Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 505/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 505/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 7656/88/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.505/CM
Ședința publică din 17 iunie 2013
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE – M. G.
JUDECĂTOR – G. L.
JUDECĂTOR – VANGHELIȚA T.
Grefier A. B.
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul pârât ȘCOALA G. C. V., cu sediul în C. V., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 1637, pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 27 februarie 2013, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți B. E., B. N., A. I., N. P., P. M., P. V., S. A., F. ANIȘOARA, G. A., A. M., T. Ș. prin S. ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR TULCEA, cu sediul în Tulcea, ..1, județul Tulcea, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 03 iunie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260(1) Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 10 iunie 2013 și, respectiv 17 iunie 2013, dată la care instanța a hotărât astfel:
CURTEA
Asupra prezentului recurs, constată:
P. sentința civilă nr. 1637/27.02.2013 a Tribunalului Tulcea a fost admisă în parte acțiunea reclamanților B. E., B. N., A. I., N. P., P. M., P. V., S. A., F. ANIȘOARA, G. A., A. M. și T. Ș., prin S. Învățământ Preuniversitar Tulcea, formulată în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA cu CLASELE I-VIII C. V., jud. Tulcea.
Pârâta a fost obligată ca, pentru reclamanta T. Ș., să dispună reîncadrarea salarială începând cu data de 01 septembrie 2010, iar pentru ceilalți reclamanți, să dispună aceeași operațiune de reîncadrare salarială începând cu data de 01.01.2010, astfel încât, la stabilirea drepturilor salariale, în conformitate cu dispozițiile Legii 330/2009 și ale OUG nr.1/2010 să se aibă în vedere, în plus, față de drepturile salariale acordate în luna decembrie 2009, cele neacordate, rezultate din neaplicarea Legii 221/2008.
Pârâta a fost totodată obligată la calculul și plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite prin reîncadrarea reclamanților în sensul mai sus arătat și drepturile salariale acordate pentru perioada 01 septembrie 2010 - 31 decembrie 2010 pentru reclamanta T. Ș. și, respectiv, pentru perioada 01 ianuarie 2010- 31 decembrie 2010 pentru ceilalți reclamanți.
Au fost respinse ca nefondate capetele de cerere privind reîncadrarea reclamantei T. începând cu data de 01.01.2010 și plata pentru aceasta a diferențelor aferente perioadei 01.01.2010-31 august 2010.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că din probele administrate a rezultat că reclamanții au ocupat funcții didactice în cadrul unității pârâte în perioada 01.01._10, cu excepția reclamantei T. Ș., care a ocupat funcție didactică în perioada 01.09.2010-31 decembrie 2010.
P. O.G. nr. 15/2008 au fost reglementate criteriile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ astfel încât prin art. 1 alin. 1 lit. c) a treia liniuță din acest act normativ s-a stipulat că pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi de 291,678 lei pentru perioada 01 octombrie – 31 decembrie 2008, respectiv o creștere cu încă de 6%. Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru această perioadă poate deveni 299,933 lei în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este constituit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație, precum și nivelul productivității muncii.
P. Legea nr. 221/2008, publicată în M. Of. din 28 octombrie 2008, a fost aprobată cu modificări O.G. nr. 15/2008, astfel încât textul de lege mai sus enunțat a suferit o . modificări, în sensul că pentru perioada 01 octombrie – 31 decembrie 2008 s-a stabilit că valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este de 400,00 lei, această valoare reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ulterior, dispozițiile art. 1 alin.1 lit. c) ultima liniuță din O.G nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, au fost modificate succesiv prin O.U.G nr. 136/2008, prin O.U.G nr. 151/2008 și O.U.G nr. 1/2009. Toate aceste ordonanțe succesive au fost declarate neconstituționale prin deciziile nr. 1221/12.11.2008, nr. 842/02.06.2009, nr. 989/30.06.2009 și nr. 984/30.06.2009 ale Curții Constituționale.
Cum O.U.G nr. 136/2008, art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008 și art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 1/2009 au fost declarate neconstituționale, tribunalul a constatat că în prezent sunt în vigoare și produc efecte dispozițiile art. 1 alin. 1 lit. c) ultima liniuță din O.G. nr. 15/2008, aprobate cu modificări prin Legea nr. 221/2008, dispoziții care stabilesc o valoare a coeficientului de multiplicare de 400,00 lei.
S-a constatat, totodată, că prin ordonanțele declarate neconstituționale (nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009) au fost modificate prevederile art. 1 alin.1 lit.c) ultima liniuță din O.G. nr. 15/2008, însă Legea nr. 221/2008, act juridic distinct, care stabilește valoarea de 400,00 lei a coeficientului de multiplicare, nu a fost modificată sau abrogată prin alte acte normative, astfel încât aceasta produce efecte de la data intrării ei în vigoare.
În plus, prin decizia nr. 3/04.04.2011 a Î.C.C.J. pronunțată în interesul legii ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, a statuat că, dispozițiile O.G. 15/2008, astfel cum a fost modificată prin Legea 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice, potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate cu începere de la 01 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Potrivit art. 30 alin. 5 din Legea nr.330/2009, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, iar conform alineatului 6 al aceluiași articol, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Totodată, conform art. 5 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brută avută la această dată (…), iar potrivit art. 6 alin. 1 din aceeași ordonanță în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, instituția de învățământ – ȘCOALA G. C. V., jud. Tulcea, care a susținut că soluția instanței de fond nu este legală și temeinică.
S-a arătat că pentru perioada 1 ianuarie 2010 – 31 decembrie 2010, reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 01 ianuarie 2010 s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 330/2009 și ale art. 5 alin. 6 din O.U.G. nr. 1/2010 (respinsă prin Legea nr. 30/2012).
Această operațiune a luat în calcul salariile de bază la data de 31.12.2009, stabilite în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 41/2009 și cu respectarea principiilor decurgând din art. 3 al legii.
O.G. nr. 15/2008 aprobată prin Legea nr. 221/2008 a fost abrogată conform art. 48 alin. 16 din Legea nr. 330/2009.
Unitatea de învățământ a mai susținut că toți salariații au primit salariile conform deciziilor de reîncadrare începând cu data de 01.01.2010, nefiind depusă nici o contestație în legătură cu modalitatea de calcul a acestor drepturi.
În legătură cu perioada 01 ianuarie 2011 – mai 2011, recurenta pârâtă a arătat că Legea nr. 330/2009 a fost abrogată conform art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, orice trimitere la salariile din luna decembrie 2009, făcută după data de 1.01.2011, fiind nejustificată.
Legea nr. 285/2010 stabilește că începând cu 01.01.2011 se majorează cu 15% salariile față de cele efectiv acordate și încasate în luna octombrie 2010, drepturi care însă nu au fost majorate potrivit Legii nr. 221/2008, motiv pentru care recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii privind calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din diferența dintre drepturile salariale acordate și drepturile salariale cuvenite pentru perioada ianuarie 2011 – mai 2011, ca nefondată.
Recurenta a arătat că reîncadrarea personalului la 1 ianuarie 2010 s-a făcut doar pe funcții, fără a se stabili și drepturile salariale odată cu reîncadrarea.
Analizând recursul formulat pe temeiul art. 304 pct. 9 cod proc. civilă, Curtea constată că nu este fondat.
Pretențiile reclamanților intimați, formulate prin S. Învățământ Preuniversitar Tulcea, s-au raportat la modalitatea de interpretare și de aplicare a prevederilor Legii nr. 330/2009 și ale O.U.G. nr. 1/2010, cât privește drepturile aferente perioadei 01.01.2010 – 31.12.2010.
La această perioadă s-a raportat prima instanță, care a relevat corect cum au operat toate actele normative în materia salarizării personalului din învățământ, începând cu O.G. nr. 15/2008, fiind făcută trimitere și la decizia nr. 3/04.04.2011 a Î.C.C.J. pronunțată în recursul în interesul legii, care a tranșat pentru instanțele judecătorești în ce mod trebuie abordate actele normative emise ulterior acestei ordonanțe, declarate neconstituționale în dispozițiile care contraveneau Legii 221/2008, precum și perioada pentru care urmează a fi aplicat același raționament referitor la calculul acestor drepturi ale personalului didactic.
Aceste prime considerente lasă fără interes criticile recurentei în legătură cu pretinsa determinare, în prezentul litigiu, a unor diferențe rezultate din calculul drepturilor salariale după data de 31.12.2010, tribunalul nepronunțând în acest caz o atare soluție.
P. urmare, întrucât nu a făcut obiect al dezlegării în primă instanță, perioada 01.01.2011 – mai 2011 nu își poate găsi rațiunea în analiza de legalitate, drepturile reclamanților fiind stabilite în acest caz până la finele anului 2010.
Cât privește perioadele pentru care tribunalul a dispus atât reîncadrarea salarială, cât și calculul și plata drepturilor reieșite ca diferență pentru perioada 01.09.2010 – 31.12.2010 pentru reclamant T. Ș. și respectiv, pentru perioada 01.01.2010 – 31.12.2010 pentru ceilalți reclamanți, Curtea constată că soluția este în acord cu statuările Î.C.C.J. cât și cu cele ale Curții Constituționale, înscriindu-se în practica jurisdicțională constantă în materie.
Astfel, prin decizia 3/04.04.2011 a Î.C.C.J. pronunțată în recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 350/19.05.2011, s-a stabilit că în urma pronunțării deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
P. decizia 877/28.06.2011, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 706/2011, Curtea Constituțională a României respinge ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar. Argumentul l-a reprezentat însă nu faptul că norma fusese abrogată prin dispozițiile art. 39 lit. x) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ci pronunțarea sus-citatei decizii în recurs în interesul legii, care prin interpretarea dată aplicării dispozițiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, a stabilit că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009.
Curtea Constituțională a arătat că o asemenea interpretare, care conduce la reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, iar nu cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009, reprezintă o aplicare corectă a deciziilor Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării personalului din învățământ.
Curtea Constituțională deja statuase, prin decizia nr. 124/09.02.2010, că ,,nici modificarea sau completarea dispoziției legale criticate de către legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstituționalitatea constatată, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de același viciu de neconstituționalitate în măsura în care confirmă soluția legislativă declarată neconstituțională din punct de vedere intrinsec sau extrinsec. O atare soluție se impune și pentru că viciul de neconstituționalitate stabilit de instanța de contencios constituțional trebuie eliminat, și nu perpetuat prin actele normative succesive de modificare și completare. În cazul de față, Guvernul, în calitate de legiuitor delegat, prin Ordonanța de urgență nr. 41/2009, a persistat în hotărârea sa de a nu lua în considerare prevederile Legii nr. 221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament’’.
P. urmare, recurenta nu poate susține că a operat o corectă reîncadrare salarială a personalului didactic cu luarea în considerare a dispozițiilor O.U.G. nr. 41/2009.
În fine, după cum s-a tranșat prin decizia nr. 11/8.10.2012 a Î.C.C.J. pronunțată în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 734/31.10.2012, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
În aceste condiții, criticile recurentei se dovedesc a fi neîntemeiate, instanța de fond pronunțând o soluție legală și temeinică, motiv pentru care, pe temeiul art. 312 alin. 1 cod proc. civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiat, recursul civil formulat de recurentul pârât ȘCOALA G. C. V., cu sediul în C. V., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 1637, pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 27 februarie 2013, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți B. E., B. N., A. I., N. P., P. M., P. V., S. A., F. ANIȘOARA, G. A., A. M., T. Ș. prin S. ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR TULCEA, cu sediul în Tulcea, ..1, județul Tulcea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. G. G. L.
VANGHELIȚA T.
Grefier,
A. B.
Red.hot.jud.fond M.P.
Tehnored.jud.M.G./04.07.2013
Gr.AB/2 ex./04.07.2013
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 993/2013.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1119/2013.... → |
|---|
