Pretentii. Decizia nr. 1241/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1241/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 452/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.1241/CM
Ședința publică din 11 decembrie 2013
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE - D. P.
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - M. P.
Grefier - A. B.
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta reclamantă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI TULCEA, cu sediul în Tulcea, .. 120, județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 2378, pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 10 aprilie 2013, în contradictoriu cu intimatul pârât S. S., cu sediul în Tulcea, Piața Independenței, nr.1, județul Tulcea, reprezentant legal al intimaților pârâți B. G., B. D. M., B. M., B. R., B. A., B. G., C. F., B. M., B. N., B. I., B. M., B. M., B. M., B. E., B. T., B. M., C. M., C. I., C. M., C. M., C. S., C. I. V., C. C., C. F., C. Ș., C. A., C. M., C. L., C. D., C. U., C. D., C. M., C. A., C. Lucreția, Cheșcă D. Dumitrița, C. L., C. M., Bogdaproste M., B. A., B. G., B. D., B. A., B. V., B. S., C. N., C. V., C. V., C. R. și C. P., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal efectuat în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei învederând că recursul este declarat și motivat în termen legal; motivele de recurs au fost comunicate; nu a fost formulată întâmpinare în cauză; după care:
Instanța, constatând că nu sunt motive de amânare a cauzei, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin.2 din Codul de procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr._ reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Tulcea, în contradictoriu cu pârâții B. A., B. G., B. D., B. V., B. S., C. N., C. V., Chioibas P., B. M., B. A., C. V., C. R., B. G., B. D. M., B. M., B. R., B. A., B. G., C. F., B. M., B. N., B. I., B. M., B. M., B. M., B. E., B. T., B. M., C. M., C. I., C. M., C. M., C. S., C. I. V., C. C., C. F., C. Ș., C. A., C. M., C. L., C. D., C. U., C. D., C. M., C. A., C. Lucreția, Cheșcă D. Dumitrița, C. L., C. M., personal contractual, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că aceștia, în intervalul 12.11._11, au încasat necuvenit drepturi speciale pentru refacerea capacității de muncă potrivit Contractului Colectiv de muncă nr._/11.11.2010 și astfel să fie obligați a restitui sumele aferente.
În motivarea demersului judiciar, reclamanta a arătat că în urma misiunii de audit financiar asupra conturilor anuale de execuție bugetară ale U.A.T. Tulcea, Camera de Conturi Tulcea, prin Decizia nr. 16/25.04.2012, a constatat căDirecția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Tulcea, în calitate de ordonator terțiar, a efectuat plăți fără o bază legală prin acordarea de drepturi speciale angajaților în sumă totală de 1.387.963 lei.
S-a precizat că această decizie a fost contestată, prin Încheierea nr. VI/107/26.06.2012 a Curții de Conturi a României, apreciindu-se că motivele de critică sunt neîntemeiate.
S-a arătat că salariații au fost informați că au primit necuvenit sumele, dar au refuzat returnarea lor, așa încât devin incidente prevederile art. 1092 din Codul civil, potrivit cu care orice plată presupune o datorie, ceea ce s-a plătit fără să fie debit fiind supus repetițiunii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 112 din Codul de procedură civilă, art. 174 și 181 din Hotărârea nr. 130/2010 de aprobare a Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților Curții de Conturi, precum și art. 256 din Legea 53/2003.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar Contractul Colectiv de muncă nr._/11.11.2010, Decizia nr. 16/2012 a Curții de Conturi – Camera de Conturi Tulcea, în extras, Adresa nr._/09.07.2012 a Consiliului Județean Tulcea și Încheierea nr. 107/26.06.2012 a Curții de Conturi a României.
În apărare, pârâții au formulat întâmpinare și au arătat, în esență că nu datorează sumele ce fac obiectul acțiunii în răspundere patrimonială, acestea fiind acordate în mod legal în baza dispozițiilor art. 80 din Contractul Colectiv de muncă nr._/11.11.2010, contract ce a fost încheiat cu respectarea prevederilor Legii nr. 130/1996 și care are caracter obligatoriu potrivit art. 41 alin. 5 din Constituția României.
Separat de aceasta, s-a arătat că prin Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială a personalului plătit din fondurile publice, s-a aprobat exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatărilor Curții de Conturi.
Prin sentința civilă nr. 2387 din 10 aprilie 2013 Tribunalul Tulcea a respins acțiunea reclamanților ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în esență următoarele:
Potrivit art.1 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 762 din 09 noiembrie 2009, acest act normativ are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, drepturile salariale ale acestora fiind exclusiv cele prevăzute în prezenta lege.
Potrivit art. 3 din O.U.G. 1/2010, publicată în Monitorul Oficial Nr. 62 din 27 ianuarie 2010, ,,prin contractele sau acordurile colective si individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natura salarială care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009.” iar conformart.37 din Legea - Cadru Nr. 284 din 28 decembrie 2010, ,,Prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă și contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi în bani sau în natură care excedează prevederilor prezentei legi.”
Instanța a constatat că reglementarea prevăzută în art. 3 din O.U.G. 1/2010, dar și cea inserată la art. 37 din Legea - Cadru Nr. 284/2010, sunt incompatibile cu prevederile art. 12 alin. 1 din Legea 130/1996 și astfel în privința dispozițiilor din legea veche a operat o abrogare implicită.
Ca atare, la momentul încheierii Contractul Colectiv de muncă nr._/11.11.2010, înregistrat la I.T.M. Tulcea sub nr._/12.11.2010, părților contractantenu le era permis a negocia salarii sau alte drepturi în bani sau în natură care excedează prevederilor stabilite prin această lege.
În cauză devin însă aplicabile prevederile art. 2 din Legea Nr. 84 din 14 iunie 2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, potrivit cu care ,, Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.”, art. 1 reglementând că legea este aplicabilă în situația veniturilor de natură salarială stabilite până la . Legii-cadru nr. 284/2010 în baza contractelor colective de muncă înregistrate la M.M.F.P.S. sau I.T.M. și necontestate la instanțele judecătorești competente.
Date fiind aceste dispoziții de amnistie fiscală, câtă vreme drepturile achitate au fost stabilite prin contract colectiv încheiat înainte de . prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010, contract ce nu a fost contestat, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea promovată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Tulcea, care a criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, sub aspectul modalității de soluționare a cererii sale.
Susține recurenta că ulterior emiterii Deciziei nr. 16 din 25 aprilie 2012 a Curții de Conturi a României – Camera de Conturi Tulcea, respectiv în luna octombrie 2013 2012, după . Legii nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi Tulcea a verificat modul de îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 16 din 25 aprilie 2012.
În urma acestei verificări s-a emis Decizia nr. 56 din 14 noiembrie 2012 în cuprinsul căreia se arată, din nou, actele normative care au fost încălcate prin acordarea acestor drepturi speciale și nu a făcut nicio referire la incidența în cauză a Legii nr. 84/2012 la măsurile dispuse prin decizia inițială lăsând să se înțeleagă că prevederile acestei legi nu au aplicabilitate în situația salariațilorDirecției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Tulcea.
Prin aceeași decizie, Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi Tulcea, a obligat U.A.T. Jud. Tulcea și D.G.A.S.P.C. Tulcea să raporteze lunar, „până la data de 5 ale lunii pentru luna precedentă, cu privire la măsurile luate, stadiul de implementare a acestora și rezultatele obținute în vederea recuperării prejudiciilor cauzate prin plata unor drepturi salariale necuvenite, această soluție determinând continuarea prezentului litigiu.
În recurs, în completarea materialului probator s-a depus adresa nr._ din 15 mai 2013 emisă de D.G.A.S.P.C. Tulcea și Decizia nr. 56/2012 emisă de Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi Tulcea.
Analizând legalitatea hotărârii Tribunalului Tulcea, în raport de criticile recurentei reclamante, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Pârâții, în calitate de angajați ai reclamantei – personal contractual – au încasat în perioada 12 noiembrie 2010 – 31 noiembrie 2011 drepturi salariale speciale reglementate prin dispozițiile art.80 din Contractul Colectiv de Muncă al D.G.A.S.P.C. Tulcea pe anii 2010/2011 nr. 39.900 din 11 noiembrie 2010, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Tulcea sub nr. 117.338 din 12 noiembrie 2010.
Conform acestor dispoziții contractuale, drepturile încasate au reprezentat suma de 74 lei/lună pentru refacerea capacității de muncă și 8,3 lei/zi reprezentând contravaloarea unei mese calde.
Tribunalul Tulcea a reținut în mod judicios că prin Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile Publice s-a reglementat un sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, iar prin O.U.G. nr. 1/2000 s-a statuat că prin contracte colective de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natură salarială care excedează prevederilor Legii cadru nr. 330/2009, acte normative în raport cu care în mod corect s-a stabilit că sumele încasate de pârâți în temeiul art.80 din CCM la nivel de unitate bugetară nu aveau un temei legal, aceste drepturi de natură salarială neîncadrându-se în prevederile Legii nr. 330/2009.
Efectele aplicării dispozițiilor art.80 din CCM nr. 39.900 din 11 noiembrie 2010, înregistrat la I.T.M. Tulcea sub nr._ din 12 noiembrie 2010, cu încălcarea Legii nr. 330/2009, respectiv plata unor drepturi de natură salarială neprevăzute în legea cadru de salarizare și care în mod normal ar fi justificat o restituire a acestor sume încasate fără drept au fost înlăturate însă prin voința legiuitorului, conform art.2 din Legea nr. 84 din 14 iunie 2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială.
Potrivit art.2 din Legea nr.84 din 14 iunie 2012 „Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art.1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.”
Art.1 lit.(a) din același act normativ, prevede că această lege se aplică personalului din sectorul bugetar plătit din fondul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la . Legii cadru nr. 284/2010 (publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010) prin contracte sau acorduri colective de muncă încheiate, înregistrate la M.M.J.P.S. sau, după caz, la ITM și necontestate la instanțele judecătorești competente.
Prin urmare, legiuitorul român a acordat prin Legea nr. 84 din 14 iunie 2012 o amnistie fiscală unei anumite categorii de salariați – personal salariat din sectorul bugetar – în măsura în care drepturile salariale negociate și încasate nelegal îndeplinesc cumulativ condițiile impuse de art. 1 lit.(a) din acest act normativ.
Amnistia fiscală reprezintă un mod excepțional de stingere a obligațiilor bugetare, ea aplicându-se în împrejurări excepționale la categorii de contribuabili cu datorii restante către bugetul statului în condițiile absenței perspectivelor în a fi recuperate și a oportunității prin prisma politicii fiscale a statului față de aceștia. Ea este reglementată de puterea legislativă prin lege și nu poate fi aplicată decât persoanelor vizate în mod expres de legiuitor și în condițiile restrictive ale actului de amnistie fiscală.
În speță se constată că Tribunalul Tulcea a reținut în mod judicios că dispozițiile art.2 din Legea nr. 84 din 14 iunie 2012 sunt pe deplin aplicabile pârâților pentru drepturile de natură salarială încasate în temeiul art.80 din CCM la nivel de unitate pe anii 2010/2011, contract înregistrat la ITM Tulcea sub nr._ din 12 noiembrie 2010.
Astfel, se reține că aceste drepturi de natură salarială, reținute și în Decizia nr. 16/2012 a Curții de Conturi a României – Camera de Conturi Tulcea – (punctul 4), au fost plătite personalului contractual, pârâților din prezenta cauză, în temeiul art. 80 alin.(2) din CCM nr. 39.900 din 11 noiembrie 2010, contract ce a fost înregistrat la I.T.M. Tulcea sub nr._ din 12 noiembrie 2010, anterior intrării în vigoare a Legii – Cadru nr. 284/2010 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 877 din 28 decembrie 2010, condiție cerută de dispozițiile art.2 din Legea nr. 84/2012 pentru aplicarea amnistiei fiscale.
Prin urmare, aceste drepturi de natură salarială încasate de către pârâți, cu titlu de indemnizație pentru refacerea capacității de muncă (74 lei/lună) și respectiv contravaloarea unei mese calde (8,3 lei/zi) au fost stabilite printr-un contract colectiv de muncă a cărui valabilitate nu a fost contestată în justiție și care a fost încheiat și înregistrat la I.T.M. Tulcea anterior intrării în vigoare a Legii nr. 284/2010 (fila 28 dosar fond), dispozițiile art.2 din Legea nr. 84/2012 fiind pe deplin aplicabile în această situație.
Împrejurarea potrivit căreia prin Decizia nr. 56/2012 emisă de Curtea de Conturi – Camera de Conturi Tulcea s-a dispus că ordonatorul principal de credite al U.A.T. Jud. Tulcea să procedeze la „luarea măsurilor legale pentru stabilirea conform legii, a întinderii prejudiciului (pierderea efectivă suferită de Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Tulcea și beneficiul de care acestea sunt lipsite), creat prin plata, împotriva prevederilor legale, a unor drepturi speciale către salariații D.G.A.S.P.C. Tulcea, precum și recuperarea prejudiciului în condițiile legii”, nu echivalează cu o nerecunoaștere de către organul care a efectuat analizarea transferurilor fondurilor publice către entitățile din subordinea U.A.T. Jud. Tulcea, inclusiv către D.G.A.S.P.C. Tulcea a incidenței dispozițiilor Legii nr. 84 din 14 iunie 2012 în cazul pârâților din prezenta cauză, cum greșit susține recurenta reclamantă.
Prin Decizia nr. 56/2012 organul de control fiscal – Camera de Conturi Tulcea a dispus „luarea măsurilor legale” pentru stabilirea întinderii prejudiciului înregistrat de D.G.A.S.P.C. Tulcea prin plata unor drepturi salariale neprevăzute de legiuitor, precum și recuperarea prejudiciului „în condițiile legii”, avându-se în vedere tocmai faptul că Legea nr. 84 din 14 iunie 2012 nu a vizat o amnistie fiscală generală, ci numai anumite categorii de salariați și anumite drepturi stabilite, anterior intrării în vigoare a Legii – Cadru nr. 284/2010.
Prin urmare, prin Decizia nr. 56/2012 s-a stabilit obligația U.A.T. Jud. Tulcea de a verifica și de a stabili prejudiciul suferit de către D.G.A.S.P.C. Tulcea, urmând să se ia măsurile legale de recuperarea sumei de bani reprezentând drepturi salariale ce nu intrau sub incidența Legii nr. 84/2012.
Constatând că Tribunalul Tulcea a făcut o corectă aplicare în speță a dispozițiilor Legii nr. 84/2012, Curtea va respinge recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurenta reclamantă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI TULCEA, cu sediul în Tulcea, .. 120, județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 2378, pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 10 aprilie 2013, în contradictoriu cu intimatul pârât S. S., cu sediul în Tulcea, Piața Independenței, nr.1, județul Tulcea, reprezentant legal al intimaților pârâți B. G., B. D. M., B. M., B. R., B. A., B. G., C. F., B. M., B. N., B. I., B. M., B. M., B. M., B. E., B. T., B. M., C. M., C. I., C. M., C. M., C. S., C. I. V., C. C., C. F., C. Ș., C. A., C. M., C. L., C. D., C. U., C. D., C. M., C. A., C. Lucreția, Cheșcă D. Dumitrița, C. L., C. M., Bogdaproste M., B. A., B. G., B. D., B. A., B. V., B. S., C. N., C. V., C. V., C. R. și C. P..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 decembrie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,
D. PETROVICIIRINA B.
M. P.
Grefier,
B. A.
Red.hot.jud.fond Ș. R.
Red.dec.jud.rec.M.P./13.12.2013
Tehnored.gr.AB/2 ex./13.12.2013
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 673/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 400/2013.... → |
|---|
