Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 186/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 186/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 1516/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.186/CM
Ședința publică din 13 martie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE J. Z.
Judecător R. A.
Judecător M. B.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul pârât S. DE AMBULANȚĂ JUDEȚEAN BACĂU, cu sediul în Bacău, ., județul Bacău, împotriva sentinței civile nr. 4837/01.10.2012 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. V., domiciliat în C., ..8, ., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința de judecată din 26.02.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 04.03.2013, respectiv la 11.03.2013, când a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA :
Cu privire la recursul civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr.4837/01.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, s-a admis cererea formulată de reclamantul C. V. M. în contradictoriu cu pârâta S. Județean de Ambulanță Bacău, s-a anulat decizia pârâtului nr. 6/9.01.2012, s-a constatat încetat contractul individual de muncă nr. 627/10.12.2008 încheiat între părți, prin demisie, în baza art. 55 lit. c) și art. 81 C. Mc., de la 1.01.2012 și s-a respins cererea de obligare pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Printr-o cerere formulată de reclamant la 21.12.2011 și înregistrată la pârât la 23.12.2011, reclamantul a solicitat încetarea contractului de muncă prin acordul părților, de la 1.01.2012, motivându-și cererea prin invocarea caracterului insuficient al salariului, în considerarea situației sale familiale.
Prin răspunsul din 29.12.2011, pârâtul a comunicat reclamantului neaprobarea cererii sale de încetare a contractului de muncă prin acordul părților, motivat de clauzele contractuale potrivit cărora reclamantul este obligat să lucreze la pârât pe perioada rezidențiatului și încă trei ani după terminarea acestuia.
Ulterior, prin decizia nr. 6/9.01.2012, pârâtul a dispus încetarea raportului juridic de muncă al reclamantului motivat de neprezentarea acestuia la serviciu începând de la 3.01.2012, ca urmare a voinței unilaterale a salariatului rezident, fiind invocate ca temeiuri art. 55 lit. c) și art. 247-252 C. Mc., articole care se referă la răspunderea disciplinară a salariaților.
Pârâtul nu a desfășurat în speță nici un act de cercetare disciplinară, nu l-a convocat pe reclamant și nu a făcut referire la probele în baza căruia reiese fapta reținută în decizie, constând în neprezentarea reclamantului la serviciu.
Pentru lipsa cercetării disciplinare, decizia va fi anulată în baza art. 251 C. Mc. sus citat.
În ceea ce privește al doilea capăt de cerere, instanța constată prevederile art. 80 alin. 1 și 2 C. Mc., potrivit cărora, în cazul în care concedierea a fost efectuata în mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. La solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va repune partile în situatia anterioara emiterii actului de concediere.
Ținând însă cont de limitele învestirii, se observă că reclamantul nu a solicitat să se facă aplicarea acestei prevederi legale, în schimb a solicitat să se constate încetarea contractului individual de muncă prin demisie, în acest sens fiind și cererea sa din 21.12.2011.
Potrivit art. 81 C. Mc., prin demisie se întelege actul unilateral de vointa a salariatului care, printr-o notificare scrisa, comunica angajatorului încetarea contractului individual de munca, dupa împlinirea unui termen de preaviz.
Este adevărat că cererea reclamantului specifică expres încetarea contractului de muncă prin acordul părților, de la 1.01.2012, însă ea trebuie interpretată în raport cu voința internă a emitentului actului, iar nu în raport cu voința declarată, aceasta fiind una dintre regulile de interpretare a actelor juridice.
Ca urmare, instanța a constatat încetat contractul individual de muncă nr. 627/10.12.2008 încheiat între părți, prin demisie, în baza art. 55 lit. c) și art. 81 C. Mc., de la 1.01.2012, având în vedere voința acestuia exprimată prin cererea de demisie, în condițiile în care contractul individual de muncă nu prevede durata preavizului în cazul demisiei.
În ceea ce privește obligația reclamantului de a lucra în calitate de salariat al pârâtului, asumată prin contractul individual de muncă, aceea nu constituie un impediment pentru demisia însăși, răspunderea reclamantului pentru încălcarea acestei obligații nefăcând obiectul judecății de față.
Cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca neîntemeiată, acestea nefiind dovedite.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. de Ambulanță Județean Bacău, care a formulat următoarele critici:
- Instanța de fond a interpretat greșit actul supus judecății, în baza art. 304 pct.8 cod pr.civilă și anume: cererea nr._/23.12.2011 de încetare a contractului individual de muncă prin acordul părților începând cu data de 01.01.2012 formulată de reclamantul intimat, care de fapt este solicitarea personală de încetare a C.I.M. prin acordul angajat – angajator, ceea ce echivalează cu aplicarea disp. art. 55 lit.b codul muncii și nu cum în mod eronat interpretează instanța de fond ca fiind cerere de demisie.
- Acordarea din partea instanței de fond a mai mult decât s-a cerut din partea reclamantului intimat și anume, eventuala obligație de plată a angajatorului pentru plata despăgubirilor majorate și indexate cu celelalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat salariatul. Instanța de fond a fost investită cu acțiunea civilă pentru pretenții de încetare a C.I.M. în baza acordului angajat – angajator începând cu data de 01.01.2012 și nu în baza acordului unilateral al reclamantului, așa cum în mod greșit instanța a înțeles a interpreta pretențiilor reclamantului pârât. Mai mult, nu constituie obiectul litigios formularea scrisă peste limitele conținutului juridic al cererii inițiale nr._/23.12.2011 privind vocabularul reverențios, substanța solicitării scrise a intimatului fiind – încetarea C.I.M. prin acordul părților și nu aprecierea expresiilor elevate și respectuoase ale intimatului.
- Aplicarea legii speciale – OUG nr.18/2009 – art.6 lit.e coroborat cu art. 18 alin. 6 actualizată, privind rezidențiatul (încetarea calității de rezidențiat) anexa 2 și 3, în considerarea cărora, se solicită modificarea sentinței civile nr.4837/2012 a Tribunalului C. și menținerea Deciziei nr.6/2012 ca temeinică și legală.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauza, Curtea constată ca recursul este întemeiat.
Prima critica vizează faptul ca instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut având în vedere ca a luat act de cererea de demisie a reclamantului deși acesta nu a formulat un astfel de capăt de cerere.
Critica este întemeiată însă nu din perspectiva pronunțării „plus petita” ci a lipsei unei astfel de cereri adresata angajatorului și asupra căreia acesta să poată dispune.
Astfel, la data de 23.12.2011 reclamantul C. V. M. angajat la S. de Ambulanta Județean Bacău în funcția de medic rezident în specialitatea „Medicina muncii” a formulat o cerere înregistrată sub nr._/23.12.2011 prin care solicita sa se aprobe încetarea contractului de muncă prin acordul părților, cu aceeași data invocând motive personale.
Prin adresa nr._/29.12.2011, I s-a comunicat reclamantului refuzul angajatorului, astfel ca în lipsa acordului acestuia, contractul individual de muncă al reclamantului nu putea înceta în temeiul art. 55 litera b) din Codul muncii.
Potrivit art. 55 litera c) din Codul muncii „contractul individual de muncă poate înceta ca urmare a voinței unilaterale a uneia dintre părți, în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege”.
Pentru a se lua act de demisia reclamantului din funcția deținută de acesta era imperios necesar sa existe o cerere în acest sens, însă la dosarul cauzei nu s-a depus un astfel de înscris și nici reclamantul nu a susținut că ar fi formulat-o.
Așadar, în lipsa unei cereri de demisie, nici instanța nu putea să constate încetarea contractului de muncă al reclamantului în acest mod.
Celelalte critici sunt nefondate.
Sub aspectul anularii deciziei de desfacere a contractului de muncă în baza deciziei nr. 6/9.01.2012 soluția instanței de fond este legală și temeinică deoarece chiar și în condițiile în care reclamantul nu s-a mai prezentat la lucru, o astfel de abatere trebuia să facă obiectul cercetării disciplinare astfel cum prevede art. 251 din Codul muncii, astfel că în lipsa cercetării disciplinare, decizia de sancționare este lovită de nulitate.
În ceea ce privește critica privind acordarea despăgubirilor prevăzute de art. 80 din Codul muncii, Curtea constată că nici această critica nu este fondată deoarece instanța nu a făcut altceva decât să redea în considerentele sentinței textul din acest articol însă a precizat totodată că în limitele cererii cu care a fost investită, nu va dispune repunerea părților în situația anterioară și nu a obligat angajatorul la plata despăgubirilor.
De altfel nici în dispozitivul sentinței nu se regăsește o astfel de dispoziție ceea ce înseamnă că recurentul nu are temei legal pentru a critica hotărârea din aceasta perspectiva.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 cod procedură civilă va fi admis recursul și va fi modificată sentința recurată în sensul că se va respinge ca nefondată cererea reclamantului de a se constata încetat contractul sau de muncă prin demisie, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul civil formulat de recurentul pârât S. DE AMBULANȚĂ JUDEȚEAN BACĂU, cu sediul în Bacău, ., județul Bacău, împotriva sentinței civile nr. 4837/01.10.2012 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. V., domiciliat în C., ..8, ..B, ..
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge ca nefondată cererea de constatarea încetării contractului de muncă al reclamantului prin demisie.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
J. Z. R. A. M. B.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: M.S. S.
Red.dec.jud.M.B.
3ex/20.03.2013
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 718/2013.... → |
|---|
