Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 429/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta pârâtă, avocat M. A., în baza împuternicirii avocațiale nr. 9984/2013 depusă la dosar, iar pentru intimatul reclamant se prezintă avocat P. F., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, pe care o depune la dosar.

Procedura este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.

Grefierul prezintă referatul cauzei arătând că recursul este declarat în termenul legal și este motivat.

Totodată se aduce la cunoștință că intimatul reclamant a depus la dosar, la data de 27 mai 2013, concluzii scrise.

Întrebate fiind, părțile arată că nu au alte cereri de formulat.

Instanța, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.

Apărătorul ales recurentei pârâte, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii contestațiilor formulate de contestator împotriva deciziilor de sancționare emise de angajatorul .>

Mai susține că cele două decizii de sancționare emise ca urmare a încălcării regulamentului de ordine interioară și a atribuțiilor consemnate în fișa postului. În urma analizei primei decizii de sancționare, prima instanță a ajuns la o concluzie greșită, că reclamantul a dispus încetarea descărcării navei de șrot de soia, iar în decizia de sancționare faptul că reclamantul ar fi încetat lucrul este un aspect pe care pârâta nu l-a lămurit în cursul judecății. Nu a fost o acțiune de curățenie, ci efectiv reclamantul a permis echipei de docheri să oprească lucrul mai devreme, iar aceștia au părăsit frontul de lucru, sancționarea sa fiind o măsură justificată.

Apărătorul ales al recurentei pârâte arată că intimatul reclamant a fost sancționat cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă întrucât a permis echipei de lucru încetarea lucrului în mod repetat, fără acordul șefului de tură, aspecte consemnate pe larg în cercetarea disciplinară și în declarația de martor. Reclamantul permitea membrilor echipei să nu lucreze în ritmul agreat de cutumă. Nu există un regulament care să reglementeze modalitatea de descărcare a paleților dar această activitate se realizează astfel încât să se respecte un ritm de lucru susținut. Ori reclamantul lăsa muncitorii să stea întinși pe iarbă, fără nici un tel de control din partea sa. Slaba coordonare a muncitorilor din echipă a fost constatată de trei ori consecutiv de către șeful de tură.

Desfacerea disciplinară a contractului de muncă al reclamantului este o măsură corectă având în vedere circumstanțele personale ale reclamantului, fiind consemnate în cuprinsul cercetării disciplinare existența unor incidente legate de anumite întârzieri în executarea unor sarcini de serviciu și de comportamentul său la dosul de muncă. Inițial reclamantul a fost angajat cu contract de muncă cu durată determinată, ulterior a fost încheiat contract de muncă cu durată nedeterminată, iar la interval de câteva luni au fost înregistrate abaterile disciplinare.

Societatea angajatoare nu a acționat de o manieră abuzivă ci, la momentul în care s-a constatat că relațiile contractuale cu acest angajat nu mai pot continua, s-a stabilit încetarea lor.

În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.

Apărătorul ales al intimatului reclamant, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, cu cheltuieli de judecată.

Solicită a se observa că instanța de fond a apreciat în mod corect probele administrate și a argumentat că sancțiunile aplicate nu sunt susținute de materialul probator.

În ceea ce privește prima sancțiune, prin care a fost dispusă reducerea salariului pentru întreruperea lucrului cu 20 de minute înainte de terminarea programului, instanța a reținut corect că persoana care a constatat lipsa muncitorilor de pe doc este un director care nu a fost audiat nici la cercetarea disciplinară și nici în instanță. A fost audiat martorul pârâtei care a susținut că a primit această informare, telefonic, nu a verificat-o dar a adus la cunoștința conducerii unității faptul că nu se mai operează la navă cu macaraua, nu că nu mai sunt muncitori pe doc. Reclamantul avea obligația de a dispune ordine ca personalul coordonat să facă curățenie la începutul și la sfârșitul programului de lucru și că această curățenie durează 15-20 de minute. Șeful de tură a fost informat despre aceasta cu 10 minute înainte de terminarea programului.

În ceea ce privește cea de a doua abatere, apreciază că pârâta a dispus concedierea pentru a îndepărta un salariat incomod în conjunctura în care chiar martorul audiat recunoaște că l-a pândit pe reclamant în tura de noapte. A efectuat trei controale, la 22,40 când a constatat că muncitorii stăteau de vorbă în condițiile în care aceștia operau manual saci de 50 kg, la miezul nopții a urmat proba cu etilotestul iar ulterior, la 3,40, un alt control. Reclamantul a dat salariaților pauze de odihnă de 10 minute întrucât acei oameni nu puteau să care încontinuu 12 ore, saci de 50 kg în spate.

Sancțiunile aplicate au legătură cu faptul reclamatul începuse să strângă semnături pentru înființarea unui sindicat.

În replică, apărătorul ales al recurentei pârâte, susține că înființarea acelui sindicat nu are legătură cu sancțiunile aplicate reclamantului.

Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor dosarul constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamantul Țivichi C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta . se dispună anularea deciziei de sancționare nr. 935/19.10.2012 si obligarea pârâtei la plata de despăgubiri morale.

În motivarea acțiunii reclamantul arată că de la data angajării 22.07.2010 până la data de 27.07.2012 nu a avut nici un avertisment sau alta sancțiune disciplinară. Susține reclamantul că i-au fost întocmite 3 informări abuzive și nelegale deoarece împreuna cu alți salariați a început să strângă semnături pentru înființarea unui nou sindicat în cadrul societății. Mai arată reclamantul că aceste informări i-au fost întocmite și datorită faptului că în luna septembrie 2012 a refuzat să mai vină la program 12/12 pe care pârâta i l-a impus în ultimii 2 ani când volumul de muncă era foarte mare.

Susține reclamantul că i-a fost îngrădit dreptul la apărare întrucât comisia de cercetare disciplinara era formată dintr-o singura persoana-directorul de resurse umane care nu este specializată în exploatare portuară. Mai arată reclamantul că decizia a fost semnată doar de către directorul general și nu de către 3 membrii ai comisiei.

Reclamantul susține că sancțiunea i-a fost aplicată ca urmare a sesizării făcute de către unul dintre directorii societății care nu a observat că pe cheu se aflau oameni la curățenie, iar seful de tura i-a întocmit informarea fără a lua legătura cu el.

Reclamantul precizează ca unul dintre conducătorii utilajului aflat în hambarul navei a fost mutat de șeful de tură la o altă magazie, astfel că în jurul orei 18,35-18,40 macaraua nu mai avea ce să descarce, nemaifiind marfă adunată. Susține reclamantul că atunci a oprit lucrul și au început să efectueze curățenie la locul de muncă.

Pârâta a formulat întimpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.

Susține pârâta ca informările au fost făcute de către seful ierarhic superior al reclamantului și acestea nu denota decât faptul că un salariat care până la un moment dat își îndeplinea corect sarcinile de serviciu alege să ignore ordinele de serviciu și să stabilească de unul singur când și cum să întrerupă lucrul.

În ceea ce privește înființarea unui sindicat, pârâta arată că există un sindicat înființat și orice inițiativa de înființare a unui nou sindicat este încurajata de managementul societății.

Pârâta precizează că necesitatea efectuării de ore suplimentare nu este permanentă ci există numai în anumite perioade.

Susține pârâta că în cadrul comisiei disciplinare au fost desemnați 3 membri, astfel cum rezultă din procesul verbal în care reclamantul a răspuns la întrebările adresate.

Pârâta arată că prin contractul de muncă și fișa postului reclamantul trebuia ca orice incident sau eveniment care are legatură cu desfășurarea operațiunilor de încărcare/descărcare la dană să le aducă la cunoștința șefului de tură care urma să le soluționeze. Arată pârâta ca reclamantul a dispus încetarea lucrului, iar dacă ar fi fost oameni pe dana, acest lucru ar fi fost sesizat.

Reclamantul și-a completat acțiunea solicitând anularea deciziilor de concediere nr. 977/13.11.2012 și nr. 980/16.11.2012, reintegrarea în funcția deținută anterior, obligarea pârâtei la plata salariilor indexate, majorate si reactualizate și a celorlalte drepturi bănești.

În motivarea cererii completatoare reclamantul arată că decizia este lovită de nulitate întrucât nu s-au respectat dispozițiile art. 268 alin 2 Codul muncii nearătându-se motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale.

Susține reclamantul ca la ora 22,35 a acordat docherilor o pauza de refacere fizica întrucât aceștia desfășurau muncă fizică și erau la a cincea tura de noapte de 12 ore. Arata reclamantul ca în jurul orei 23,50 șeful de tură împreuna cu inspectorul de siguranța și inspectorul de protecția muncii l-au testat cu etilotestul, subminându-i astfel autoritatea în fata lucrătorilor. Mai arată reclamantul că în jurul orei 3,30 șeful de tură a intrat pe ușa din spate a magaziei fără echipament de protecție, s-a ascuns după paleți, a aprins o țigară și a stat 10 minute după care a plecat. Suține reclamantul ca în jurul orei 5,10 l-a sunat pe seful de tura întrebându-l de ce se comporta așa, iar acesta i-a spus ca îi va face o informare întrucât a dat pauza muncitorilor fără acordul său.

Pârâta a depus întimpinare solicitând respingerea contestației. Arată pârâta că decizia de concediere este cea cu nr. 977/2012, iar decizia nr. 980/2012 este un act ce are caracterul unei comunicări sau informări. Menționează pârâta că reclamantul s-a manifestat în mod repetat în cadrul relațiilor de serviciu în sensul încălcării obligațiilor ce îi reveneau. Susține pârâta că buna sa credință fata de reclamant rezultă din faptul că a încheiat cu acesta contract de muncă pe perioadă nedeterminată.

Părțile au administrat proba cu înscrisuri, interogatoriu și martori.

Prin sentința civilă nr. 1338/11.03.2013 Tribunalul C. a admis în parte contestația formulată de contestatorul Țivichi C. și a anulat ambele decizii de sancționare disciplinară a reclamantului, emise de intimata S.C. C. S.A.

S-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior concedierii, aceea de operator dană și a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantului salariile indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi bănești cuvenite de la data concedierii 16 noiembrie 2012 și până la data reintegrării efective.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în esență următoarele:

Cu privire la decizia de sancționare nr. 935/19.10.2012 emisă de pârâtă, prima instanță a reținut că fapta reținută în sarcina reclamantului nu a fost dovedită existând o contradicție vădită între abaterea menționată în decizia de sancționare, încetarea lucrului înainte de finalizarea programului, și fapta pentru care s-a realizat cercetarea disciplinară și anume aceea de încetare a descărcării navei de șrot de soia în jurul orelor 18⁴⁰, fără acordul șefului de tură.

A reținut instanța de fond că în cursul cercetării administrative, comisia de cercetare a constatat că reclamantul a dispus încetarea descărcării navei de șrot în jurul orei 8⁴⁰; cum nu s-au audiat martorii – persoane implicate direct în constatarea acestei fapte – directorul societății care a raportat incidentul șefului de tură, sau alte persoane din echipa reclamantului, instanța a reținut că nu s-a lămurit împrejurarea dacă reclamantul a încetat activitatea și a părăsit împreună cu personalul din subordine locul de muncă – dana unde avea loc operațiunea de descărcare, sau dimpotrivă acesta a oprit activitatea de descărcare a navei cu șrot pentru realizarea curățeniei la locul de muncă, în vederea predării frontului de lucru turei următoare.

Tribunalul C. a reținut din declarațiile martorului audiat la propunerea pârâtei, numitul I. A., că efectuarea curățeniei la locul de muncă este o etapă obligatorie în procesul tehnologic, ce durează aproximativ 20 de minute, și toate echipele care încheiere o tură trebuie să realizeze această activitate, în caz contrar, echipa ce i-ar urma ar fi înregistrat întârziat în activitatea de descărcare a navei.

Constatând că prin oprirea activității de descărcare a navei și efectuarea curățeniei la locul de muncă după ora 18⁴⁰ până la ora 19, reclamantul și-a îndeplinit obligațiile de serviciu, fără încălcarea vreunei dispoziții din ROI, prima instanță a dispus anularea deciziei de sancționare ca nelegală.

În ceea ce privește decizia de concediere nr. 977/13.11.2012, prima instanță a constatat că faptele reținute în sarcina reclamantului – încetarea lucrului și permisiunea acordată echipei de docheri pe care o coordona de a se odihni în 4-5 pauze de câte 10 minute pe parcursul unei ture de noapte de 12 ore nu constituie o abatere disciplinară de la normele ROI, ci dimpotrivă, în lipsa unei reglementări exprese în regulamentele unității angajatoare constituie o cutumă, practicată în toate situațiile în care se lucrează muncă brută, de descărcare cum a fost situația descărcării sacilor de zahăr din tura coordonată de reclamant în noaptea de 12/13.10.2012 în etapa de lucru 19-17.

Martorul I. A., șeful de tură, audiat la propunerea pârâtei a confirmat această cutumă și a declarat că niciodată nu l-a urmărit pe reclamant mai mult de 10 minute, pentru a constata dacă pauzele acordate depășesc acest interval de timp acceptat de unitate, și practicat în toate situațiile în care se desfășura activitate de descărcare/încărcare la bordul navelor, respectiv muncă brută.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta . a criticat-o pentru nelegalitate conform dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă sub următoarele aspecte:

Decizia nr. 935/19.10.2012 sancționează pe Tivichi C. cu reducerea salariului de baza cu 10% pentru că a dispus,sau a permis, încetarea lucrului de către echipa de docheri pe care acesta o coordona, cu cel puțin 20 de minute înaintea terminării programului de lucru.

Pentru a motiva anularea deciziei, instanța de fond a reținut că „ceea ce s-a constatat de către unul dintre directorii societății nu este faptul că echipa coordonată de către reclamant nu se mai afla la locul de descărcare a navei, ci doar faptul că operațiunea de descărcare era oprită. De asemenea, se precizează că „apreciind că etapa de curățenie este una obligatorie, în cazul de față această etapă durând aproximativ 20 de minute, instanța apreciază că în mod corect reclamantul a dispus încetarea descărcării navei la ora 18⁴⁰.

Aprecierile instanței de fond sunt eronate. La dosarul cauzei, precum și între documentele care au constituit procesul verbal de cercetare disciplinară există informarea nr. 5143/21.09.2012 a șefului de Tura I. A. în care se menționează „ ... la ora 18.35 -18.40 la nava sus menționata nu se mai lucrează și că nu mai este nimeni pe dană”. Aceasta este constatarea directorului și împrejurarea de la care conducerea societății a sesizat întreruperea lucrului - lipsa echipei de docheri de pe dana, în timpul programului de lucru.

Întreaga cercetare disciplinară a vizat faptul că reclamantul Tivichi C. a permis întreruperea lucrului și nu afectarea timpului de lucru pentru curățenie. Observația instanței conform căreia nu a fost audiat in calitate de martor directorul ce a sesizat întreruperea lucrului de către echipa coordonata de Tivichi C. nu este utilă cauzei, deoarece audierea acestuia nu putea aduce nici un element suplimentar fata de cele consemnate in înscrisuri.

Dl. Tivichi C. din calitatea de operator dana, coordonator al unei echipe de docheri nu avea cum să dispună încetarea descărcării unei nave. Prerogativele sale și obligațiile sale de serviciu vizau coordonarea echipei de docheri în timpul de lucru alocat astfel încât să se obțină rezultate optime în procesul de descărcare

Prin Decizia nr. 977/13.11.2012 salariatul Țivichi C. a fost sancționat cu desfacerea disciplinară a contractului de munca urmare faptului ca în data de 12-13.10.2012 - etapa de lucru 19.00 - 07.00 acesta a permis încetarea lucrului de către echipa ce coordona, în mod repetat, nejustificat și fără acordul șefului de tură. Cu ocazia a trei controale efectuate în derularea acestei ture de lucru, șeful de tură a avut ocazia să constate că operatorul de dană Tivichi C. nu își îndeplinea obligațiile de serviciu. Aceste împrejurări au fost consemnate pe larg în cercetarea disciplinară și în declarația de martor.

Precizează faptul ca în decizia nr. 977/13.11.2012 a fost aplicată sancțiunea disciplinară cea mai gravă, desfacerea contractului de muncă și urmare existentei unui precedent creat de abaterea disciplinară constatată și sancționată de Decizia nr. 935/19.10.2012. Contractul colectiv de munca și Regulamentul de ordine interioară prevăd aplicarea unei sancțiuni agravate în situația existentei unei recidive în termen de 6 luni de la constatarea unei abateri disciplinare.

Instanța de fond nu a sesizat că între a acorda pauze de 5-10 minute pentru refacere fizica a câte doi-trei lucrători, din cauza efortului fizic intens, astfel încât să se respecte un ritm de lucru susținut, și a lăsa muncitorii să stea întinși pe iarbă fără nici un fel de control din partea coordonatorului de echipa reprezintă o diferența importanta de atitudine a acestuia față de obligațiile de serviciu și de rolul său.

Slaba coordonare a muncitorilor din echipă a fost constatată de trei ori consecutiv de către șeful de tură, în doua dintre cazuri fiind însoțit și de alte persoane. Aceste constatări au venit din partea unei persoane cu experiența în aprecierea lucrului cu oamenii. Dacă I. A. a făcut informare referitoare la conduita reclamantului, a făcut-o pentru că a făcut distincția de la bun început între buna intenție de a acorda pauza de refacere în mod responsabil și atitudinea sfidătoare și tendențioasa a responsabilului de dană care a refuzat să se implice în coordonarea eficienta a oamenilor din echipa de lucru.

Analizând legalitatea hotărârii Tribunalului C. prin prisma criticilor recurentei Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

1.În referire la legalitatea și temeinicia Deciziei de sancționare nr. 935/19.10.2012 emisă de pârâtă se rețin următoarele:

Asigurarea disciplinei muncii – condiție indispensabilă pentru realizarea obiectivelor oricărei activități desfășurată de un operator economic sau de o persoană juridică de altă natură presupune utilizarea mijloacelor stimulative care se află într-un proces de dezvoltare și diversitate a lor în condițiile privatizării și ale negocierii colective și individuale a condițiilor de muncă.

Codul muncii prevede că în art. 39 al. (2) lit. (b) și (c) obligația salariatului de a respecta disciplina muncii. În virtutea raportului de subordonare, salariatul trebuie să respecte nu numai obligațiile generale de muncă prevăzute în actele normative în contractul colectiv de muncă și în contractul individual de muncă, în regulamentul de organizare și funcționare sau în regulamentul intern, dar și măsurile și dispozițiile date de angajator prin ordine scrise sau verbale, în exercitarea atribuțiilor sale de coordonare, îndrumare și control.

Art. 247 Codul muncii prevede că „Angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară”.

Constituie abatere disciplinară o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.

În speță prin Decizia nr. 935/19.10.2012 pârâta a reținut în sarcina reclamantului Țivichi C., săvârșirea unei abateri disciplinare constând în încălcarea unei norme din ROI care impunea salariatului său respectarea programului de lucru și încetarea activității numai cu acordul șefului de tură.

Practic, recurenta pârâtă a reținut că pârâtul Țivichi Ciristian a permis întreruperea programului de muncă și părăsirea locului de muncă de către echipa pe care o coordona anterior orei 19 la care se sfârșea tura sa de lucru, abatere sancționată cu reducerea salariului de bază cu 10%.

În raport de probatoriul administrat în cauză, inclusiv de documentația întocmită de angajator în cadrul cercetării disciplinare a salariatului, Tribunalul C. a reținut în mod judicios că fapta reținută în sarcina reclamantului nu se confirmă, acesta nefăcându-se vinovat de vreo abatere de la normele disciplinei muncii.

Astfel se reține că acțiunea disciplinară constituie o prerogativă a angajatorului care decurge din necesitatea conducerii și desfășurării normale a procesului de muncă, dar constatarea abaterii disciplinare trebuie să fie rezultatul unei analize întreprinse de angajator, respectiv urmarea unui cercetări disciplinare. Art. 251 al. (1) Codul muncii dispune ca sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură disciplinară, cu excepția avertismentului scris, nu poate fi dispusă înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.

Această cercetare nu este o activitate pur formală și fără consecințe asupra conduitei organului de conducere al angajatorului competent să aplice sancțiunea disciplinară, ci la presupusa cercetare prealabilă a faptei ce constituie abatere, ascultarea celui în cauză și verificarea susținerilor făcute de el în apărare este obligatorie.

Or în speță, deși raportul de informare nr. 5143/19.09.2012 al Șefului de tură I. A. se menționa „la ora 18³⁵-18⁴⁰ la nava sus menționată nu se mai lucrează și că nu mai este nimeni pe dană” cu ocazia audierii reclamantului în cadrul cercetării disciplinare s-a conturat ideea că acesta nu a dispus părăsirea danei de către salariații ce lucrau în subordinea sa în jurul orei 18³⁵-18⁴⁰ ci doar întreruperea activității de descărcare a navei pentru realizarea curățeniei la locul de muncă, aceasta din urmă fiind o etapă în programul normal de muncă cu care se încheia o tură de 12 ore.

Mai mult, șeful de tură – I. A., cel care a sesizat conducerea unității în vederea sancționării reclamantului, nu a constatat personal părăsirea locului de muncă de către reclamant și nici nu a făcut verificări sub acest aspect, după ce fusese informat de către unul din directorii unității că „nu se mai descarcă marfa din navă”, în jurul orelor 18³⁵-18⁴⁰ , aspect consemnat în raportul nr. 6284/12.10.2012 paragraful 9.

Deși prin decizia de sancționare nr. 935/2012 s-a reținut că fapta pentru care reclamantul a fost sancționat a constat în „părăsirea locului de muncă” de către reclamant și de către toți muncitorii care își desfășurau activitatea sub supravegherea acestuia în jurul orelor 18³⁵-18⁴⁰ , fără acordul șefului de tură, acest aspect nu s-a dovedit de către recurentă.

Astfel nici în timpul cercetării disciplinare și nici în cursul judecății în fața primei instanțe recurenta nu a solicitat audierea ca martor a persoanei care a sesizat așa –zisa abatere disciplinară reținută în sarcina reclamantului sau a altor persoane, chiar membri ai echipei de lucrători coordonată de reclamant pentru a clarifica părăsirea danei anterior orei 19, când se finaliza tura reclamantului, sau doar încetarea activității de descărcare a navei la ora 18⁴⁰, activitate urmată de curățenia la locul de muncă, obligatorie pentru salariați, aspect ce rezultă din declarația martorului I. A..

În raport de situația de fapt reținută în urma cercetării disciplinare și față de declarația martorului I. A., audiat în fața primei instanțe, Curtea constată că în mod judicios Tribunalul C. a reținut că reclamantul a fost cercetat pentru oprirea activității de descărcare a navei cu șrot în jurul orei 18⁴⁰, faptă ce nu constituie însă o abatere disciplinară, oprirea descărcării navei fiind urmată de curățenia la locul de muncă, activitate ce durează aproximativ 20 de minute și care este o etapă obligatorie în procesul tehnologic, aspect confirmat de martorul I. A. –șeful de tură.

Același martor a confirmat faptul că activitatea următoarei ture nu a fost perturbată, nu s-a raportat vreun impediment pentru desfășurarea activității în tura care începe la orele 19, ceea ce presupune că reclamantul și echipa sa au încheiat programul de muncă la orele 19 cu activitatea de curățenie în dană.

În raport de aceste considerente se reține că recursul pârâtei este nefondat.

2.Cu privire la decizia de concediere nr. 977/13.11.2012 Curtea reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 61 lit. (a) Codul muncii concedierea disciplinară poate să intervină în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii sau de la cele stabilite prin contractul individual de muncă aplicabil sau regulamentul intern.

Angajatorul poate dispune concedierea disciplinară în cazul săvârșirii cu vinovăție a unei singure fapte grave care perturbă substanțial activitatea unității. Calificarea ca gravă a unei singure fapte trebuie să se facă în funcție de rezultatele ei nocive și în raport cu pregătirea și experiența salariatului respectiv.

În cauză s-a reținut în sarcina reclamantului săvârșirea unei abateri disciplinare constând în coordonarea deficitară a activității salariaților din subordinea sa. În concret s-a reținut că în noaptea de 12/13.10.2012, în etapa de lucru 19-7, șeful de tură a efectuat mai multe controale și a constatat că lucrătorii din echipa reclamantului erau în pauze de lucru și stăteau de vorbă, reclamantul permițând încetarea lucrului fără permisiunea șefului ierarhic.

Din întregul material probator administrat în cauză, inclusiv din declarația martorului I. A. - șeful de tură, audiat la propunerea recurentei angajatoare – rezultă că prin modalitatea de coordonare a activității și de acordare a pauzelor, reclamantul nu a dus la înregistrarea de către pârâtă a vreunei pierderi sau a vreunui prejudiciu material sau de imagine, martorul declarând că trenul în care s-a încărcat marfa în tura coordonată de reclamant a plecat în termenul stabilit, fără să fi înregistrat vreo întârziere sau să se fi produs vreo altă perturbare în activitatea recurentei.

În raport de această constatare, Curtea constată că în sarcina reclamantului nu se poate reține săvârșirea unei fapte grave care perturbă substanțial activitatea societății recurente, prima instanță stabilind în mod judicios că dispozițiile art. 61 lit. (a) teza I din Codul muncii nu sunt aplicabile în speță, desfacerea disciplinară a contractului de muncă nefiind justificată de săvârșirea unei abateri grave.

Criticile recurentei pârâte se rețin a fi vădit nefondate și în raport de dispozițiile art. 61 șt (a) teza a II-a din Codul Muncii - concedierea pentru încălcări repetate a obligațiilor de muncă avându-se în vedere și soluția pronunțată de instanță în referire la legalitatea deciziei anterioare de sancționare – Decizia nr. 935/2012 emisă de recurenta pârâtă.

Caracterul de repetabilitate intervine dacă au fost săvârșite cel puțin două abateri disciplinare.

Chiar dacă fiecare dintre abaterile anterioare nu a avut caracter grav, și fiind sancționate disciplinar, săvârșirea unei noi abateri, poate să le confere tuturor abaterilor luate în întregimea lor gravitatea care să impună concedierea disciplinară.

Așadar, nu ultima abatere devine gravă, deoarece, s-au săvârșit anterior și alte abateri, ci toate, laolaltă devin grave, deoarece pun în evidență persistența salariatului într-o conduită reprobabilă.

Or, în speță anterior concedierii sale reclamantul nu mai fusese sancționat disciplinar, ci dimpotrivă, fiind un salariat performant, angajatorul, după încetarea contractului individual de muncă pe durată determinată, a înțeles să încheie cu reclamantul un contract de muncă pe durată nedeterminată, cu aproximativ două luni înainte de concediere.

În contextul în care Decizia nr. 935/2012 emisă de recurentă și anulată în cadrul prezentei proceduri judiciare nu poate fi reținută ca un antecedent, în stabilirea persistenței salariatului într-o conduită reprobabilă, Curtea constată că în mod judicios Tribunalul C. a reținut că Decizie nr. 977/2012 emisă de recurentă este nelegală criticile recurentei fiind nefondate și sub acest aspect.

De altfel, corect s-a constatat că faptele reținute în sarcina reclamantului nu constituie abateri de la ROI sau de la disciplina muncii întrucât munca pe care o desfășurau lucrătorii din echipa reclamantului era o muncă brută, iar tura de lucru de noapte era de 12 ore; pentru a asigura o recuperare a forței de muncă a lucrătorilor era necesar ca aceștia să aibă un număr aproximativ de 5 pauze de câte 10 minute fiecare. Astfel interogatoriul reclamantului se coroborează cu declarația martorului I. A. – șeful de tură care a reclamant coordonarea defectuoasă a activității muncitorilor de către reclamant – și care a arătat că este o cutumă în cadrul societății recurente ca atunci când „se lucrează muncă brută de descărcare a sacilor de zahăr” să se ia pauze de 5-10 minute pentru odihnă.

Prin urmare, fapta de a da pauze lucrătorilor care efectuează o muncă brută nu este o abatere disciplinară, ci este o măsură necesară pentru buna desfășurare a etapei de lucru. Din declarațiile martorului audiat la instanța de fond rezultă că acesta a constatat personal că reclamantul a acordat în cadrul programului de muncă pe care îl coordona în noaptea de 12/13.10.2012 muncitorilor care descărcau saci de zahăr un număr de 3 pauze de câte 10 minute fiecare, atât numărul pauzelor cât și durata acestora fiind conforme cutumei, obiceiului din cadrul acestei societăți comerciale.

În condițiile în care societatea recurentă nu are o reglementare strictă cu privire la durata pauzelor de muncă și intervalele de timp în care ele se pot acorda, instanța reține că modalitatea acordării acestora este la latitudinea operatorului de dană, care supraveghează și coordonează activitatea, important fiind ca prin încetarea activității pe perioade mici de timp pentru refacerea forței de muncă să nu se perturbe activitatea altor sectoare și să nu determine întârzierea plecării navei sau a trenului în care se realizează operațiunea de încărcare.

Nici modalitatea de acordare a pauzelor nu este reglementată prin ROI, iar șeful ierarhic superior al reclamantului nu a stabilit o modalitate de acordare a pauzelor în sensul menționat de recurentă în motivele de recurs, respectiv muncitorii să lucreze în echipe de câte doi și să ia pauze prin rotație, astfel că nu se poate reține încălcarea de către reclamant a vreunui regulament sau a ordinelor superiorului, sancționarea acestuia fiind nelegală.

Pentru considerentele mai sus expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă se va respinge recursul pârâtei S.C. C. S.A. ca nefondat.

În baza art. 274 Cod procedură civilă obligă recurenta la 1.400 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă .> cu sediul în loc. C., Incinta Port D. 54, împotriva sentinței civile nr. 1338/11.03.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant ȚIVICHI C., cu domiciliul în loc. C., .. 58 A, ., ..