Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 172/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 172/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 2811/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 172/AS
Ședința publică din data de 9 aprilie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale compus din:
Președinte – M. B.
Judecător – J. Z.
Judecător – M. A.
Grefier – M. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul reclamant R. N. C., membru în S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat S. S. I., cu sediul în C., . bis, județul C., împotriva sentinței civile nr. 4857/1.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. DE P. SECTORIALĂ A SERVICIULUI R. DE INFORMAȚII BUCUREȘTI, cu sediul în . și la U.M. 0198, .. 24–26, sector 2 și S. R. DE INFORMAȚII BUCUREȘTI, cu sediul în . D, sector 5, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată învederează că intimatele pârâte S. R. de Informații și C. de P. Sectorială au depus la dosarul cauzei la data de 4 aprilie 2013 întâmpinare, comunicată la data de 4 aprilie 2013 și recurentului reclamant, prin sindicat și faptul că acestea au solicitat judecata recursului în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare, luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă.
CURTEA
Cu privire la recursul civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 4857/1.10.2012 Tribunalul C. a respins excepția prematurității invocată de pârâți și a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul R. N. C., prin S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în contradictoriu cu pârâții S. R. de Informații și C. de P. Sectorială a Serviciului R. de Informații, împotriva deciziei de revizuire a pensiei nr._/23.02.2012 și Hotărârea nr. 955/10.04.2012.
S-a respins ca nefondată cererea de obligare a pârâților la emiterea unei decizii de pensie de serviciu în temeiul Legii nr. 164/2001.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
Reclamantul R. N. C. a beneficiat de pensie de serviciu stabilită în baza Legii nr. 164/2004.
La data de 31.12.2010 s-au recalculat pensiile militare, în baza Legii nr. 119/2010, iar în baza O.U.G. nr. 1/2011 s-au revizuit pensiile militarilor stabilindu-se sume mai mici decât cele acordate în cadrul pensiilor se serviciu.
Instanța a înlăturat susținerile referitoare la lipsa temeiului juridic al deciziei de recalculare acestea fiind neîntemeiate. În ceea ce privește cererea de a se constata încălcarea dreptului de proprietate din perspectiva art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului instanța a apreciat că și aceasta este nefondată.
Față de cele reținute în decizia în interesul Legii nr. 29/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, anume că odată realizat controlul obiectiv, in abstracto, de către Curtea Constituțională în ceea ce privește compatibilitatea dintre Legea nr. 119/2010 și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.E.D.O. nu se exclude posibilitatea instanțelor judecătorești de a efectua o analiză nemijlocită, directă, de convenționalitate raportată la situația particulară din fiecare speță în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, ca obiect al încălcării reclamate în fiecare litigiu, instanța urmează să analizeze susținerea reclamantului.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale”.
Reclamantul susține că în cuprinsul noțiunii de „bun” utilizată de acest text intră și pensia acestuia.
Față de acest aspect, Curtea Constituțională a României s-a exprimat prin decizia nr. 873/25.06.2010 în care a arătat „Având în vedere însă cele două componente ale pensiei de serviciu, precum și faptul că a doua componentă, adică suplimentul din partea statului, se acordă numai în măsura în care există resursele financiare necesare, suprimarea pentru viitor a acestei componente, fără afectarea părții contributive, nu poate avea semnificația unei exproprieri”.
Tribunalul s-a raportat și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a arătat că „… o amplă marjă de apreciere este de obicei lăsată statului pentru ca acesta să poată lua măsuri de ordin general în domeniul economic și social. Datorită unei cunoașteri directe a societății lor și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt în principiu mai în măsură decât judecătorul internațional să hotărască ceea ce este de interes public în domeniul economic sau social. Curtea respectă în principiu modul în care statul concepe imperativele de interes public, cu excepția situației în care judecata sa se dovedește «în mod evident lipsită de bază rațională».
Instanța a considerat că în determinarea proporționalității, a justului echilibru nu se pot face aprecieri matematice, în funcție de procentul cu care a fost diminuată pensia reclamantului, acest criteriu fiind unul subiectiv, relativ, ci se va avea în vedere substanța dreptului, măsura în care acest drept, văzut ca posibilitate recunoscută de legea civilă unei persoane în virtutea căreia aceasta poate să aibă o anumită conduită și să pretindă o conduită corespunzătoare, a fost afectată de ingerința statului.
Prin aplicarea modalității de calcul prevăzută de Legea pensiilor nr. 119/2000 reclamantul și-a pierdut doar statutul „special” și nu a fost afectat, în aspectele sale fundamentale, exercițiul dreptului sau asupra pensiei, cu atât mai mult cu cât noul mod de calcul se aplică tuturor pensiilor din sistemul public de asigurări cu excepția pensiilor magistraților.
Prin urmare dreptul său fundamental de proprietate nu a fost afectat în substanța sa, partea cu care i s-a micșorat pensia fiind suplimentul adăugat matematic la pensia contributivă.
Față de cele arătate, instanța a apreciat că nu a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
De asemenea, nu au fost încălcate principiul neretroactivității legii și cel al nediscriminării având în vedere că prin decizia dată în interesul Legii nr. 29/2011, obligatorie potrivit art. 3307 alin. 4 Cod procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că instanțele nu mai sunt în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate a Legii nr. 119/2010, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii și nediscriminării, atâta timp cât Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra acestor aspecte prin decizia nr. 873/2010, decizie obligatorie la rândul său.
Acest lucru a fost în mod judicios stabilit de către Curtea Constituțională care a arătat prin Decizia nr. 873/25.06.2010 că pensia de serviciu avea două componente și anume o parte din ea era pensie contributivă, iar cea de-a doua parte era un supliment, cele două componente având finanțare diferită, bugetul de asigurări sociale de stat și respectiv bugetul consolidat de stat.
În ceea ce privește excepția prematurității invocată de pârâți, pentru neparcurgerea procedurii prealabile de contestare a deciziilor la Comisia de contestații, instanța de fond a apreciat că această excepție este rămasă fără obiect deoarece pe parcursul prezentei proceduri a fost finalizată procedura prealabilă prevăzută de art. 149 din Legea nr. 263/2010 iar prin cererea completatoare s-au adus critici cu privire la această hotărâre în raport de motivele expuse prin cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul R. N. C., care a formulat următoarele critici:
Recurentul invocă nelegalitatea revizuirii prin prisma normelor de drept interne:
Astfel, revizuirea pensiilor de serviciu a încălcat normele de drept intern edictate la momentul emiterii acestor decizii, fiind emise sub imperiul Noului Cod Civil, în vigoare în luna decembrie 2011, data emiterii acestora.
În acest context, prevederile abrogative ale art. 1–3 din Legea nr. 119/2010 (menținute și prin art. 196 lit. „i” din Legea nr. 263/2010) au avut ca efect eliminarea totală și intempestivă a pensiei de serviciu, și înlocuirea ei cu pensia de drept comun. Constatarea anterioară a constituționalității Legii nr. 119/2010 nu împiedică instanța națională să verifice dacă aplicarea legii, în concret, produce încălcări ale dreptului intern sau chiar Convenției, cu atât mai mult cu cât, între momentul pronunțării Curții Constituționale asupra legalității Legii nr. 119/2010 și data emiterii deciziei de revizuire contestată au intervenit acte normative noi, de imediată aplicare, respectiv Noul Cod Civil.
Pe cale de consecință, faptul că s-a respins excepția de neconstituționalitate a legii, nu este exclusă verificarea de către judecătorul de caz, a modului în care C. Sectorială de P. a înțeles să facă aplicarea legii, în concret.
Astfel că, prin emiterea deciziilor de revizuire după data de 01 octombrie 2011, nu se putea da eficiență dispozițiilor Legii nr. 119 sau O.U.G. nr. 1/2011 pentru raporturi juridice născute din acte juridice anterioare emiterii acestor acte normative.
Cel puțin de la acest moment, aceste acte normative prin care încetează pensiile de serviciu și se nasc pensiile de drept comun, cu consecința aplicării metodologiei din Legea nr. 19/2000 și a calculației speciale prevăzute în O.U.G. nr. 1/2011, nu se mai putea aplica raporturilor juridice născute anterior emiterii O.U.G. nr. 1/2011.
Ori, în cazul de față, prin supunerea pensiei de serviciu născută anterior lunii iunie 2010 și menținută în plată de către instanță la data de 01.10.2011, data intrării în vigoare a Noului Cod Civil, la o procedură de revizuire aplicabilă situațiilor juridice născute după 31 ianuarie 2011, printr-un act (decizie de revizuire) emis după . Noului Cod Civil, s-au încălcat dispozițiile imperative ale art. 4, 5, 6, 8 și 11 din Noul Cod Civil.
Interesul anulării deciziei de revizuire subzistă nu numai sub aspectul reducerii cuantumului efectiv al pensiei rezultată în urma procedurii de revizuire, dar, în primul și primul rând prin pierderea privilegiilor avute prin pensia de serviciu.
Ori, prin pierderea acestor privilegii – posibilitatea actualizării cuantumului pensiei cu solda activilor, conferite de legea specială, nu a fost în niciun fel despăgubit de statul român ceea ce justifică, în continuare, interesul anulării acestei decizii de revizuire, cu consecința menținerii în plată a pensiei de serviciu stabilită prin Legea nr. 164/2001 cu toate privilegiile aferente.
În ceea ce privește materializarea punerii în practică a Legii nr. 164/2001
Un alt aspect de nelegalitate a deciziei de revizuire, îl reprezintă includerea în cuprinsul deciziilor de revizuire a faptului că „prezenta decizie de revizuire intră în vigoare începând cu data de 01.01.2011”.
Aspectul de nelegalitate rezidă în acest caz din interpretarea sistematică a art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 1/2011 care prevede două cazuri de revizuire – art. 1 reglementează revizuirile din oficiu, cum este cazul acestora, iar art. 2 reglementează revizuirile la cerere, făcute de petiționarii care ar avea de încasat drepturi suplimentare ce li se „cuvin”. Numai în acest caz, din urmă, prevăzut de art. 2 alin. 2 lit. „a” din O.U.G. nr. 1/2011 se prevede împrejurarea că drepturile revizuite se cuvin „de la data de 01 ianuarie 2011”.
Recurentul consideră că se impune analizarea legalității deciziilor emise atât prin prisma legilor în vigoare, dar și a Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Curtea Europeană a constatat că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture – din oficiu sau la cererea părților – prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Natura juridică distinctă a pensiei de serviciu față de pensia de drept comun și calitatea de „bun” a pensiei de serviciu.
Noțiunea juridică de pensie de serviciu (specială) nu se confundă și nici nu se suprapune cu cea de pensie de drept comun.
Dreptul la pensia de serviciu s-a născut în baza unui regim profesional public de securitate socială instituit prin legea internă, distinct de dreptul la pensie din sistemul general.
În acest context, prevederile art. 1–3 din Legea nr. 119/2010 menținute și prin art. 196 lit. „i” din Legea nr. 263/2010 au avut ca efect eliminarea totală și intempestivă a pensiei de serviciu, reprezintă o ingerință din partea statului asupra proprietății. Aceasta chiar dacă acest „bun” (pensia de serviciu) a fost înlocuit cu alt bun, dreptul la pensia de drept comun.
Ori, pensiile aflate în plată nu pot fi recalculate în baza unei legi noi care încalcă însăși substanța dreptului la pensie ceea ce echivalează cu aplicarea retroactivă a legii de recalculare.
Rezultă că legea nouă de recalculare se poate aplica numai faptelor ce se vor produce ulterior datei intrării sale în vigoare, nu și situațiilor anterioare, trecute (facta praeterita), cu toate efectele care s-au produs și se produc în timp, datorită situației create la acel moment. Pensia specială a părții reclamante reprezintă o situație juridică constituită de norma veche, echivalată și de norma legală nouă, situație care a creat efecte juridice definitive, sub formă de prestații succesive, pe care statul este obligat să le respecte.
Pentru aceste motive, se solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauza, curtea constată că recursul este nefondat.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 al Legii nr. 119/2010 pensiile speciale ale militarilor, polițiștilor și altor categorii de persoane, au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul unitar de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, de la data intrării în vigoare a legii.
Integrarea în sistemul public de pensii a atras după sine și recalcularea pensiilor speciale, art. 3 al Legii nr. 119/2010 stipulând că pensiile stabilite conform prevederilor legilor cu caracter special se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000.
Prin O.U.G. nr. 1/2011 Guvernul României a instituit o procedură de revizuire, din oficiu a pensiilor stabilite în conformitate cu Legea nr. 119/2010, până la data de 31.12.2011 recunoscând erorile în procedura de recalculare a drepturilor la pensie cuvenite beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, erori ce au avut ca efect prejudicierea drepturilor acestei categorii de persoane.
În baza O.U.G. nr. 1/2011 s-au revizuit deciziile emise în temeiul Legii nr. 119/2010 și aceste decizii își produc efectele de la data de 01.01.2011 iar eventualele diferențe de pensie care au apărut în luna decembrie 2010 în baza deciziei contestate, au fost achitate deja, în luna februarie 2011.
Din expunerea de motive a O.U.G. nr. 1/2011 rezultă că măsura revizuirii pensiilor s-a datorat imposibilității identificării documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situații asupra valorificării dreptului la pensie, al beneficiarilor acestei legi, precum și necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivității, în scopul de a nu sancționa persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reușit în intervalul inițial pus la dispoziție de legiuitor prin Legea nr. 119/2010 să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere.
În raport de aceste aspecte, curtea constată că cerințele interesului general în adoptarea O.U.G. nr. 1/2011 a fost dovedit.
În ceea ce privește raportul de proporționalitate între interesul general și cel al apărării dreptului de proprietate, instanța apreciază că s-a păstrat un just echilibru între cele două cerințe.
În determinarea proporționalității, a justului echilibru, curtea va verifica în ce măsură a fost afectată substanța dreptului.
În cauza de față nu a fost sistată plata pensiei, ci pensia a fost doar revizuită în raport cu sumele cu care s-a contribuit la fondul de pensii, potrivit principiului contributivității.
Prin aplicarea acestei modalități de calcul, reclamantul a pierdut doar partea necontributivă, suplimentul adăugat de la bugetul de stat însă dreptul de pensie nu a fost afectat în aspectele sale fundamentale.
Prin decizia nr. 29/12.12.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, deși s-a respins recursul în interesul legii, Curtea a statuat că este esențial a se constata în privința fiecărui reclamant în parte dacă s-a respectat raportul de proporționalitate între interesul general și cel al apărării dreptului de proprietate.
Făcând o analiză comparativă a nivelului pensiei revizuite cu pensia medie lunară la nivel național, pe anul 2010 și 2011, se observă un nivel superior al pensiei revizuite, astfel încât s-a respectat raportul de proporționalitate între interesul general și cel al apărării dreptului de proprietate.
În ceea ce privește discriminarea invocată, prin raportare la alte categorii de pensionari, aceasta nu poate fi reținută, în speță nefiind vorba de persoane aflate în situații similare, fiecare categorie de persoane având drepturi și obligații din prisma statutului profesional.
Reclamantul nu a fost supus unui regim diferențiat față de alte persoane aflate în situații identice sau comparabile, O.U.G. nr. 1/2011 s-a aplicat tuturor beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
În ce privește respectarea principiului egalității în fața legii și a nediscriminării, chiar în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se recunoaște că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea și că situațiile diferite impun un tratament diferit, recunoscându-se astfel dreptul la diferențiere.
S-a solicitat menținerea în plată a pensiei de serviciu stabilită anterior în temeiul Legii nr. 164/2001 – care este abrogată, și s-a invocat încălcarea dreptului de proprietate din perspectiva art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului însă, chiar în jurisprudența C.E.D.O. se reafirmă dreptul statului de a reglementa politica socială deoarece „Statele sunt mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuieli și venituri”.
Astfel chiar și în cauza C. Abaluta s.a contra României, – la care recurentul nu face referire – Curtea Europeană a considerat că „reforma sistemului de pensii nu a avut efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale achitate în timpul anilor de serviciu și numai acelei părți din pensie care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezintă un avantaj de care reclamantul beneficiase mulțumită profesiei lui”.
Prin urmare, chiar Curtea Europeană a stabilit că în ceea ce privește recalcularea pensiilor speciale nu se aduce nicio atingere dreptului fundamental de proprietate deoarece nu a fost afectat în substanța sa, partea cu care i s-a micșorat pensia fiind suplimentul adăugat matematic la pensia contributivă.
De asemenea, Curtea constată că nu este încălcat nici principiul neretroactivității legii civile deoarece O.U.G. nr. 1/2011 s-a aplicat numai după ., revizuind pensiile pe viitor, fără a se aduce atingere prestațiilor anterioare deja încasate, iar prin aplicarea acestui act normativ nu se poate reține că s-ar fi adus atingere în vreun fel ordinii publice și bunelor moravuri.
Nu poate fi reținută nici susținerea că prin revizuirea pensiilor ar fi intervenit o novație reglementată prin noul cod civil.
Novația este definită ca acea convenție prin care părțile unui raport juridic obligațional sting o obligație existentă, înlocuind-o cu o nouă obligație, însă în cauza de față nu suntem în prezența unui contract, prin urmare, nu există un raport de natură convențională.
Pentru toate aceste considerente, curtea va respinge ca nefondate toate criticile formulate de reclamant cu privire la legalitatea deciziilor contestate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul reclamant R. N. C., membru în S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat S. S. I., cu sediul în C., . bis, județul C., împotriva sentinței civile nr. 4857/1.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. DE P. SECTORIALĂ A SERVICIULUI R. DE INFORMAȚII BUCUREȘTI, cu sediul în . și la U.M. 0198, .. 24–26, sector 2 și S. R. DE INFORMAȚII BUCUREȘTI, cu sediul în . D, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 aprilie 2013.
Președinte, M. B. | Judecător, J. Z. | Judecător, M. A. |
Grefier, M. P. |
Jud.fond. V.T.
Redactare decizie, jud. M.B.
11.04.2013/ 2 ex.
| ← Nulitate act. Decizia nr. 674/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 129/2013. Curtea... → |
|---|
