Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 315/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 315/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 6447/88/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 315/CM
Ședința publică din data de 10 mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. P.
Judecător I. B.
Judecător M. P.
Grefier M. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta pârâtă S.C. „T. P.” S.A. TULCEA, cu sediul în .. 7, județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 749/31.01.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. L. AL SALARIAȚILOR DIN S.C. „T. P.” S.A. TULCEA, cu sediul ales la C.N.S. Cartel Alfa, în ., județul Tulcea, în numele membrilor de sindicat: A. G., B. I., C. G., C. I., C. V., D. G., E. D., F. M., G. F., H. L. I., H. L., L. N., L. T., M. D. S., M. E., M. C., M. I., M. N., M. T., N. G., P. N., P. T., P. M., P. M., R. M., R. I., S. C., S. S. M., Ș. G., T. F., T. L., T. L., T. V., T. C. Ș., V. V., Z. P., Z. E., având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 8.05.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.05.2013, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
P. cererea adresată Tribunalului Tulcea la data de 17 octombrie 2012 și înregistrată sub nr._ /2011, reclamanții G. F., T. F., M. D. S., T. L., T. L., P. M., V. V., C. V., M. T., Z. P., M. E., R. M., T. V., H. L. I., P. M., S. S. M., F. M., D. G., M. N., H. L., L. T., M. C., A. G., R. I., E. D., C. G., M. I., P. N., Ș. G., L. N., S. C., N. G., B. I., Z. E., C. I., P. T., T. C. Ș., reprezentanți prin S. L. al Salariaților din S.C. T. P. S.A. au chemat-o în judecată pe S.C. T. P. S.A., solicitând obligarea pârâtei la calculul și plata diferențelor dintre drepturile salariale primite și cele cuvenite prin aplicarea salariului de bază minim pe ramură în cuantum de 810 lei prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pentru perioada 01 ianuarie 2011-28 februarie 2011, sume actualizate cu indicele de inflație calculat de la scadența fiecărei plăți până la data plății efective.
Totodată, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la calculul și plata diferențelor dintre drepturile salariale primite și cele cuvenite prin aplicarea salariului de bază minim pe ramură în cuantum de 840 lei prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pentru perioada 01martie 2011-31 decembrie 2011, sume actualizate cu indicele de inflație calculat de la scadența fiecărei plăți până la data plății efective, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Ulterior, la termenul de judecată din data de 21 noiembrie 2013, S. L. al Salariaților din S.C. Transportul P. S.A. și-a modificat acțiunea cu privire la perioada pentru care solicită calculul și plata diferențelor de drepturi salariale pentru reclamanții M. C., P. N., Z. E. și P. T., respectiv de la 01.01.2011 la 31 august 2011.
În motivare, reclamanții au arătat că sunt angajații pârâtei iar la nivel de societate este aplicabil Contractul colectiv de muncă pe anii 2008 - 2011, cu perioadă de valabilitate de la 01.06.2008, până la 31.12.2011, înregistrat la Direcția de Muncă și Protecția Socială sub nr. 145/_ din data de 11.08.2008, modificat ulterior prin actele adiționale nr. 145/468/10.02.2009, nr. 145/1518/19.05.2009, nr. 31/1098/29.03.2010 prin care s-a stabilit salariul minim pe societate de la 01.01.2010, în cuantum de 770 lei.
Au precizat reclamanții că S. L. din S.C. T. P. S.A. este afiliat la Federația Sindicatelor din Servicii Comunitare și Utilități Publice (F.S.S.C.U.P), semnatară a Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură de gospodărie comunală, locativă și transporturi locale pe anii 2007-2011, înregistrat la Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale sub nr. 872/21.03.2007.
S-a menționat că Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură este opozabil pârâtei, aceasta figurând în Anexa nr. 3, ce conține lista unităților din ramura în care se aplică Contractul colectiv de muncă.
S-a mai arătat că, la data de 03.01.2011, la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a fost înregistrat sub nr. 615, Actul adițional nr. 1/2010 la Contractul colectiv de muncă pe ramură 2007-2011, în care se prevede modificarea art. 50 alin. (4), în sensul stabilirii salariului minim pe ramură, în sumă de 810 lei, de la 01.01.2011, și de 840 lei, de la 01.03.2011, corespunzător coeficientului 1 de salarizare.
S-a precizat că, la nivel de societăți, salariul minim este de 770 lei și în prezent, deși Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate 2008-2011 prevede în mod expres la art. 13 alin (3) că, reglementările mai favorabile intervenite ulterior încheierii Contractului colectiv de muncă, fac parte de drept din acesta, societatea nu a înțeles să facă aplicarea Actului adițional nr. 1/2010 la Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură 2007 – 2011 cu privire la salariul minim pe ramură.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Codului Muncii, Legii nr. 62/2011, Legii nr. 51/2006, Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură cu acte adiționale, Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, Contul profit-pierdere al S.C. T. P. S.A. pentru anii 2010 și 2011, B.V.C. 2011 aprobat prin H.C.L. Tulcea.
În apărare, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, sens în care a arătat, în esență, că societatea face parte din categoria operatorilor economici la care unitățile administrativ-teritoriale au calitatea de acționar majoritar, conform Legii nr. 329/2009.
S-a mai arătat că art. 40 alin. (1) din Legea nr. 286/2010 prevede că, pentru anul 2011, operatorii economici definiți potrivit art. 27 din Legea 329/2009, care au înregistrat pierderi în anul precedent sau care primesc subvenții sau transferuri de la bugetul de stat și bugetul local pentru activitatea de exploatare, determină cheltuielile salariale fără a putea depăși nivelul cheltuielilor cu salariile aferente anului precedent.
S-a subliniat că este o convenție Contractul colectiv de muncă prin care nu se poate deroga de la legile care interesează ordinea publică, așa cum dispun prevederile Codului civil ori, în speță, aplicarea actului adițional nr. 1/2010 la nivelul societății ar conduce în mod cert la încălcarea textului de lege sus-amintit deoarece, la sfârșitul anului 2010, societatea a înregistrat pierderi de peste 1.234.000 lei.
P. sentința civilă nr. 749 din 31 ianuarie 2013 Tribunalul Tulcea a admis acțiunea formulată de reclamanți prin S. L. al SALARIAȚILOR din S.C. T. P. S.A. și a dispus obligarea pârâtei la calculul și plata către reclamanți a diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele primite prin aplicarea salariului de bază minim pe ramură în cuantum de 810 lei prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pentru perioada 01 ianuarie 2011-28 februarie 2011, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele primite prin aplicarea salariului de bază minim pe ramură în cuantum de 840 lei prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pentru perioada 01 septembrie 2011-31 decembrie 2011 pentru reclamanții F. M., M. C., P. N., Z. E., P. T. și pentru perioada 01 ianuarie 2011-31 august 2011 pentru ceilalți reclamanți, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții sunt salariați ai societății pârâte.
În perioada 01.06._11, aplicabil în cadrul societății pârâte a fost Contractul colectiv de muncă unic la nivel de unitate 2008-2011, înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială Tulcea, sub nr. 145/_/11.08.2008 și care a fost ulterior modificat prin trei acte adiționale, respectiv nr. 145/468/10.02.2009, nr. 145/1518/19.05.2009 și nr. 31/1098/29.03.2010, prin acesta din urmă stabilindu-se salariul minim pe societate, de la data de 01.01.2010, în cuantum de 770 lei.
La nivel de ramură există Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de gospodărire comunală, locativă și transporturi locale pe anii 2007-2011, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sub nr. 872/21.03.2007.
S. L. din S.C. T. P. S.A. este afiliat Federației Sindicatelor din Servicii Comunitare și Utilități Publice, semnatară a Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură mai sus precizat. Acest contract îi este opozabil pârâtei, ea regăsindu-se în Anexa nr. 3, ce conține lista unităților din ramură în care se aplică acest contract.
S-a observat că, la data de 03.01.2011, a fost înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sub nr. 615, Actul adițional nr. 1/2010 la Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură 2007-2011 și în care se prevede modificarea art. 50 alin. (4) din respectivul contract, în sensul că, s-a stabilit salariul minim pe ramură în sumă de 810 lei, cu începere de la 01.01.2011 și de 840 lei, de la 01.03.2011, corespunzător coeficientului 1 de ierarhizare.
Conform prevederilor art. 13 alin. (3) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de unitate 2008-2011:
„În situațiile în care în privința drepturilor ce decurg din prezentul contract colectiv de muncă, intervin reglementări legale mai favorabile, inclusiv prin Contractul colectiv de muncă la nivel național, acestea vor face parte de drept din contract.”
În cauză nu s-a dovedit că această clauză ar fi fost constatată ca fiind nulă.
Cu toate acestea, a arătat instanța, pârâta nu a înțeles să se conformeze prevederilor contractuale mai sus citate, la societate salariul minim fiind de 770 lei lunar și după stabilirea prin act adițional la Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură 2007 – 2011 a acestuia ca fiind în cuantum de 810 lei, respectiv 840 lei.
P. adresele nr. 2/28.01.2011 și nr. 4/16.02.2011, sindicatul a solicitat în scris patronatului aplicarea de la 01.01.2011 a Actului adițional nr. 1/2010 la Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
P. întâmpinare, pârâta a învederat că societatea face parte din categoria operatorilor economici la care unitățile administrativ-teritoriale au calitatea de acționar majoritar, conform art. 27 din Legea nr. 329/2009.
S-a mai arătat totodată că, art. 40 alin. (1) din Legea nr. 286/2010 privind bugetul de stat pe anul 2011 stabilește că, pentru anul 2011, operatorii economici definiți potrivit art. 27 din Legea nr. 329/2009, care au înregistrat pierderi în anul precedent sau care primesc subvenții sau transferuri de la bugetul de stat și bugetul local pentru activitatea de exploatare, determină cheltuielile salariale fără a putea depăși nivelul cheltuielilor cu salariile aferente anului precedent.
Instanța a observat însă că Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pentru anul 2011 a fost publicată în Monitorul Oficial pe data de 28 decembrie 2010, iar Actul adițional nr. 1/2010 la Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură 2007-2011, a fost înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale la data de 03.01.2011, așadar ulterior publicării Legii nr. 286/2010, aceasta presupunând că acesta a fost supus controlului de legalitate prevăzut de art. 27 din Legea nr. 130/_ (în vigoare la data respectivă).
Or, ministerul, prin înregistrarea respectivului act adițional, a verificat cu siguranță și dacă acesta conține clauze negociate fără respectarea art. 8 din Legea nr. 130/1996, articol care stipulează la aliniatul (1), stabilirea clauzelor contractelor colective de muncă numai în limitele și condițiile prevăzute de lege.
Pe de altă parte, dacă, în considerarea Legii nr. 286/2010, pârâta ar fi apreciat ca nelegal cuantumul salariului minim negociat la nivel de ramură, ar fi putut, sau ar fi trebuit să solicite instanței de judecată constatarea nulității acestei clauze conform art. 24 din Legea nr. 130/1996 și ulterior, conform art. 142 din Legea nr. 62/2011, aspect care nu a fost dovedit în cauză.
Instanța a reținut și faptul că Actul adițional nr. 1/2010 face chiar referire și la acele societăți a căror situație economică este în dificultate, făcându-se trimitere la art. 50 alin. (5) din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, conform cu care:
„Patronatele și sindicatele din unitățile care au o situație economică deficitară în asigurarea salariului minim și a coeficienților minimi de ierarhizare, vor solicita patronatelor și sindicatelor la care sunt afiliați, să îi sprijine în realizarea unei analize tehnico-economice și financiare. Soluțiile identificate cu această ocazie și măsurile stabilite de comun acord prevalează în raport cu prevederile art. 50 alin 1 și 4, ce se referă la salariul minim pe ramură”.
În cauză nu s-a dovedit că procedura prevăzută de art. 50 alin. (5) din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură ar fi avut loc.
S-a avut în vedere și faptul că, chiar și potrivit prevederilor art. 3 alin (1) din Actul adițional nr. 1/17.08.2011 la Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură 2007/2011, așadar supus controlului de legalitate la acest minister conform art. 142 din Legea dialogului social, s-a prevăzut că:
„Prevederile prezentului contract colectiv de muncă la nivel de ramură se aplică de toți operatorii furnizori/prestatori de servicii de utilități publice, indiferent de modalitatea de gestiune adoptată sau de forma de proprietate, modul de organizare sau țara de origine a operatorului”.
Or, societatea nu a înțeles să respecte prevederile Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, respectiv pe cele ale actelor adiționale încheiate la acesta, aspect care a fost reliefat și în expertiza contabilă efectuată în cauză.
În consecință, instanța, față de considerentele expuse, a admis acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta . Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs a susținut pârâta că instanța nu a ținut seama de faptul că societatea pârâtă nu a participat la negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, nefiind membră a confederației patronale care l-a semnat. De aceea, CCM la nivel de ramură nu îi este opozabil chiar dacă, în perioada 2008-2010, patronatul societății a acceptat aplicarea acestui contract colectiv de muncă impus de organizația sindicală, pentru a nu genera litigii cu salariații sindicaliști în perioada în care condițiile economico-financiare au permis satisfacerea pretențiilor salariale.
În anul 2011 nu a fost posibilă aplicarea de către unitate a Actului adițional nr. 1/2010 la contractul colectiv de muncă la nivel de ramură din motive de natură legislativă, superioare oricăror prevederi convenționale și care nu puteau fi încălcate. Susține că aplicarea actului adițional era condiționată de prevederile Legii nr. 286/2010 privind bugetul de stat pe anul 2011, recurenta având îndoieli în privința corectitudinii verificării de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a legalității actului adițional față de dispozițiile legii bugetului de stat care a intrat în vigoare în timpul sărbătorilor de iarnă.
Arată că instanța a reținut neîntemeiat că nu au fost parcurse procedurile prevăzute la art. 50 alin. 5 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, prin întâmpinarea formulată (lit. A, pct. 6, liniuța a doua) pârâta arătând că inițierea acestei proceduri putea să se realizeze și de către organizația sindicală, prin actul nr. 356/03.02.2011 patronatul societății propunând această alternativă sindicatului.
P. întâmpinare, intimatul S. L. al Salariaților din . a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând, în esență, că acordarea către reclamanți, în anul 2011, a salariului minim solicitat prin acțiune nu depășea nivelul cheltuielilor cu personalul din anul 2010, situație care se încadra în prevederile art. 40 alin. 1 din Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pentru anul 2011.
Examinând legalitatea sentinței atacate în raport de susținerile recurentei, Curtea constată că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Nu se poate reține inopozabilitatea față de recurenta . a Contractului Colectiv de Muncă la Nivel de R. Gospodărie Comunală, Locativă și Transporturi Locale 2007-2011 și a Actului adițional nr. 1/2010, câtă vreme S. L. al Salariaților din . este afiliat la federația sindicală semnatară a acestui contract, Federația Sindicatelor din Servicii Comunitare de Utilități Publice, iar în Anexa 3 a contractului, ce conține lista unităților din ramura de gospodărie comunală, locativă și transporturi locale, este menționată și societatea recurentă. Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură 2007-2011 a fost înregistrat la M.M.P.S. sub nr. 872/21.03.2007, Actul adițional nr. 1/2010 a fost înregistrat la M.M.P.S. sub nr. 615/03.01.2011, astfel că, potrivit art. 25 alin. 3 din Legea nr. 130/1996, republicată (act normativ în vigoare la data înregistrării contractului colectiv și a actului adițional), acestea se aplicau societății de la data înregistrării lor.
Împrejurarea invocată de recurentă, că nu a participat la negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de ramură și că, din acest motiv, contactul nu îi este opozabil nu poate fi reținută, pe de o parte pentru că recurenta pârâtă recunoaște că patronatul societății a acceptat, în perioada 2008-2010, aplicarea contractului colectiv de muncă la nivel de ramură 2007-_, fiind fără relevanță motivele pentru care acesta a fost însușit și aplicat, iar pe de altă parte pentru că, potrivit dispozițiilor art. 240-243 din Codul muncii, în vigoare la data înregistrării la MMPS a CCM la nivel de ramură, era obligatorie aplicabilitatea clauzelor contractelor colective de muncă la nivel de ramură tuturor salariaților încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel și executarea acestuia de către părți. Se constată, de asemenea, că menționarea unității pârâte în Anexa nr. 3 a CCM la nivel de ramură nu a fost niciodată contestată de către aceasta printr-o acțiune care să vizeze nelegalitatea mențiunii, situație în care nu se poate reține că, pentru unitatea recurentă, forța obligatorie a contractului colectiv de muncă la nivel de ramură este lăsată la libera sa apreciere.
De asemenea, susținerea pârâtei că nu i se aplică CCM la nivel de ramură întrucât nu a semnat acest contract nu poate fi reținută și pentru argumentul dedus din faptul că un contract colectiv de muncă este o excepție de la principiul relativității efectelor contractului. CCM 2008 – 2011 la nivel de societate, în vigoare până la 31.12.2011, prevede la art. 13 alin. 3 că „atunci când intervin reglementări legale mai favorabile, acestea vor face parte de drept din contract”, iar la art. 109 alin.1, că „prevederile CCM la nivel de ramură sunt considerate minime”.
Neîntemeiate sunt considerate și criticile din recurs ce vizează impedimentul legal la aplicarea contractului colectiv de muncă la nivel de ramură 2007-2011, dat de incidența Legii nr. 286/2010 privind bugetul de stat pe anul 2011.
Dacă în considerarea Legii nr. 286/2010 angajatorul ar fi apreciat ca nelegal cuantumul salariului minim negociat la nivel de ramură trebuia să solicite instanței de judecată constatarea nulității acestei clauze contractuale potrivit art. 24 din Legea nr. 130/1996.
P. actul adițional nr.1/2010 s-a prevăzut că, în cazul societăților comerciale din ramură care nu își permit aplicarea salariului minim negociat ca urmare a situației economice, se vor aplica prevederile art.50 alin. 5 din CCM la nivel de ramură prin implicarea FNPSPR și a Federațiilor sindicale reprezentative pe ramură semnatare a CCM la nivel de ramură.
P. art. 50 alin. 5 din CCM la nivel de ramură s-a prevăzut că „Patronatul și Sindicatele din unitățile care au o situație economică deficitară în asigurarea salariului minim și a coeficienților de ierarhizare vor solicita, patronatelor și sindicatelor la care sunt afiliați, să îi sprijine în realizarea unei analize tehnico-economice și financiare. Soluțiile identificate cu această ocazie și măsurile stabile de comun acord prevalează în raport cu prevederile alin. 1 și 4”.
Deși S. L. din . s-a adresat pârâtei prin adresele nr. 2/28.01.2011 și nr. 4/16.02.2011 pentru începerea negocierilor în vederea aplicării actului adiționat nr. 1/2010, pârâta nu a înțeles să declanșeze procedura prevăzută de art. 50 alin. 5 din CCM la nivel de ramură.
Art.40 alin. 1 din Legea nr. 286/2010 prevede pentru operatorii economici care au înregistrat pierderi în anul 2010 limitarea cheltuielilor cu salariile în anul 2011 la nivelul anului precedent.
Din contul de profit și pierderi la data de 31.12.2010 și Buletinul de venituri și cheltuieli pe anul 2011, rezultă că în anul 2010 cheltuielile cu personalul s-au cifrat la 5.195.020 lei, iar în anul 2011, cheltuielile cu personalul au scăzut la 4.641.698 lei.
P. urmare, invocarea de către angajator a situației economice deficitare drept motiv pentru neacordarea salariului minim prevăzut de CCM la nivel de ramură nu poate fi reținută.
Pentru aceste considerente, potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenta pârâtă S.C. „T. P.” S.A. TULCEA, cu sediul în .. 7, județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 749/31.01.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. L. AL SALARIAȚILOR DIN S.C. „T. P.” S.A. TULCEA, cu sediul ales la C.N.S. Cartel Alfa, în ., județul Tulcea, în numele membrilor de sindicat: A. G., B. I., C. G., C. I., C. V., D. G., E. D., F. M., G. F., H. L. I., H. L., L. N., L. T., M. D. S., M. E., M. C., M. I., M. N., M. T., N. G., P. N., P. T., P. M., P. M., R. M., R. I., S. C., S. S. M., Ș. G., T. F., T. L., T. L., T. V., T. C. Ș., V. V., Z. P., Z. E..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 mai 2013.
Președinte, D. P. | Judecător, I. B. | Pt. Judecător, M. P., aflată în CO,cf.art.261 alin. 2 C.p.c.semnează Vicepreședinte Instanță N. S. |
Pt. Grefier, M. P., aflată în CO,cf.art.261 alin. 2 C.p.c. semnează Grefier Șef M. D. |
Jud.fond. M.P.
Red.dec.jud. D.P./26.07.2013
2 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 429/2013.... → |
|---|
