Recalculare pensie. Decizia nr. 230/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 230/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 9242/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 230/AS
Ședința publică din data de 23 aprilie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale compus din:
Președinte - J. Z.
Judecător - R. A.
Judecător - M. B.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant D. C., domiciliat în satul Poarta Albă, ., județul C. și cu domiciliul ales în C., . nr. 66, ., . sentinței civile nr. 5712 din 31.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în . C, județul C., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat în termen și motivat și recurentul reclamant a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Curtea, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamantul D. C. a chemat în judecată pe pârâta C. Județeană de Pensii C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâta la emiterea unei noi decizii de pensionare, cu luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 31 ani și 8 luni, în loc de 34 ani și 8 luni, cum s-a stabilit prin decizia de pensionare nr._/05.11.2008 și ulterior prin deciziile de recalculare din 2010 și 2012.
Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la aplicarea unei reduceri a vârstei standard de pensionare de 6 ani, ca urmare a vechimii realizate în condiții speciale și deosebite de muncă, precum și la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată, cu respectarea termenului general de prescripție și cu actualizarea acestor sume cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin decizia nr._/05.11.2008 a fost stabilită în favoarea sa o pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă, începând cu data de 24.07.2008.Atât prin decizia menționată, cât și prin cele de recalculare a pensiei din anii 2010 și 2012, pârâta a stabilit un stagiu complet de cotizare de 34 ani și 8 luni, deși prin Anexa nr. 3 la Legea 19/2000 se prevede că pentru bărbații pensionați în perioada aprilie 2008-iuie 2008, stagiul complet de cotizare este de 31 ani și 8 luni.
A mai învederat reclamantul că a lucrat în grupa a II a de muncă timp de 26 ani, 10 luni și 24 zile și a beneficiat de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 6 ani. Deși aceste aspect a fost reținut prin decizia de pensionare, odată cu recalcularea pensiei pârâta a luat în considerare un stagiu de cotizare realizat numai în condiții normale de muncă, fără reducerea vârstei standard de pensionare.
În consecință, a apreciat reclamantul că a fost prejudiciat în drepturile sale bănești, motiv pentru care se impune obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi de pensie cuvenite, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În apărare, pârâta nu a formulat întâmpinare, la termenul din 19.09.2012 invocând excepția tardivității formulării contestației împotriva celor trei decizii de pensionare.
Prin încheierea interlocutorie din 31.10.2012, instanța a respins ca nefondată excepția tardivității formulării acțiunii invocată de pârâtă, apreciind că obiectul cererii de chemare în judecată nu este reprezentat de contestația îndreptată împotriva vreuneia dintre deciziile de pensionare, reclamantul solicitând doar obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensionare, care să cuprindă elementele de calcul indicate în mod expres.
Prin sentința civilă nr.5712 din data de 31.10.2012, pronunțată în dosarul civil nr._ 72012, Tribunalul C. a respins acțiunea formulată de reclamantul D. C. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C. ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr._/05.11.2008, reclamantul a fost înscris la pensia pentru muncă depusă și limită de vârstă, pe această cale fiind stabilită o valoare a pensiei de 476 lei, corespunzătoare unui punctaj mediu anual de 0,_ puncte. După cum rezultă din cuprinsul deciziei, aflată la fila 7 din dosar, pârâta a avut în vedere un stagiu complet de cotizare de 34 ani și 8 luni, respectiv o vârstă standard de pensionare de 64 ani și 10 luni, redusă în cazul reclamantului cu 6 ani, ca urmarea a vechimii de 26 ani, 10 luni și 20 zile în grupa a II a de muncă.
Pensia astfel stabilită a fost recalculată prin decizia din data de 20.01.2010, ca urmare a cererii de recalculare formulată de reclamant și înregistrată sub nr._/21.10.2009 și ulterior prin decizia din 17.04.2012, prin care a fost soluționată o nouă cerere de recalculare, înregistrată la casa de pensii sub nr._/20.04.2011.
După cum a precizat la ultimul termen de judecată, reclamantul nu a contestat nici una dintre cele trei decizii de pensionare menționate, acestea devenind definitive în condițiile art. 88 din Legea 19/2000 și respectiv art. 149 alin.4 din Legea 263/2010.
Prin cererea de față, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensionare, prin care să aibă în vedere alte elemente de calcul decât cele stabilite prin deciziile de pensionare definitive, cu referire în concret la stagiul complet de cotizare și la beneficiul reducerii vârstei standard de pensionare, ca urmare a vechimii realizate în grupa a II a de muncă.
Pornind de la obiectul astfel stabilit al cererii de chemare în judecată, instanța reține că reclamantul a ales o cale procesuală ce nu se regăsește în reglementarea legală din materia legislației pensiilor, indiferent dacă se face referire la Legea 19/2000 sau la Legea 263/2010.Astfel, ambele acte normative au instituit o etapă administrativă prioritară sesizării instanței, acesteia din urma revenindu-i doar competența de a cenzura deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau de a sancționa refuzul acestor instituții de a răspunde în termen legal cererilor ce le-au fost adresate. Pe de altă parte, beneficiarul pensiei nu are la îndemână decât anumite categorii de acțiuni prin care poate pretinde valorificarea drepturilor sale, în materia stabilirii drepturilor de pensie fiind vorba despre contestația îndreptată împotriva deciziei de pensionare și cererea de recalculare a pensiei pe baza unor înscrisuri noi.
În speță, reclamantul s-a adresat direct instanței de judecată cu o cerere de chemare în judecată ce nu se înscrie în categoria celor anterior menționate, prin acțiunea dedusă judecății urmărind corectarea unor elemente ale deciziilor de pensionare devenite definitive. Or, acest caracter definitiv al deciziilor presupune tocmai imposibilitatea repunerii în discuție a aspectelor tranșate de casa de pensii prin emiterea deciziilor, în cadrul unei acțiuni introduse direct în instanță, prin care să se solicite emiterea unei alte decizii, cu elemente de calcul diferite. Concluzia contrară ar presupune încălcarea caracterului definitiv al deciziei de pensionare și punerea la dispoziția pensionarului a posibilității de eludare a procedurii legale de contestare, procedură ce implică în primul rând respectarea unui termen de decădere.
În realitate, reclamantul s-a aflat în posesia mai multor decizii de pensionare, emise în intervalul 2008-2012, prin care s-au reluat aspecte pretins a fi greșite, însă față de nici una dintre aceste decizii nu a înțeles să formuleze contestație.
Pentru toate motivele expuse, instanța a reținut că în lipsa unei contestații îndreptate împotriva deciziilor de pensionare criticate în fapt prin acțiune, nu se poate interveni asupra elementelor de calcul stabilite de casa de pensii și rămase definitive după expirarea termenelor expres prevăzute de lege. În consecință, acțiunea reclamantului a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul D. C., criticând-o pentru următoarele motive:
În mod eronat, în decizia de pensionare i-a fost stabilit un stagiu complet de cotizare de 34 ani și 8 luni, în loc de 31 ani și 8 luni având în vedere că prin decizia nr._/05.11.2008 emisă de pârâtă i-au fost stabilite drepturile de pensie pentru munca depusă și limită de vârstă începând cu data de 24.07.2008.
Art.77 alin.1 coroborat cu art.41 din Legea nr.19/2000 stabilesc limitele de vârstă și stagiile complete de cotizare atât ale femeilor, cât și ale bărbaților.
Această decizie este obligatoriu potrivit art.330 indice 7 alin.4 Cod procedură civilă.
În anexa nr.3 la Legea nr.19/2000 se prevede că pentru bărbații pensionați în perioada aprilie 2008 – iulie 2008, stagiul complet de cotizare este de 31 de ani și 8 luni.
Deși recurentul reclamant a lucrat 26 ani, 10 luni și 24 zile în grupa a-II-a de muncă și a ieșit la pensie la limită de vârstă (la vârsta de 58 ani și 10 luni) ca urmare a reducerii vârstei standard de pensionare cu 6 ani datorită condițiilor speciale și deosebite de muncă (astfel cum se reține și în decizia nr._/05.11.2008), pârâta nu a luat în considerare acest aspect odată cu recalcularea pensiei sale în 2010, respectiv 2012.
Practic, în ultima decizie de recalculare a pensiei, pârâta nu a avut în vedere că din cei 34 de ani și 8 luni reprezentând stagiul complet de cotizare în sistemul public, 26 de ani, 10 luni și 24 zile a fost durata de muncă în grupa a-II-a, iar pensionarea sa s-a făcut la limită de vârstă la 58 ani și 10 luni ca urmare a reducerii vârstei standard de pensionare datorită condițiilor speciale sau deosebite de muncă cu 6 ani și nicidecum nu s-a pensionat anticipat.
Urmare acestor aspecte, apreciază că în mod nelegal a fost prejudiciat în drepturile sale bănești și, pe care de consecință, solicită recalcularea pensiei de către pârâtă având în vedere reducerea vârstei standard de pensionare cu 6 ani datorită condițiilor speciale și deosebite de muncă, astfel cum a fost reținută inițial în decizia din 05.11.2008.
Apreciază că în mod eronat instanța de fond a considerat că a ale o cale procesuală ce nu se regăsește în reglementarea legală din materia legislației pensiilor.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată reclamantul a solicitat emiterea unei noi decizii de pensie cu luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 31 ani, 8 luni în loc de 34 ani și 8 luni cum în mod eronat a fost reținut de pârâtă prin decizia nr._/05.11.2008 și menționat ulterior prin recalcularea pensiei din 2010 și 2012, reducerea vârstei standard de pensionare cu 60 ani, datorită condițiilor speciale și deosebite de muncă și obligarea pârâtei la plata diferențelor de pensie dintre pensia încasată efectiv și pensia cuvenită cu respectarea termenului general de prescripție.
Prin decizia nr._/05.11.2008 emisă de C. Județeană de Pensii C. reclamantul a fost înscris la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă reținându-se un stagiu complet de cotizare de 34 ani și 8 luni o vârstă standard de pensionare de 64 ani și 10 luni și o reducere a vârstei de pensionare cu 6 ani datorită condițiilor speciale și deosebite de muncă de 6 ani.
Pensia astfel stabilită a fost recalculată prin decizia din 20.01.2010 și ulterior prin decizia din 17.04.2012, reclamantul nu a contestat nici una dintre cele trei decizii de pensionare și recalculare a pensiei menționate mai sus.
Potrivit art.88 din Legea nr.19/2000 și respectiv art.151 al.3 din Legea nr.263/2010, deciziile caselor teritoriale de pensii necontestate în termenul legal sunt definitive.
Întrucât reclamantul nu a contestat deciziile de pensionare și recalculare a pensiei, acesta nu mai poate solicita obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensionare prin care să se aibă în vedere alte elemente de calcul decât cele stabilite prin deciziile de pensionare definitive, respectiv reținerea unui alt stagiu complet de cotizare și reducerea vârstei standard de pensionare ca urmare a vechimii realizate în grupa a-II-a de muncă.
Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor sau a stagiilor de cotizare prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia potrivit art.106 al.3 din Legea nr.263/2010.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art.312 al.1 Cod procedură civilă Curtea a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de recurentul reclamant D. C., domiciliat în satul Poarta Albă, ., județul C. și cu domiciliul ales în C., . nr. 66, ., . sentinței civile nr. 5712 din 31.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în . C, județul C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
J. Z. R. A. M. B.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – A.C.
Red.dec.Jud.J.Z./23.05.2013
Tehnored.Gref.G.I./2 ex.
Data: 29.05.2013
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 697/2013. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 500/2013. Curtea... → |
|---|
