Contestaţie la executare. Decizia nr. 593/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 593/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 10395/118/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 593/AS:
Ședința publică de la 14 octombrie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător J. Z.
Judecător M. A.
Grefier C. D.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în . C, județul C., împotriva sentinței civile nr. 4796/28.09.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. V., domiciliat în ., județul C., având ca obiect contestație la executare anulare decizie pensie.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 01 octombrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, în vederea depunerii de concluzii scrise a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 07.10.2013 când având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 14 octombrie 2013.
CURTEA
Curtea cu privire la recursul civil de față;
C. Județeană de Pensii C. a declarat recurs la 13 decembrie 2012 împotriva sentinței civile nr. 4796/28.09.2012 pronunțată de Tribunalul C., pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamantul P. V. a chemat în judecată pe pârâta C. Județeană de Pensii C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea deciziei nr._/05.07.2010 emisă de pârâtă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin decizia contestată a fost obligat la plata sumei de 15.605 lei, reprezentând debit realizat ca urmare a încasării pensiei în mod necuvenit în perioada 01.07._10, stagiul de cotizare fiind fictiv.
Reclamantul a mai susținut că în mod eronat îi este imputată pensia încasată în ultimii 3 ani, întrucât a lucrat efectiv în cadrul IAS Cobadin până la momentul pensionării. Pe de altă parte, chiar dacă s-ar stabili că pensia a fost calculată pe baza unui stagiu de cotizare fictiv, nu i se poate reține vreo culpă, întrucât dosarul de pensionare a fost întocmit în baza documentației emanate de la angajator.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar decizia de debit nr._/05.07.2010.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației.
Pe această cale, pârâta a susținut că în urma unei acțiuni de autocontrol desfășurată la nivelul instituției s-a constatat că înscrierile din carnetul de muncă al reclamantului și din adeverința nr. 547/12.11.2002 emisă de S.C. Celacob S.A. Cobadin, nu corespund realității. Astfel, prin adresa nr. 146/25.01.2010 emisă de S.C. Celacob S.A. prin lichidator Continvest Insolvență IPURL, s-a comunicat faptul că reclamantul figurează ca angajat al societății în perioada 01.11._72, iar în perioadele 01.12._73, 01.04._79, 01.12._87, nu se regăsește în statele de plată.
Pe baza acestor relații, s-a constatat că prin decizia de pensionare nr._/20.10.2003 i s-a acordat reclamantului un drept de pensie necuvenit, prejudiciul cauzat bugetului asigurărilor de stat în perioada 01.07._10 fiind de 15.605 lei.
În dovedirea celor susținute, pârâta a depus la dosar întreaga documentație pe baza căreia a emis decizia contestată, precum și plângerea penală formulată împotriva reclamantului, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals.
La termenul din 16.03.2011, reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată, arătând că formulează contestație și împotriva deciziei nr._/14.05.2010, prin care s-a dispus anularea deciziei de pensionare nr._/20.01.2003 privind acordarea pensiei anticipate parțiale, ca urmare a neîndeplinirii condițiilor de pensionare. Cu privire la această modificare a acțiunii, prin încheierea interlocutorie din 16.03.2011 a fost admisă excepția tardivității invocată de către pârâtă, în condițiile în care momentul primei zile de înfățișare era depășit la termenul la care reclamantul a formulat noua contestație.
În consecință, instanța a rămas învestită cu cererea de chemare în judecată având ca obiect anularea deciziei de debit nr._/05.07.2010.
Procedându-se la soluționarea acestei contestații, a fost dispusă efectuarea unei expertize contabile având ca obiective stabilirea perioadei efectiv lucrate de către reclamant în cadrul S.C. Celacob S.A. Cobadin, stabilirea stagiului real de cotizare realizat, verificarea îndeplinirii în persoana reclamantului a condițiilor de deschidere a dreptului la pensie, cu excluderea perioadei reținută de pârâtă ca fiind stagiu fictiv, stabilirea punctajului mediu anual și a pensiei cuvenite, precum și stabilirea existenței și a întinderii debitului reținut prin decizia imputată. Lucrarea a fost efectuată de expert I. M., fiind depusă la dosar la data de 18.01.2012 și ulterior suplimentată ca urmare a obiecțiunilor formulate de părți.
Prin sentința civilă nr. 4796/28.09.2012 Tribunalul C. a admis acțiunea formulată de reclamantul P. V. în contradictoriu cu pârâta C. JUDETEANA DE PENSII CONSTANTA.
A anulat decizia nr._/05.07.2010 emisă de pârâtă și a exonerat reclamantul de obligația de plată a sumei de 15.605 lei, reprezentând pensie încasată necuvenit.
A admis în parte cererea de majorare a onorariului formulată de expert I. M..
A dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 1.000 lei, cu titlu de supliment onorariu expert.
A obligat pârâta la plata către Ministerul Justiției a sumei de 1.600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin decizia nr._/20.01.2003 a fost stabilită în favoarea reclamantului o pensie anticipată parțială aferentă unui punctaj mediu anual de 0,_ puncte, cuantumul pensiei fiind calculat prin aplicarea unui procent de diminuare de 2,70% din pensia pentru limită de vârstă, corespunzător unui număr de 60 de luni de anticipare. Din cuprinsul acestei decizii, rezultă că elementele care au dus la stabilirea pensiei au fost vârsta standard de pensionare de 63 ani și 2 luni, stagiul complet de cotizare de 31 ani și 4 luni, stagiul de cotizare realizat de 33 ani și 7 zile, din care în sectorul agricol 9 ani și 3 luni. Totodată, s-a reținut că reclamantul a avut o vechime în grupa a II a de muncă de 20 ani, 9 luni și 7 zile, ceea ce a determinat o reducere a vârstei standard de pensionare cu 4 ani și luni, potrivit art. 42 din legea 19/2000.
În anul 2009, instituția pârâtă a inițiat o acțiune de autocontrol a dosarelor de pensionare, cu acest prilej procedându-se la reanalizarea condițiilor de pensionare și în cazul reclamantului. Astfel, au fost solicitate relații de la fostul angajator al reclamantului-S.C. Celacob S.A.Cobadin, în vederea confirmării stagiului de cotizare realizat de reclamant în perioadele 01.11._73, 01.04._79 și 01.12._87. Prin adresa nr. 146/27.01.2010 emisă de S.C. Celacob S.A. Cobadin prin lichidator Continvest IPURL C., s-a comunicat faptul că în perioadele 01.12._73, 01.04._79 și 01.12._87, reclamantele nu se regăsește în statele de plată.
Coroborând relațiile astfel comunicate cu întreg conținutul dosarului de pensionare, pârâta a procedat la recalcularea stagiului total de cotizare realizat de reclamant, prin excluderea perioadelor 01.04._76 și 01.12._87 și valorificarea perioadei 01.01._78 ca fiind perioadă necontributivă lucrată în agricultură. Întrucât stagiul de cotizare astfel determinat a fost de 30 ani, 6 luni și 8 zile, mai mic decât stagiul complet de cotizare de 31 ani și 4 luni, s-a constatat că la data de 24.09.2002 reclamantul nu îndeplinea condițiile de pensionare, astfel că a beneficiat de un drept de pensie necuvenit.
În consecință, prin decizia nr._/14.05.2010 pârâta a dispus anularea deciziei de pensionare din data de 20.01.2003, precum și imputarea în sarcina reclamantului a contravalorii pensiei încasate în perioada 01.07._10, cu respectarea termenului general de prescripție calculat retroactiv de la data constatării prejudiciului. În aceste împrejurări a fost emisă decizia nr._/05.07.2010, contestată prin cererea de față, prin care a reclamantul a fost obligat la plata sumei de 15.605 lei.
Concomitent cu aceste acțiuni ce au vizat plata pensiei, pârâta a formulat și plângere penală împotriva reclamantului, invocând săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals, plângere care nu a fost soluționată până la momentul pronunțării hotărârii în cererea de față.
În acest context, trebuie reținut că la momentul la care pârâta a decis sistarea plății pensiei către reclamant și imputarea sumelor încasate cu acest titlu în ultimii 3 ani, nu exista o hotărâre judecătorească prin care să se stabilească existența falsului în înscrisuri, împotriva reclamantului nefiind nici măcar începută urmărirea penală sub aspectul infracțiunilor sesizate de pârâtă. Măsurile dispuse de reclamantă au avut deci ca justificare existența unor neconcordanțe între mențiunile din carnetul de muncă, efectuate pe durata desfășurării activității de către angajatorul S.C. Celacob S.A.Cobadin și relațiile comunicate ulterior prin adeverință de același angajator, aflat în procedura insolvenței.
Or, în condițiile în care este vorba despre înscrisuri cărora legea le recunoaște aceeași valoare probatorie sub aspectul dovedirii stagiului de cotizare, respectiv carnetul de muncă și adeverințele eliberate de angajatori, pârâta a acordat prevalență celor din urmă, concluzionând asupra neveridicității mențiunilor din carnetul de muncă.
În lipsa unei hotărâri judecătorești prin care să se confirme existența falsului în înscrisuri reținut de pârâtă, în cadrul contestației îndreptate împotriva deciziei de debit, se impune a fi clarificată situația reală a stagiului de cotizare realizat de beneficiarul pensiei anulate. Tocmai pentru că instituția pârâtă s-a limitat la analiza comparativă a unor înscrisuri emise la momente diferite de către același angajator, pe baza simplei neconcordanțe dintre acestea și fără alte verificări suplimentare, stabilind caracterul neadevărat a unor mențiuni din carnetul de muncă, instanța de judecată este chemată să verifice legalitatea măsurilor dispuse de pârâtă și să stabilească vechimea în muncă realizată de reclamant, urmărind lămurirea aspectelor baza oricăror mijloace de probă.
Tocmai pentru aceste considerente, în cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize contabile având printre obiective stabilirea stagiului de cotizare realizat de reclamant, pe baza propriilor verificări efectuate de expertul contabil asupra arhivei fostului angajator. Relațiile obținute de expert pe durata efectuării lucrării, ca urmare a corespondenței purtate cu angajatorul S.C. Celacob S.A., nu pot fi ignorate în stabilirea adevăratei situații de fapt, pe motiv că acestea nu se aflau și la dosarul administrativ, astfel cum în mod repetat a susținut pârâta prin obiecțiunile la raportul de expertiză.
Situația în care a fost emisă decizia de debit analizată nu este una similară emiterii unei decizii de pensionare, când trebuie avute în vedere doar înscrisurile existente la dosarul administrativ la data emiterii deciziei. Dacă s-ar proceda în această modalitate în cazul de față, ar însemna ca instanța să confirme măsurile pârâtei fără a verifica în mod nemijlocit temeinicia lor, deși pârâta s-a limitat la o analiză superficială a înscrisurilor aflate la dosarul de pensie, fără a căuta să lămurească situația de fapt.
Pentru aceste motive, instanța va ține seama de concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, chiar dacă prin lucrarea efectuată expertul a valorificat date ce nu se aflau și în posesia pârâtei, tocmai din cauză că aceasta a prezumat ca adevărate anumite înscrisuri, în detrimentul altora, fără nici o verificare suplimentară.
Trebuie subliniat că expertul contabil a constatat la rândul său existența unor mari neconcordanțe între datele înscrise în carnetul de muncă și adeverințele emise ulterior de angajator, motiv pentru care a verificat personal statele de plată existente în arhiva fostului angajator.
S-a constatat astfel de către expert că în perioada aprilie 1974-ianuarie 1979, reclamantul nu a lucrat la fostul IAS Cobadin, astfel cum s-a menționat și în adeverința nr. 146/27.01.2010 avută în vedere de pârâtă. Reclamantul a fost regăsit însă în statele de plată o perioadă de 1 lună și 5 zile în intervalul noiembrie-decembrie 1972, respectiv 10 luni și 11 zile în anul 1973.Din adiționarea perioadelor lucrate la IAS Cobadin și .., a rezultat un stagiu de cotizare de 15 ani, 6 luni și 15 zile, realizat în perioada 1972-1995 și determinat în mod exclusiv pe baza statelor de plată verificate de expert.
În ce privește intervalul aprilie 1974-ianuarie 1979, expertul a valorificat mențiunile din adeverința nr. 547/12.11.2002 emisă de S.C. Celacob Cobadin S.A., coroborate cu cele ale extrasului de timp util întocmit de C. Județeană de Pensii C., stabilind o vechime în muncă de 4 ani și 9 luni.
În legătură cu luarea în considerare a acestei perioade ca reprezentând stagiu de cotizare realizat, trebuie subliniat că din carnetul de muncă al reclamantului nu rezultă întreruperi ale raporturilor de muncă cu fostul IAS Cobadin, din mențiunile de la rubricile 1-5 putând fi concluzionată calitatea sa de angajat în toată perioada 01.11._80.
În condițiile în care prin adeverința comunicată pârâtei, S.C. Celacob S.A. a precizat că reclamantul nu se regăsește în statele de plată aferente perioadei 01.04._79, aspect confirmat și de expertul contabil, pârâta a valorificat totuși perioada 01.01._78 ca fiind stagiu de cotizare realizat în agricultură, fără plata contribuțiilor. Această perioadă este confirmată ca fiind lucrată la fostul CAP Dumbrăveni prin chiar extrasul de timp util întocmit de către pârâtă, înscris de care s-a ținut deci seama la momentul emiterii deciziei de debit, fiind în mod corect valorificată și de expertul contabil.
În consecință, în mod greșit expertul contabil a reținut întreaga perioadă de 4 ani și 9 luni ca fiind timp util la pensie, de vreme ce numai intervalul 1977-1978 se regăsește în extrasul de timp util întocmit de pârâtă. În baza aceluiași extras de timp util, trebuie avute în vedere și perioadele 1960, 1963-1969 ca fiind timp util realizat în cadrul CAP Dumbrăveni.
Perioada ianuarie 1986-noiembrie 1986 a fost reținută de expert ca fiind lucrată la CAP Viișoara, aspect confirmat prin adeverința nr. 5011/15.06.2011 emisă de Primăria Cobadin și aflată la fila 236 din dosar. De asemenea, expertul a adăugat vechimea în muncă realizată la CAP Dumbrăveni în intervalul 1957-1059, valorificând în acest sens mențiunile din adeverința nr. 760/09.09.2011 emisă de Primăria Comunei Dumbrăveni.
Concluzionând asupra stagiului de cotizare realizat în sectorul agricol, expertul contabil a calculat cu acest titlu o perioadă de 17 ani, 2 luni și 22 zile.
Acest rezultat al raportului de expertiză nu poate fi însușit ca atare de instanța de judecată, întrucât nu ține seama de dispozițiile art. 160 alin.3 din Legea 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei contestate, potrivit cu care constituie stagiu de cotizare numai timpul util la pensie realizat de agricultori, iar nu întreaga perioadă efectiv lucrată. Or, prin art. 39 alin.2 din Ordinul nr. 340/2001 a fost definit timpul util ca reprezentând raportul dintre volumul total de muncă, respectiv numărul de norme realizat în întreaga perioadă în care asiguratul a lucrat în fost unitate agricolă, la cel mai mic număr de norme planificat a se realiza anual. Totodată, timpul util se exprimă în ani, fracțiunile de an fiind neglijabile.
Raportând aceste dispoziții legale la conținutul adeverințelor prin care se atesta calitatea de membru cooperator a reclamantului, urmează a se reține ca stagiu de cotizare perioada de 13 ani, reprezentând timp util realizat în cadrul fostului CAP Dumbrăveni și calculat pe baza mențiunilor din adeverința nr. 760/09.09.2011 emisă de Primăria Comunei Dumbrăveni, în funcție de numărul de norme realizat de reclamant și cel mai mic număr de norme planificat a se realiza anual.
Referitor la anul 1987, prin adeverința nr. 5011/15.06.2011 emisă de Primăria Cobadin și depusă de expert la fila 236 din vol. I al dosarului, se atestă calitatea reclamantului de membru cooperator în cadrul fostului CAP Viișoara, cu un număr de 272 norme realizate, față de minimul de 200 planificate anual. Adeverința menționată este însoțită de asemenea de documentul cumulativ justificativ extras din arhiva fostului CAP.Deși adeverința privește întreg anul 1987, iar numărul de norme realizat justifică luarea în considerare a întregii perioade menționate, prin coroborare cu mențiunile adeverinței nr. 146/27.01.2010 emisă de S.C. Celacob S.A. Cobadin, expertul a valorificat ca atare doar perioada 01.01._87, respectiv 10 luni stagiu de cotizare realizat.
În ce privește perioada în care reclamantul a satisfăcut stagiul militar, fără a fi scos din producție, respectiv 23.01._69, aceasta nu poate fi adăugată la vechimea în muncă anterior reținută, întrucât se încadrează în intervalul valorificat și de către pârâtă ca timp util realizat la CAP Dumbrăveni.
În consecință, stagiul de cotizare realizat de reclamant se compune din vechimea de 15 ani, 6 luni și 15 zile realizată la IAS Cobadin și S.C. Celacob Cobadin, la care se adaugă 13 ani timp util realizat în cadrul fostului CAP Dumbrăveni, în perioadele 1957-1960, 1963-1969, 1977-1978 și 10 luni la CAP Viișoara, respectiv sporul de 4 ani și 3 luni aferent vechimii realizate în grupa a II a de muncă, reținut chiar de pârâtă prin decizia contestată.
Întrucât din cumularea perioadelor astfel lucrate, rezultă un stagiu total de cotizare realizat de 33 ani, 7 luni și 15 zile, mai mare decât stagiul complet de cotizare de 31 ani și 4 luni, rezultă că și prin excluderea perioadei 01.04._76, dar cu reevaluarea corectă a vechimii în muncă efectiv realizate, reclamantul îndeplinea condițiile de înscriere la pensia anticipată parțială.
Pentru aceste motive, instanța a reținut că în mod greșit a fost imputată reclamantului suma de 15.605 lei, cu titlu de pensie încasată necuvenit în perioada iulie 2007-iulie 2010, de vreme ce condițiile de pensionare inițial stabilite au fost îndeplinite. Fiind deci nelegal emisă, se impune ca această decizie să fie anulată, cu consecința exonerării reclamantului de obligația de plată a sumei de 15.605 lei.
Asupra cererii expertului, de majorare a onorariului provizoriu stabilit la suma de 600 lei, instanța a apreciat că față de complexitatea lucrării efectuate, care a presupus o corespondență îndelungată și consistentă cu foștii angajatori ai reclamantului, se impune admiterea în parte a acestei solicitări. Întrucât reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata onorariului de expert, ca o consecință a admiterii în parte a cererii expertului contabil I. M., s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 1.000 lei, cu titlu de supliment onorariu expert.
În temeiul art. 18 din OUG 51/2008, pârâta căzută în pretenții a fost obligată la plata către Ministerul Justiției a sumei de 1.600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență nelegalitatea și netemeinicia pentru următoarele motive:
Urmare a verificărilor efectuate în vederea certificării veridicității datelor înscrise în documentele menționate, prin adresa nr.146/25.01.2010, emisă de S.C. Celacob S.A. Cobadin prin lichidator Continvest Insolvență I.P.U.R.L. C. s-a comunicat faptul că intimatul figurează ca angajat al societății S.C. Celacob S.A. Cobadin în perioada 01.11.1972 – 01.12.1972, iar în perioada 01.12.1972 – 01.01.1973, 01.04.1974 – 01.01.1979, 01.12.1986 – 01.10.1987 – nu se regăsește în statele de plată.
Prin urmare, în baza cererii nr._/24.09.2002 s-a întocmit decizia de pensionare nr._/20.01.2003 în temeiul căreia s-a acordat un drept de pensie necuvenit.
Prejudiciul produs bugetului asigurărilor de stat, calculat conform art. 187 alin.1 din Legea 19/2000 pe ultimii trei ani este de_ lei pentru perioada 01.07.2007 – 01.07.2010. În vederea recuperării sale, în temeiul art. 187 alin.4 din Legea 19/2000 a fost emisă decizia nr._/05.07.2010.
Solicită a se avea în vedere faptul că, în cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză, doamna expert desemnată a stabili perioada efectiv lucrată în cadrul S.C. Celacob S.A. Cobadin, utilizează adeverințe care nu se regăsesc în cuprinsul dosarului administrativ (adev.1603/26.10.2011, adev. 1981/15.12.2011 eliberate de Agentour Arhiuvare SRL), obiecție pe care, dealtfel a pus-o în discuție în repetate rânduri la termenele de pe fondul cauzei și care nu a fost luată în seamă de doamna expert.
În susținerea celor arătate a atașat sesizarea penală nr._/15.07.2010 adresată Inspectoratului de Poliție al Județului C. și adresa înaintată către P. de pe lângă Tribunalul C., în care instituția recurentă a solicitat anularea actelor cu suspiciune de fals (adeverința nr.547/12.11.2002 și carnetul de muncă I.D. nr._ poz.).
Recursul nu este fondat.
Curtea analizând sentința atacată din prisma motivelor de recurs formulate îl va respinge pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Critica esențială a sentinței vizează nelegalitatea acesteia din prisma neobservării consecințelor consemnărilor nereale din cuprinsul adeverinței 547/12.11.2002 emisă de S.C. Celacob S.A. Cobadin și a carnetului de muncă ..D._, fapt ce a prejudiciat bugetul asigurărilor sociale cu suma de_ lei pe ultimii trei ani calculată în baza art. 187 alin.1 din Legea 19/2000 prin decizia_/05.07.2010.
Toate susținerile recurentei sunt speculații ce nu pot avea consecințe juridice cu privire la realitatea datelor menționate în decizia de pensionare emisă în baza acestor înscrisuri, câtă vreme cuprinsul acestora nu a fost anulat de către o autoritate judiciară competentă prin procedura falsului.
Toate elementele menționate în cuprinsul adeverinței și carnetului de muncă fac dovada deplină a realității până la momentul anulării lor și numai după anularea lor totală sau parțială recurenta poate demara procesul de recuperare a sumelor de bani încasate cu titlu de pensie, peste ceea ce se cuvenea conform veniturilor pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale de sănătate.
Este real că recurenta a formulat sesizarea penală nr._/15.07.2010 în care a invocat suspiciunea de fals împotriva adeverinței 547/12.11.2002 și a carnetului de muncă ..D._, însă simple suspiciuni neconfirmate de mai bine de trei ani de zile nu pot atrage sistarea dreptului de încasare a pensiei întrucât se aduce atingere în mod nepermis și nejustificat dreptului de asigurări sociale dobândit prin contribuții la bugetul asigurărilor sociale 33 ani, 7 luni și 15 zile.
Nu trebuie omis nici faptul că în cauză s-a administrat proba cu expertiză contabilă care la dispoziția instanței și pentru a confirma veridicitatea datelor referitoare la stagiu de cotizare și contribuții a verificat arhiva fostului angajator, în urma verificărilor rezultând un stagiu de 15 ani, 6 luni și 15 zile realizat la IAS Cobadin și S.C. Celacob Cobadin, la care se adaugă 13 ani timp util realizat în cadrul fostului CAP Dumbrăveni, în perioadele 1957-1960, 1963-1969, 1977-1978 și 10 luni la CAP Viișoara, respectiv sporul de 4 ani și 3 luni aferent vechimii realizate în grupa a II a de muncă, reținut chiar de pârâtă prin decizia contestată.
Din însumarea acestor perioade a realizat un stagiu de cotizare de 33 ani, 7 luni și 15 zile, mai mare decât stagiul complet de cotizare de 31 ani și 4 luni.
Aceste verificări de fapt s-au făcut ca un calcul ipotetic prin excluderea perioadei contestate de recurentă ca necorespunzător realității, respectiv 01.04._76, dar cu reevaluarea corectă a vechimii în muncă efectiv realizate, finalitatea acestui demers fiind aceea de a observa în ce măsură puteau fi influențate condițiile de înscriere la pensie anticipată parțială.
Expertul a concluzionat că prin cumularea perioadelor lucrate, rezultă un stagiu de cotizare de 33 ani, 7 luni și 15 zile, mai mare decât stagiul de cotizare necesar de 31 ani și 4 luni.
Cea de-a doua critică vizează utilizarea de către expert a unor adeverințe care nu se regăsesc în cuprinsul dosarului administrativ, însă această critică este una lipsită de substanță întrucât expertul a făcut la dispoziția instanței verificări de fapt la foștii angajatori cu reevaluarea corectă a vechimii în muncă efectiv realizate, totul ca un calcul ipotetic pentru a înlătura suspiciunile recurentei.
Chiar și în lipsa unui raport de expertiză, câtă vreme înscrisurile defăimate nu au fost anulate ca fiind false, ele au deplină putere doveditoare și nu pot fi înlăturate din calculul stagiului complet de cotizare în baza unor suspiciuni ale recurentei pentru a se putea antrena în mod valabil răspunderea patrimonială a intimatului.
Pe cale de consecință Curtea găsind criticile neîntemeiate va respinge acest recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de recurenta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în . C, județul C., împotriva sentinței civile nr. 4796/28.09.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. V., domiciliat în ., județul C., ca nefondat.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 14 octombrie 2013.
Președinte, M. B. | Judecător, J. Z. | Judecător, M. A. |
Grefier, C. D. |
Jud.fond: A.C.
Redactat decizie jud.M.A./18.10.2013
Tehnoredactat decizie gref. C.D./23.10.2013
2 ex.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 440/2013. Curtea... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 696/2013. Curtea... → |
|---|
