Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 188/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 188/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 11598/118/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.188/CM
Ședința publică din 13 martie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE J. Z.
Judecător R. A.
Judecător M. B.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare recursul formulat de recurentul reclamant A. G., cu domiciliul ales în C., ., nr.15, ..A, ., împotriva sentinței civile nr. 3586/18.06.2012 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă .. cu sediul în C., ., județul C., având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința de judecată din 26.02.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 04.03.2013, respectiv la 11.03.2013, când a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA :
Asupra recursului civil de față:
Reclamantul A. G. a chemat în judecata ., pentru a se dispune obligarea pârâtei la plata indemnizației prevăzute de art. 552 cod comercial, de 13.200 EUR.
A precizat că la data de 07.07.2010 a încheiat cu pârâta . contract de muncă pe funcția de ofițer II puncte pe m/v FS THAIS pentru o perioada de 4 luni plus/ minus o lună, cu salariul de 3300 EURO pe lună.
La data de 08.07.2010 fost ambarcat pe navă și a început executarea contractului de muncă iar la data de 10.08.2010, fără nici un motiv aparent și fără respectarea procedurilor legale, a fost debarcat în Salvador și trimis acasă.
Reclamantul invocă dispozițiile art. 552 cod comercial care reglementează dreptul comandantului navei de a concedia pe marinar înaintea termenului și fără să fie obligat de a dovedi că și-a încălcat datoriile, dar cu obligația de a plăti o indemnitate al cărui cuantum este stabilit prin lege, în funcție de locul unde a fost debarcat marinarul, în cazul de față debarcarea fiind făcută în Salvador, rezultă că se datorează o indemnitate în cuantum de 4 salarii respectiv suma de 13 200 euro.
În apărare, pârâta . a depus întâmpinare prin care a invocat: excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. potrivit art. 158 Cod pr. Civilă, întrucât obiectul prezentei cauze are drept obiect solicitarea unor pretenții bănești; netimbrarea acțiunii motivat pe dispozițiile art. 20 alin . 3 din legea 147/1996 și pe cale de consecință anularea acesteia ca netimbrată; excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei motivat prin faptul că pârâta nu poate fi obligată la plata de daune interese în contul armatorului în temeiul unui contract de ambarcare, aceasta fiind o societate care recrutează personal brevetat pentru armator, neasumându-și drepturi și obligații în relație cu plata drepturilor bănești ale marinarilor; excepția lipsei procedurii prealabile întrucât conform prevederilor art. 8.1 din contractul de ambarcare, litigiul trebuia soluționat pe cale amiabilă.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant ca nefondată deoarece în baza art. 532 codul comercial, contractul de înrolare la care face referire reclamantul prin invocarea prevederilor art. 552 codul comercial se încheie între marinar și armator iar . nu a încheiat raporturi de muncă cu reclamantul ci a prestat un serviciu de plasament și intermediere prevăzut de HG 83/2003.
Debarcarea nu a fost dispusă de către căpitan și nici de către ., ci de armatorul – angajator în urma constatării neconformității aptitudinilor și competentelor marinarului A. G., având la bază prevederile art. 1.3. din contractul de ambarcare, în sarcina reclamantului fiind reținute obiecțiile legate de faptul că ,, nu a oferit satisfacție ,, în principal la capitolele ,, operare comercială și ,, organizarea muncii,, - conform art. 552 cod comercial, doar marinarul concediat fără cauză binecuvântată are dreptul la despăgubiri – în cazul de față debarcarea a avut loc în perioada de probă datorită calificativelor nesatisfăcătoare atribuite la capitolele operare comercială . De asemenea, suma solicitată de reclamant cu titlul de despăgubiri este netemeinică deoarece prin aplicarea art. 1.3 din contractul de ambarcare, armatorul avea dreptul de a-l debarca pe perioada de probă pe baza evaluării întocmite la bordul navei.
Prin încheierea pronunțată la 20.12.2011 instanța a respins ca nefondate excepțiile necompetenței materiale și a lipsei timbrajului, invocate de pârâtă iar prin încheierea din 22.02.2012 a respins excepția lipsei procedurii prealabile invocata de pârâtă.
Prin sentința civilă nr. 3586/18.06.2012, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . C. și a respins acțiunea reclamantului A. G. ca nefondată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
- Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei a fost respinsă în conformitate cu disp. HG 83/2003 - art. alin. 1 potrivit cu care, agențiile de personal navigant pot să angajeze personalul navigant pe o perioadă determinată, prin contract individual de muncă încheiat în baza contractului colectiv de muncă negociat cu sindicatul reprezentativ, în condițiile legii.
Potrivit art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 83/2003, agențiile de personal navigant prestează servicii de selecție și plasare a personalului navigant maritim sau fluvial român pe nave care arborează pavilion român ori străin, denumit personal navigant, pe baza ofertelor ferme de locuri de muncă transmise de armatori.
La bordul navei, personalul navigant încheie cu armatorul sau cu reprezentantul acestuia un contract de îmbarcare, în care sunt stabilite condițiile specifice de muncă și viață de la bordul navei.
Ca și în cazul muncii temporare, activitatea desfășurată de personalul navigant pus la dispoziția armatorului de către agenția de personal navigant implică o relație triunghiulară care se bazează pe un contract individual de muncă pe durată determinată și un contract de natură comercială, în care personalul este pus la dispoziția unui terț.
În acest caz contractul individual de îmbarcare reprezintă un contract individual de muncă pe perioadă determinată, de tip special, datorită clauzelor specifice.
Prin urmare, s-a înlăturat susținerea pârâtei în sensul că reclamantul a încheiat direct cu armatorul contractul de ambarcare în condițiile art. 4 alin 2, deoarece contractul de ambarcare depus la dosar relevă ca părți pe . care a acționat în numele și pentru MARITIME CREW & TRENING MANAGEMENT, Valetta Malta, acesta din urmă fiind partenerul contractual al societății FOUQUET SACOP.
Instanța a apreciat că pârâta are calitate procesual pasivă, motivat de faptul că aceasta a încheiat cu reclamantul un contract de ambarcare care reprezintă un contract de muncă în care sunt stabilite drepturi și obligații specifice raporturilor de muncă: perioada contractului, funcția pe care o va ocupa salariatul, programul de lucru la bordul navei, perioada de probă, ore suplimentare, elemente de protecție socială, comportament la bordul navei, debarcarea de la bordul navei, situații aplicabile debarcării, remunerația- salariul și partea care plătește această obligație; elementele pe care acest contract le cuprinde sunt similare, identice cu cele ale unui contract de muncă.
- Pe fondul cauzei instanța a reținut că reclamantul solicită obligarea pârâtei la plata indemnizației prevăzute de art. 552 cod comercial în cuantum de 13 200Euro, motivat de faptul că la data de 08.07.2010 a fost ambarcat pe nava FS THAIS și a început executarea contractului de muncă, iar la data de 10.08.2010, fără un motiv și fără respectarea procedurilor legale, a fost debarcat.
Însă reclamantul a fost debarcat pe motive profesionale, conform art. 1.3 din contractul încheiat, în perioada de probă, motiv pentru care pretențiile reclamantului de obligare a pârâtei la plata sumei de_ euro au fost respinse ca nefondate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A. G..
Se invocă motivul de modificare prevăzut de către disp. art. 304 pct. 9 cod pr.civilă, hotărârea pronunțată fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Motivarea instanței de fond pentru respingerea cererii a fost faptul că: „la data debarcării, reclamantul se afla în perioada de 2 luni de probă prevăzute în contract,…” aceasta cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 85 codul muncii, care dispune :”Salariatul încadrat cu contract individual de muncă pe durată determinată poate fi supus unei perioade de provă care nu va depăși; b) 15 zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă cuprinsă între 3 și 6 luni;” față de aceste dispoziții imperative, este evident faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea legii.
Mai mult faptul că pârâta a depus înscrisuri care nu îndeplinesc nici cerințele de formă prevăzute de lege și nici nu i s-a adus la cunoștință nemulțumirea angajatorului, decât după introducerea cererii pe rolul instanțelor de judecată.
Menționează că la data concedierii nu a primit nici o decizie sau un înscris similar care să indice motivele concedierii și nici o explicație din partea comandantului sau a angajatorului.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauza, Curtea constată ca recursul este nefondat.
Reclamantul a invocat în susținerea cererii sale, dispozițiile art. 522 cod comercial care prevede următoarele:
„C. poate concedia pe marinar înaintea termenului înrolării și fără să fie obligat de a dovedi ca și-a calculat datoriile - dar este dator ca odată cu concediul să-i înlesnească și mijloacele necesare pentru întoarcerea în patrie.
Marinarul concediat fără cauza binecuvântată, afară de plata pentru serviciul îndeplinit, are dreptul și la o indemnitate.
Dacă, concediul este dat în portul în care s-a făcut înrolarea și înaintea plecării, indemnitatea este egala cu salariul pe o luna. Dacă, concediul este dat după plecare sau . tarii, altul decât acela în care s-a făcut înrolarea, indemnitatea este egala cu salariul pentru 40 de zile. Dacă, concediul este dat afara din apele tarii, indemnitatea este egala cu salariul pentru 1 luna pe coastele marii N. din Europa; pentru 2 luni pe coastele Mării Mediterane și celelalte coaste ale Mării N.; pentru 4 luni pe orice alte coaste.”
În cauza de față, reclamantul a încheiat cu pârâta A. SRL un contract de ambarcare maritimă conform căruia reclamantul urma să fie îmbarcat în funcția de ofițer de punte maritim II începând cu 08.07.2010 pe nava F8 THAIS pentru o perioada de 4 luni.
În acest contract s-au stipulat printre altele și condițiile de îmbarcare/debarcare precum și remunerația, orele de muncă la bord și condițiile în care contractul poate fi reziliat, iar reclamantul a semnat acest contract fără obiecțiuni.
Astfel, la art. 1 pct.1.3 s-a prevăzut că „primele doua luni vor fi considerate ca perioada de probă. Dacă în timpul perioadei de proba marinarul nu va da satisfacție în funcția ce i s-a încredințat, va fi debarcat în primul port convenabil armatorului”.
De asemenea, la art. 6 pct. 6.1 s-a menționat că „dacă în timpul perioadei de ambarcare marinarul se face vinovat de…lipsa de competenta în funcția ce i s-a încredințat, va fi debarcat pe cheltuieli proprii în portul cel mai apropiat și dacă este cazul va fi deferit autorităților competente …”
În raport de aceste dispoziții din contractul de ambarcare, reclamantul trebuia să facă dovada faptului ca motivul pentru care a fost debarcat înainte de expirarea termenului de 4 luni, este unul abuziv și ca acesta și-a îndeplinit corespunzător toate sarcinile de serviciu asumate.
Printre documentele depuse la dosar de către pârâtă se regăsește și fișa de evaluare a reclamantului din care rezultă ca acesta a fost notat cu calificativul “slab” la cunoștințe privind “operațiunile comerciale” și “organizarea în muncă” și cu calificativ “ mediu ” în majoritatea competentelor supuse evaluării.
În urma acestei evaluări, la 01.08.2010 s-a solicitat de către armatorul navei, înlocuirea reclamantului cu un alt ofițer de punte din mai multe motive printre care a menționat: „incapacitate în manevrarea operațiunilor comerciale, mari dificultăți în legătură cu corecțiile hârtiilor și a documentelor nautice, planificarea pasajelor, muncă foarte lenta…neorganizat la lucru...”menționându-se totodată că deși nu a mai navigat de 15 ani, reclamantul nu a făcut nimic pentru a se ridica la nivelul așteptărilor în raport de funcția sa”.
Prin urmare, nu poate fi vorba de o concediere „fără cauză binecuvântată” prevăzută de art. 552 cod comercial pentru ca reclamantul să poată pretinde plata unei „indemnizații” iar comandantul a dispus debarcarea în perioada de proba după evaluarea profesionala, fără a fi ținut de efectuarea unei cercetări prealabile deoarece contractul încheiat cu reclamantul și chiar dispozițiile art. 552 cod comercial prevedeau posibilitatea debarcării în aceste condiții, fiind dispoziții speciale care deroga de la dreptul comun în materia litigiilor de muncă.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr.3586/18.06.2012 pronunțată de Tribunalul C., este nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant A. G., cu domiciliul ales în C., ., nr.15, ..A, ., împotriva sentinței civile nr. 3586/18.06.2012 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă .. cu sediul în C., ., județul C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
J. Z. R. A. M. B.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: M.S.Teșa
Red.dec.jud.M.B.
20.03.2013/2ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 400/2013.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 203/2013. Curtea... → |
|---|
