Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 993/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 993/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 971/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr.993/CM:
Ședința publică din data de 29 Octombrie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător J. Z.
Judecător R. A.
Grefier C. D.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul pârât L. T. „G. M.” TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 2271/03.04.2013 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți: P. S., P. I., B. I., P. S., N. D., M. I., P. O., S. I., M. R., T. A., D. D., I. Anișoara, T. G., P. E., S. M., S. P., Ț. D., M. J., C. V., C. V., S. P., Carașca I., M. A., A. T., I. C., C. G., B. A., A. D. A., B. D., A. O., T. B. M.-Ș., B. C., S. M., I. E., G. L., D. E., P. R., P. T. Și V. D. prin S. ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR TULCEA, cu sediul în Tulcea, .. 1, jud. Tulcea, având ca obiect drepturi bănești(Legea 221/2008).
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat în termen, motivat și scutit de timbraj, recurentul pârât solicitând judecata cauzei în lipsă.
Curtea constatând că recurentul pârât a solicitat judecata cauzei în lipsă, declară dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului formulat de pârâtul L. T.”G. M.” Tulcea.
CURTEA
Cu privire la recursul civil de față, constată:
Reclamantii R. G., S. R., Calispera Chirața, F. E., C. S., G. A., G. M., C. G., Evdochim N., K. M., K. M., B. C., Vines M., G. C., Sirotenco D., I. V., P. I., V. A., Ciumacenco C., C. A. V., Ivancenco A., C. C., A. E., M. A., S. M., S. E., P. S., P. I., B. I., P. S., N. D., M. I., P. O., S. I., M. R., T. A., D. D., I. Anișoara, T. G., P. E., S. M., S. P., Tigău D., M. J., C. V., C. V., S. P., Carașcă I., M. A., A. T., I. C., C. G., B. A., A. D. A., B. D., A. O., T. B. M. Ș., B. C., S. M., I. E., G. L., D. E., P. R., P. T., V. D., prin S. Învățământ Preuniversitar Tulcea au chemat în judecată pe pârâții Clubul Sportiv Școlar Tulcea, Colegiul Agricol „N. C.” Tulcea Și L. T. „G. M.” Tulcea solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâții ca începând cu 01.01.2010 sa stabilească drepturilor salariale în conformitate cu dispozițiile legii nr. 330/2009 si OUG nr. 1/2010 sa se aibă în vedere în plus, față de drepturile salariale acordate în luna decembrie 2009 și cele neacordate potrivit Legii nr. 221/2008; calculul și plata drepturilor salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008, pentru aprobarea OG.15/2008 și legea nr. 330/2009 începând cu 1.01.2010 până la 31.12.2010.
P. întâmpinare pârâtul L. T. “ G. M. “ a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01._10 iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
P. sentința civilă nr. 2271/03.04.2013 Tribunalul Tulceaa respins excepția prescriptiei dreptului la acțiune, ca nefondată.
A admis în parte cererea promovată de reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR TULCEA, în numele și pentru membrii săi: P. S., P. I., B. I., P. S., N. D., M. I., P. O., S. I., M. R., T. A., D. D., I. Anișoara, T. G., P. E., S. M., S. P., Ț. D., M. J., C. V., C. V., S. P., Carașca I., M. A., A. T., I. C., C. G., B. A., A. D. A., B. D., A. O., T. B. M.-Ș., B. C., S. M., I. E., G. L., D. E., P. R., P. T. Și V. D., în contradictoriu cu pârâtul L. T. „G. M.” TULCEA.
A obligat pârâtul L. T. „G. M.” Tulcea la reîncadrarea salarială a reclamanților începând cu data de 01.01.2010, potrivit dispozițiilor Lg. nr. 330/2009, luând în considerare salariul de bază aferent lunii decembrie 2009 calculat cu aplicarea Lg. 221/2008.
A obligat pârâtul să calculeze și să plătească reclamanților Ciocarlea G. si G. L. diferența dintre drepturile salariale cuvenite prin reîncadrare in sensul mai sus arătat și drepturile salariale acordate pentru perioada 01.01.2010 – 31.08.2010, iar celorlalți reclamanți diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit reîncadrării si drepturile salariale acordate pentru perioada 01.01._10.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
-Excepția prescriptiei dreptului la acțiune a fost respinsă cu motivarea ca deși reclamanții au solicitat plata diferențelor salariale începând cu ianuarie 2010, plata efectiva a acestor sume trebuia făcuta în februarie 2010 astfel ca termenul de 3 ani nu este împlinit față de data introducerii acțiunii la instanța.
-Pe fondul cauzei, s-a apreciat ca cererea este întemeiată pentru următoarele considerente:
P. art.1 alin.(1) lit.”b” și „c” din OG.15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008 se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, în raport de care în anumite intervale de timp era asigurată o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat - cu modificări - prin Legea nr.221/2008, fiind consacrată o majorare a coeficientului de multiplicare de 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
P. OUG 136/2008 au fost modificate unele prevederi ale OG.15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008, fiind reduse majorările salariale stabilite de puterea legislativă, prin lege.
P. Decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, publicată în M.Of.nr.804/2 decembrie 2008, instanța de contencios constituțional a statuat asupra neconcordanței OUG 136/2008 cu dispozițiile legii fundamentale.
În considerentele deciziei prin care s-a declarat neconstituționalitatea acestui act normativ s-a reținut că nu poate fi acceptată adoptarea unei ordonanțe de urgență numai în scopul de a contracara o măsură de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ.
Curtea Constituțională a reținut că ordonanța de urgență adoptată de executiv încalcă flagrant dispozițiile art.1 alin.(4), art.61 alin.(1), art. art.41, art.47 alin.(1), art.115 alin.(4) și(6) din Legea fundamentală.
Ulterior, Guvernul a emis o nouă ordonanță - OUG 151/2008, care are aceeași finalitate cu cea a ordonanței de urgență ce fusese declarată neconstituțională - OUG 136/2008, consacrând prin art. I pct.2 și 3, o reducere substanțială a majorărilor salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ, în temeiul Legii nr.221/2008 de aprobare a OG.15/2008.
Pentru identitate de rațiune și în considerarea argumentației cu soluția dispusă prin Decizia nr.1221/12 noiembrie 2008, Curtea Constituțională, prin Decizia nr.842/ 2 iunie 2009, publicată în M.Of.464/6 iulie 2009, a constatat neconstituționalitatea art. I pct.2 și 3 din OUG 151/2008.
Cum modificările aduse OG 15/2008, prin dispozițiile art. I pct.2 și 3 din OUG 151/2008 nu-și mai produc efectele, fiind suspendate de drept, conform art.31 alin.3, teza a II-a din Legea nr.47/1992, nici modificările aduse prin acte normative ulterioare- OUG 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar, OUG 31/2009 și art.2 din OUG 41/2009, nu pot produce efecte. P. urmare, deși nu au fost declarate neconstituționale, aceste acte normative care se raportează la rândul lor la dispoziții a căror neconstituționalitate a fost anterior constatată, nu pot avea eficiență.
Constatarea prin decizii succesive a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern la OG.15/2008, astfel cum fusese aprobată prin Legea nr.221/2008, nu poate avea decât o singură finalitate - recunoașterea îndreptățirii personalului din învățământ la plata drepturilor salariale, astfel cum au fost consacrate prin OG.15/2008, în condițiile în care această ordonanță a fost aprobată prin lege.
O asemenea abordare este în acord cu prevederile constituționale consacrate de art.1 alin.(5), potrivit cu care „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”.
Potrivit disp.art.157 alin.(2) din Codul muncii, neplata salariului constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat, de natură a antrena răspunderea civilă contractuală a celui ce angajează.
În temeiul normelor și principiilor civile contractuale, este consacrată obligația angajatorului de a-l despăgubi pe salariat, în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul (art.169 ali.1 codul muncii).
P. art.8 din codul muncii se dispune că „ relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei credințe”, ceea ce implică exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor în consens cu valorile morale, cu respectarea ordinii de drept, fără acțiuni intempestive, potrivnice caracterului rațional al conduitelor subiectelor de drept.
Or, nesocotirea drepturilor salariale recunoscute de lege – chiar în contextul în care ea provine din partea puterii executive, este de natură a aduce prejudicii personalului didactic și didactic auxiliar, reprezentat în cauză de reclamanți, cu consecința antrenării răspunderii civile contractuale.
De asemenea, cu începere din data de 01.01.2010, prin raportare tot la dispozițiile Legii 221/2008, s-a reținut că Legea 330/2009 prin care se reglementează un sistem unic de salarizare pentru personalul din sistemul bugetar, garantează la art.30 menținerea în cursul anului 2010 a salariului brut de care personalul în funcție a beneficiat la data de 31.12.2009.
Pentru aceste considerente s-a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs L. T. “ G. M. Tulcea care a formulat următoarele critici:
În ceea ce privește perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 01.01.2010 s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 30 din Legea nr.330/2009 și ale art.5, alin. 6 din O.U.G. nr. 1/2010 (respinsă prin Legea nr. 30/16.03.2012). luând
calcul salariile de bază la data de 31.12.2009, stabilite în conformitate cu prevederile O.U.G. nr.41/2009, aprobate cu Legea nr. 300/2009 și cu respectarea principiilor prevăzute de art. 3 din aceeași lege,
în sensul luării în considerare „a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum si a altor drepturi de natură salarială recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin
acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, in salariul brut sau, după caz, in salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare".
Conform prevederilor art. 48 (16) din Legea nr. 330/2009, O.G. 15/2008, aprobată cu Legea nr.221/2008 a fost abrogată.
Reîncadrarea personalului didactic s-a realizat cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale în vigoare. La data reîncadrărilor nu exista o sentință civilă care să oblige unitatea la acordarea unor diferențe salariale.
Toți angajații au primit salariile conform deciziilor de reîncadrare începând cu data de 01.01.2010, au primit lunar fluturașul de salariu în acest sens și nu a existat niciun fel de contestație în tot acest timp.
In aceste condiții, unitatea recurentă a procedat corect la reîncadrarea personalului cu 01.01.2010, motiv pentru care solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii pentru această perioadă ca nefondată.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, de materialul probator administrat și de dispozițiile legale incidente în cauza, Curtea constată ca recursul este nefondat.
Cererea de față a vizat obligarea angajatorului de a calcula și plăti drepturile salariale, începând cu 01.01.2010 cu luarea în considerare a salariului avut la data de 31.12.2009 astfel cum trebuia să fie corect calculat în considerarea dispozițiilor Legii 221/2008 și nu cum a fost stabilit și încasat în fapt la data de 31.12.2009 precum și reîncadrarea în conformitate cu aceste dispoziții legale.
Potrivit art. 30 alin.5 din Legea nr. 330/2009: ”În anul 2010 personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009”
Din textul de lege mai sus enunțat, rezultă că pe anul 2010 drepturile salariale trebuie păstrate, până la modificarea legii, în raport de calculul acestor drepturi de care urma să beneficieze reclamanta la 31.12.2009.
Aceasta interpretare este data și de Înalta Curte de Casație și Justiție care a soluționat Recursul în Interesul Legii prin Decizia nr. 3/2011 și care a statuat în sensul ca, efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale Ordonanțele de Urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin legea 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 01.10.2008 și până la data de 31.12.2009.
În același sens, în considerentele Deciziei nr. 877/28.06.2011 pronunțată de Curtea Constituțională s-a arătat că prin Decizia nr. 3/04.04.2011, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 350 din 19.05.2011, a fost admis recursul în interesul legii care viza aplicarea Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. 15/2008, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 01.01.2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31.12.2009 stabilit în conformitate cu Legea 221/2008.
Așadar, deciziile de încadrare ale personalului nu au fost emise cu respectarea legii astfel ca, în mod corect instanța a dispus cu privire la modalitatea de stabilire a drepturilor salariale în raport de o corecta încadrare conform coeficienților prevăzuți de Legea nr. 221/2009.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu disp. art. 312 cod procedură civilă va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de recurentul pârât L. T. „G. M.” TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 2271/03.04.2013 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți: P. S., P. I., B. I., P. S., N. D., M. I., P. O., S. I., M. R., T. A., D. D., I. Anișoara, T. G., P. E., S. M., S. P., Ț. D., M. J., C. V., C. V., S. P., Carașca I., M. A., A. T., I. C., C. G., B. A., A. D. A., B. D., A. O., T. B. M.-Ș., B. C., S. M., I. E., G. L., D. E., P. R., P. T. Și V. D. prin S. ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR TULCEA, cu sediul în Tulcea, .. 1, jud. Tulcea, ca nefundat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 octombrie 2013.
Președinte, M. B. | Judecător, J. Z. | Judecător, R. A. |
Grefier, C. D. |
Jud.fond: L.D.P.
Redactare decizie, jud. M.Badulescu/20.11.2013
Tehnored.decizie gref.C.D./04.12.2013
2 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 422/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 505/2013.... → |
|---|
