Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1068/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1068/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 14352/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1068/CM
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - R. A.
Judecător – J. Z.
Judecător – M. B.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul reclamant S. L. AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR C. – cu sediul în municipiul C., . nr.13, județul C. în numele membrilor săi de sindicat A. N., A. DILȘEN, A. V., A. C.-L., A. A., B.(L.) T.-E., B. C., B. I., BRIȚĂ L., C. F., C. F.-C., C. O.-M., D. S.-V., D. A.-M., D. A., D. C., D. N.-C., D. M.-M., E. V., G. M., G. A., I. S., I. C., I. A., I. C., N. C., O. T., O. ȘAIZER, O.-A. N., P. A., P. M., P. D.-M., P. A.-M., R. I., S. L., S. G., T. Ș., T. G., T. A., T. A., V. R.-A., V. R.-L., Z. E. și Z. M.-M. împotriva sentinței civile nr.2365 din data de 15 mai 2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți C. T. N. T. - cu sediul în municipiul Medgidia, ., județul C., I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C. – cu sediul în municipiul C., ..11, județul C., M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI cu sediul în municipiul București, ..28 – 30, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut in ședința publică se prezintă reprezentantul intimaților reclamanți consilier juridic A. E. în baza delegației de reprezentare de la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată, învederează că intimatul pârât M. Educației, cercetării, Tineretului și Sportului a depus întâmpinare la data de 04 iulie 2013, comunicată și celorlalte părți.
Întrebat fiind reprezentantul recurentului reclamant – consilier juridic A. E., arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului asupra fondului.
Curtea, luând concluziile reprezentantul recurentului reclamant potrivit cu care nu mai are cereri prealabile în condițiile art.150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Având cuvântul, reprezentantul recurentului reclamant – consilier juridic A. E., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Curtea rămâne în pronunțare asupra recursului civil promovat în cauză.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamanții A. N., A. Dilșen, A. V., A. C.-L., A. A., B.(L.) T.-E., B. C., B. I., Briță L., C. F., C. F.-C., C. O.-M., D. S.-V., D. A.-M., D. A., D. C., D. N.-C., D. M.-M., E. V., G. M., G. A., I. S., I. C., I. A., I. C., N. C., O. T., O. Șaizer, O.-A. N., P. A., P. M., P. D.-M., P. A.-M., R. I., S. L., S. G., T. Ș., T. G., T. A., T. A., V. R.-A., V. R.-L., Z. E. și Z. M.-M. prin S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C., au chemat în judecată pe pârâții C. T. N. T., M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și I. Școlar Județean C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige unitatea de învățământ pârâtă la calcularea și la plata către reclamanți a diferenței dintre echivalentul în lei al sumei de 100 euro și suma de 130 lei, precum și a echivalentului în lei al sumei de 100 euro, reprezentând ajutor financiar pentru stimularea achiziționării de cărți sau programe, aferent anilor 2009 și 2010, sume calculate la cursul de schimb valutar comunicat de BNR și actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, corespunzător perioadei lucrate în unitatea școlară de fiecare reclamant.
S-a solicitat, de asemenea, obligarea pârâtului M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aloce Inspectoratului Școlar Județean C. sumele anterior menționate, precum și obligarea pârâtului I. Școlar Județean C. să aloce aceste sume către unitatea de învățământ.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin art. 1 și 6 din Legea 315/2006, s-a prevăzut acordarea unui ajutor financiar către cadrele didactice titulare și/sau suplinitoare din învățământul preuniversitar de stat, în vederea achiziționării de cărți sau programe educaționale.Acest ajutor financiar se prevedea a fi acordat anual, la cererea cadrelor didactice, având un cuantum echivalent cu valoarea în lei a 100 euro.
Au mai precizat reclamanții că procedura de alocare a sumelor de bani și de acordare a ajutorului a fost detaliată prin Normele metodologice de aplicare a Legii 315/2006, aprobate prin HG 453/2007.
Cu privire la ajutorul financiar aferent anului 2009, reclamanții au învederat că au formulat cerere până la data de 01 noiembrie 2008, dar abia în luna decembrie 2009 s-a realizat o plată parțială, în cuantum de 130 lei pentru fiecare cadru didactic, față de cei 100 euro cuveniți.În ceea ce privește însă anul 2010, pârâții nu au mai executat obligația de plată nici măcar parțial, deși cererile au fost formulate până la data de 1 noiembrie 2009.
În dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri:adeverința nr. 1370 din 09.11.2012 emisă de unitatea școlară pârâtă, cereri înregistrate la unitatea școlară pentru acordarea ajutorului financiar aferent anilor 2009 și 2010.
În apărare, pârâtul I. Școlar Județean C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
A susținut astfel pârâtul că reclamanții nu au făcut dovada cererilor formulate pentru alocarea sumelor de bani necesare plății ajutorului financiar.Totodată, ajutorul financiar aferent anului 2010 a fost sistat ca urmare a abrogării Legii 315/2006 prin art. 15 alin.1 lit. k din Legea 118/2010, astfel că reclamanții nu ar putea beneficia decât de partea din ajutor aferentă perioadei în care legea a fost în vigoare.
Prin sentința civilă nr. 2365 DIN 15.05.2013, Tribunalul C. a respins acțiunea formulată de reclamanți ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții sunt angajații unității școlare pârâte în funcția de cadru didactic, iar prin cererea de față solicită obligarea angajatorului la plata drepturilor bănești cuvenite cu titlu de ajutor financiar aferent anilor 2009 și 2010, potrivit Legii 315/2007, în vigoare la data nașterii acestui drept.
Potrivit art. 1 din actul normativ menționat, se acordă un ajutor financiar cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice.
Prin art. 2 se prevede în mod expres cuantumul acestui ajutor, ca fiind echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății, precum și împrejurarea că suma se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice.
Procedura de acordare a sumelor de bani destinate achiziționării de material a fost reglementată prin Normele metodologice de aplicare a Legii 315/2006, aprobate prin HG 453/2007.Astfel, art. 3 din Norme impune cerința expresă a formulării unei cereri din partea beneficiarului, cerere ce trebuie înregistrată până la data de 1 noiembrie, pentru anul următor, la unitatea de învățământ la care beneficiarul exercită funcția de bază.
În ce privește modalitatea și condițiile de efectuare a plății, sunt aplicabile dispozițiile art. 5 alin.6 din același act normativ, conform cărora plata ajutorului financiar se face de către unitățile de învățământ, integral, pe baza documentelor justificative, sau în avans, într-o singură tranșă, cu încadrare în cuantumul stabilit la art. 1 alin. (2).
Prin cererea de față, reclamanții au invocat cea din urmă modalitate de plată reglementată de textul de lege anterior citat, prevalându-se doar de existența cererilor scrise depuse la unitatea școlară, fără a face dovada efectuării unor cheltuieli pentru achiziționarea de material didactic.În consecință, în lipsa documentelor justificative ale cheltuielilor efectuate, reclamanții pretind existența în patrimoniul pârâților a obligației de plată a unor sume de bani cu titlu de ajutor financiar destinat stimulării activității didactice în anii 2009 și 2010.
Cu privire la natura juridică a acestui ajutor financiar, din chiar reglementarea Legii 315/2007, instanța reține că acesta nu poate fi inclus în categoria drepturilor salariale garantate la plata prin simpla existență a raportului de muncă, astfel că nu se poate vorbi despre nașterea dreptului la încasarea respectivelor sume de bani în patrimoniul oricărui angajat în funcția de cadru didactic.Dimpotrivă, fiind vorba despre o formă de sprijin a învățământului preuniversitar din partea statului și deci despre angajarea unor cheltuieli bugetare în acest sens, legea a stabilit o destinație expresă și limitativă a plăților efectuate, suma de 100 euro putând fi acordată numai în scopul achiziționării de material didactic.Acesta este și motivul pentru care, indiferent dacă plata este efectuată ca decont sau ca avans spre decontare, obligația beneficiarului ajutorului financiar este aceea de a prezenta documentele justificative, conform reglementărilor financiar-contabile în vigoare, art. 5 alin.7 din Normele metodologice fiind lipsit de echivoc în acest sens.
În ce privește plata în avans, în mod generic aceasta este destinată acoperirii unei cheltuieli viitoare, a cărei efectuare trebuie probată, pentru a justifica ieșirea din patrimoniul debitorului a respectivei sume de bani ca fiind efectiv datorată.Pe de altă parte, nu se poate vorbi despre dreptul angajatului la încasarea unui avans, întrucât acesta nu este titularul unei creanțe certe și exigibile care să dea naștere obligației corelative a unității angajatoare la plata unei sume de bani cu acest titlu.În realitate, avansul spre decontare constituie o formă de împrumut acordat salariatului, supus restituirii în cazul în care acesta nu justifică folosirea banilor cu respectarea destinației impuse de angajator.
În cazul de față, reclamanții pretind acordarea diferențelor neplătite pentru anul 2009 și a ajutorului integral pentru anul 2010, ambele cu titlu de avans-deși această modalitate de plată nu a fost indicată în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
În acest context, o primă observație ce se impune privește momentul nașterii dreptului reclamanților și implicațiile financiar-contabile ale unei eventuale obligații de plată stabilite în mod retroactiv în sarcina unității angajatoare.Astfel, fiind vorba despre drepturi aferente anilor 2009 și 2010, în sens de ani bugetari, a căror execuție bugetară s-a încheiat la data de 31 decembrie 2009, respectiv 2010, nu mai este posibilă stabilirea unei obligații de plată a unor sume de bani cu titlu de avans, pe seama conturilor bugetare aferente respectivelor perioade.
Pe de altă parte, în condițiile în care acțiunea de față nu a fost formulată în cursul anilor bugetari respectivi, pentru a justifica într-adevăr obligația de plată a avansului prin prisma necesității de achiziționare a materialului didactic în chiar perioada 2009-2010, în mod evident la momentul 20.11.2012-când acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței, reclamanții nu mai pot invoca un interes actual al achiziționării de material didactic pentru o perioadă anterioară.
Cu alte cuvinte, fiind vorba despre un ajutor financiar destinat stimulării activității didactice în intervalul 2009-2010, odată finalizată această activitate, reclamanții nu mai pot pretinde acordarea sumelor de bani prevăzute de Legea 315/2007 cu titlu de avans, întrucât cheltuielile aferente acestei activități ar fi trebuit la rândul lor să fie efectuate în aceeași perioadă de referință. Prin urmare, la nivelul anului 2012, reclamanții sunt ținuți a face dovada angajării unor cheltuieli personale pentru achiziționarea de cărți sau programe educaționale, în perioada 2009-2010.
Or, reclamanții nu au prezentat unității de învățământ și nici instanței de judecată, înscrisuri pe baza cărora să dovedească efectuarea unor cheltuieli în scopul achiziționării de material didactic, astfel încât să justifice beneficiul încasării unor sume de bani a căror destinație este prevăzută expres și limitativ prin lege.
În acest sens, trebuie subliniat că stabilirea obligației de plată în sarcina pârâților, în modalitatea solicitată de reclamanți prin acțiune, face imposibilă verificarea ulterioară a destinației cheltuielilor bugetare, din moment ce indicarea doar a naturii juridice a dreptului acordat-aceea de ajutor financiar, nu implică în concret și obligația beneficiarilor de a prezenta documente justificative ale sumelor primite cu acest titlu. Crearea unei jurisprudențe în sensul solicitat de reclamanți, ar reprezenta nu doar o schimbare a modalității de plată, ci și a destinației sumelor acordate de stat, reglementată în mod expres de Legea 315/2007.
Pentru motivele expuse, instanța a apreciat că pentru anii 2009 și 2010 nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru acordarea către reclamanți a ajutorului financiar în cuantum de 100 euro, astfel că acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C. a declarat recurs în numele reclamanților.
În motivarea recursului se arată următoarele:
Hotărârea cuprinde motive contradictorii și este lipsită de temei legal, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Din interpretarea gramaticală a prevederilor art. 5(6) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 (aprobate prin H.G. 453/2007) nu rezultă că regula pentru ca ajutorul să devină debit este aceea a dovedirii anticipate a efectuării cheltuielilor.
Nu există în textul citat nici un element care să sugereze măcar ideea că plata în avans a acestei sume ar avea caracter excepțional sau că plata în baza unor documente justificative ar constitui o regulă.
De altfel, în practică ajutorul s-a plătit tot în avans, iar documentele justificative au fost depuse de cei îndreptățiți în 15 zile calendaristice de la momentul efectuării plății. De asemenea, se invocă prevederile art. 5 alin.7 arătându-se că aceste dispoziții legale stabilesc doar obligația pentru beneficiarii ajutorului de a prezenta documente justificative, ceea ce implică anumite condiții de fond și de formă pentru aceste documente. Reglementările financiar-contabile aplicabile în sistemul bugetar nu exclud posibilitatea plăților în avans, fapt confirmat de alin.6 al aceluiași articol, care stabilește în mod expres această modalitate de plată a ajutorului, precum și termenul de depunere a documentelor justificative.
Mai mult și legea nr. 500/2002 privind finanțele publice stabilește posibilitatea plății în avans a unor sume de bani în art. 52 alin.7 în care se arată: „Guvernul poate stabili prin hotărâre, la propunerea ministerului finanțelor publice, acțiunile și categoriile de cheltuieli pentru care se pot efectua plăți în avans de până la 30% din fondurile publice, criteriile, procedurile și limitele care se vor folosi în acest scop”.
Or, art. 5(6) din Normele metodologice de aplicare a Legii 315/2006 îndeplinește condițiile menționate, prin acest text reglementându-se o astfel de plată în avans, prin hotărâre de guvern (normele metodologice fiind aprobate prin H.G. nr. 453/2007). Prin același articol și alineat – art. 5 (6) teza finală – este menționată atât procedura de plată a sumei în avans cât și intervalul de timp în care urmează a fi justificată suma astfel plătită.
Acțiunea de față vizează plata unor drepturi bănești neacordate. Raportat la dispozițiile art. 268 din Codul muncii republicat și ale art. 211 din legea nr. 62/2011 republicată, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
În mod clar acțiunea reclamanților este promovată înăuntrul termenului de prescripție și, oricum, instanța nu a pus nici un moment în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune ci faptul că nu ar justifica un interes actual.
După cum rezultă chiar din titlul său, Legea nr. 315/2006 a urmărit stimularea achiziționării de cărți sau programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar. Îmbunătățirea calității activității didactice presupune, printre altele, formarea continuă a cadrelor didactice. Legea nr. 1/2011 a educației naționale cuprinde în art. 236-246 o amplă descriere a noțiunilor de formare inițială și formare continuă.
În speță, reclamanții au făcut dovada depunerii cererilor pentru acordarea ajutorului financiar de 100 de euro atât pentru anul 2009 cât și pentru anul 2010; mai mult decât atât, în decembrie 2009, în baza cererilor depuse până la 01.11.2008, a fost acordată o plată parțială în cuantum de 130 lei.
Față de împrejurările de fapt și de drept expuse nu se poate susține că cerința reclamanților de a li se acorda în mod retroactiv acest ajutor, solicitat în termenul legal, nu ar justifica un interes legitim, personal, născut și actual.
Există așadar un interes legitim, personal, născut și mai ales actual al cadrelor didactice reclamante în solicitarea de recuperare a acestui drept, folosul practic urmărit fiind acela al achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, nu doar pentru activitatea didactică desfășurată într-o perioadă anterioară, așa cum în mod eronat susține instanța de fond, ci pornind de la necesitatea formării continue și îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar.
Instanța creează un fel de prezumție de rea-credință pentru reclamanți antamând ideea că, în eventualitatea admiterii acțiunii s-ar ajunge la imposibilitatea verificării ulterioare a destinației sumelor.
Este de natura evidenței că, în condițiile în care acțiunea se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 315/2006, a fost avută în vedere procedura instituită de această lege și de normele metodologice cu privire la plata ajutorului, care, în oricare dintre situații, inclusiv cea a plății în avans, implică depunerea unor documente justificative de către reclamanți.
După cum s-a mai arătat, conf. art. 2 din Lege acest ajutor financiar se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice. Acest drept al cadrelor didactice menționate era însoțit de obligația corelativă, instituită imperativ de lege, de a se asigura fondurile necesare plății. Deci, condiția necesară și suficientă pentru nașterea acestui drept era aceea a solicitării formulate în termenul legal și, evident că, odată efectuată plata în avans, exista obligația depunerii unor documente justificative în termenul de 15 zile calendaristice.
În situația în care beneficiarul plății nu își respectă obligația legală de a depune documentele justificative, angajatorul are la dispoziție posibilitatea declanșării procedurilor privind răspunderea patrimonială, așa cum aceasta este stabilită de dispozițiile Codului muncii. Răspunderea patrimonială a salariatului pentru nedepunerea documentelor justificative ar putea interveni atât în situația în care plata avansului s-a realizat direct în temeiul legii cât și în situația în care plata avansului s-ar fi realizat în temeiul unei hotărâri judecătorești. Admiterea acțiunii reclamanților și plata avansului în temeiul hotărârii judecătorești nu exclud posibilitatea angajatorului de a se îndrepta împotriva reclamanților care, ulterior, nu își îndeplinesc obligația de a depune documentele fiscale justificative.
Prin urmare, în măsura în care reclamanții au calitatea cerută de lege, respectiv sunt cadre didactice titulare /suplinitoare calificate, au depus cererile pentru plata ajutorului financiar în cuantum de 100 de euro până la data de 01.11.2008 (pentru anul 2009), respectiv 01.11.2009 (pentru anul 2010), iar până în prezent pârâții nu și-au îndeplinit obligația imperativă stabilită prin lege, neplătind acestora diferența dintre suma de 100 euro – echivalentul în lei la data plății și suma de 130 lei (restul de plată din ajutorul aferent anului_) și nici ajutorul de 100 de euro – echivalentul în lei la data plății, reprezentând ajutorul financiar reglementat de Legea 315/2006, aferent anului 2010, apreciază că recursul este fondat.
Intimatul I. Școlar Județean C. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, sens în care a reiterat susținerile formulate în fața primei instanțe, invocând și prescripția dreptului material la acțiune. De asemenea, intimatul M. Educației Naționale a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, sens în care a arătat că reclamanții nu au dovedit efectuarea anticipată a cheltuielilor pentru achiziționarea materialelor didactice.
În recurs nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041 Cod.pr.civ., Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 315/2006, se acordă un ajutor financiar cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice.
Conform art. 2 din același act normativ „ajutorul financiar prevăzut la art. 1 se acordă anual la solicitarea cadrelor didactice și reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății”.
Prin art. 5 din Anexa 1 la H.G. nr. 453/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 se prevede faptul că unitățile școlare vor solicita lunar, până la data de 10 a fiecărei luni, la inspectoratul școlar, sumele necesare pentru plata ajutorului financiar aferent lunii următoare.
Inspectoratele școlare județene vor solicita lunar până la data de 20 a fiecărei luni, la M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, necesarul de deschidere de credite bugetare pentru luna următoare.
Inspectoratele școlare județene vor aloca lunar către unitățile școlare sumele necesare efectuării plății ajutoarelor într-un cont de disponibil deschis în afara bugetului local.
Drepturile pretinse de reclamanții erau cuvenite anual. Faptul că, pentru motive privind necesitatea fundamentării bugetului pentru anul următor, cererile pentru acest ajutor trebuiau depuse în luna noiembrie a anului precedent conform art.3 din Normele metodologice aprobate prin HG nr.453/2007, nu înseamnă că dreptul la acțiune pentru acest ajutor financiar se năștea la acea dată.
Pe de altă parte, pentru pârâți nu exista un anumit termen de plată a acestui ajutor, el putând fi solicitat și achitat până la sfârșitul fiecărui an.
În ceea ce privește ajutorul financiar pentru anul 2009:
Prin adresa nr. 128/CB/15.11.2009 emisă de M. Educației, Cercetării și Inovării s-a stabilit ca în urma suplimentării bugetului M.E.C.I. la art.57.02.01 suma alocată pentru fiecare județ în parte reprezintă 33% din contravaloarea a 100 Euro, motiv pentru care s-a efectuat plata în limita sumei de 130 de lei din contravaloarea a 100 euro pentru fiecare beneficiar în parte.
Deși prin dispozițiile art. 2 din Legea nr. 315/2006 se prevedea faptul că ajutorul financiar acordat cadrelor didactice în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, este în cuantum de 100 Euro echivalentul în lei, din adresa menționată mai sus, rezultă că acest ajutor a fost plătit parțial în limita sumelor alocate.
Este adevărat că art.5(3) din Anexa 1 la HG nr. 453/2007 prevede că sumele necesare plății acestui ajutor financiar se asigură din bugetul Ministerului Educației în limita creditelor bugetare aprobate.
Dar, prin dispozițiile art. 2 din Legea nr. 315/2006 legiuitorul nu a prevăzut faptul că ajutorul social de 100 Euro echivalent în lei poate fi diminuat în limita creditelor bugetare deschise.
Prin normele de aplicare sunt aduse modificări Legii nr. 315/2006, fapt ce contravine dispozițiilor art. 77 și 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Potrivit art. 77 din Legea nr. 24/2000 ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor, ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate sau ale autorităților administrative autonome se emit pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului.
În continuare, prin art. 78 se prevede că ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora.
Împrejurarea că pentru anul 2009 în bugetul Ministerului Educației nu au fost incluse sumele necesare acordării integrale a acestor drepturi stabilite de Legea nr. 315/2006 nu are relevanță și nu poate nega drepturile stabilite prin lege în favoarea reclamanților, întrucât bugetul de venituri și cheltuieli constituie doar un instrument prin care se realizează, între altele, plata obligațiilor asumate sau stabilite prin lege pentru stat sau o instituție publică, actul prin care se adoptă bugetul neputând constitui în sine un instrument juridic prin care să se recunoască sau să se nege anumite drepturi legale preexistente sau ulterioare.
Plata unei părți din ajutorul financiar prevăzut de Legea nr. 315/2006 pentru anul 2009 constituie o recunoaștere a pârâților a existenței cererilor formulate de cadrele didactice reclamante.
În ceea ce privește ajutorul financiar pentru anul 2010:
Cu adresa nr.963/30.10.2009 emisă de C. T. „N. T.” Medgidia, s-a comunicat Inspectoratului Școlar Județean C. existența cererilor formulate pentru acordarea ajutorului prevăzut de Legea nr. 315/2006 aferent anului 2010. La solicitarea Tribunalului, s-a transmis de către unitatea școlară adresa nr.772/04.04.2013 în care se arată că reclamanții au depus cereri pentru acordarea acestui ajutor atât pentru anul 2009 cât și pentru anul 2010.
Pârâții nu au dat curs acestei cereri.
Din economia prevederilor Legii nr.315/2006, rezulta ca în intenția legiuitorului a fost de a acorda acest drept sub forma de „ajutor”, deci în avans.
Aceeași concluzie rezultă și din dispozițiile art. 5 alin. 6 din Normele de aplicare a Legii nr. 315/2006 aprobate prin HG nr. 453/2007, în care se stabilea că plata ajutorului financiar se face de către unitățile de învățământ, integral, fie pe baza documentelor justificative, fie în avans, într-o singură tranșă.
Rezultă astfel că nașterea dreptului reclamanților a avut loc la 01.01.2010. Chiar dacă obligația de plată a acestor ajutoare putea fi îndeplinită până la 31.12.2010, trebuie avut în vedere că momentul plății ajutorului financiar nu are relevanta asupra existentei dreptului astfel cum este el recunoscut de lege, iar refuzul de a plăti acest drept până la momentul abrogării legii nu poate duce la desființarea retroactiva a unui drept deja născut sub imperiul legii abrogate.
În aceste condiții, abrogarea ulterioară a Legii nr. 315/2006 nu prezintă nici o relevanță, efectele sale în ceea ce privește dreptul reclamanților la ajutorul financiar prevăzut de această lege fiind deja produse iar Legii nr. 118/2010 neputându-i fi atribuit un efect retroactiv pentru a desființa dreptul legal dobândit de reclamanți.
Împrejurarea că Legea nr. 315/2006 a fost abrogată până la finalizarea procedurilor administrative de solicitare, alocare și plată a ajutorului financiar prevăzut de această lege de către angajator este fără relevanță, esențial fiind momentul nașterii dreptului reclamanților iar nu momentul la care resursele financiare pentru plata aceste drepturi au fost solicitate de angajator sau lipsa unei astfel de solicitări.
Ca urmare, pentru anul 2010 dreptul cadrelor didactice de a primi ajutorul financiar la nivelul echivalentului a 100 de euro era născut la data când Legea nr. 315/2006 a fost abrogata prin art. 15 lit. k din Legea nr. 118/2010, respectiv 3 iulie 2010, astfel încât cererile acestora trebuie admise pentru întreaga suma și nu fracționat doar pentru perioada cuprinsa între 01.01.2010 si 03.07.2010.
Această concluzie își găsește temei atât în dispozițiile art. 2 din Legea nr. 315/2006 potrivit cu care ajutorul financiar se acorda anual, cât si în dispozițiile art. 5 alin. 6 din HG nr. 453/2007 potrivit cu care plata ajutorului se face într-o singura transa.
În condițiile în care pârâtul I. Școlar Județean nu a alocat fondurile necesare acordării ajutorului financiar prevăzut de Legea nr. 315/2006 iar acesta nu s-a acordat în avans astfel cum prevedeau normele legale indicate anterior și, mai mult, unitățile școlare au fost informate în mod expres de către recurentul pârât că în anul 2009 nu se va acorda decât suma de 130 lei din acest ajutor, nu este admisibil ca acesta să invoce propria turpitudine pentru a se exonera de plata ajutorului financiar prin invocarea faptului că reclamanții nu au prezentat dovada achiziționării materialelor didactice în condițiile în care situația îi este imputabilă.
Având în vedere că prin întârzierea plății drepturilor cuvenite reclamanții au fost prejudiciați urmare a scăderii puterii de cumpărare urmează a obliga la plata acestor drepturi actualizat cu rata inflației.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. se va admite recursul și se va modifica în tot sentința recurată în sensul admiterii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil formulat de recurenții reclamanți A. N., A. DILȘEN, A. V., A. C.-L., A. A., B.(L.) T.-E., B. C., B. I., BRIȚĂ L., C. F., C. F.-C., C. O.-M., D. S.-V., D. A.-M., D. A., D. C., D. N.-C., D. M.-M., E. V., G. M., G. A., I. S., I. C., I. A., I. C., N. C., O. T., O. ȘAIZER, O.-A. N., P. A., P. M., P. D.-M., P. A.-M., R. I., S. L., S. G., T. Ș., T. G., T. A., T. A., V. R.-A., V. R.-L., Z. E. și Z. M.-M. prin S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C., cu sediul în C., . nr. 13, județul C., împotriva sentinței civile nr. 2365 din 15 mai 2013 pronunțate de Tribunalul C. – secția I civilă – în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. T. N. T. - cu sediul în municipiul Medgidia, ., județul C., M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, cu sediul în București, . nr. 28-30, sector 1 și I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C., cu sediul în C., .. 11.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că admite acțiunea.
Obligă unitatea școlară la plata către reclamanți a diferențelor între 130 lei și contravaloarea a 100 de euro ajutor financiar pentru anul 2009 și contravaloarea a 100 de euro ajutor financiar pentru anul 2010.
Obligă pârâții I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C. și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI să aloce sumele necesare plății către unitatea școlară.
Obligă pârâții la plata sumelor datorate actualizate cu indicele de inflație la momentul plății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 12.11.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
R. A. J. Z. M. B.
Grefier,
G. I.
Red.dec.jud. A. R. 12.12.2013
Tehnored. G.I./16.12.2013/3ex
Jud. prima instanță: A.C.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 583/2013.... → |
|---|
