Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 422/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 422/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 13707/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.422/CM
Ședința publică din data de 04 iunie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - R. A.
Judecător – M. A.
Judecător – J. Z.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul reclamant I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C. – cu sediul municipiul C., ..11, județul C. împotriva sentinței civile nr.610 din data de 04 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți A. D., A. D., B. M., B. N., C. A., C. L., C. E., C. E., C. M., D. A., G. S., G. A.-D., H. C., I. M., MIRICA A., M. C., N. E., N. M., N. D., N. N., P. M., P. N., P. R., RADUT I., S. G.-E., S. M., T. C., V. I.,toți prin S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C. - cu sediul în municipiul C., . nr.13 și intimatele pârâte L. T. N. BALCESCU - cu sediul în municipiul Medgidia, ..2, județ C. șiM. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI - cu sediul în municipiul București, ..28-30, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru intimații reclamanți – reprezentantul sindicatului – consilier juridic A. E. – în baza delegației nr.1/07.01.2013, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată învederează instanței următoarele:
- intimatul pârât M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a depus întâmpinare la data de 22 aprilie 2013, comunicată și intimaților reclamanți, prin sindicat; invocă pe calea întâmpinării – excepția prescrierii dreptului la acțiune întrucât sumele solicitate până la data de 21.11.2009, dată la care cauza a fost înregistrată pe rolul instanței de fond, sunt deja prescrise prin îndeplinirea termenului de prescriere de trei ani.
Întrebat fiind reprezentantul sindicatului, arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului asupra cauzei.
Curtea, luând concluziile reprezentantului sindicatului potrivit cu care nu mai are cereri prealabile în condițiile art.150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul, reprezentantul sindicatului – consilier juridic A. E., solicită respingerea excepției prescrierii dreptului la acțiune, invocat de intimatul pârât M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin întâmpinare.
Cu privire la recursul promovat în cauză de recurentul pârât I. Școlar Județean C., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Depune practică judiciară.
Curtea rămâne în pronunțare asupra recursului civil promovat în cauză.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul C. sub nr._ la data de 21.11.2012, reclamanții A. D., A. D., B. M., B. N., C. A., C. L., C. E., C. E., C. M., D. A., G. S., G. A.-D., H. C., I. M., Mirica A., M. C., N. E., N. M., N. D., N. N., P. M., P. N., P. R., Radut I., S. G.-E., S. M., T. C., V. I., toți prin S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C., au solicitat în contradictoriu cu pârâții L. T. N. B. din Medgidia, M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și I. Școlar Județean C. obligarea primului pârât să plătească reclamanților diferența dintre suma de 100 euro, calculată în lei la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României din ziua plății, și suma de 130 lei, reprezentând ajutor financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic aferent anului 2009, corespunzător perioadei lucrate în unitatea de învățământ, precum și suma de 100 euro, calculată în lei la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României din ziua plății, reprezentând ajutor financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic aferent anului 2010. De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aloce Inspectoratului Școlar Județean C. suma necesară plății sumelor mai sus-menționate, precum și obligarea Inspectoratului Școlar Județean C. să aloce primului pârât sumele necesare plății sumelor mai sus-menționate.
În drept, reclamanții au invocat Legea nr. 315/2006 și Normele metodologice de aplicare a acesteia.
Prin întâmpinare înregistrată la 18.01.2013, pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că reclamanții nu au prezentat documente justificative privind achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic, iar pentru anul 2010 nu mai există temei legal pentru acordarea ajutorului financiar, ca urmare a abrogării Legii nr. 315/2006. De asemenea, pârâtul a invocat excepția lipsei calității de reprezentant și excepția lipsei calității procesuale active a sindicatului, având în vedere lipsa unei împuterniciri scrise din partea reclamanților.
Prin întâmpinare înregistrată la 4.02.2013, pârâtul I. Școlar Județean C. a invocat excepția prescripției extinctive, arătând că dreptul la acțiune s-a născut la 1.11.2008, respectiv la 1.11.2009, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că reclamanții nu au făcut dovada depunerii cererilor de acordare a ajutorului financiar. De asemenea, reclamanții nu au făcut dovada solicitărilor unității de învățământ către inspectorat pentru alocarea sumelor necesare plății.
Pentru dovedirea pretențiilor și a apărărilor formulate, instanța a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar adeverința privind calitatea de salariați a reclamanților, împuternicirea acordată de aceștia sindicatului pentru promovarea acțiunii, cereri de acordare a ajutorului financiar.
Soluționând cu prioritate excepțiile invocate în cauză în baza art. 137 alin. 1 C. proc. civ., instanța a constatat că la fila 8 din dosar a fost depusă împuternicirea acordată de reclamanți sindicatului pentru promovarea acțiunii (care a fost comunicată pârâților o dată cu toate înscrisurile aferente cererii de chemare în judecată, în acest sens fiind mențiunea de pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare, pe de altă parte pârâții având și obligația de a urmări desfășurarea procesului potrivit art.129 alin.1 Cod procedură civilă, deci inclusiv de studiere a dosarului cauzei), motiv pentru care constată ca fiind îndeplinite în cauză prevederile art. 28 alin. 2 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Ca urmare, instanța va respinge excepția lipsei calității de reprezentant și excepția lipsei calității procesuale active ca neîntemeiate.
În ceea ce privește excepția prescripției extinctive, instanța are în vedere prevederile art.7 alin.1 și 3 din Decretul nr. 167/1958, sub imperiul căruia prescripția a început să curgă, potrivit cărora prescripția începe să curgă la data de la care se naște dreptul la acțiune; dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul.
Potrivit art. 3 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006, ajutorul financiar se acordă anual pe bază de cerere formulată de beneficiar și înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul următor la unitatea de învățământ la care beneficiarul exercită funcția de bază, iar plățile se efectuează începând cu luna ianuarie din anul următor.
Prin urmare, 1 noiembrie este doar termenul de depunere a cererilor la unitățile de învățământ, deci data la care dreptul subiectiv ia naștere, însă acesta nu este și termenul de plată, întrucât, în baza textului citat, plata se face începând cu luna ianuarie din anul următor, adică în tot cursul anului următor, până la 31 decembrie inclusiv. A fost astfel reglementat în favoarea debitorului un termen suspensiv de plată, caz în care termenul de prescripție extinctivă curge, potrivit art. 7 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958, de la împlinirea acestui termen, adică de la 1 ianuarie al anului următor celui pentru care ajutorul este acordat.
Astfel, pentru ajutorul financiar aferent anului 2009, termenul de prescripție începe să curgă la 1.01.2010, iar pentru ajutorul financiar aferent anului 2010 – la 1.01.2011.
Potrivit art. 3 din același act normativ, termenul de prescripție este de 3 ani, astfel că nu era împlinit la data înregistrării acțiunii de față.
Prin sentința civilă nr.610 din data de 04 februarie 2013, pronunțată în dosarul civil nr._, Tribunalul C. a respins excepția lipsei calității de reprezentant, excepția lipsei calității procesuale active și excepția prescripției extinctive ca neîntemeiate; a admis în parte cererea formulată de reclamanți; a obligat pârâtul L. T. N. B. din Medgidia să plătească cu titlu de avans reclamanților diferența dintre suma de 100 euro, calculată în lei la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României din ziua plății, și suma de 130 lei, reprezentând ajutor financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic aferent anului 2009, corespunzător perioadei lucrate în unitatea de învățământ; a obligat pârâtul L. T. N. B. din Medgidia să plătească cu titlu de avans tuturor reclamanților (cu excepția lui B. M., H. C., P. M. și Ș. G.) suma de 100 euro, calculată în lei la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României din ziua plății, reprezentând ajutor financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic aferent anului 2010, corespunzător perioadei lucrate în unitatea de învățământ; a respins acțiunea formulată de reclamanții B. M., H. C., P. M. și Ș. G. privind ajutorul financiar aferent anului 2010 ca neîntemeiată; a obligat pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aloce Inspectoratului Școlar Județean C. suma necesară plății sumelor mai sus-menționate; a obligat pârâtul I. Școlar Județean C. să aloce Liceului T. N. B. din Medgidia sumele necesare plății sumelor mai sus-menționate, care i-au fost alocate în acest scop de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Între reclamanți și primul pârât s-au stabilit raporturi de muncă, reclamanții lucrând în calitatea de cadre didactice.
Potrivit art.1 și 2 din Legea nr.315/2006, se acordă un ajutor financiar cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice. Ajutorul financiar prevăzut la art.1 se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice, și reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății.
Potrivit art.2 alin.1 și art.3 alin.1 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, ajutorul financiar se acordă de unitatea de învățământ preuniversitar la care cadrul didactic își desfășoară activitatea. Ajutorul financiar se acordă anual pe bază de cerere formulată de beneficiar și înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul următor la unitatea de învățământ la care beneficiarul exercită funcția de bază, iar plățile se efectuează începând cu luna ianuarie din anul următor. De asemenea, potrivit art. 5 alin. 6 și 7 din aceleași norme, plata ajutorului financiar se face de către unitățile de învățământ, integral, pe baza documentelor justificative, sau în avans, într-o singură tranșă, cu încadrare în cuantumul stabilit la art. 1 alin. 2 [100 euro]. Plata se face în lei, la cursul de schimb din data efectuării plății. Justificarea sumelor primite ca avans se realizează în condițiile legii, în termen de 15 zile calendaristice. Beneficiarii ajutorului financiar prevăzut la art. 1 alin. 2 au obligația de a prezenta documentele justificative, conform reglementărilor financiar-contabile în vigoare.
Din analiza acestor prevederi legale rezultă că ele instituie în favoarea cadrelor didactice un drept salarial, având destinația achiziționării de cărți și programe educaționale pe suport electronic, fiecare cadru didactic beneficiind în acest scop de un ajutor de 100 euro, calculat în lei. Pentru fiecare an, dreptul la primirea ajutorului se naște în baza formulării unei cereri în vederea acordării acestora efectuată până la data de 1 noiembrie a anului anterior.
Astfel, dreptul la primirea ajutorului financiar pentru anul 2009 s-a născut în baza cererilor depuse până la 1.11.2008, iar dreptul la primirea ajutorului financiar pentru anul 2010 s-a născut în baza cererilor depuse până la 1.11.2009.
Din acest punct de vedere, în ceea ce privește anul 2010, dreptul la primirea ajutorului financiar nu a fost afectat de abrogarea Legii nr. 315/2006 prin Legea nr. 118/30.06.2010, întrucât dreptul respectiv s-a născut anterior, iar legea se aplică numai pentru viitor.
Este adevărat că dreptul în cauză nu este necondiționat, ajutorul financiar având o destinație precisă și neputând fi utilizat în alt scop decât pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic, însă din normele mai sus citate a rezultat că plata se face fie în baza documentelor justificative, fie în avans, caz în care prezentarea documentelor justificative se face ulterior. Astfel, neprezentarea de către reclamanți a unor documente justificative nu îi privează pe aceștia de dreptul de a primi suma respectivă cu titlu de avans, caz în care prezentarea documentelor justificative face parte dintr-o etapă ulterioară, prematur a fi avută în vedere în cauza de față.
Singura condiție de primire a ajutorului, în ceea ce îi privește pe reclamanți, este aceea a formulării cererilor de acordare a acestuia. Dimpotrivă, nu poate constitui o asemenea condiție conduita unității de învățământ, respectiv dacă a formulat sau nu cereri de alocare a sumelor necesare, mai ales că unitatea de învățământ este pârâtă în prezenta cauză, esențială fiind neîndeplinirea obligației de plată și fără relevanță fiind neparcurgerea unor formalități în acest sens, neimputabile reclamanților.
Pentru anul 2009, ajutorul financiar în discuție a fost acordat parțial reclamanților, respectiv în cuantum de 130 lei, faptul fiind necontestat. Această situație creează prezumția că reclamanții au formulat cereri de acordare a ajutorului aferent acestui an, fiind logic că pârâții nu ar fi permis plata dacă procedura legală nu ar fi fost îndeplinită și cei în cauză nu ar fi formulat cereri, sarcina probei revenind de altfel acestora potrivit art. 272 C. Mc., în sensul că plata parțială s-ar fi făcut nelegal. Așa fiind, situația de fapt și de drept pe care s-au bazat în cazul plății parțiale nu poate fi diferită în cazul plății totale.
În acest caz, instanța a obligat primul pârât să plătească cu titlu de avans reclamanților diferența dintre suma de 100 euro, calculată în lei la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României din ziua plății, și suma de 130 lei, reprezentând ajutor financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic aferent anului 2009, corespunzător perioadei lucrate în unitatea de învățământ.
Pentru anul 2010, doar o parte dintre reclamanți au făcut dovada că au depus cereri de acordare a ajutorului. În ceea ce îi privește, pentru aceleași motive ca și în cazul ajutorului aferent anului 2009, instanța va obliga primul pârât să plătească cu titlu de avans reclamanților (cu excepția lui B. M., H. C., P. M. și Ș. G.) suma de 100 euro, calculată în lei la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României din ziua plății, reprezentând ajutor financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic aferent anului 2010, corespunzător perioadei lucrate în unitatea de învățământ.
În ceea ce privește reclamanții B. M., H. C., P. M. și Ș. G., care nu au făcut dovada că au depus cereri de acordare a ajutorului, fiind un fapt negativ în ceea ce privește afirmația în acest sens a pârâților, acesta se probează prin dovedirea faptului pozitiv contrar, în sensul că reclamanții în cauză ar fi trebuit să facă dovada depunerii cererilor. O interpretare contrară ar încălca dreptul la un proces echitabil al pârâților, cărora li s-ar cere o probă imposibilă (a nedepunerii cererilor – probatio diabolica), în condițiile în care proba faptului pozitiv contrar (depunerea cererilor) putea fi făcută cu ușurință de reclamanți.
În condițiile în care cererile nu au fost depuse, dreptul reclamanților respectivi la primirea ajutorului financiar pentru anul 2010 nu s-a născut în patrimoniul acestora, astfel că instanța a respins acțiunea formulată de reclamanții B. M., H. C., P. M. și Ș. G. privind ajutorul financiar aferent anului 2010 ca neîntemeiată.
Potrivit art.5 alin.4 și 5 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006, Direcția generală buget-finanțe, patrimoniu și investiții din cadrul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului va aloca lunar către inspectoratele școlare/al municipiului București sumele solicitate, în limita creditelor bugetare deschise. Inspectoratele școlare județene/al municipiului București vor aloca lunar către unitățile școlare sumele necesare efectuării plății ajutoarelor într-un cont de disponibil deschis în afara bugetului local.
Reținând cu titlu de premisă încălcarea dreptului reclamanților la primirea ajutorului financiar și opoziția pârâților M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și I. Școlar Județean C. față de cererea îndreptățită a acestora, precum și atribuțiile mai sus expuse ale acestor două autorități cu privire la plata sumelor cuvenite reclamanților, instanța constată că se impune admiterea capetelor de cerere formulate împotriva acestora pentru a permite punerea în executare a hotărârii.
Prin urmare, instanța a obligat pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aloce Inspectoratului Școlar Județean C. suma necesară plății sumelor mai sus-menționate și va obliga și pârâtul I. Școlar Județean C. să aloce primului pârât sumele necesare plății sumelor mai sus-menționate, care i-au fost alocate în acest scop de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs I. Școlar Județean C.. În motivarea recursului său, acesta a arătat următoarele:
Plata sumei de 130 de lei în favoarea reclamanților pentru anul 2009 este un fapt atestat exclusiv de unitatea de învățământ pârâtă, nesupus vreunui control judiciar. Chiar dacă ajutorul financiar se putea acorda și în avans, urmând ulterior să fie făcută dovada achiziționării de cărți și alt material didactic pe suport electronic în condițiile legii, cel puțin pentru cei 130 de lei acordați în decembrie 2009 reclamanții erau obligați a face dovada achiziționării de cărți și programe educaționale cu ocazia formulării prezentei acțiuni. În acest sens consideră că nu ar mai putea fi vorba de o obligație prematur a fi analizată. Cum reclamanții nu au produs o astfel de dovadă, consideră că diferența de bani nu ar putea fi acordată de vreme ce nici pentur plata parțială efectuată deja de mai bine de 3 ani reclamanții nu au făcut dovada achiziționării de cărți și material educațional pe suport electronic. Nici pentru anul 2010 reclamanții nu au făcut dovada achiziționării unor asemenea materiale pentru a fi îndreptățiți la acordarea ajutorului financiar, la actualul moment nemaiputând fi vorba de un drept plătibil în avans.
Prezumția depunerii cererilor în termen pentru plata ajutorului financiar aferent anului 2009 creată în favoarea reclamanților a criticat-o chiar prin întâmpinare, în sensul că în lipsa dovedirii formulării cererilor în termenul prevăzut de lege, nici plata parțială nu ar fi justificată. Consideră că odată declanșată procedura judiciară, instanța era datoare a verifica prima condiție de admisibilitate a acordării ajutorului financiar, anume depunerea unei cereri în termen, așa cum a făcut-o pentru anul 2010.
Pentru ajutorul financiar aferent anului 2010, deși instanța a admis reclamanților cererea de acordare a ajutorului financiar, cu excepția lui B. M., H. C., P. M. și Ș. G., reținând că cei din urmă nu au depuse cereri în termenul prevăzut de lege, soluția este vădit greșită întrucât niciunul dintre reclamanții nu a făcut dovada depunerii în termen a cererilor. Astfel, cei numiți de instanță, cărora cererile le-au fost respinse ca neîntemeiate, nu au făcut dovada pozitivă a depunerii unor cereri, iar ceilalți au depuse toți cereri înregistrate sub nr.306 din data de 18.11.2009, după termenul limită prevăzut de lege (01.11.2009).
Întrucât unele din capetele de cerere ale acțiunii introductive a fost obligarea Inspectoratului Școlar Județean C. la alocarea către unitatea de învățământ a sumelor de bani reprezentânde diferența ajutorului financiar aferent anului 2009 a învederat instanței de fond că nu ar putea fi obligați la o asemenea conduită atâta timp cât nu s-a făcut dovada îndeplinirii de către unitatea de învățământ angajatoare a demersurilor necesare alocării unor asemenea sume de bani. Chiar dacă nu este o condiție a cărei neîndeplinire să fie imputabilă reclamanților, așa cum a arătat prima instană, nealocarea respectivelor sume nu ar putea fi imputabilă Inspectoratului Școlar Județean C., atâta timp cât toate etapele prevăzute de lege nu au fost îndeplinite.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului și rejudecând, să se pronunțe o soluție temeinică și legală exclusiv în concordanță cu probele administrate în cursul judecății.
Intimații reclamanți nu au formulat întâmpinare.
Intimatul pârât M. Educației Naționale a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului; s-a arătat că reclamanții nu au dovedit efectuarea cheltuielilor pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale și nu rezultă nici că ar fi depus cereri pentru acordarea acestui ajutor financiar; s-a invocat totodată excepția prescripției dreptului la acțiune susținându-se că sumele pretinse pentru perioada până la data de 21.11.2009 sunt prescrise față de data formulării acțiunii.
Se constată că acest intimat, deși solicită respingerea recursului formulează critici față de soluția pronunțată, în condițiile în care nu a declarat recurs în termen legal împotriva acesteia.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041 Cod.pr.civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 315/2006, se acordă un ajutor financiar cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice.
Conform art. 2 din același act normativ „ajutorul financiar prevăzut la art. 1 se acordă anual la solicitarea cadrelor didactice și reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății”.
Prin art. 5 din Anexa 1 la H.G. nr. 453/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 se prevede faptul că unitățile școlare vor solicita lunar, până la data de 10 a fiecărei luni, la inspectoratul școlar, sumele necesare pentru plata ajutorului financiar aferent lunii următoare iar Inspectoratele școlare județene vor solicita lunar până la data de 20 a fiecărei luni, la M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, necesarul de deschidere de credite bugetare pentru luna următoare și vor aloca lunar către unitățile școlare sumele necesare efectuării plății ajutoarelor într-un cont de disponibil deschis în afara bugetului local.
Drepturile pretinse de reclamanții erau cuvenite anual. Faptul că, pentru motive privind necesitatea fundamentării bugetului pentru anul următor, cererile pentru acest ajutor trebuiau depuse în luna noiembrie a anului precedent conform art.3 din Normele metodologice aprobate prin HG nr.453/2007, nu înseamnă că dreptul la acțiune pentru acest ajutor financiar se năștea la acea dată.
Pe de altă parte, pentru pârâți nu exista un anumit termen de plată a acestui ajutor, el putând fi solicitat și achitat până la sfârșitul fiecărui an.
Ca urmare, acest termen de formulare a cererilor nu avea natura unui termen de decădere, a cărui nerespectare să conducă la pierderea dreptului.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune:
Analizând cauza în conformitate cu art. 3041 Cod.pr.civ. sub toate aspectele, și în condițiile în care potrivit art. 18 din Decretul nr.167/1958, aplicabil în conformitate cu art. 201 din Legea nr. 71/2011, instanța judecătorească și organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu, sa cerceteze, dacă dreptul la acțiune sau la executarea silită este prescris, Curtea consideră necesar să analizeze această excepție.
Drepturile pretinse de reclamanții erau cuvenite anual. Faptul că, pentru motive privind necesitatea fundamentării bugetului pentru anul următor, cererile pentru acest ajutor trebuiau depuse în luna noiembrie a anului precedent conform art.3 din Normele metodologice aprobate prin HG nr.453/2007, nu înseamnă că dreptul la acțiune pentru acest ajutor financiar se năștea la acea dată.
Pe de altă parte, pentru pârâți nu exista un anumit termen de plată a acestui ajutor, el putând fi solicitat și achitat până la sfârșitul fiecărui an.
Ca urmare, dreptul la acțiune se năștea la 31 decembrie al anului și, în consecință, dreptul la acțiune nu era prescris la data la care a fost înregistrată acțiunea ce face obiectul cauzei de față.
În plus, în luna decembrie 2009 s-a achitat reclamanților o parte din ajutorul financiar prevăzut de Legea nr. 315/2006 pentru anul 2009, ceea ce a constituit o recunoaștere a dreptului pretins de reclamanți care întrerupe cursul prescripției.
În ceea ce privește ajutorul financiar pentru anul 2009:
Prin adresa nr. 128/CB/15.11.2009 emisă de M. Educației, Cercetării și Inovării s-a stabilit ca în urma suplimentării bugetului M.E.C.I. la art.57.02.01 suma alocată pentru fiecare județ în parte reprezintă 33% din contravaloarea a 100 Euro, motiv pentru care s-a efectuat plata în limita sumei de 130 de lei din contravaloarea a 100 euro pentru fiecare beneficiar în parte.
Deși prin dispozițiile art. 2 din Legea nr. 315/2006 se prevedea faptul că ajutorul financiar acordat cadrelor didactice în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, este în cuantum de 100 Euro echivalentul în lei, din adresa menționată mai sus, rezultă că acest ajutor a fost plătit parțial în limita sumelor alocate.
Este adevărat că art.5(3) din Anexa 1 la HG nr. 453/2007 prevede că sumele necesare plății acestui ajutor financiar se asigură din bugetul Ministerului Educației în limita creditelor bugetare aprobate.
Dar, prin dispozițiile art. 2 din Legea nr. 315/2006 legiuitorul nu a prevăzut faptul că ajutorul social de 100 Euro echivalent în lei poate fi diminuat în limita creditelor bugetare deschise.
Prin normele de aplicare sunt aduse modificări Legii nr. 315/2006, fapt ce contravine dispozițiilor art. 77 și 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Potrivit art. 77 din Legea nr. 24/2000 ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor, ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate sau ale autorităților administrative autonome se emit pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului.
În continuare, prin art. 78 se prevede că ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora.
Împrejurarea că pentru anul 2009 în bugetul Ministerului Educației nu au fost incluse sumele necesare acordării integrale a acestor drepturi stabilite de Legea nr. 315/2006 nu are relevanță și nu poate nega drepturile stabilite prin lege în favoarea reclamanților, întrucât bugetul de venituri și cheltuieli constituie doar un instrument prin care se realizează, între altele, plata obligațiilor asumate sau stabilite prin lege pentru stat sau o instituție publică, actul prin care se adoptă bugetul neputând constitui în sine un instrument juridic prin care să se recunoască sau să se nege anumite drepturi legale sau constituționale preexistente sau ulterioare.
Plata unei părți din ajutorul financiar prevăzut de Legea nr. 315/2006 pentru anul 2009 constituie o recunoaștere a pârâților a existenței cererilor formulate de cadrele didactice reclamante.
În condițiile în care pârâtul nu a alocat fondurile necesare acordării ajutorului financiar prevăzut de Legea nr. 315/2006 iar acesta nu s-a acordat în avans astfel cum prevedeau normele legale indicate anterior și, mai mult, unitățile școlare au fost informate în mod expres de către recurentul pârât că în anul 2009 nu se va acorda decât suma de 130 lei din acest ajutor, nu este admisibil ca recurentul să invoce propria turpitudine pentru a se exonera de plata ajutorului financiar prin invocarea faptului că reclamanții nu au prezentat dovada achiziționării materialelor didactice în condițiile în care situația îi este imputabilă.
În ceea ce privește ajutorul financiar pentru anul 2010:
Cu adresa nr.939/24.09.2009 L. teoretic „N. B.” Medgidia a solicitat Inspectoratului Școlar Județean C. alimentarea cu fonduri în vederea plății ajutorului financiar prevăzut de art. 315/2006, în baza cererilor formulate de cadrele didactice din cadrul unității de învățământ.
Rezultă astfel că unitatea școlară a înregistrat cereri ale cadrelor didactice pentru acordarea ajutorului financiar prevăzut de Legea nr. 315/2006 ce au determinat solicitarea adresată Inspectoratului Școlar Județean C..
Pârâții nu au dat curs acestei cereri.
Din economia prevederilor Legii nr.315/2006, rezulta ca în intenția legiuitorului a fost de a acorda acest drept sub forma de „ajutor”, deci în avans.
Aceeași concluzie rezultă și din dispozițiile art. 5 alin. 6 din Normele de aplicare a Legii nr. 315/2006 aprobate prin HG nr. 453/2007, în care se stabilea că plata ajutorului financiar se face de către unitățile de învățământ, integral, fie pe baza documentelor justificative, fie în avans, într-o singură tranșă.
Rezultă astfel că nașterea dreptului reclamanților a avut loc la 01.01.2010. Chiar dacă obligația de plată a acestor ajutoare putea fi îndeplinită până la 31.12.2010, trebuie avut în vedere că momentul plății ajutorului financiar nu are relevanta asupra existentei dreptului astfel cum este el recunoscut de lege, iar refuzul de a plăti acest drept până la momentul abrogării legii nu poate duce la desființarea retroactiva a unui drept deja născut sub imperiul legii abrogate.
În aceste condiții, abrogarea ulterioară a Legii nr. 315/2006 nu prezintă nici o relevanță, efectele sale în ceea ce privește dreptul reclamanților la ajutorul financiar prevăzut de această lege fiind deja produse iar Legii nr. 118/2010 neputându-i fi atribuit un efect retroactiv pentru a desființa dreptul legal dobândit de reclamanți.
Împrejurarea că Legea nr. 315/2006 a fost abrogată până la finalizarea procedurilor administrative de solicitare, alocare și plată a ajutorului financiar prevăzut de această lege de către angajator este fără relevanță, esențial fiind momentul nașterii dreptului reclamanților iar nu momentul la care resursele financiare pentru plata aceste drepturi au fost solicitate de angajator sau lipsa unei astfel de solicitări.
Ca urmare, pentru anul 2010 dreptul cadrelor didactice de a primi ajutorul financiar la nivelul echivalentului a 100 de euro era născut la data când Legea nr. 315/2006 a fost abrogata prin art. 15 lit. k din Legea nr. 118/2010, respectiv 3 iulie 2010, astfel încât cererile acestora trebuie admise pentru întreaga suma și nu fracționat doar pentru perioada cuprinsa între 01.01.2010 si 03.07.2010.
Această concluzie își găsește temei atât în dispozițiile art. 2 din Legea nr. 315/2006 potrivit cu care ajutorul financiar se acorda anual, cât si în dispozițiile art. 5 alin. 6 din HG nr. 453/2007 potrivit cu care plata ajutorului se face într-o singura transa.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul reclamant I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C. – cu sediul municipiul C., ..11, județul C. împotriva sentinței civile nr.610 din data de 04 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți A. D., A. D., B. M., B. N., C. A., C. L., C. E., C. E., C. M., D. A., G. S., G. A.-D., H. C., I. M., MIRICA A., M. C., N. E., N. M., N. D., N. N., P. M., P. N., P. R., RADUT I., S. G.-E., S. M., T. C., V. I.,toți prin S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C. - cu sediul în municipiul C., . nr.13 și intimatele pârâte L. T. N. BALCESCU - cu sediul în municipiul Medgidia, ..2, județ C. șiM. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI - cu sediul în municipiul București, ..28-30, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 iunie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
R. A. M. A. J. Z.
Grefier,
G. I.
Jud.fond - M.S.S.
Red.jud. A. R. /04.07.2013
Tehnored.Gref.G.I./2 ex.
Data: 05.07.2013
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 770/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 993/2013.... → |
|---|
