Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 465/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 465/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 6644/88/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 465/CM
Ședința publică din data de 11 iunie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător J. Z.
Judecător M. A.
Grefier M. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul reclamant S. T. – ECONOMIC ADMINISTRATIV DIN UNITĂȚILE SANITARE ALE JUDEȚULUI TULCEA, cu sediul în ., județul Tulcea, în numele și pentru membrii de sindicat: A. L., A. G., A. V., A. I., A. F., B. M., B. C., B. G., B. G., B. G., B. V., B. E., B. Dumitrița, B. M., B. Tudorița, C. L., C. G., C. G., C. D., C. E., C. L., C. M., C. F., C. A., C. D., D. S., D. M., D. M., E. D., E. C., E. L., E. V., E. D., F. D., F. G., G. I., G. M., G. S., H. I., I. Anișoara, I. D. R., I. T., I. M., L. M., M. S., M. M., M. D., M. Ș., M. T., M. F., M. L., M. F., N. E., N. M., N. M., N. Tincuța, N. V., N. A., N. C. M., N. V., O. M., O. G., P. C., P. L., P. M., P. N., P. A., P. P., P. F., P. F., R. C., R. R. B., S. D., S. I. M., S. E., S. F., S. J., S. P., S. V., S. Tudorița, S. D., Ș. V., T. M., T. C., T. M., T. M., V. M., Z. V., împotriva sentinței civile nr. 1152/7.02.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA, cu sediul în ., județul Tulcea, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentul reclamant P. Ș., în calitate de Președinte al Sindicatului, lipsind intimatul pârât.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat în termen, motivat și scutit de timbraj și că intimatul pârât a depus la dosar întâmpinare, care a fost comunicată recurentului reclamant la data de 3.06.2013, după care:
Întrebat fiind, reprezentantul recurentului reclamant susține că nu mai are înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de susținerile acestuia, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în totalitate a sentinței civile recurate și obligarea intimatului pârât la calcularea și acordarea drepturilor, așa cum s-a solicitat prin acțiune. Arată că nu există nicio dovadă din care să rezulte prevederi legale referitoare la neacordarea drepturilor solicitate de reclamanți prin cererea de chemare în judecată, astfel că în mod eronat instanța de fond a respins acțiunea. Învederează că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că prevederile H.G. nr. 578/2008 nu pot da loc de interpretări diferite și contradictorii, textul acestui act normativ fiind suficient de explicit. Precizează că, în susținerea cauzei a depus la dosar înscrisuri doveditoare de la alte unități sanitare din țară, care au aplicat în mod corect prevederile O.G. nr. 17/2008 și ale H.G. nr. 578/2008. Consideră că instanța de fond nu a aplicat prevederile art. 3 lit. „c” și art. 30 alin. 1 din Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum și prevederile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în sensul că la reîncadrarea personalului s-a luat în calcul tot o singură primă de stabilitate și nu două așa cum era prevăzut în H.G. nr. 578/2008, împrejurare confirmată și de intimatul pârât prin întâmpinarea depusă la dosar. Precizează că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că intimatul nu a făcut dovada recalculării și introducerii primei de stabilitate în salariul de bază la reclamanților conform H.G. nr. 578/2008, a Legii nr. 284/2010, a Legii nr. 330/2009 și a sentințelor definitive și irevocabile pronunțate de Tribunalul Tulcea și de Curtea de Apel C., menționate în recurs, sens în care invocă autoritatea de lucru judecat. Consideră că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 1201 Cod civil. Depune la dosar concluzii scrise.
Curtea rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Cu privire la recursul civil de față:
S. T.-Economic Administrativ din Unitățile Sanitare ale județului Tulcea a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1552 din 7.02.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt,
P. acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului Tulcea și precizată ulterior, S. T.-Economic Administrativ din Unitățile Sanitare Tulcea, reprezentat prin Președinte P. Ș., în numele și în interesul reclamanților A. L., A. G., A. F., B. M., B. C., B. V., B. G., B. G., B. G., B. E., C. G., C. D., C. L., C. M., C. F., C. A., C. D., D. S., D. M., D. M., E. D., E. C., E. L., E. V., E. D., F. D., F. G., G. I., G. M., G. S., I. Anișoara, I. D.-R., I. M., M. M., M. Ș., M. D., M. F., M. L., M. F., N. E., N. M., N. Tincuța, N. V., N. C.-M., N. V., O. G., P. C., P. L., P. N., P. A., P. P., Potapov M., P. F., P. F., R. C., R. R.-B., S. D., S. I.-M., Ș. V., S. P., S. Tudorița, S. D., T. M., T. M., V. M., T. C., M. T., S. J., A. V., A. I., B. Dumitrița, B. M., B. Tudorița, C. L., C. G., C. E., H. I., I. T., L. M., M. S., N. M., N. A., O. M., S. E., S. F., S. V., T. M., Z. V., în contradictoriu cu pârâtul S. Județean de Urgență Tulcea, a solicitat:
- obligarea pârâtului la calculul și plata diferenței restante de 50% din prima de stabilitate neacordată aferentă trimestrelor II și IV ale anilor 2010, 2011 și 2012 și, în continuare, până la recalcularea și reîncadrarea reclamanților cu procentul de 100%, conform H.G.R. nr. 578/2008 și introducerea acesteia în salariul de bază;
- obligarea pârâtului la calculul și plata contravalorii tichetelor de masă cuvenite conform Legii nr. 142/1998 și contractului colectiv de muncă, neacordate în perioada iulie 2011–august 2012.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamanții – membrii de Sindicat, sunt salariați și foști salariați ai Spitalului Județean de Urgență Tulcea, angajați cu contract individual de muncă.
1. Cu privire la prima de stabilitate s-a arătat că aceasta se acordă personalului din sistemul sanitar în baza art. 1 și art. 4 din H.G.R. nr. 578/2008.
Pentru aplicarea corectă a prevederilor acestei hotărâri de guvern, Ministerul Sănătății–Direcția Organizare și Politici Salariale, prin adresa nr._/16.04.2010, precizează că „potrivit prevederilor din Nota de la anexa nr. II/2 la Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cuantumul lunar aferent primei de stabilitate pentru toate categoriile de personal din sistemul sanitar care a beneficiat în anul 2009 de acestea, va fi cuprins în salariul de bază. Acest cuantum lunar se determină prin raportarea la cele 12 luni ale anului a sumei calculată prin adunarea celor două prime de stabilitate rezultate din art. 141 alin. 2 din O.U.G. nr. 115/2004 aprobată prin Legea nr. 125/2005, cu modificările și completările ulterioare, sau prin raportarea la 6 luni a unei prime de stabilitate, în ambele cazuri rezultatul fiind identic”.
Separat de aceasta, s-a arătat că în cursul anului 2010, personalul aflat la 31.12.2009 își va păstra salariul avut fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.
Ca atare, începând cu luna ianuarie 2010, noul salariul de bază va fi salariul de bază avut în luna decembrie, corespunzător funcției, clasei, gradului, treptei profesionale avute, la care se adaugă sporurile prevăzute în Anexa nr. II/2 la Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, prevedere care se aplică tuturor categoriilor de personal, inclusiv funcționarilor și personalului contractual din cadrul Direcțiilor de Sănătate Publică.
S-a arătat că, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 284/2010, potrivit art. 33 alin. 1 din acest act normativ, încadrarea salarială se face corespunzător tranșelor de vechime avute în luna decembrie 2010 pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale deținute, stabilindu-se clasa de salarizare și coeficientul de ierarhizare corespunzător.
S-a precizat că pârâtul S. Județean de Urgență Tulcea a refuzat aplicarea prevederilor legale la care s-a făcut referire și sentințele civile pronunțate de Tribunalul Tulcea ce a făcut obiectul dosarelor civile nr._ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ și_ acordând în continuare numai 50% din drepturile cuvenite fiecărui salariat.
2. Relativ la cererea de obligare a pârâtului la calculul și plata contravalorii tichetelor de masă neacordate, s-a arătat că potrivit art. 5 alin. 1 din Legea nr. 142/1998: „Angajatorul distribuie salariaților tichete de masă lunar, în ultima decadă a fiecărei luni pentru luna următoare”, iar la alin. 2 al aceluiași articol de lege se precizează că: „în condițiile prevăzute la alineatul 1 angajatorul distribuie pe salariat un număr de tichete de masă corespunzător numărului de zile lucrătoare din luna pentru care se face distribuirea”.
S-a arătat că angajatorul nu a respectat și nu respectă aceste prevederi legale. Normele de aplicare a Legii nr. 142/1198, privind acordarea tichetelor de masă, la art. 4 precizează: „angajatorul care acordă tichete de masă salariaților vor cuprinde în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii într-o poziție distinctă de cheltuieli denumită „Tichete de masă”, sume distincte acoperirii valorii nominale a acestor tichete potrivit celor convenite cu organizațiile sindicale legal constituite sau, după caz, cu reprezentanții salariaților”.
În aceeași ordine de idei, Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anii 2011 și 2012–2014 prevede obligația angajatorului de acordare a tichetelor de masă conform legislației în vigoare.
S-a arătat că potrivit Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, la art. 188 alin. 1: „Spitalele publice sunt unități publice finanțate integral din venituri proprii și funcționează pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele încasate pentru serviciile medicale, alte prestații efectuate pe bază de contract, precum și din alte surse, conform legii”, iar conform art. 188 alin. 1: „Contractul de furnizare de servicii medicale al spitalului public, cu casa de asigurări de sănătate se negociază de către manager, cu conducerea casei de asigurări de sănătate în condițiile stabilite în Contractul Cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări de sănătate”.
P. urmare, s-a arătat că sunt îndeplinite cele trei condiții necesare care să determine aprecierea că reclamanții sunt îndreptățiți a solicita drepturile pretinse, respectiv au calitatea de membri ai sindicatului, sunt sau au fost angajați ai instituției pârâte și au vocație de a primi tichete de masă potrivit Legii nr. 142/1998.
S-a arătat că prin neacordarea drepturilor arătate, instituția pârâtă a nesocotit prevederile H.G. nr. 578/2008, ale O.U.G. nr. 115/2004, Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, Legea nr. 142/2008 și Codul muncii – art. 161.
În drept, au fost invocate prevederile H.G. nr. 578/2008 art. 1 și 4, O.U.G. nr. 115/2004, Legea nr. 125/2005, Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, Legea nr. 142/2008 art. 4 și 5, Codul muncii art. 161, art. 219, art. 253 și art. 41 alin. 2 din Constituția României.
În apărare, pârâtul S. Județean de Urgență Tulcea a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
S-a arătat că H.G. nr. 578/2008 este un act normativ abrogat tacit sau indirect prin Legea nr. 330/2009, fiind fundamentat pe prevederile art. 108 din Constituția României dar și pe dispozițiile art. 412 din O.U.G. nr. 115/2004, dispoziții care au fost abrogate potrivit art. 49 pct. 5 din Legea nr. 330/2009. Rezultă așadar că H.G. nr. 578/2008 care a fost dată pentru aplicarea Legii nr. 125/2005 care a aprobat O.U.G. nr. 115/2004 nu mai poate produce efecte după abrogarea legii în temeiul cărei a fost emisă.
Relativ la plata contravalorii tichetelor de masă începând cu luna iulie 2011, s-a arătat că neacordarea acestor drepturi s-a datorat insuficientei finanțări. Or, Legea nr. 142/1998 nu obligă angajatorul să acorde tichete de masă, ele fiind cuvenite în măsura în care sumele necesare sunt cuprinse în bugetul de venituri și cheltuieli. S-a arătat și faptul că în perioada iulie 2011–septembrie 2012 nu a existat un contract colectiv de muncă, iar începând cu luna septembrie 2012, aceste drepturi au fost plătite.
P. sentința civilă nr. 1552/7.02.2013, Tribunalul Tulcea a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții A. L., A. G., A. F., B. M., B. C., B. V., B. G., B. G., B. G., B. E., C. G., C. D., C. L., C. M., C. F., C. A., C. D., D. S., D. M., D. M., E. D., E. C., E. L., E. V., E. D., F. D., F. G., G. I., G. M., G. S., I. Anișoara, I. D. R., I. M., M. M., M. Ș., M. D., M. F., M. L., M. F., N. E., N. M., N. Tincuța, N. V., N. C. M., N. V., O. G., P. C., P. L., P. N., P. A., P. P., P. M., P. F., P. F., R. C., R. R. B., S. D., S. I. M., Ș. V., S. P., S. Tudorița, S. D., T. M., T. M., V. M., T. C., M. T., S. J., A. V., A. I., B. Dumitrița, B. M., B. Tudorița, C. L., C. G., C. E., H. I., I. T., L. M., M. S., N. M., N. A., O. M., S. E., S. F., S. V., T. M., Z. V. prin S. T.-Economic Administrativ din Unitățile Sanitare ale județului Tulcea, în contradictoriu cu pârâtul S. Județean de Urgență Tulcea.
A fost obligat pârâtul S. Județean de Urgență Tulcea, să calculeze și să plătească reclamanților contravaloarea tichetelor de masă cuvenite în perioada 1.07.–4.08.2011 potrivit Legii nr. 142/1998 și Contractului Colectiv de Muncă la nivelul Spitalului de Urgență Tulcea nr. 7146/22.06.2009, înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială Tulcea sub nr. 2546/4.08.2009 și au fost respinse, ca nefondate, celelalte pretenții.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
1. Cu privire la cerere referitoare la acordarea primei de stabilitate, instanța a reținut că potrivit pct. 18 din O.G. nr. 17/2008 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar publicată în Monitorul Oficial nr. 1138 din 2 decembrie 2004, art. 412 se modifică și va avea următorul cuprins: „Pentru asigurarea stabilității, personalul din sistemul sanitar beneficiază în trimestrul al II-lea și trimestrul al IV-lea ale fiecărui an calendaristic de câte o primă de stabilitate, ale cărei cuantum și mod de acordare se stabilesc prin hotărâre a guvernului”.
Astfel, conform art. 1 din H.G. nr. 578 din 28 mai 2008 privind stabilirea cuantumului primei de stabilitate pentru personalul din sistemul sanitar, precum și a modului de acordare a acesteia, publicată în Monitorul Oficial nr. 440 din 12 iunie 2008, emisă în temeiul art. 412 din O.U.G. nr. 115/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 125/2005, cu modificările și completările ulterioare, „Pentru asigurarea stabilității în activitate, personalul din sistemul sanitar beneficiază în trimestrele II și IV ale fiecărui an calendaristic de câte o primă de stabilitate, […]”.
Conform art. 49 pct. 5 din Legea-cadru nr. 330 din 5 noiembrie 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice publicată în Monitorul Oficial nr. 762 din 9 noiembrie 2009 „La 3 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, se abrogă: […] art. 21 și 412 din O.U.G. nr. 115/2004 [….]”.
Conform art. 48 pct. 17 din aceeași Lege nr. 330/2009, „(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: O.U.G nr. 115/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 125/2005, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția art. 23, 24, 26, 27, 28, 29, 30, 36, 37 și art. 411.
Articolul 47 din lege stabilește că „Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2010, cu excepția dispozițiilor art. 49–52 și ale art. 4 alin. (1) din anexa nr. VI, care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I”.
S-a observat astfel că, începând cu data de 12.11.2009, prevederile art. 412 din O.U.G. nr. 115/2004, care îndreptățea personalul din sistemul sanitar la încasarea primelor de stabilitate în trimestrele II și IV ale fiecărui an calendaristic, contrar celor susținute, a fost abrogat.
În privința solicitării de reîncadrare salarială începând cu data de 1.01.2010 cu procentul de 100%, conform H.G.R. nr. 578/2008 și introducerea acesteia în salariul de bază, instanța a arătat următoarele:
Potrivit art. 30 din Legea cadru nr. 330 din 5 noiembrie 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, „(1) Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, […], care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, [….], prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, [….] (5) În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, [….] va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
Or, prima de stabilitate nu a fost un spor care să fi făcut parte din salariul de bază și mai mult, nu a făcut parte din salariul de bază al lunii decembrie 2009.
Trebuie arătat că în conformitate cu prevederile art. 12 din lege, „(1) Coeficienții de ierarhizare pe baza cărora se stabilesc salariile de bază [….] sporurile și alte drepturi specifice fiecărui domeniu de activitate sunt prevăzuți în anexe [….], alineatul 3 stabilind că, „În anul 2010, salariile [….] se stabilesc potrivit art. 30 alin. (5), fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege.
Astfel, deși alin. 3 al art. 12 arată că în anul 2010 nu sunt aplicabili coeficienții prevăzuți în anexe, art. 30 alin. 5 trimit la aceleași anexe.
Conform Notei de la anexa nr. II/2 la Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, „În coeficientul prevăzut în coloana „Bază” sunt cuprinse: sporul de vechime în muncă, salariul de merit, sporul de prevenție și cuantumul lunar aferent primelor de stabilitate, pentru toate categoriile de personal din sistemul sanitar care au beneficiat în anul 2009 de acestea”.
S-a observat astfel că primele de stabilitate de care personalul din sistemul sanitar a beneficiat în anul 2009 se regăsesc în coeficienții de ierarhizare în baza cărora sunt stabilite salariile de bază pentru personalul din sectorul sanitar. Astfel, spre exemplu, valoarea de 4,40 a coeficientului prevăzut în coloana „bază” în cazul medicului primar, are înglobat primele de stabilitate și celelalte sporuri la care face referire nota, astfel că o nouă adăugare a acestei prime constituie o dublă acordare.
De altfel, potrivit art. 6 alin. 3 din O.U.G. nr. 1 din 25 ianuarie 2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, „(3) Cuantumul individual al salariilor[….] stabilite începând cu luna ianuarie 2010 în conformitate cu prevederile Legii cadru nr. 330/2009, nu va depăși nivelul acestuia stabilit pentru luna decembrie 2009, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții”.
S-a reținut astfel a fi neîntemeiată solicitarea de reîncadrare salarială, respectiv de includere în salariu a primelor de stabilitate de care ar fi beneficiat în 2009, începând cu data de 1.01.2010 și, pe cale de consecință, și în continuare, ca urmare a aplicării prevederilor art. 33 din Legea cadru nr. 284 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum și a art. 4 alin. 3 din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, potrivit cu care „Personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea cadru, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010”, art. 1 (1) stabilind că „Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
2. Cu referire la obligarea pârâtului la calcularea și plata contravalorii tichetelor de masă s-a reținut:
Acordarea tichetelor de masă este reglementată de dispozițiile Legii nr. 142 din 9 iulie 1998 care, prin art. 1 arată că „(1) Salariații din cadrul [….] și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților [….] care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă [….] pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator. (2) Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale [….] bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori”.
Trebuie reținut că potrivit art. 188 din Legea nr. 95/2006, cu modificările ulterioare: „Spitalele publice sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii și funcționează pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele încasate pentru serviciile medicale, alte prestații efectuate pe bază de contract, precum și din alte surse, conform legii”.
Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în interesul legii prin Decizia nr. 14 din 18 februarie 2008, decizie care, în conformitate cu art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, are caracter obligatoriu. Potrivit acesteia, dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă „nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă”.
Potrivit art. 94 alin. 3 din C.C.M. la nivelul Spitalului de Urgență Tulcea nr. 7146/22.06.2009, înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială Tulcea sub nr. 2546/4.08.2009, „în bugetul de venituri și cheltuieli vor fi cuprinse toate drepturile salariale prevăzute de prezentul contract colectiv de muncă și sumele aferente pentru acordarea tichetelor de masă, conform legislației în vigoare.”
Conform art. 17 din contract, acesta se încheie pe o perioadă de 2 ani de la data înregistrării lui la Direcția de Muncă și Protecție Socială, cu cel puțin 60 zile înainte de expirare, părțile urmând a conveni asupra prelungirii sau negocierii contractului.
Ca atare, contractul și-a produs efecte în perioada 4.08.2009–4.08.2011 și nu a operat vreo prelungire tacită a acestora. Prelungirea urma a fi realizată prin acordul părților, ceea ce nu s-a realizat decât la data de 8.06.2012, prin încheierea C.C.M. nr. 7862/8.06.2012.
Astfel, potrivit art. 93 alin. 3 din C.C.M. la nivelul Spitalului de Urgență Tulcea nr. 7862/8.06.2012, înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială Tulcea sub nr. 76/6487/6.09.2012, „în bugetul de venituri și cheltuieli vor fi cuprinse toate drepturile salariale, inclusiv sumele aferente pentru acordarea tichetelor de masă, dacă legislația în vigoare o permite.”
Articolul 2 alin. 2 stabilește momentul intrării în vigoare data înregistrării la I.T.M. Tulcea, respectiv 6.09.2012.
În concluziile sale, reprezentantul reclamanților a precizat acțiunea în sensul că solicită plata tichetelor începând cu luna iulie 2011 și până luna august 2012 inclusiv, întrucât din luna septembrie 2012 aceste drepturi au fost acordate.
Instanța a constatat cererea de acordare a tichetelor a fi întemeiată pentru perioada 1.07.2011–4.08.2011 în care și-a produs efectele C.C.M. nr. 7146 din 22.06.2009, prin care angajatorul s-a obligat să prevadă în buget sumele necesare plății drepturilor la care se face referire.
După această dată, solicitarea reclamanților nu este întemeiată, câtă vreme părțile nu sunt ținute de vreo obligație stabilită prin acord colectiv. Or, Legea nr. 142/1998 conferă doar o vocație. Pentru nașterea dreptului este necesară îndeplinirea condiției ca angajatorul să aibă prevăzut în buget sume cu această destinație și să se fi negociat prin contractele colective de muncă.
Având în vedere argumentele de fapt și de drept, instanța de fond a admis, în parte, acțiunea formulată, în sensul că, a obligat pârâtul S. Județean de Urgență Tulcea să calculeze și să plătească reclamanților contravaloarea tichetelor de masă cuvenite în perioada 1.07.–4.08.2011 potrivit Legii nr. 142/1998 și Contractului Colectiv de Muncă la nivelul Spitalului de Urgență Tulcea nr. 7146/22.06.2009, înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială Tulcea sub nr. 2546/4.08.2009, și a respins, ca nefondate, celelalte pretenții.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat, în esență, nelegalitatea acesteia din următoarea perspectivă:
Instanța de fond a respins capătul de cerere având ca obiect prima de stabilitate pentru anii 2010, 2011 și 2012, cu motivarea că potrivit art. 49 alin. 5 din Legea nr. 330 din 5 noiembrie 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial, art. 21 și art. 412 din O.U.G. nr. 115/2004, au fost abrogate aceste prevederi.
Nu s-a ținut cont de faptul că H.G.R. nr. 578/28 mai 2008 a intrat în vigoare la 1 iunie 2008 și nu a fost aplicată până la data abrogării, așa cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei.
Instanța de fond nu a avut în vedere, pe de o parte, faptul că primele de stabilitate reprezintă un drept salarial reglementat de actul normative sus menționat și face parte din salariul de bază potrivit Legii nr. 330/2009, Anexa II/2, iar pe de altă parte faptul că la introducerea în salariu s-a luat în calcul numai o singură primă în procent de 50%.
Intimatul cunoștea faptul că drepturile primelor de stabilitate se puteau acorda și include în salariu, atât la apariția actelor normative precizate, cât și după, dar din rea voință nu a făcut nimic în acest sens, lipsind reclamanții de drepturile cuvenite până la 12 noiembrie 2009, dată de la care prevederile art. 412 din O.U.G. nr. 115/2004 au fost abrogate.
P. cererea depusă la dosarul cauzei, reclamanții au solicitat obligarea intimatului S. Județean de Urgență Tulcea la calculul și plata contravalorii tichetelor de masă, neacordate începând cu luna iulie 2011 până la 1 octombrie 2012, în baza Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, cu modificările și completările ulterioare.
S-a mai solicitat totodată, actualizarea sumelor cu indicele de inflație la data plății efective.
La acest capăt de cerere, instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice, care precizează: „instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare și prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii nu acordă tichete de masă personalului din cadrul acestora”.
Instanța de fond, preluând susținerile intimatului, face o gravă greșeală extrăgând din context și motivând acordarea tichetelor de masă numai pe prevederile contractului colectiv de muncă fără a ține cont de prevederile art. 23 din O.U.G. nr. 115/2004, act normativ în vigoare, potrivit căruia: „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate din venituri proprii realizate prin sistemul asigurărilor sanitare de sănătate beneficiază lunar de maximum 20 de tichete de masă”.
Ca urmare, dreptul la plata tichetelor de masă este reglementat, așa cum a arătat mai sus, de art. 23 din O.U.G. nr. 115/2004 și prin art. 15 din Legea nr. 283/2011.
Instanța de fond nu a reținut că art. 23 și art. 411 din O.U.G. nr. 115/2004 nu au fost abrogate de Legea nr. 330/2009.
Recursul este fondat.
Curtea, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, va admite recursul în considerarea motivului doi de recurs, având ca obiect acordarea tichetelor de masă pentru perioada 1.07.2011–1.10.2012, având în vedere următoarele:
Cu privire la tichetele de masă:
În art. 94 alin. 3 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pentru anii 2008–2010 se stabilea că în bugetul de venituri și cheltuieli se vor include și sumele necesare acordării tichetelor de masă în condițiile legii.
În ceea ce privește trimiterea la condițiile legii, se are în vedere că potrivit art. 23 din O.U.G. nr. 115/2004, astfel cum a fost modificat de pct. 8 al articolului unic din Legea nr. 125 din 12 mai 2005, începând cu data intrării in vigoare a acestei ordonanțe de urgență, personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate beneficiază lunar de maximum 20 de tichete de masă.
Potrivit art. 8 din O.U.G. nr. 226/2008, instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 și prin Legea nr. 273/2006, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2009 personalului din cadrul acestora.
Aceeași excepție este cuprinsă și în art. I alin. 1 din O.U.G. nr. 114/2009 începând cu anul 2010.
În sfârșit, în art. 12 (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă personalului din cadrul acestora.
De asemenea, prin art. 15 (1) din Legea nr. 283/2011 s-a instituit aceeași excepție, creându-se astfel posibilitatea legală de acordare a tichetelor de masă și pentru anul 2012.
Așadar, instituțiile finanțate integral din venituri proprii pot acorda tichete de masă, fiind în mod expres exceptate de la această interdicție în anii 2009, 2010 și 2011.
Pe de altă parte, în art. 188 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, spitalele publice sunt definite ca instituții publice finanțate integral din venituri proprii care funcționează pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele încasate pentru serviciile medicale, alte prestații efectuate pe bază de contract, precum și din alte surse, conform legii.
Așadar, expresia folosită în art. 188 din Legea nr. 95/2006 și cea cuprinsă în art. 8 din O.U.G. nr. 226/2008, art. I alin. 1 din O.U.G. nr. 114/2009, respectiv art. 12 (1) din Legea nr. 285/2010 este aceeași: instituții finanțate integral din venituri proprii.
Ca urmare, nu este vorba despre nicio confuzie și de nicio distincție față de noțiunea de „instituții având integral venituri proprii” folosită de recurent și care nu se regăsește în actele normative relevante ale căror prevederi au fost expuse.
2. Critica referitoare la acordarea primei de stabilitate în continuare și după . Legii nr. 330/2009 este nefondată și va fi respinsă, având în vedere următoarele considerente:
Cu privire la acordarea primei de stabilitate, se reține că potrivit art. 412 din O.G. nr. 17/2008, „Pentru asigurarea stabilității, personalul din sistemul sanitar beneficiază în trimestrul al II-lea și trimestrul al IV-lea ale fiecărui an calendaristic de câte o primă de stabilitate, ale cărei cuantum și mod de acordare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului”.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 1 din H.G. nr. 578/2008 „Pentru asigurarea stabilității în activitate, personalul din sistemul sanitar beneficiază în trimestrele II și IV ale fiecărui an calendaristic de câte o primă de stabilitate, al cărei cuantum se stabilește corespunzător lunii în care se face plata primei de stabilitate și care este egal cu:
a) nivelul minim al salariului de bază corespunzător funcției, gradului sau treptei profesionale, pentru personalul contractual al cărui salariu de bază este prevăzut între limite;
b) nivelul salariului de bază corespunzător funcției, pentru personalul contractual cu un singur nivel al salariului de bază;
c) nivelul minim al salariului de bază corespunzător funcției ocupate, pentru persoanele care ocupă funcții de conducere prevăzute în anexele nr. VI–IX la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 125/2005, cu modificările și completările ulterioare”.
Totodată art. 4 din aceeași Hotărâre de Guvern prevede că: „Beneficiază integral de prima de stabilitate:
a) personalul care desfășoară activitate în baza unui contract individual de muncă pe durată determinată;
b) personalul care desfășoară activitate în baza unui contract individual de muncă pe perioadă determinată prin cumul cu pensie;
c) persoanele angajate în cursul anului calendaristic pentru care se acordă prima de stabilitate, persoanele care au fost în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani, persoanele care au avut contractul individual de muncă suspendat, dar care au revenit în unitate și desfășoară activitate în cursul lunii din anul calendaristic în care se acordă prima de stabilitate;
d) cadrele didactice care desfășoară activitate integrată în baza unui contract individual de muncă;
e) persoanele care se află în concediu de maternitate sau în concediu pentru incapacitate temporară de muncă”.
De asemenea, prin art. 412 din O.U.G. nr. 115/2008 s-a stipulat posibilitatea acordării primei de stabilitate în trimestrul II și IV al fiecărui an calendaristic.
Cu toate acestea, posibilitatea legală de acordare a acesteia nu mai există odată cu . Legii nr. 330/2009 care prin art. 49 (5) a stipulat în mod expres că art. 412 din O.U.G. nr. 115/2004 se abrogă la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial, respectiv începând cu 12.11.2009.
Nu există niciun argument legal de introducere a acestei prime de stabilitate în compunerea salariului de bază după . Legii nr. 330/2009, întrucât o atare conduită a angajatorului ar contraveni dispozițiilor art. 30 din acest act normativ, care atestă în mod expres că numai sporurile care făceau parte din salariul de bază se vor introduce după 1 ianuarie 2010 în salariul de bază și cum prima de stabilitate nu este spor, ea nu putea fi avută în vedere la construirea noului salariu.
De asemenea, potrivit art. 30 din Legea nr. 330/2009, noul salariu de bază va fi cel corespunzător funcției din luna decembrie la care se adaugă sporurile, care se introduc în acesta potrivit anexelor la prezenta lege, or prima de stabilitate nu numai că nu este spor, dar nici nu se afla în salariul de bază în luna decembrie 2009 pentru a fi avut în vedere în noul algoritm de calcul al noului salariu de bază începând cu ianuarie 2010.
D. urmare, criticile în legătură cu acest motiv de recurs fiind neîntemeiate nu pot fi primite, sentința civilă atacată fiind legală și temeinică din această perspectivă.
În consecință, curtea, găsind criticile întemeiate în parte va admite recursul și modificând în parte sentința, va obliga pârâtul la plata contravalorii tichetelor de masă către reclamanți pentru perioada 1.07.2011–1.10.2012 actualizate cu indicele de inflație la data plății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurentul reclamant S. T. – ECONOMIC ADMINISTRATIV DIN UNITĂȚILE SANITARE ALE JUDEȚULUI TULCEA, cu sediul în ., județul Tulcea, în numele și pentru membrii de sindicat: A. L., A. G., A. V., A. I., A. F., B. M., B. C., B. G., B. G., B. G., B. V., B. E., B. Dumitrița, B. M., B. Tudorița, C. L., C. G., C. G., C. D., C. E., C. L., C. M., C. F., C. A., C. D., D. S., D. M., D. M., E. D., E. C., E. L., E. V., E. D., F. D., F. G., G. I., G. M., G. S., H. I., I. Anișoara, I. D. R., I. T., I. M., L. M., M. S., M. M., M. D., M. Ș., M. T., M. F., M. L., M. F., N. E., N. M., N. M., N. Tincuța, N. V., N. A., N. C. M., N. V., O. M., O. G., P. C., P. L., P. M., P. N., P. A., P. P., P. F., P. F., R. C., R. R. B., S. D., S. I. M., S. E., S. F., S. J., S. P., S. V., S. Tudorița, S. D., Ș. V., T. M., T. C., T. M., T. M., V. M., Z. V., împotriva sentinței civile nr. 1152/7.02.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA, cu sediul în ., județul Tulcea.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă pârâtul la plata contravalorii tichetelor de masă către reclamanți pentru perioada 1.07.2011–1.10.2012 actualizată cu indicele de inflație la momentul plății.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. B. J. Z. M. A.
Grefier,
M. P.
Jud.fond. L. N.
Red.dec.jud. M.A./19.06.2013
Tehnoredactat gref.M.P.
3 ex./25.06.2013.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 583/2013.... | Calcul drepturi salariale. Decizia nr. 927/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
