare deschise”.
- alin. (5): Inspectoratele școlare județene/al municipiului București vor aloca către unitățile școlare sumele necesare efectuării plății ajutoarelor într-un cont de disponibil deschis în afara bugetului local”.
- alin. (6): „Plata ajutorului financiar se face de către unitățile de învățământ, integral, pe baza documentelor justificative sau în avans, într-o singură tranșă cu încadrarea în cuantumul stabilit la art. 1 alin. (2) (100 euro). Plata se face în lei, la cursul de schimb din data efectuării plății. Justificarea sumelor primite ca avans se realizează în condițiile legii, în termen de 15 zile calendaristice”.
Deși prin art. 2 din Legea nr. 315/2006 s-a reglementat dreptul cadrelor didactice la plata ajutorului financiar în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, pârâții au achitat reclamanților acest ajutor, parțial pe anul 2009, iar pentru anul 2010 nu l-au achitat deloc.
Din adresa înaintată de unitatea școlară (fila 33 dosar fond) rezultă că reclamanții au formulat cereri pentru plata ajutorului financiar în vederea achiziționării de cărți pentru anul 2010, iar pentru anul 2009, odată ce pârâții au achitat deja parțial ajutorul financiar (respectiv suma de 130 lei) se presupune că reclamanții aveau cereri formulate pentru plata acestui ajutor.
De asemenea, nu poate fi reținută susținerea că plata acestor sume este condiționată de existența unor documente justificative, care să facă dovada achiziționării de cărți de către cadrele didactice, întrucât prin normele de aplicare a legii este reglementată și posibilitatea plății în avans a acestor sume (art. 5 alin. (6) din H.G. nr. 453/2007).
După cum rezultă chiar din titlul său, Legea nr. 315/2006 a urmărit stimularea achiziționării de cărți sau programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar. Îmbunătățirea calității activității didactice presupune, printre altele, formarea continuă a cadrelor didactice.
În situația în care beneficiarul plății nu-și respectă obligația legală de a depune documentele justificative, angajatorul are la dispoziție posibilitatea declanșării procedurilor privind răspunderea patrimonială, așa cum aceasta este stabilită prin dispozițiile Codului muncii.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 alin. (3) Cod procedură civilă, curtea a admis recursul formulat și a modificat în parte sentința recurată conform celor dispuse prin dispozitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul civil formulat de recurentele reclamante C. DOINIȚA, H. I., M. N., P. E. R. și V. A., reprezentate de S. L. AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR C., cu sediul în C., . nr.13, județul C., împotriva sentinței civile nr. 2601/29.05.2013 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți GRĂDINIȚA PROGRAM NORMAL N. V., cu sediul în N. V., ., județul C., M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (fost M.E.C.T.S.) cu sediul în București, ..28-30, sector 1 și I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C., cu sediul în C., .. 11, județul C..
Modifică în parte sentința recurată în sensul că admite acțiunea.
Obligă unitatea școlară către reclamanți la plata diferențelor dintre suma de 130 lei și contravaloarea a 100 euro reprezentând ajutor financiar 2009 și contravaloarea a 100 de euro ajutor financiar 2010 actualizate cu indicele de inflație la momentul plății.
Obligă pârâții I.S.J. C. și M.E.C.T.S. București la alocarea sumelor necesare plății.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 noiembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. B. R. A. J. Z.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: A.C.
Red.dec.jud.J.Z./12.12.2013
Tehnored.gref.RD/3ex/13.12.2013
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
