Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 770/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 770/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 13909/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.770/CM
Ședința publică din 20 septembrie 2013
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE – D. P.
JUDECĂTOR – I. B.
JUDECĂTOR - MIHAELAPOPOACĂ
Grefier - A. B.
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenții reclamanți: F. S., G. I., I. L., I. M., L. I., N. A., R. I., S. (A.) C., V. M. ANIȘOARA și V. M. reprezentați prin S. L. AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR C. cu sediul în C., . nr.13, împotriva sentinței civile nr. 538, pronunțată de Tribunalul C. la data de 30 ianuarie 2013, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți GRĂDINIȚA P.P. CĂSUȚA DE T. D. cu sediul în C., ., M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (fosta titulatură: M. Educației, Cercetării,Tineretului și Sportului), cu sediul în București, ..28-30 și I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C., cu sediul în C., ..11, având ca obiect drepturi bănești (Legea nr. 315/2006).
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 18 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260(1) Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 20 septembrie 2013, dată la care Curtea a hotărât astfel:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamanții F. S., G. I., I. L., I. M., LAMUREANU I., N. A., R. I., S. (A.) C., V. M. A. și V. M., prin S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C., au chemat în judecată pe pârâții Grădinița P.P. Căsuța de T. D. C., M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și I. Școlar Județean C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige unitatea de învățământ pârâtă la calcularea și la plata către reclamanți a diferenței dintre echivalentul în lei al sumei de 100 euro și suma de 130 lei, precum și a echivalentului în lei al sumei de 100 euro, reprezentând ajutor financiar pentru stimularea achiziționării de cărți sau programe, aferent anilor 2009 și 2010, sume calculate la cursul de schimb valutar comunicat de BNR și actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, corespunzător perioadei lucrate în unitatea școlară de fiecare reclamant.
S-a solicitat, de asemenea, obligarea pârâtului M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aloce Inspectoratului Școlar Județean C. sumele anterior menționate, precum și obligarea pârâtului I. Școlar Județean C. să aloce aceste sume către unitatea de învățământ.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin art. 1 și 6 din Legea 315/2006, s-a prevăzut acordarea unui ajutor financiar către cadrele didactice titulare și/sau suplinitoare din învățământul preuniversitar de stat, în vederea achiziționării de cărți sau programe educaționale. Acest ajutor financiar se prevedea a fi acordat anual, la cererea cadrelor didactice, având un cuantum echivalent cu valoarea în lei a 100 euro.
Au mai precizat reclamanții că procedura de alocare a sumelor de bani și de acordare a ajutorului a fost detaliată prin Normele metodologice de aplicare a Legii 315/2006, aprobate prin HG 453/2007.
Cu privire la ajutorul financiar aferent anului 2009, reclamanții au învederat că au formulat cerere până la data de 01 noiembrie 2008, dar abia în luna decembrie 2009 s-a realizat o plată parțială, în cuantum de 130 lei pentru fiecare cadru didactic, față de cei 100 euro cuveniți. În ceea ce privește însă anul 2010, pârâții nu au mai executat obligația de plată nici măcar parțial, deși cererile au fost formulate până la data de 1 noiembrie 2009.
În dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri:adeverința nr. 284/13.10.2012 emisă de unitatea școlară pârâtă, cereri înregistrate la unitatea școlară pentru acordarea ajutorului financiar aferent anilor 2009 și 2010.
În apărare, pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Pe această cale, pârâtul a susținut că în reglementarea Legii 315/2006, ajutorul financiar acordat cadrelor didactice nu este unul total dezinteresat, ci în sarcina beneficiarilor se instituie obligația de a achiziționa cărți sau programe educaționale pe suport electronic, pentru un salt calitativ al activității didactice. Astfel, plata se face de unitățile de învățământ pe bază de documente justificative, sau în avans, într-o singură tranșă, cu justificarea ulterioară a sumelor primite, în condițiile legii.
A menționat pârâtul că reclamanții nu au dovedit efectuarea de cheltuieli personale pentru achiziționarea de material didactic, deși modalitatea regulă instituită de lege este decontarea sumelor cheltuite, deci achitarea ulterioară. În plus, în conformitate cu prevederile art. 61 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, execuția bugetară se încheie la 31 decembrie a fiecărui an, iar orice venit neîncasat și orice cheltuială angajată, lichidată și ordonanțată, neplătită la data de 31 decembrie, se va încasa sau se va plăti în contul bugetar pe anul următor.
A concluzionat pârâtul în sensul că sumele bugetare prevăzute cu titlu de ajutor financiar la nivelul anilor 2009 și 2010 au fost anulate de drept în baza legii, întrucât creditele bugetare nu au fost utilizate până la închiderea anului.
Pârâtul I. Școlar Județean C. a formulat de asemenea întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
A susținut astfel pârâtul că reclamanții nu au făcut dovada cererilor formulate pentru alocarea sumelor de bani necesare plății ajutorului financiar. Totodată, ajutorul financiar aferent anului 2010 a fost sistat ca urmare a abrogării Legii 315/2006 prin art. 15 alin.1 lit. k din Legea 118/2010, astfel că reclamanții nu ar putea beneficia decât de partea din ajutor aferentă perioadei în care legea a fost în vigoare.
Prin sentința civilă nr. 538, pronunțată de Tribunalul C. la data de 30 ianuarie 2013, în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea reclamanților ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamanții au fost în anul 2009 și n anul 2010 salariații pârâtei Grădinița P.P. „Căsuța de T. D.” din C. – cadre didactice (educatoare și profesori), calitate în care au solicitat în temeiul Legii nr.315/2007 acordarea unui ajutor financiar aferent anilor 2009 și 2010 pentru achiziționarea de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic necesare îmbunătățirii calității activității didactice.
Cu privire la natura juridică a acestui ajutor financiar, Tribunalul C. a reținut că din chiar reglementarea Legii nr.315/2007 se reține că acesta nu poate fi inclus în categoria drepturilor salariale garantate la plată prin simpla existență a raportului de muncă, astfel că nu se poate vorbi despre nașterea dreptului la încasarea respectivelor sume de bani în patrimoniul oricărui angajat în funcția de cadru didactic. Dimpotrivă, fiind vorba despre o formă de sprijin a învățământului preuniversitar din partea statului și deci despre angajarea unor cheltuieli bugetare în acest sens, legea a stabilit o destinație expresă și limitativă a plăților efectuate, suma de 100 euro putând fi acordată numai în scopul achiziționării de material didactic. Acesta este și motivul pentru care, indiferent dacă plata este efectuată ca decont sau ca avans spre decontare, obligația beneficiarului ajutorului financiar este aceea de a prezenta documentele justificative, conform reglementărilor financiar-contabile în vigoare, art. 5 alin.7 din Normele Metodologice fiind lipsit de echivoc în acest sens.
În ce privește plata în avans, în mod generic aceasta este destinată acoperirii unei cheltuieli viitoare, a cărei efectuare trebuie probată, pentru a justifica ieșirea din patrimoniul debitorului a respectivei sume de bani ca fiind efectiv datorată. Pe de altă parte, nu se poate vorbi despre dreptul angajatului la încasarea unui avans, întrucât acesta nu este titularul unei creanțe certe și exigibile care să dea naștere obligației corelative a unității angajatoare la plata unei sume de bani cu acest titlu. În realitate, avansul spre decontare se circumscrie unei cheltuieli asumate de către angajator, în condițiile stabilite de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil, iar sumele astfel achitate sunt supuse restituirii în cazul în care salariatul nu justifică folosirea banilor cu respectarea destinației impuse de angajator.
Prin urmare, obligarea angajatorului la efectuarea plății în avans, echivalează cu impunerea efectuării unei cheltuieli pentru o activitate care încă nu a fost prestată de salariat.
Reclamanții pretind acordarea diferențelor neplătite pentru anul 2009 și a ajutorului integral pentru anul 2010, ambele cu titlu de avans-deși această modalitate de plată nu a fost indicată în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
În ce privește cererea formulată de reclamanți, trebuie avute în vedere momentul nașterii dreptului reclamanților și implicațiile financiar-contabile ale unei eventuale obligații de plată stabilite în mod retroactiv în sarcina unității angajatoare. Astfel, fiind vorba despre drepturi aferente anilor 2009 și 2010, în sens de ani bugetari, a căror execuție bugetară s-a încheiat la data de 31 decembrie 2009, respectiv 2010, nu mai este posibilă stabilirea unei obligații de plată a unor sume de bani cu titlu de avans, pe seama conturilor bugetare aferente respectivelor perioade.
Pe de altă parte, în condițiile în care acțiunea nu a fost formulată în cursul anilor bugetari respectivi, pentru a justifica într-adevăr obligația de plată a avansului prin prisma necesității de achiziționare a materialului didactic în chiar perioada 2009-2010, în mod evident la momentul 20.11.2012-când acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței, reclamanții nu mai pot invoca un interes actual al achiziționării de material didactic pentru o perioadă anterioară.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs S. L. AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR C., în calitate de reprezentant al tuturor reclamanților, care a criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 Cod proc.civilă coroborat cu art. 304 pct.9 Cod proc.civilă.
Susține recurentul reclamant că hotărârea Tribunalului C. a fost pronunțată cu aplicarea greșită a Legii nr.315/2006 și a H.G. nr. 465/2007.
Susținerea instanței în sensul că, pentru ca ajutorul de 100 Euro să devină debit, este necesară dovedirea anticipată cu înscrisuri a efectuării cheltuielilor pentru scopul prevăzut, iar posibilitatea acordării sumei în avans cu justificarea ulterioară a acesteia, ar constitui situația de excepție, nu poate fi primită în raport de dispozițiile legale mai sus invocate.
Astfel, art.5 al.(6) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.315/2006 (aprobate prin H.G. nr. 453/2007) prevede că: „Plata ajutorului financiar se face de către unitățile de învățământ pe baza documentelor justificative sau în avans, ., cu încadrare in cuantumul stabilit la ort.1(2). Justificarea sumelor primite ca avans, se realizează in condițiile legii, in termen de 15 zile calendaristice”.
Din interpretarea gramaticală a textului de lege nu rezultă că, regula pentru ca ajutorul să devină debit este aceea a dovedirii anticipate a efectuării cheltuielilor.
Între cele două modalități de plată legiuitorul a utilizat conjuncția disjunctivă "sau". Această conjuncție exprimă o alternativă, nu creează reguli și excepții. Este stabilită astfel, în mod expres, existența a doua posibilități alternative de plata a ajutorului de 100 euro: fie integral, pe baza documentelor justificative, fie în avans, într-o singură transă, urmând ca justificarea să fie făcută ulterior, în termen de 15 zile calendaristice. Nu există în textul citat nici un element care să sugereze măcar ideea că plata în avans a acestei sume ar avea caracter excepțional, sau ca plata în baza unor documente justificative ar constitui o regulă.
De altfel, în practică ajutorul s-a plătit tot in avans, iar documentele justificative au fost depuse de cei îndreptățiți în 15 zile calendaristice de la momentul efectuării plătii.
De asemenea, art.5 alin.(7) prevede că „Beneficiarii ajutorului financiar prevăzut la art.1 alin. (2) au obligația de a prezenta documentele justificative, conform reglementarilor financiar-contabile in vigoare”. Aceste dispoziții legale stabilesc doar obligația pentru beneficiarii ajutorului de a prezenta documente justificative, conform reglementărilor financiar contabile în vigoare, ceea ce implică anumite condiții de fond și de formă pentru aceste documente (de exemplu, facturi și chitanțe corespunzătoare, nu înscrisuri sub semnătura privată).
Reglementările financiar-contabile aplicabile în sistemul bugetar nu exclud posibilitatea plăților în avans, fapt confirmat de alin. (6) al aceluiași articol, care stabilește în mod expres această modalitate de plată a ajutorului, precum și termenul de depunere a documentelor justificative.
Pe de altă parte, instanța de fond afirmă că in condițiile în care acțiunea de față nu a fost formulată în cursul anilor bugetari respectivi (2009 și 2010), pentru a justifica într-adevăr obligația de plată a avansului prin prisma necesității de achiziționare a materialului didactic în chiar perioada 2009-2010, în mod evident la momentul 20.11.2012 - când acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței. reclamanții nu mai pot invoca un interes actual al achiziționării de material didactic pentru o perioadă anterioară.
Acțiunea de față vizează plata unor drepturi bănești neacordate. Raportat la dispozițiile art. 268 din Codul muncii, republicat și cele ale art. 211 din Legea nr. 62/2011, republicată, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariate neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
În mod clar, acțiunea reclamanților este promovată înlăuntrul termenului de prescripție, instanța de fond nepunând niciun moment în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune, ci faptul că aceștia nu au justificat un interes actual. Interesul afirmat în justiție trebuie să fie legitim, personal, născut și actual.
În plus, în motivarea instanței se arătă că trebuie subliniat că stabilirea obligației de plată în sarcina pârâților, în modalitatea solicitată de reclamanți prin acțiune, face imposibilă verificarea ulterioară a destinației cheltuielilor bugetare, din moment ce indicarea doar a naturii juridice a dreptului acordat – aceea de ajutor financiar, nu implică în concret și obligația beneficiarilor de a prezenta documente justificative ale sumelor primite cu acest titlu. Crearea unei jurisprudențe în sensul solicitat de reclamanți, ar reprezenta nu doar o schimbare a modalității de plată, ci a destinației sumelor acordate de stat, reglementată în mod expres de Legea nr.315/2006.
Instanța de fond creează un fel de prezumție de rea-credință pentru reclamanți, antamând ideea că, în eventualitatea admiterii acțiunii, s-ar ajunge la imposibilitatea verificării ulterioare a destinației sumelor.
Este de natura evidenței că, în condițiile în care acțiunea reclamanților se întemeiază pe dispozițiile Legii nr.315/2006 (această mențiune fiind în mod expres în toate capetele de cerere) s-a avut în vedere exact procedura instituită de această lege și de normele metodologice cu privire la plata ajutorului, care, în oricare dintre situații, inclusiv cea a plății în avans, implică depunerea unor documente justificative de către aceștia.
În situația în care beneficiarul plății nu-și respectă obligația legală de a depune documentele justificative, angajatorul are la dispoziție posibilitatea declanșării procedurilor privind răspunderea patrimonială, așa cum aceasta este stabilită de dispozițiile Codului Muncii.
Prin întâmpinare pârâtul I. Școlar Județean C. a solicitat respingerea recursului reclamanților prin S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C., ca nefondat.
Susține intimatul pârât că prima instanță a reținut în mod judicios că era necesar ca reclamanții să facă dovada cu anticipație cu înscrisuri a efectuării cheltuielilor exclusiv în scopul prevăzut de lege.
Pretinsa plată în avans, admisibilă potrivit legii, presupunea acordarea banilor într-o procedură extrajudiciară, obișnuită. Însă, odată declanșată procedura judiciară prin intermediul căreia reclamanții au înțeles să-și realizeze dreptul și trecerii anilor 2009-2010 nu se mai poate susține cu temei că plata ar putea fi făcută în avans, chiar și în lipsa unor documente justificative.
Analizând legalitatea hotărârii Tribunalului C. în raport cu criticile recurenților reclamanți prin S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C., Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art.1 din Legea nr.315/2006 “se acordă un ajutor financiar cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice.”
Art.2 din același act normativ prevede că “Ajutorul financiar prevăzut la art. 1 se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice, și reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății ”, sumele necesare acordării acestui ajutor financiar fiind asigurate de la bugetul de stat prin M. Educației și Cercetării (art.4).
Art.5 alin.6 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.315/2006 aprobate prin H.G. nr.453/2007 prevăd că plata ajutorului financiar se face de către unitățile de învățământ, integral, pe baza documentelor justificative, sau în avans, într-o singură tranșă, cu încadrare în cuantumul stabilit la art. 1 alin. (2). Plata se face în lei, la cursul de schimb din data efectuării plății, iar justificarea sumelor primite ca avans se realizează în condițiile legii, în termen de 15 zile calendaristice.
Curtea constată că, pe lângă faptul că aceste prevederi sunt de natură a adăuga la dispozițiile Legii nr.315/2006, care stabilea dreptul cadrelor didactice la acordarea unui ajutor financiar în scopul achiziționării de cărți și nu dreptul acestora la decontarea unei sume ce ar fi fost cheltuită în acest mod, și că aceste dispoziții ale hotărârii de guvern îndreptățesc reclamanții la plata în avans a sumei stabilită prin lege, desigur cu justificarea ulterioară a sumelor primite.
Din modul de redactare a textului legal mai sus menționat rezultă cu evidență că s-a reglementat o modalitate alternativă de plată a ajutorului în cauză, fie pe baza documentelor justificative depuse de beneficiar, fie în avans, într-o singură tranșă, cu justificarea ulterioară în condițiile legii, în termen de 15 zile calendaristice de la încasarea ajutorului.
Nu pot fi reținute aserțiunile intimatului pârât și însușite de prima instanță, în mod eronat, privind caracterul de excepție al modalității de acordare prin plăți în avans a sumei cuvenite fiecărui reclamant, întrucât instituirea unei excepții de la regulă implică în mod necesar și reglementarea situațiilor în care devine incidentă excepția respectivă, ori în norma legală evocată nu se indică asemenea situații în care s-ar admite cu titlul de excepție acordarea sumelor în avans, ci se reglementează astfel cum s-a arătat mai sus, o modalitate alternativă de plată a ajutorului financiar persoanelor îndreptățite, fiind lăsat la latitudinea acestora să opteze pentru una sau alta dintre cele două variante.
Or, în speță, deși prin art.2 din Legea nr.315/2006 s-a reglementat dreptul cadrelor didactice la plata ajutorului financiar în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, pârâții au achitat reclamanților acest ajutor parțial pentru anul 2009, iar pentru anul 2010 nu au achitat nimic, deși reclamanții au formulat cererii pentru plata acestui ajutor financiar și pentru anul 2010.
Potrivit art.6 din H.G. nr.453/2007, responsabilitatea privind asigurarea ajutorului financiar prevăzut la art. 1 alin. (2) revine directorului la nivelul instituției de învățământ, inspectorului școlar general responsabil de curriculum la nivelul inspectoratului școlar județean și direcțiilor de specialitate la nivelul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, plata acestui ajutor fiind condiționată de existența unei cereri formulată de beneficiarul dreptului.
Conform art. 3 din dispozițiile din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.315/2006, ajutorul financiar se acordă anual pe bază de cerere formulată de beneficiar și înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul următor la unitatea de învățământ la care beneficiarul exercită funcția de bază, iar plățile se efectuează începând cu luna ianuarie din anul următor.
În speță, pârâta Grădinița PP „Căsuța de T. D.” C., în calitate de angajator al reclamanților a confirmat că în anul 2009 toți cei 10 reclamanți au formulat cereri pentru plata acestui ajutor financiar, și au beneficiat de o plată parțială a acestui ajutor, în valoare de 130 zile pentru fiecare, conform adeverinței nr. 284 din 13.10.2012 (fila 9 dosar fond).
Parte din beneficiarii acestui ajutor financiar au făcut dovada achiziționării de cărți și programe educaționale, în limitele sumei încasate pentru anul 2009, conform adresei nr. 507 din 30.10.2009 emisă de pârâta Grădinița PP „Căsuța de T. D.” C. (filele 20 - 21 dosar fond).
În raport de aceste considerente și înscrisurile existente la dosar, Curtea constată că recursul reclamanților este fondat sub acest aspect, situație în care hotărârea Tribunalului C. va fi reformată în sensul obligării pârâtei pârâta Grădinița PP „Căsuța de T. D.” C. la calcularea și la plata către reclamanții F. S., G. I., I. L., I. M., L. I., N. A., R. I., S. (A.) C., V. M. Anișoara și V. M. a diferenței dintre echivalentul în lei al sumei de 100 Euro și suma de 130 lei acordată în anul 2009, reprezentând ajutorul financiar pentru stimularea achiziționării de cărți sau programe educaționale aferente anului 2009 în conformitate cu Legea nr.315/2006, sume calculate la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății.
În ceea ce privește anul 2010, Curtea constată că toți reclamanții au formulat cereri de acordare a ajutorului financiar aferent anului 2010, aspect confirmat de unitatea de învățământ, cu copiile cererilor de acordare a acestui ajutor financiar (filele 10 – 19 dosar fond), acești reclamanți fiind îndreptățiți și la plata ajutorului financiar reprezentând echivalentul în lei la data plății, conform cursului BNR a sumei de 100 Euro.
Se impune a se preciza că este necesar a se distinge între dreptul reclamanților de a primi cu titlu de ajutor financiar o sumă de bani reprezentând echivalentul în lei la data plății a sumei de 100 Euro conform Legii nr. 315/2006 și obligația acelorași reclamanți de a dovedi ulterior afectațiunea acestor sume de bani, respectiv împrejurarea că banii încasați au fost cheltuiți conform destinației lor legale pentru cumpărarea de cărți și programe educaționale utilizate în procesul de instruire a elevilor.
În măsura în care, după încasarea ajutorului financiar nu se face dovada afectațiunii lor conform H.G. nr.453/2007, atât angajatorul, cât și organele fiscale de control abilitate de lege pot solicita restituirea sumelor pentru care nu se probează utilizarea lor conform Legii nr. 315/2006, angajatorul având la dispoziție acțiunea în răspundere patrimonială a salariatului.
Având în vedere instituțiile publice responsabile cu asigurarea plății ajutorului financiar reglementat de Legea nr. 315/2006 și dispozițiile art. 6 din H.G. nr. 453/2007, va fi obligat M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aloce Inspectoratului Școlar Județean C. fondurile necesare plății sumelor mai sus menționate, iar pârâtul I. Școlar Județean C., la rândul său va fi obligat să aloce Grădiniței P.P. Căsuța de T. D. C. fondurile necesare plății către reclamanți a sumelor mai sus menționate către reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenții reclamanți: F. S., G. I., I. L., I. M., L. I., N. A., R. I., S. (A.) C., V. M. ANIȘOARA și V. M. reprezentați prin S. L. AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR C. cu sediul în C., . nr.13, împotriva sentinței civile nr. 538, pronunțată de Tribunalul C. la data de 30 ianuarie 2013, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți GRĂDINIȚA P.P. CĂSUȚA DE T. D. cu sediul în C., ., M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, cu sediul în București, ..28-30 și I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C., cu sediul în C., ..11.
Modifică în tot sentința atacată, în sensul că admite acțiunea reclamanților.
Obligă Grădinița P.P. „Căsuța de T. D.” C. să plătească reclamanților, cu titlu de avans diferența dintre suma de 100 euro, calculată în lei la data plății, conform cursului de schimb comunicat de Banca Națională a României și suma de 130 lei, reprezentând ajutor financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic aferent anului 2009, sumă actualizată cu indicele de inflație.
Obligă pârâta Grădinița P.P. „Căsuța de T. D.” C. să plătească reclamanților echivalentul în lei a 100 euro, reprezentând ajutorul financiar prevăzut de Legea nr. 315/2006 aferent anului 2010, sumă ce va fi calculată în funcție de cursul de schimb valutar de la data plății, actualizată cu indicele de inflație.
Obligă pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aloce Inspectoratului Școlar Județean C. suma necesară plăților drepturilor mai sus menționate.
Obligă pârâtul I. Școlar Județean C. să aloce pârâtei Grădinița P.P. „Căsuța de T. D.” C. sumele necesare plății sumelor mai sus menționate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. PETROVICIIRINA B.
MIHAELAPOPOACĂ
Grefier,
A. B.
Red.hot.jud.fond A. C.
Red.dec.jud.rec.M.P./23.09.2013
Tehnored.gr.AB/3 ex./23.09.2013
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 453/2013. Curtea... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 422/2013.... → |
|---|
