Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 596/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 596/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 02-07-2013 în dosarul nr. 280/36/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 596/CM
Ședința publică din 02 Iulie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurării sociale:
PREȘEDINTE R. A.
Judecător M. A.
Judecător J. Z.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul C. C., domiciliat în Tulcea, ., ., apt.8, județul Tulcea – împotriva deciziei civile nr.887/CM din 17.12.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata .., cu sediul în C., ., ., apt.2, județul C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat B. D. pentru intimata .., în baza împuternicirii avocațiale nr._(607) din 01.07.2013 pe care o depune la dosarul cauzei, lipsind contestatorul C. C..
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art.87 și următoarele Cod proc. civilă.
În referatul oral asupra cauzei, grefierul de ședință arată că, cererea de contestație în anulare este motivată și nesemnată, contestatorul fiind citat cu mențiunea de a se prezenta în instanță în vederea semnării cererii; de asemenea depus și un memoriu în care reiterează motivele contestației, acesta fiind semnat; totodată, prin fax, contestatorul a comunicat instanței o cerere prin care solicită suspendarea soluționării prezentei cauze în temeiul art. 244 pct.1 Cod proc. civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța constată că cererea de contestație în anulare nu este semnată, contestatorul fiind citat cu mențiunea de a se prezenta în instanță pentru a complini această lipsă, dar acesta a depus un memoriu în care a reluat motivele contestației în anulare, fiind semnat, împrejurare față de care se apreciază că este complinită lipsa semnăturii contestatorului de pe contestația în anulare.
Totodată aduce la cunoștința apărătorului intimatei pârâte că la dosar s-a depus o cerere de suspendare în care contestatorul a arătat că printr-o acțiune distinctă a contestat înscrisuri, respectiv contracte de muncă, pe care s-a bazat soluția în dosarul de fond.
Avocat B. D. pentru intimata pârâtă .., având cuvântul, solicită respingerea cererii de suspendare întrucât consideră că nu există nici un dosar pe rol care să aibă legătură cu soluționarea prezentei cauze. Precizează că toate dosarele promovate de contestator sunt soluționate irevocabil în recurs, ca și cel ce face obiectul contestației.
Instanța, constatând că, la prima apelare a cauzei nu s-a prezentat contestatorul, apreciază că se impune lăsarea cauzei la a doua strigare, după epuizarea listei de amânări fără discuție, pentru a da posibilitatea contestatorului să se prezinte în sala de judecată, având în vedere că pricina comportă discuții.
La a doua apelare a cauzei se prezintă avocat B. D. pentru intimata .., în baza împuternicirii avocațiale nr._(607) din 01.07.2013 depusă la dosar, lipsind contestatorul C. C..
Instanța acordă cuvântul intimatei asupra cererii de suspendare a cauzei formulată de contestator în temeiul art. 244 pct.1 Cod proc.civilă.
Avocat B. D. pentru intimata pârâtă .., având cuvântul, arată că și-a exprimat punctul de vedere asupra suspendării la prima apelare a cauzei, considerând că nu există niciun dosar pe rol care să aibă legătură cu soluționarea prezentei cauze.
Instanța analizând cererea de suspendare formulată de contestatorul C. C., constată că nu se indică nici un număr de dosar pentru a se putea verifica legătura dintre soluția pronunțată în acel dosar și prezenta cauză, nu se face dovada înregistrării unei cereri și a conținutului acesteia pentru a se putea analiza într-adevăr dacă depinde soluția din acest dosar de soluția dintr-un alt dosar, așa încât constatând că nu este neîntemeiată se va respinge cererea de suspendare.
Întrebată fiind, intimata .. prin apărătorul său susține că nu mai are alte cereri de formulat sau înscrisuri noi de depus, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța luând act de susținerile părții prezente, declară dezbaterile încheiate, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Având cuvântul, intimata .. prin apărătorul său solicită respingerea contestației în anulare, arătând că de fapt ne aflăm în fața unei noi cererii de rejudecare a cauzei. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de contestație în anulare.
CURTEA
Curtea cu privire la contestația în anulare de față;
C. C. a formulat contestație în anulare la 22.03.2013 împotriva deciziei civile nr. 887/CM din 17.12.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul civil nr._ .
În fapt,
Reclamantul C. C. a chemat în judecată S.C. „T.” S.R.L. C. pentru ca prin hotărârea judecătorească să fie obligată la plata orelor suplimentare și a sporurilor aferente zilelor de sâmbătă și duminică precum și a celor de sărbători legale lucrate în perioada 10 septembrie 2007- 1 februarie 2008; la plata daunelor morale în cuantum de 20.000 lei și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 4799/22.11.2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea a fost admisa în parte acțiunea formulată de reclamantul C. C..
A fost obligată pârâta ., să plătească reclamantului suma de 222 lei reprezentând diferențe salariale nete corespunzătoare zilelor de sâmbătă și duminică lucrate în perioadele 15-16 septembrie 2007, 22-23 septembrie 2007, 29-30 septembrie 2007, 6-7 octombrie 2007, 13-14 octombrie 2007, 20-21 octombrie 2007, 3-4 noiembrie 2007.
S-au respins celelalte capete de cerere, ca nefondate și a fost obligata pârâta să plătească reclamantului suma de 550 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Reclamantul a fost salariatul societății pârâte, încheind cu S.C. „T.” S.R.L. două contracte de muncă: nr. 238/10.09.2007 și 326/1.04.2008.
Analizând raporturile de muncă dintre părți numai prin prisma primului contract de muncă, în condițiile în care reclamantul a solicitat drepturi salariale aferente perioadei 10 septembrie 200 – 1 februarie 2008, instanța a constatat ca acest contract nu a fost semnat de reclamant, însă existența raporturilor e muncă este necontestată de părți.
Contractul de muncă nr. 238/10.09.2007 a fost înregistrat la ITM C. sub nr._/11.09.2007 și în cuprinsul contractului se menționează că reclamantul a fost angajat ca și conducător ambarcațiune de la data de 10 septembrie 2007, cu un salariu de 220 lei lunar, durata de muncă fiind de 4 ore pe zi și 20 de ore pe săptămână. Aceste prevederi contractuale au fost valabile până la 17 octombrie 2007. Începând cu 18 octombrie 2007 prin actul adițional nr. 267 prevederile contractului inițial au fost modificate sub aspectul salariului și al duratei muncii, salariul fiind mărit la 440 lei lunar, iar timpul de lucru a fost stabilit la 40 de ore pe săptămână.
Pentru stabilirea cuantumului drepturilor salariale pretinse de reclamant, a fost încuviințată efectuarea unei expertize contabile.
Analizând înscrisurile depuse de părți, expertul contabil a stabilit că în perioada 15-16 septembrie, 22-23 septembrie, 29-30 septembrie, 6-7 octombrie, 13-14 octombrie, 20-21 octombrie și 3-4 noiembrie 2007, reclamantul a lucrat în zilele de sâmbătă și duminică, unitatea angajatoare datorează reclamantului diferențe salariale nete în sumă de 222 lei.
Din cuprinsul raportului de expertiză contabilă rezultă că reclamantul este îndreptățit să primească numai aceste diferențe salariale pentru zilele de sâmbătă și duminică, lucrate în perioadele precizate.
Reclamantul nu a dovedit prin niciun mijloc de probă că ar fi lucrat în zile de sărbători legale sau că ar fi făcut ore suplimentare.
În aceste condiții, acțiunea a fost admisă în parte și a fost obligata pârâta să-i plătească reclamantului suma de 222 lei reprezentând diferențe salariale nete.
Au fost respinse ca nefondate celelalte capete de cerere, inclusiv obligarea pârâtei la plata sumei de 20.000 lei daune morale, întrucât reclamantul nu a demonstrat existența unui prejudiciu moral care să justifice acordarea daunelor morale. În condițiile în care reclamantul a lucrat o perioadă relativ scurtă în beneficiul pârâtei, argumentul referitor la stabilirea unor pensii mai mari nu poate fi reținut. Nici susținerea referitoare la cheltuielile de judecată nu subzistă, acestea putând fi recuperate în cazul admiterii acțiunilor formulate de reclamant. Relativ la afectarea stării de sănătate, nu există dovezi în acest sens.
Ca urmare a admiterii în parte a acțiunii, pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant în sumă de 550 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. C. care a formulat următoarele critici:
Încă din data de 08.09.2010 s-a dispus prin încheiere, fila 51 dosar, obligarea societății pârâte să depună o . înscrisuri printre care și jurnalul de bord al remorcherului, înscris elocvent deoarece din cuprinsul său se pot identifica timpii de navigație realizați în cursele efectuate de reclamant în calitate de căpitan al remorcherului Serano.
Societatea pârâtă nu s-a conformat iar instanța nu a luat măsurile legale în acest sens.
La termenul din data de 03.11.2010, a solicitat încuviințarea probei testimoniale pentru a dovedi cuantumul salariului lunar real pe care l-a încasat, timpul de lucru, solicitând prorogarea efectuării expertizei contabile după audierea martorilor solicitați.
Instanța a respins proba cu martori ca neutilă soluționării cauzei în contextul în care societatea pârâtă a depus la dosarul cauzei un contract individual de muncă, înregistrat la I.T.M. însă nesemnat de reclamant.
În dovedirea faptului că reclamantul a avut un salariu lunar de 1200 lei a depus declarații de martor, luate într-un dosar penal, declarații care atestă cele precizate de acesta. La filele 278-289 se află declarațiile martorilor Popaene T., Dunaev C. și Dunaev I..
Surprinzător, instanța de fond deși reține faptul că societatea pârâtă a depus la dosar un contract de muncă nesemnat de reclamant a dispus efectuarea expertizei contabile în baza acestui contract, motivând că existența raporturilor de muncă este necontestată de părți.
Evident că au existat raporturi de muncă între părți în speța de față însă nu acest lucru l-a solicitat și reclamantul instanței de judecată.
Instanța de fond trebuia să stabilească prin orice mijloace de probă, inclusiv prin depoziții de martori, condițiile în care s-au desfășurat raporturile de muncă dintre părți, referitoare la timpii de muncă și drepturile salariale cuvenite.
Deși a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză și a solicitat și efectuarea unei contraexpertize, instanța de judecată a respins orice probatoriu care ar fi dus la lămurirea corectă a cauzei și pronunțarea unei hotărâri legale.
Consideră recurentul reclamant că instanța de fond a respins în mod nelegal solicitarea sa de a obliga societatea pârâtă la plata a 20.000 lei – daune morale.
Recurentul reclamant consideră că societatea pârâtă trebuia să fie obligată să-i plătească această sumă având în vedere cele solicitate prin cererea de chemare în judecată. Societatea pârâtă prin modul cum a acționat, obligându-l să se adreseze instanțelor de judecată pentru recuperarea drepturilor sale, nesocotind dispozițiile legale în vigoare, depunând la dosar acte nesemnate de acesta, i-a adus un prejudiciu moral real. Toată această situație i-a afectat starea de sănătate, fiind supus unui stres continuu, aflându-se în permanență sub imperiul emoțional negativ.
Prin decizia civilă nr. 887/CM din data de 17 decembrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._, Curtea de Apel C. a respins recursul reclamantului C. C., ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut următoarele:
Reclamantul a arătat că a fost angajat în funcția de căpitan remorcher la S.C. „T.” S.R.L. la punctul de lucru din municipiul Tulcea, conform contractului individual de muncă nr. 238/10 septembrie 2007 dar pe parcursul derulării contractului nu a primit zile libere plătite pentru orele suplimentare și nici pentru orele prestate în zilele de sâmbătă și duminică sau în sărbătorile legale pentru întreaga perioadă cuprinsă între 10 septembrie 2007- 1 februarie 2008 și nici nu a beneficiat de vreun spor legal de salariu de bază.
A precizat ca, a prestat muncă atât în zilele de odihnă precum și în zilele de sărbătoare legală, datorită specificului serviciilor prestate de angajator, care constau în efectuarea de sejururi turistice care se desfășurau pe o perioadă de câteva zile.
În raport de probele administrate, instanța de fond a apreciat ca reclamantul este îndreptățit să primească numai diferențele salariale pentru zilele de sâmbătă și duminică, lucrate în perioadele precizate dar nu și pentru orele suplimentare sau pe care acesta pretinde ca le-a efectuat în zile de sărbători legale întrucât nu s-au administrat probe în acest sens.
În referire la aceste capete de cerere, reclamantul a solicitat instanței de control judiciar, să pună în vedere pârâtei să depună jurnalele de bord ale ambarcațiunii condusa de acesta în perioada 10.09._08 având în vedere ca în aceste documente se consemna prezenta la bord a reclamantului.
Ca răspuns la adresa înaintata de instanța, pârâta a precizat că:
- pentru remorcherul Serano CT 99 în perioada solicitată de instanță, respectiv 10.09.2007 – 01.02.2008, nu a fost întocmit un nou jurnal de bord; jurnalul de bord cu nr.de ordine 2 a fost eliberat în data de 01.10.2008 deoarece jurnalul de bor cu nr.de ordine 1 emis de către Căpitănia Zonală C., împreună cu atestatul de bord, certificatul minim de siguranță, actele registrului naval, autorizația de transport fluvial au fost extrase de către C. C. în data de 15.09.2008. Menționează că aceste jurnale de bord se eliberează într-un singur exemplar.
- pentru Hotelul Plutitor nr.2095, în perioada mai sus menționată, nu a fost întocmit un nou jurnal de bord; unicul jurnal de bord emis de către Căpitănia Zonală C. este cel din data de 22.08.2006 și până în acest moment.
Conform Regulamentului serviciului la bordul navelor fluviale, jurnalele de bor sunt păstrate la bordul navei deoarece conducătorul navei are obligația de a trece următoarele înscrisuri: data (ziua, luna, anul), ora (în ore și minute), locul din care pleacă nava și coordonatele locului (Km).
Atât jurnalul de bor al remorcherului Serano CT 99 (jurnalul cu numărul de ordine 2 emis în data de 01.10.2008) cât și jurnalul de bor al Hotelului Plutitor nr.2095, se află la bordul navelor, jurnalele de bord nefiind predate armatorului.
Nici demersurile făcute de reclamant la Autoritatea Navala R. nu au fost încununate de succes deoarece aceasta instituție a comunicat faptul ca jurnalele de bord nu se găsesc în posesia acesteia.
Așadar, susținerile reclamantului privind desfășurarea activității în zilele de sărbători legale și efectuarea unor ore suplimentare nu rezultă din nicio proba administrata deși s-au făcut demersuri atât în cadrul cercetării cauzei la instanța de fond cât și în recurs pentru a se depune acele jurnale de bord în care trebuia consemnata prezenta reclamantului la bordul navei în perioada menționată de referința.
În lipsa unor astfel de înscrisuri, instanța nu putea admite acest capăt de cerere, iar criticile recurentului referitoare la lipsa rolului activ al instanței nu poate fi reținuta.
Nici expertul desemnat cu efectuarea expertizei nu a putut identifica registre sau jurnale de bord în care sa fie consemnata prezenta reclamantului în aceasta perioada efectuând expertiza numai în baza înregistrărilor efectuate de reclamant în carnetul de serviciu, a centralizatoarelor privind salariile și a prevederilor din CCM.
În ceea ce privește critica referitoare la refuzul instanței de a audia martorii propuși, trebuie arătat că, instanța nu poate încuviința decât acele probe pe care le socotește necesare pentru dezlegarea pricinii, astfel cum dispune și art. 167 cod procedură civilă iar în cauza de față o astfel de proba nu ar fi putut suplini lipsa jurnalelor de bord.
Cât privește cererea de încuviințare a probei testimoniale pentru a dovedi cuantumul salariului real avut pe perioada derulării contractului de muncă nr. 238/10 septembrie 2007, aceasta era nejustificata atâta vreme cât la dosar s-a depus contractul individual de muncă semnat de ambele părți și în care este consemnat și salariul aferent funcției ocupate iar acest contract nu s-a dovedit a fi nul.
De asemenea, sunt nefondate și criticile privind raportul de expertiza deoarece instanța a încuviințat obiecțiunile la acest raport formulate de ambele părți iar expertul a răspuns la fiecare dintre acestea, nefiind în niciun fel justificata cererea de se efectua o contraexpertiza.
În ceea ce privește cererea privind obligarea pârâtei la daune morale, aceasta nu se justifica în condițiile în care reclamantul nu a făcut nicio dovada a prejudiciului moral suferit de pe urma acțiunii pârâtei, a unor suferințe sau a degradării imaginii sale ca urmare a neîncasării diferențelor salariale solicitate.
Critica deciziei prin contestația în anulare a avut în vedere incidența dispozițiilor art. 318 Cod proc.civilă pentru următoarele considerente:
Instanța de recurs a fost în eroare, în momentul în care a analizat motivele de recurs, pornind de la premisa că în cauză există un contract de muncă semnat între părți.
La dosar există un contract de muncă depus de societate, dar acest contract nu este semnat de contestator. Prin urmare cererea de audiere a martorilor pentru a dovedi salariul real avut în perioada raporturilor de muncă este întemeiată, necesară dezlegării corecte a pricinii și justifică cererea de retrimitere a cauzei spre rejudecare.
Această cerere este justificată având în vedere faptul că la același complet a mai fost pe rol o cauză cu aceleași părți și același obiect, însă pentru o altă perioadă, dosar în care pe baza probei testimoniale s-a stabilit faptul că drepturile salariale lunare erau în cuantum de 1200 lei.
Consideră contestatorul că instanța nu a analizat motivele de recurs invocate.
Curtea analizând decizia contestată din prisma motivelor formulate o va respinge pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Art. 318 Cod proc.civilă dispune:
„Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.”
Textul de lege invocat are în vedere două ipoteze, pe de o parte greșeală săvârșită de instanța de recurs în dezlegarea dată, iar pe de altă parte omisiunea analizării vreunui motiv de modificare sau de casare.
Niciuna dintre ipoteze nu este incidentă în cauză.
Eroarea avută în vedere de legiuitor atunci când se referă la greșeală materială are în vedere greșeli involuntare referitoare la elemente materiale cum ar fi anularea unui recurs ca netimbrat, deși era depusă taxa de timbru, respingerea recursului ca tardiv deși acesta a fost trimis în plic și în cadrul termenului de recurs sau alte asemenea.
În cuprinsul motivării de eroare nu pot fi avute în vedere aprecieri de judecată ale instanței de recurs în ceea ce privește probatoriile administrate sau în ceea ce privește raționamentul instanței în referire la interpretarea probatoriilor administrate, și oricum instanța de recurs nu a fost investită cu un motiv de recurs în legătură cu analiza valabilității contractului de muncă, ci numai în legătură cu salariul real pe care l-ar fi încasat și timpul de lucru.
De altfel, nici prin cererea de chemare în judecată contestatorul nu a investit instanța cu un capăt de cerere având ca obiect analiza valabilității contractului de muncă și prin urmare „omisio medio” nu putea fi invocată o asemenea critică în fața instanței de recurs și, în consecință, nici ca motiv de contestație în anulare întemeiat pe disp. art. 318 Cod proc.civilă nici o eroare nefiind săvârșită din această perspectivă.
Instanța de recurs a dezlegat, de asemenea, motivul referitor la utilitatea administrării probei testimoniale din prisma faptului că o asemenea probă nu avea de lămurit nimic în plus în condițiile în care raportul de muncă s-a derulat în baza unui contract de muncă a cărui nulitate nu a fost invocată, rezultă astfel că nici din această perspectivă nu există motiv de anulare a deciziei contestate.
Pe de altă parte referirile la un alt dosar pe care părțile l-au avut pe rolul instanțelor nu constituie o justificare în sensul art.318 Cod proc.civilă de anulare a deciziei pronunțate de instanța de recurs, chiar dacă în cadrul acelui litigiu s-au discutat aspecte referitoare la cuantumul drepturilor salariale pentru simplu motiv că în cadrul fiecărui dosar părțile au administrat anumite probatorii și au investit instanța cu anumite capete de cerere cărora instanța le-a dat dezlegare în mod corespunzător.
Oricum din analiza tuturor motivelor contestației în anulare se poate observa că recurentul contestator își exprimă nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată de instanța de recurs, soluție pe care o critică încă o dată deși instanța contestației în anulare nu este o instanță de recurs care supune analizei decizia pronunțată de instanța de recurs, decât din prisma verificării celor două ipoteze configurate de art.318 Cod proc.civilă și cum nici una dintre acestea nu se verifică în cauză, Curtea va respinge cererea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul C. C., domiciliat în Tulcea, ., ., apt.8, județul Tulcea – împotriva deciziei civile nr.887/CM din 17.12.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata .., cu sediul în C., ., ., apt.2, județul C., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 iulie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
R. A. M. A. J. Z.
Grefier,
M. G.
Red.dec.jud.M.A./5.07.2013
Thred.gref.G.M./2ex./08.07.2013
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 41/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
