Obligaţie de a face. Decizia nr. 709/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 709/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 5664/118/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.709/AS
Ședința publică din data de 10 decembrie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - R. A.
Judecător – M. B.
Judecător – Vanghelița T.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentele pârâte C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. – cu sediul în municipiul C., ., județul C. și C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE – COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII – cu sediul în municipiul București, ., Sector 2, împotriva sentinței civile nr.2909 din data de 14 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. A. – domiciliat în orașul Năvodari, ., ..A, . – prin procurist B. L., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimatul reclamant – procurist B. L. – în baza procurii speciale depusă la dosar, lipsind recurentele pârâte.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Fiind întrebat procurist B. L., precizează că este nora recurentului reclamant.
Curtea rămâne în pronunțare asupra recursului civil promovat în cauză.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea adresată Tribunalului C. la data de 14.05.2012 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul B. A. în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de Pensii C. și C. Națională de Pensii Publice – Comisia Centrală de Contestații a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună soluționarea contestației nr. 107/06.03.2012 formulată împotriva deciziei nr._/02.02.2012 emisă de C. Județeană de Pensii C., în temeiul art. 149 și urm. din Legea 263/2010.
Prin încheierea din data de 07.11.2012 s-a admis excepția necompetenței funcționale a Secției de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului C. și s-a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare Secției I civilă a aceluiași tribunal.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Secției I civilă a Tribunalului C. la data de 28.11.2012 sub nr._ *
Pe parcursul prezentei proceduri, pârâta C. Națională de Pensii Publice – Comisia Centrală de Contestații a soluționat contestația nr. 107/06.03.2012 formulată de reclamant împotriva deciziei nr._/02.02.2012 prin emiterea Hotărârii nr. 4373/01.04.2013, act ce a fost comunicat instanței la data de 04.04.2013.
În raport de faptul emiterii Hotărârii nr. 4373/01.04.2013, reclamantul a făcut precizări scrise la obiectul cererii formulând contestație împotriva Hotărârii nr. 4373/01.04.2013 emisă de Comisia Centrală de Contestații solicitând:
- anularea hotărârii;
- anularea deciziei nr._/02.02.2012 emisă de C. Județeană de Pensii C. privind acordarea pensiei anticipate
- obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de pensie prin luarea în considerare a stagiul prestat în grupa a II –a de muncă, în perioada 10.07.1979 – 01.01.1991, dovedit cu adeverința nr. 42/13.04.2011 eliberată de S.C. Ovidius Romit S.A. C.
În considerentele cererii reclamantul critică Hotărârea nr. 4373/01.04.2013 emisă de Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice București și decizia nr._/02.02.2012 emisă de C. Județeană de Pensii C., apreciindu-le netemeinicie și nelegale, pentru refuzul de valorificare a stagiului prestat în grupa a II –a de muncă dovedit prin adeverință eliberată de angajator cu respectarea tuturor condițiilor impuse de lege.
Cererii i-au fost anexate înscrisuri, în copie: Hotărârea nr. 4373/01.04.2013 emisă de Comisia Centrală de Contestații, adeverințe; decizia nr._/02.02.2012 emisă de C. Județeană de Pensii C..
În drept: Legea 263/2010; HG 1223/1990..
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii ca nefondată susținând că la emiterea deciziei contestate au fost respectate toate dispozițiile legale în materie. Se susține că nu a fost valorificată adeverința privitoare la stagiul prestat în grupa a II –a de muncă întrucât funcția deținută de reclamant nu se încadrează în temeiul legal invocat.
Pârâta a depus la dosar documentația completă ce a stat la baza emiterii deciziei contestate.
În dovedirea cererii respectiv în apărare, părțile au solicitat, iar instanța, apreciind pertinentă, concludentă și utilă cauzei a încuviințat proba cu înscrisuri.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul C. a pronunțat sentința civilă nr.2909 din 14 iunie 2013 prin care a admis cererea precizată, formulată de reclamantul B. A. în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de Pensii C. și C. Națională de Pensii Publice – Comisia Centrală de Contestații.
A fost anulată Hotărârea nr.4373/01.04.2013 emisă de Comisia Centrală de
Contestații din cadrul C.N.P.P; anulează decizia nr._/02.02.2012 emisă de C. Județeană de Pensii C..
A fost obligată pârâta C. Județeană de Pensii C. să emită decizie de recalculare a pensiei reclamantului prin luarea în considerare a adeverinței nr.42/13.04.2011 eliberată de S.C. Ovidius ROMIT S.A. C. privind stagiul prestat în grupa a II –a de muncă, în perioada 10.07.1979 – 01.01.1991.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea nr._/08.08.2011 reclamantul B. A. a solicitat înscrierea la pensie anticipată în temeiul Legii nr. 263/2010.
Prin Decizia nr._/02.02.2012 emisă de C. Județeană de Pensii C. s-a admis cererea de pensionare și s-a stabilit pensie anticipată, începând cu data de 04.09.2011, în cuantum de 1214 lei.
La emiterea deciziei pârâta nu a luat in calcul activitatea desfășurată de reclamant în grupa a II-a de munca si dovedita cu adeverința nr. 42/13.04.2011 eliberată de S.C. Ovidius Romit S.A. C. - 10.07.1979 – 01.01.1991 întrucât a apreciat că funcția deținută în perioada menționată nu se regăsește în prevederile H.G.1223/1990..
Împotriva acestei decizii, în acord cu dispozițiile art. 149 și urm. din Legea 263/2010 reclamantul a formulat contestație, ce a fost respinsă prin Hotărârea nr. 4373/01.04.2013 emisă de Comisia Centrală de Contestați.
În cuprinsul hotărârii se reține în esență că activitatea prestată de contestator prin raportare la funcția deținută – lucrător gestionar depozite nu se regăsește în prevederile H.G. nr.1223/1990.
Din examinarea acestei adeverințe rezultă că, reclamantul B. A. a fost angajat în cadrul IUGTC C. în meseria/funcția de mecanic și lucrător gestionar, fiind încadrat în grupa a II – a de muncă în procent de 100%, conform Hotărârii Consiliului de Administrație 3711/20.12.1990, temeiul juridic fiind Ordinul nr.50/1990 anexa 2 – pct.208 și HG 1223/1990, scrisoarea 96/DA/12.04.1996.
Potrivit pct. 6 din Ordinul nr.50/1990 ,, Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Pct. 3 din acest act normativ statuează că ,, Beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Art.7 din Ordinul nr.50/1990 prevede că “Încadrarea în grupa I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru gr.II, cel puțin 70% din programul de lucru”.
Prin art.1 din HG 1223/20.11.1990 privind încadrarea în grupa a II- a de muncă a unor locuri de muncă sau activități din construcții montaj se stabilește:
,, Personalul care este în activitate și care a lucrat la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de construcții-montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile-șantier, inclusiv unitățile de deservire ale acestora: bazele de producție, depozitele, laboratoarele, unitățile de mecanizare se încadrează în grupa a II-a de muncă în vederea pensionării, pentru întreaga perioadă efectiv lucrată după 18 martie 1969.
Pârâta a făcut o analiză parțială a adeverinței nr. 42/13.04.2011 eliberată de S.C. Ovidius Romit S.A. C., numai prin prisma funcției pe care a deținut-o reclamantul, fără a avea nici un indiciu în privința locului și condițiilor în care acesta și-a desfășurat activitatea, aspecte esențiale din punctul de vedere al legislației expuse, în stabilirea grupei de muncă.
Esențial pentru încadrarea activității unei persoane într-o anumită grupă de muncă nu este funcția deținută, ci condițiile de muncă în care aceasta se desfășoară, executarea ei în condiții novice, grele sau periculoase, ducând la încadrarea în grupa a II-a de muncă.
Atât timp cât reclamantul a prezentat un document valabil emis de angajator, pârâta era obligata sa țină seama de el, angajatorul purtând întreaga răspundere pentru datele cuprinse în acesta, pentru valabilitatea si corectitudinea sa.
Cu atât mai mult, trebuie luată in calcul, cu cât în adeverință se menționează expres ca activitatea reclamantului se încadrează în grupa a II-a de munca, făcând si trimitere la temeiul juridic al acestei încadrări, stabilită de angajator cu respectarea prevederilor pct. 6 din Ordinul nr.50/1990
Încadrarea locurilor de munca în grupele de munca si nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele de munca, reprezintă un atribut al angajatorului, ce se exercita în condițiile Ordinului 50/1990.
Susținerea pârâtei nu este fondată, având în vedere faptul că din adeverința emisă de angajator rezultă că în perioada 10.07.1979 – 01.01.1991 reclamantul a desfășurat activitate ce se încadrează în grupa a II-a de muncă iar societatea angajatoare a respectat metodologia de încadrare în grupa a II-a de muncă prevăzută de Ordinul nr.50/1990.
Probele administrate dovedesc faptul că reclamantul și-a desfășurat activitatea în grupa II – a de muncă în procent de 100%, astfel că, pârâta trebuia sa ia în calcul la stabilirea drepturilor de pensie stagiul prestat în grupa II – a de muncă, aferent perioadei 10.07.1979 – 01.01.1991.
În baza considerentelor de fapt și de drept expuse, instanța a admis cererea formulată de reclamantul B. A.; se va anula Hotărârea nr. 4373/01.04.2013 emisă de Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice București și decizia nr._/02.02.2012 emisă de C. Județeană de Pensii C.., cu consecința obligării pârâtei să emită decizie privind acordarea pensiei în favoarea reclamantului, cu valorificarea stagiului prestat în grupa a II –a de muncă - 10.07.1979 – 01.01.1991- potrivit adeverinței nr.42/13.04.2011 eliberată de S.C. Ovidius Romit S.A. C..
În termen legal, împotriva sentinței civile nr.2909 din data de 14 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul C. au declarat recurs pârâtele C. Județeană de Pensii C. și C. Națională de Pensii Publice – Comisia Centrală de Contestații care apreciază că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantului, anulează Hotărârea nr.4373/01.04.2013 emisă de Comisia Centrală de Contestații din cadrul C.N.P.P; anulează decizia nr._/02.02.2012 emisă de C. Județeană de Pensii C. și a obligat pârâta C. Județeană de Pensii C. să emită decizie de recalculare a pensiei reclamantului prin luarea în considerare a adeverinței nr.42/13.04.2011 eliberată de S.C. Ovidius ROMIT S.A. C..
Prin emiterea deciziei administrative nr._/02.02.2012 i s-a admis cererea de pensionare și s-a stabilit pensie anticipată, începând cu data de 04.09.2011, având în vedere următoarele elemente de calcul:
Stagiul de cotizare realizat: 45 ani, 11 luni, 12 zile din care:
- 11 ani, 1 luni, 21 zile în grupa a-II-a de muncă;
- 5 ani, 8 luni, 21 zile în grupa I-a de muncă.
Punctaj mediu anual: 1,_
Număr luni anticipare: 18
Din verificarea documentelor existente în dosarul administrativ s-au constatat următoarele:
Au fost valorificate în grupa a-II-a de muncă perioadele:
- 17.06.1969 – 26.10.1971, 07.03.1973 – 19.07.1976 conform adeverinței nr.447/03.11.1998;
- 19.07.1976 – 10.07.1979, conform adeverinței nr.42/13.04.2011;
- 01.04.1991 – 01.06.1999 conform înscrisului din carnetul de muncă.
Consideră că în mod corect nu a fost valorificată perioada 10.07.1979 – 01.01.1991 din adeverința nr.42/13.04.2011 – funcția de lucrător gestionar nu se regăsește în temeiul legal indicat – H.G.nr.1223/1990.
Față de toate acestea, Comisia Centrală de Contestații a constatat că în mod corect, instituția pârâtă a emis decizia nr._/02.02.2012, în mod corect nu a fost valorificată perioada 10.07.1979 – 01.01.1991 din adeverința nr.42/13.04.2011 – funcția de lucrător gestionar nu se regăsește în temeiul legal indicat – H.G.nr.1223/1990.
Pe cale de consecință, solicită să se aibă în vedere integral cele expuse mai sus și situația financiară dificilă a instituției publice, de asemenea măsurile adoptate de forurile superioare pentru reducerea drastică a cheltuielilor din bugetul de stat.
Pentru aceste motive, solicită a se constata că hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală, admiterea recursului așa cum a fost formulat cu modificarea în tot a sentinței recurate.
Analizând sentința recurată în baza motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele:
Prin decizia civilă nr._ din data de 02 februarie 2012 emisă de pârâta recurentă C. Județeană de Pensii s-a admis cererea de pensionare formulată de intimatul reclamant B. A. și i s-a stabilit pensie anticipată începând cu data de 04 septembrie 2012.
La emiterea acestei decizii de pensionare, recurenta pârâtă C. Județeană de Pensii C. a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile de reducere a vârstei standard de pensionare stabilite de Legea nr.19/2000, cu motivarea că perioada 10 iulie 1979 – 01 ianuarie 1991 cât reclamantul a lucrat ca gestionar la magazia de pe șantierul de construcții a S.C. „OVIDIUS ROMIT S.A. nu s-a încadrat în grupa a-II-a de muncă astfel cum prevăd dispozițiile H.G.nr.1233/1990.
În atare situație, reclamantul a contestat decizia de pensionare la Tribunalul C., solicitând anularea parțială a deciziei cu luarea în considerare a întregii perioade de cotizare reprezentând vechimea în muncă, în sensul încadrării perioadei mai sus menționate în grupa a-II-a de muncă.
Soluționând contestația, Tribunalul C. în mod corect a stabilit că perioada 10 iulie 1979 – 01 ianuarie 1991 cât a lucrat ca gestionar la S.C. „OVIDIUS ROMIT” S.A. se încadrează în grupa a-II-a de muncă, fiind incidente prevederile H.G.nr.1233/1990.
Art.1 din H.G.1223/1990 a Guvernului României stabilește că: “Personalul care este în activitate și care a lucrat la locurile de munca sau activitățile cu condiții de munca nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de construcții-montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile - șantier, inclusiv unitățile de deservire ale acestora: bazele de producție, depozitele, laboratoarele, unitățile de mecanizare se încadrează în grupa a II-a de munca în vederea pensionarii, pentru întreaga perioada efectiv lucrată după 18 martie 1969”.
Așa cum rezultă și din Nota de fundamentare care a stat la baza emiterii H.G.nr.1223/1990, acest act normativ se adresează personalului muncitor și personalului tehnic care prin natura sarcinilor de serviciu și-a desfășurat activitatea în „condiții grele de muncă, datorită lucrului în aer liber, sub influența permanentă a intemperiilor (ploi, zăpezi, vânt) și temperaturilor mediului ambiant, lucru în general la înălțimi mari – pe schelă cu asigurare în centură, sub nivelul solului, la săpături deschise, în subteran, efort fizic mare, lucru prestat 10 – 12 ore pe zi”.
Potrivit prevederilor H.G. nr.1223/1990, nominalizarea cestor persoane care se încadrează în această categorie se face, potrivit Hotărârii Consiliului de Administrație.
Prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr.3711/20.12.1990 au fost nominalizate ca șantiere cu condiții grele de muncă și unitatea unde a fost angajat în această perioadă, a cărui personal auxiliar beneficiază de prevederile H.G. nr._.
Potrivit art.42 din Legea nr.19/2000 „asigurații care au realizat stagiul complet de cotizare și care au desfășurat activitatea total sau parțial în condiții deosebite de muncă au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare”.
Potrivit adeverinței nr.42/13.04.2011 dată de S.C. O. ROMIT S.A. se menționează că B. A. a fost salariatul societății în perioada 19.07.1976 – 01.01.1991 în funcția de mecanic și lucrător gestionar și a beneficiat de următoarele sporuri cu caracter permanent de salariu pentru care societatea a reținut și a vita cota CAS la bugetul asigurărilor de stat.
Perioada 19.07.1976 – 01.01.1991 cât a desfășurat activitate în funcția de gestionar la depozit și pentru care în carnetul de muncă este înregistrată ca fiind lucrată în locuri de muncă ce se încadrează în grupa a-II-a de muncă, conform H.G.nr.1223/1990, nu a fost luată în calcul stagiul de cotizare de către pârâta recurentă C. Județeană de Pensii C..
Față de cele relatate se constată că reclamantul intimat a prezentat cele două adeverințe din care rezultă că se încadrează în grupa a-II-a de muncă, în condițiile Ordinului nr.50/1990, înscrisuri care au fost luate în considerare de către instanța de fond.
Art.3 din Ordinul nr.50/1990, prevede că beneficiază de încadrarea în grupele I-a și a-II-a de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2”.
Potrivit pct.6 din Ordinul 50/1990 “Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)”.
Art.7 din Ordinul nr.50/1990 prevede că: “ Încadrarea în grupele I și II de munca se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru”.
Dispozițiile legale mai sus menționate dac dovada că perioada 19 iulie 1976 – 01 ianuarie 1991 se încadrează în grupa a-II-a de muncă, perioadă în care reclamantul intimate a lucrat în condiții grele de muncă pe care recurenta nu a luat-o în considerare.
De altfel, nu recurenta pârâtă C. Județeană de Pensii C. nu este cea care apreciază dacă munca desfășurată în grupa a-II-a de muncă ci angajatul care a virat sumele la bugetul de stat.
Cu alte cuvinte, încadrarea locurilor de muncă în condiții grele de muncă este un atribut al angajatorului ce se exercită în condițiile Ordinului nr.50/1990.
Probele administrate de căter instanța de fond dovedesc faptul că perioada 10 iulie 1979 – 01 ianuarie 1991 se încadrează în grupa a-II-a de muncă, motiv pentru care a fost admisă acțiunea formulată de către reclamant în contradictoriu cu cele două pârâte.
Susținerile recurentei C. Județeană de Pensii C. că sea flă într-o situație financiară dificilă și forurile superioare au adoptat măsuri pentru reducerea drastică a cheltuielilor din bugetul de stat, este nefondată și exceed obiectului judecății.
Pentru considerentele expuse, curtea în baza art.312 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentele pârâte C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. – cu sediul în municipiul C., ., județul C. și C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE – COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII – cu sediul în municipiul București, ., Sector 2, împotriva sentinței civile nr.2909 din data de 14 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. A. – domiciliat în orașul Năvodari, ., ..A, . – prin procurist B. L., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
R. A. M. B. Vanghelița T.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – V.T.
Red.dec.Jud.V.T./27.01.2014
Tehnored.Gref.G.I./ 2 ex.
Data: 27.01.2014
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 680/2013. Curtea de Apel... | Recalculare pensie. Decizia nr. 234/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
