Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 453/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 453/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 12359/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.453/CM
Ședința publică din 10 iunie 2013
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE - M. G.
JUDECĂTOR – VANGHELIȚA T.
JUDECĂTOR – M. P.
Grefier - A. B.
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul reclamant N. P., cu domiciliul în C., .. 17A, județul C., împotriva sentinței civile nr. 1335, pronunțată de Tribunalul C. la data de 11 martie 2013, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ S.A., cu sediul în București, sector 2, ., având ca obiect contestație decizie concediere.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 03 iunie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, a încuviințat cererile în acest sens formulate prin apărători.
La data de 06 iunie 2013 a depus la dosar concluzii scrise recurentul reclamant (filele 114-116).
În aceeași dată – 06.06.2013 a depus la dosar concluzii scrise și intimata pârâtă (filele 117-124).
La data de 10.06.2013, Curtea a hotărât astfel:
CURTEA
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin sentința civilă nr. 1335/11.03.2013 a Tribunalului C. a fost respinsă ca nefondată contestația reclamantului P. N. împotriva deciziei de concediere nr. 694/04.07.2012, emisă de C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ S.A.
Tribunalul a reținut că reclamantul a deținut, începând cu data de 14.12.2010, funcția de director județean al Oficiului Județean de Poștă C., conform contractului de muncă nr. 109.1/13.12.2010.
Pierderile înregistrate la nivelul CN POȘTA ROMÂNĂ S.A. au condus la inițierea unui proces de reorganizare, fiind desființate 772 de posturi, în contextul unei concedieri colective. Astfel, prin Hotărârea nr. 31/30.05.2012 a Consiliului de Administrație s-a aprobat organigrama noii structuri a Companiei, așa cum a fost negociată cu Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România.
Referindu-se strict la postul deținut de contestator, instanța a arătat că anterior reorganizării, structura OJP C. prevedea două funcții de conducere (director județean și director operațional județean), așa cum rezultă din statul de funcții în vigoare la 1.12.2011 - fila 197. După reorganizare, statul de funcții nu a mai cuprins decât o unică funcție de conducere, cea de șef Oficiu Județean de Poștă, astfel cum reiese din organigrama din 31.05.2012 - fila 111. Pe acest post
s-a organizat concurs în acord cu CCM la nivel de unitate.
Contestatorul s-a plâns de ilegalitatea deciziei nr. 694/4.07.2012 prin care s-a dispus încetarea raporturilor sale de muncă în temeiul art. 65 Codul muncii, însă criticile legate de împrejurarea că această concediere nu a fost impusă de obiectivul reorganizării din motive economice, ci a vizat doar schimbarea sa din funcție, au fost înlăturate de către prima instanță.
Tribunalul a pornit de la norma prevăzută în art. 65 Codul muncii, reținând că prin două acte normative (H.G. 1134/2008 și H.G. 761/2012) a fost aprobată strategia de restructurare a CN Poșta Română, în vederea declanșării procesului de privatizare.
S-a arătat că a fost probată în cauză împrejurarea că în cursul anului 2011 C. a înregistrat pierderi cuantificate la_ lei (așa cum sunt menționate în contul de profit și pierdere de la 31.12.2011 - filele 136-138), precum și că schimbările petrecute în organigramă, aprobate prin hotărârea Consiliului de Administrație, reflectă o reală scădere a numărului de salariați.
În egală măsură, prin crearea unui singur post de conducere al oficiului județean în urma desființării celor două posturi anterioare de conducere, C. a urmărit comasarea atribuțiilor funcțiilor desființate. În acest caz, angajatorul nu mai este obligat să parcurgă etapa de selecție a personalului, în vederea concedierii, putând proceda direct la concedierea persoanei care ocupă postul desființat.
Tribunalul a înlăturat și aplicabilitatea, la speță, a deciziei 6/2011 pronunțate în recurs în interesul legii, care se referă doar la situațiile de concediere pentru motive care țin de persoana salariatului, pentru inaptitudine fizică și/sau psihică, precum și la cele de încetare de drept a CIM, ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în muncă a persoanei care a ocupat anterior acel post.
În cazul concret al reorganizării CN Poșta Română, instanța a reținut însă că s-a convenit – la nivelul partenerilor sociali – ca în cadrul acestei proceduri de concediere colectivă să se pună la dispoziția salariaților concediați posturile din noile structuri, precum și cele modificate (aferente noii organigramei aprobate la 30.05.2012), acestea urmând a fi ocupate prin verificarea competențelor profesionale, pe baza interviului. Odată cu decizia de concediere, contestatorului
i-a fost în egală măsură comunicată lista locurilor de muncă vacante, pentru care ar fi putut să opteze.
Tribunalul a reținut că nu poate fi imputată angajatorului conduita ulterioară a salariatului, care nu s-a prezentat la interviu întrucât a apreciat că este supracalificat pentru posturile de execuție indicate în listă.
Instanța a mai luat în considerare faptul că reclamantul avea o vechime în domeniu mai mică de 2 ani, din care timp de un an și jumătate a ocupat un post de conducere, aspecte care nu îl îndreptățeau să pretindă în acest caz de reorganizare oferirea unui alt post de conducere; că verificând atribuțiile conferite noului post de șef al Oficiului Județean, rezultă că fișa noii funcții înglobează atât atribuțiile celor două posturi de conducere desființate, cât și altele noi.
S-a considerat deopotrivă ca neîntemeiată critica legată de modalitatea de aplicare a prevederilor art. 76 Codul muncii, împrejurarea că decizia de concediere a fost comunicată reclamantului la 1.10.2012, iar nu în 5 zile de la emiterea ei, neconstituind temei de nelegalitate, decizia producându-și efectele doar de la momentul comunicării ei (art. 77); că prorogarea perioadei de comunicare a deciziei a fost generată de însăși situația contestatorului, care s-a aflat în concediu medical pe o perioadă de cca. trei luni.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, reclamantul N. P., care a criticat soluția din perspectiva art. 304 pct. 7 și 8 cod proc. civilă, precum și a art. 3041 cod proc. civilă, solicitând reanalizarea tuturor aspectelor care au stat la baza emiterii deciziei și a probatoriului administrat.
Recurentul a susținut că instanța de fond a analizat selectiv datele reieșite din înscrisurile depuse, achiesând asupra argumentelor intimatei, ignorând deopotrivă considerentele de nelegalitate formulate și soluțiile de practică judiciară pronunțate pe spețe similare în țară.
S-a susținut, sub un prim aspect, că în mod greșit s-a arătat de către judecătorul fondului că vechimea sa în muncă a fost de doar doi ani, fiind angajat pe postul de director județean din luna iulie 2009, post ocupat prin concurs; așadar, vechimea sa la această companie a fost de trei ani.
Au fost reluate considerentele pentru care reclamantul a apreciat că, dată fiind modificarea organigramei oficiului județean de poștă exclusiv pe cele două posturi de conducere, cu crearea celui intitulat Șef oficiu județean, operațiunea a vizat în realitate restrângerea unui post de conducere, dar menținerea postului principal de conducere din structura OJP (sub o altă denumire); că acest lucru rezultă din analiza comparativă a competențelor și atribuțiilor vechii funcții de director județean, valabilă până la 31.05.2012, cu cele ale noii funcții create, singura deosebire fiind aceea că șeful oficiului județean nu mai are în subordine pe directorul operațional, deoarece această ultimă funcție nu mai este prevăzută în organigramă.
Prin urmare, funcția deținută de recurent nu a fost efectivă, postul ocupat anterior nu s-a desființat, iar decizia de concediere este nelegală.
Recursul a vizat și critica legată de argumentele potrivit cu care contestatorul ar fi avut posibilitatea/obligația de a participa la procedura de verificare a cunoștințelor profesionale pe bază de interviu, în vederea ocupării unor posturi de execuție, recurentul susținând că aceste considerente nu țin seama de o atare verificare nu putea fi cerută câtă vreme postul de conducere nu fusese desființat. În consecință, angajatorul ar fi trebuit să organizeze o procedură de verificare a competențelor și pentru acest ultim post, însă C., prin directorul general, a preferat să numească direct o altă persoană, refuzând să organizeze concursul până la momentul încetării raporturilor sale de muncă, tocmai pentru a-i restricționa accesul la un asemenea post.
Reaua-credință manifestată în relația angajator-salariat este evidentă și în modificarea inechitabilă a contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, fiind modificate condițiile de vechime pentru înscrierea la postul nou creat, de șef oficiu de poștă, cu toate că la momentul angajării (iul 2009) îndeplinea condițiile de studii și vechime necesare ocupării postului de conducere de director județean.
Concluzionând, recurentul a apreciat că această concediere nu a fost generată de necesități obiective de reorganizare a companiei, ci a mascat o concediere pentru motive care țin de persoana salariatului, urmărindu-se în realitate înlăturarea sa din structura OJP C..
Recurentul reclamant a depus la dosar, în susținerea căii de atac, hotărâri judecătorești pronunțate de către alte instanțe în spețe similare.
Intimata pârâtă a depus întâmpinare, reluând apărările legate de motivațiile măsurii concedierii și de respectarea condițiilor impuse prin textul art. 65 Codul muncii.
Ambele părți au depus concluzii scrise, care au punctat argumentele fiecărei părți în litigiu.
Analizând criticile astfel formulate, vor fi avute în vedere următoarele considerente:
Temeiurile de nelegalitate evocate în motivele căii de atac s-au referit explicit la disp. art. 304 pct. 7 cod proc. civilă (,,când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii’’) și pct. 8 (,,când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia’’).
O primă evaluare a acestor temeiuri de modificare a hotărârii relevă însă că ele nu își găsesc rațiunea în această cauză, pentru că pronunțarea soluției tribunalului s-a fundamentat, așa cum s-a arătat succint în preambul, pe toate argumentele pe care art. 65 Codul muncii le impunea (caracterul efectiv al desființării postului, existența unei cauze reale și serioase a măsurii), parcurgându-se atât elementele de ansamblu ale procesului de reorganizare la care este supusă această Companie națională, cât și impactul particular al acestui proces asupra postului deținut de reclamantul contestator până la adoptarea noii organigrame.
Prin urmare, nu există o lipsă a considerentelor sau o insuficiență a argumentelor judecătorului fondului, de natură să permită conform art. 304 pct. 7 cod proc. civilă complinirea raționamentului juridic până la reformarea soluției astfel pronunțate.
În privința incidenței art. 304 pct. 8 cod proc. civilă lucrurile sunt clare, întrucât instanța de fond nu a fost chemată să statueze asupra unui act juridic al cărui conținut explicit, neechivoc, să fi fost distorsionat în urma statuării primei instanțe, într-o asemenea manieră care să-i modifice natura sau înțelesul clauzelor. Tribunalul a fost chemat, într-un conflict de muncă, să verifice legalitatea deciziei de concediere, ceea ce în speță a și făcut, fără a reinterpreta natura și efectele acestui act juridic și fără a-l disocia de ceea ce emitentul lui a urmărit prin emiterea sa.
În aceste condiții, ceea ce critică recurentul este greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 65 Codul muncii, în speța particulară a concedierii sale, fapt care atrage ipoteza art. 304 pct. 9 cod proc. civilă (,,când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii’’).
Fiind vorba despre un recurs care nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, Curtea va putea reevalua considerentele legate de temeinicia soluției recurate, în acord cu disp. art. 3041 cod proc. civilă.
Un prim aspect de fond la care instanța de recurs urmează a se raporta îl reprezintă existența neechivocă a unei proceduri de concediere colectivă, inițiată de C. Națională Poșta Română S.A. conform art. 69 Codul muncii, hotărâtă de Consiliul de Administrație la 30.05.2012 și notificată atât Sindicatului Lucrătorilor Poștali din România, cât și Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă sector 2 București.
Această intenție a angajatorului, care potrivit notificării viza afectarea unui număr de 772 de posturi (de execuție și conducere) din numărul total de 34.341 înregistrate în cadrul Companiei la 30.04 2012, a fost motivată pe adoptarea hotărârii nr. 31/30.05.2012 a Consiliului de Administrație, care la rândul ei aprobase structura noii organigrame, negociate cu Sindicatul reprezentativ.
La 01.06.2012 au loc consultări între partenerii sociali, prin procesul-verbal încheiat la aceeași dată stabilindu-se măsurile necesare minimizării impactului social al concedierii colective, prin determinarea criteriilor de selectare a salariaților afectați de măsură (pregătirea profesională, verificarea competențelor pe bază de interviu de către o comisie constituită la nivel central sau de comisia de evaluare constituită la nivelul centrelor operaționale regionale). Aceeași parteneri sociali au arătat că aceste criterii de selecție vor fi aplicate după departajarea inițială a salariaților în raport de rezultatele consemnate în fișele de evaluare pe anul 2011.
În aceste condiții, cum intenția de concediere colectivă a urmărit, așa cum este indicată în documentația întocmită de angajator, reașezarea organigramei prin diminuarea posturilor de conducere de la 386, existente la 30.04.2012, la doar 96 (fiind afectate de această măsură 290 de funcții de conducere) și, în mod corelativ, diminuarea și a celorlalte posturi funcțional-administrative, auxiliare și operative cu un număr determinat de posturi, susținerile recurentului reclamant, în sensul că în realitate nu a existat o cauză reală și serioasă a concedierii – urmărindu-se doar înlăturarea sa din funcția de conducere din cadrul OJP C. – nu sunt fondate.
Împrejurarea evocată în recurs, în sensul că la nivelul acestui oficiu județean reașezarea organigramei nu s-a tradus și printr-o afectare a altor posturi de execuție, nu are nici o relevanță, din moment ce măsura concedierii colective a fost dispusă în evaluarea tuturor posturilor ocupate la nivel național, nefiind obligatorie împărțirea egală a diminuărilor de posturi pe oficii județene ori interzisă desființarea integrală a unor posturi vacante, posturi cu ½ din normă, etc. acolo unde s-a impus.
Ceea ce prezintă relevanță este faptul că această concediere contestată s-a produs în contextul unei proceduri de concediere colectivă, inițiată în luna mai 2012 de Consiliul de Administrație după ce în prealabil Directorul General dispusese, la 02.06.2011 și 17.11.2011, diminuarea cheltuielilor de personal prin aplicarea măsurii de reducere a programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână, de două ori pe săptămână (măsură argumentată la rândul ei pe necesitatea redresării situației economice a acestei companii de stat, acceptată de sindicat).
Cauza concedierii recurentului a fost deci reală și serioasă, în sensul că această reducere a postului nu a mascat, cum a susținut recurentul, exclusiv înlăturarea sa din organigrama oficiului județean, ci s-a impus ca o consecință a măsurilor pe care C. le-a identificat în cursul anului 2011 ca necesare pentru reducerea costurilor cu personalul, în condițiile înregistrării în bilanțul anului 2010 a unei pierderi de_ lei, iar la încheierea exercițiului financiar pe 2011, a unei pierderi de_ lei (așa cum atestă datele de bilanț pe 2010 și 2011, precum și contul de profit și pierdere de la 31.12.2011 al Companiei Naționale).
Cât privește caracterul efectiv al desființării postului, instanța de recurs va reține că este vădit nefondată aserțiunea menținerii postului recurentului în cadrul Oficiului Județean de Poștă C. și după data de 30.05.2012, câtă vreme există în continuare un post de conducere din cele două existente anterior reorganizării (director județean și director operațional județean), chiar dacă poartă în prezent o altă titulatură.
Comasarea atribuțiilor specifice unui post (de conducere sau de execuție) cu ale altuia rămas în schema de personal, disiparea lor către alte posturi sau crearea unei noi funcții cu atribuții inexistente până la acea dată, care preia – în tot sau în parte – din vechile atribuții ale postului desființat reprezintă ipoteze de acțiune lăsate de lege la dispoziția angajatorului, care are deplina libertate în a-și configura organigrama în scopul eficientizării activității și reducerii cheltuielilor, judecătorul neputând evalua oportunitatea măsurii sau dacă prin luarea ei se întrevede în mod efectiv realizarea obiectivelor urmărite.
În speță, menținerea unui unic post de conducere la nivelul fiecărui oficiu județean nu trebuie privită, așa cum pretinde recurentul, ca o scoatere din organigramă a celorlalte posturi de conducere din subordinea sa, dar păstrarea celui superior, pe care l-a deținut în conformitate cu contractul individual de muncă nr. 109.1/1596/13.12.2010.
Pentru a putea verifica dacă o asemenea concediere a urmărit în realitate, sub forma disimulată a schimbării titulaturii postului, înlăturarea unui anumit salariat spre a fi înlocuit de un altul, instanțele au de analizat probele administrate de către angajator în legătură cu fișele de atribuții conferite postului desființat, comparativ cu cele ale posturilor rămase/ nou înființate. Faptul că un director a fost concediat deși unitatea a rămas cu o funcție de conducere de aceeași natură nu este suficient pentru a conchide că a avut loc o concediere formală, pentru motive care țin de persoana salariatului, pentru că nu se aplică astfel cum susține recurentul ,,principiul continuității în muncă’’ (în sensul că directorul rămâne director, dacă unitatea are totuși nevoie de un conducător).
Nu doar posturile de execuție, ci și cele de conducere pot face, la rândul lor, obiect al reașezării în organigramă, iar dreptul angajatorului de a comasa atribuții ale unor multiple posturi de conducere într-unul singur, de a modifica cerințele ocupării acestuia din urmă (prin creșterea exigențelor) și de a oferi celor astfel disponibilizați funcții de execuție este pe deplin recunoscut atât în doctrină, cât și în jurisprudență.
Recurentul a susținut permanent că nu a avut loc o desființare efectivă a postului de director județean, fiind concediat doar pentru a face loc unei alte persoane care să ocupe postul de șef oficiu de poștă; că deși i se cunoștea calificarea superioară ocupării unui post de execuție, nu i s-au oferit decât acest tip de posturi vacante, structura județeană C. fiind coordonată și în prezent de o singură persoană.
Recurentul recunoaște însă că, după data de 30.05.2012, directorul județean găsit pe post la data modificării organigramei a fost exclus din procedurile operaționale, în sensul că nu a mai fost acea persoană care a primit atribuții în vederea implementării noii structuri de personal; astfel, prin decizia nr. 140/2012 a Directorului General al CN Poșta Română S.A. s-a dispus persoanelor care ocupau funcții de conducere la data adoptării hotărârii CA nr. 31/20.05.2012 să se limiteze la îndeplinirea atribuțiilor cu caracter executiv, fără ca prin aceasta să le fie afectate drepturile ce decurg din contractele individuale de muncă.
De comun acord partenerii sociali (iar nu doar patronatul, cu rea-credință, cum afirmă recurentul) modifică prin act adițional Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, cu valabilitate 2008 – 2018, în anexa 7 ,,Lista funcțiilor’’ fiind inserată funcția de ,,Șef Oficiu Județean de Poștă /Oficiu Municipal de Poștă București’’ cu exigențe mai mari la angajare (liceu + 8 ani de experiență în sistemul poștal pe funcții de conducere/de coordonare/de control sau studii superioare + 5 ani de experiență în sistemul poștal pe același tip de funcții).
Spre deosebire de fișa postului de director județean, care avea ca atribuții principale organizarea, coordonarea și urmărirea modului de realizare a activităților din structura subordonată (derulată de directorul operațional județean, precum și de personalul de execuție), șeful oficiului județean are ca atribuții principale organizarea, coordonarea și îndrumarea activității operaționale, a celei administrative, de aprovizionare, dezvoltare și vânzări, a celei de prezentare, transport și distribuire către beneficiari a trimiterilor, a activităților de evidențiere și raportare a datelor privind realizarea planului de venituri – fiind în mod evident o transformare a cerințelor postului de conducere, dintr-unul de supraveghere ierarhică, interpus între directorul general și personalul coordonat, într-unul de coordonare și implicare activă în activități care, potrivit vechii organigrame, reveneau de regulă în competența directorului operațional.
Prin atribuțiile impuse în fișa postului șefului oficiului județean de poștă s-a realizat așadar nu doar o combinare a vechilor atribuții ale celor două posturi de conducere desființate (director județean și director operațional), ci s-a acordat un rol pregnant managerial noii funcții, prin implicarea directă și activă în toate componentele de organizare, control și evaluare a activității personalului din subordine, monitorizarea respectării procedurilor și implementarea unor proceduri de lucru conforme sistemelor de management al calității.
De aici și ,,exigențele’’ noi sub aspectul vechimii și experienței în domeniu, impuse pentru ocuparea unei asemenea funcții și consacrate prin contractul colectiv de muncă modificat conform actului adițional din 23.05.2012, condiții care, dacă ar fi fost îndeplinite de către recurent, i-ar fi permis participarea la concursul pentru posturile de conducere indiferent de situația vechiului contract de muncă.
Din acest punct de vedere, Curtea achiesează la argumentele instanței de fond, potrivit cu care reclamantul urma să participe la interviul necesar ocupării unei funcții de execuție în măsura în care dorea să rămână pe unul din locurile de muncă vacante, că angajatorul nu avea nici o obligație să îl mențină pe vechea funcție din moment ce se schimbaseră atât cerințele postului, cât și criteriile de ocupare a noii funcții.
Jurisprudența neunitară, creată pe situații faptice similare sau pe rațiuni de oportunitate în evaluarea de către angajator a măsurii concedierii, nu se subscrie unui argument legitim pentru adoptarea unei alte soluții decât cea la care s-a oprit Tribunalul C..
Nu va avea relevanță, pentru justa soluționare a cauzei, aprecierea instanței de fond cu privire la vechimea în cadrul unității a recurentului reclamant, acest element nefiind unul de natură să schimbe datele problemei.
În egală măsură, Curtea constată că în recurs reclamantul nu a mai înțeles să dezvolte explicit, ca motiv de nelegalitate supus controlului judiciar, cel în legătură cu incidența art. 76 Codul muncii, însă pentru că în raport de disp. art. 3041 cod proc. civilă a arătat în preambulul căii de atac că reiterează chestiunile de nelegalitate indicate la fond, Curtea va avea în vedere că tribunalul a dat de asemenea o soluție judicioasă acestui aspect. Decizia de concediere cuprinde elementele cerute de legiuitor pentru înștiințarea salariatului asupra motivului concedierii sale, nefiind necesară o explicație detaliată pentru care un anumit post este scos din organigramă, față de un altul; consemnarea unor date care nu au legătură cu vreo derulare a procedurii de reexaminare nu atrage nulitatea deciziei, devreme ce nu pentru verificarea competențelor sale profesionale s-a dispus concedierea; cât privește modul în care s-a comunicat actul către salariat, instanța de fond a precizat corect că textul art. 77 Codul muncii este cel care arată de când își produce efecte actul, nefiind impusă de lege o comunicare în perioada de suspendare a raporturilor de muncă.
Față de toate aceste considerente, constatând că tribunalul a pronunțat o soluție legală și temeinică, în raport de disp. art. 312 alin. 1 cod proc. civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurentul reclamant N. P., cu domiciliul în C., .. 17A, județul C., împotriva sentinței civile nr. 1335, pronunțată de Tribunalul C. la data de 11 martie 2013, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ S.A., cu sediul în București, sector 2, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 iunie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,
M. G. VANGHELIȚA T.
M. P.
Grefier,
A. B.
Red.hot.jud.fond F.M.
Tehnored.dec.jud.rec.M.G./03.07.2013
Gr. A.B./2 ex./03.07.2013
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 770/2013.... → |
|---|
