Recalculare pensie. Decizia nr. 25/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 25/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 911/118/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr.25/AS:
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. A.
Judecător M. B.
Judecător R. A.
Grefier C. D.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul reclamant P. N. cu domiciliul în mun. C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.3933/31.07.2012 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. - cu sediul în mun. C., ., județ C., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită conform art. 87 și urm.cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință:
Curtea constată lipsa părților și împrejurarea că nu au solicitat judecata cauzei în lipsă, motiv pentru care rămâne în pronunțare asupra măsurii suspendării judecății.
După rămânerea în pronunțare, dar înainte de terminarea ședinței de judecată se prezintă recurentul reclamant P. N., care solicită repunerea pe rol a dosarului.
Instanța dispune repunerea pe rol a cauzei.
Recurentul reclamant P. N. depune la dosar copia Deciziei nr._/03.12.2001, privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă.
Fiind întrebat de către instanță, recurentul arată că nu mai are alte cereri sau probe de solicitat în prezenta cauză.
Curtea, având în vedere susținerile recurentului reclamant P. N., potrivit cărora în cauză nu mai sunt alte cereri, excepții de invocat sau probe de solicitat, în temeiul disp.art. 150 C.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului:
Recurentul reclamant P. N., având cuvântul solicită admiterea recursului, obligarea intimatei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei, conform OUG 4/2005, utilizând un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, precum și a diferențelor ce vor rezulta în urma recalculării.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 26.01.2012 sub nr. _ reclamantul P. N. a chemat-o în judecată pe parata C. Județeană de Pensii C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată parata să emită o decizie de recalculare a pensiei de limită de vârstă, conform dispozițiilor OUG nr. 4/2005, în care, la stabilirea punctajului mediu anual, să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, cu plata diferențelor ce vor rezulta in urma acestei recalculări, pe ultimii trei ani înaintea introducerii acțiunii (termenul general de prescripție), suma astfel calculata sa fie actualizata cu indicele de inflație la data plătii efective.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat în esență că, la data pensionării prin decizia nr._/3.12.2001 privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, a avut o vechime în grupa a II- a de muncă de 25 ani, 8 luni și 13 zile.
Reclamantul susține că, la recalculare s-a ignorat vechimea în grupă superioară de muncă precum și faptul că în conformitate cu art.2 din HG nr.1550/2004 pentru persoanele a căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07._01 stagiul complet de cotizare la determinarea punctajului mediu este cel reglementat de Legea nr.3/1997 .
Pârâta nu a formulat întâmpinare în cauză.
Părțile au solicitat, iar instanța, apreciind pertinentă, concludentă și utilă cauzei, a încuviințat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 3933/31.07.2012 pronunțată de Tribunalul C. s-a respins ca nefondată acțiunea.
Prin decizia nr._/3.12.2001 emisă de pârâta C. Județeană de Pensii C. a fost admisă cererea reclamantului P. N. și, în baza Legii nr. 19/2000, s-a acordat acesteia - începând cu 01.11.2001, o pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă, la calculul căreia s-a avut în vedere o vechime totala în muncă de 43 ani, 9 luni și 6 zile, din care vechime in grupa II de muncă – 25 ani, 8 luni și 13 zile, stagiul complet de cotizare fiind de 30 ani și 9 luni.
Față de situația de fapt reținută, cu referire la legea aplicabilă situației juridice dedusă judecății – Legea 19/2000, instanța apreciază că, în mod corect a fost stabilit stagiul de cotizare de către pârâtă, nefiind întrunite cerințele legale pentru admiterea cererii.
Drepturile la pensie ale reclamantului s-au stabilit cu începere din data de 01.11.2001, sub imperiul Legii 19/2000 care își găsește aplicabilitatea în cauză, nefiind incidente dispozițiile H.G. nr. 1550/2004 și OUG 4/2005 și implicit nici dispozițiile art. 14 din Legea 3/1977.
Reclamanta însă contestă durata stagiului complet de cotizare numai prin raportare la legea aplicabilă (H.G. nr. 1550/2004 cu trimitere la Legea 3/1977) nu însă și modul de stabilire a acestuia în baza Legii 19/2000, astfel că, verificarea stagiului de cotizare în raport de dispozițiile acestui din urmă act normativ nu face obiectul cauzei.
Art. 2 alin. 3 din Normele metodologice la H.G. nr. 1550/2004 prevede că, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07._01, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Legea nr.19/2000 a prevăzut recalcularea pensiilor stabilite anterior edictării acestui act normativ în scopul eliminării diferențelor inechitabile între cuantumul pensiilor stabilite în baza legislației anterioare și cel rezultat după noua metodologie de calcul.
Cum în speță, drepturile la pensie ale reclamantului s-au deschis ulterior datei limită de 31.03.2001 și anume la data de 01.11.2001, stagiul complet de cotizare este corect stabilit prin aplicarea dispozițiile Legii 19/2000, iar drepturile astfel stabilite nu intră în categoria celor supuse recalculării.
În baza considerentelor de fapt și de drept expuse, instanța va respinge cererea reclamantului de stabilire a drepturilor de pensie prin luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 20 de ani, urmare a incidenței în cauză a art. 14 din Legea 3/1977, ca nefondată.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamantul. În motivarea recursului său, acesta a arătat următoarele: solicită recalcularea punctajului mediu anual prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani și plata diferențelor de pensie rezultate din recalculare întrucât la recalcularea efectivă a pensiei s-a omis vechimea în grupa superioară de muncă precum și faptul că în conformitate cu art. 2 din HG nr.1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1997 – 31.03.2001 stagiul complet de cotizare folosit la determinarea punctajului mediu anual este reglementat de Legea nr. 3/1977.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Recurentul a anexat cererii de recurs decizia de pensie nr._/03.12.2001; nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041 Cod.pr.civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cum a reținut și prima instanță, reclamantul beneficiază de o pensie pentru limită de vârstă stabilită prin decizia nr._/03.12.2001, începând cu data de 01.11.2001, în temeiul Legii nr.19/2000 indicată în mod expres în cuprinsul deciziei, aspect care nu este negat de recurent.
De altfel, chiar recurentul face referire în motivele de recurs la persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1997 – 31.03.2001, omițând faptul că nu se încadrează în această categorie de persoane.
Or, potrivit art.1 din OUG nr. 4/2005, pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează în condițiile prevăzute de această ordonanță de urgență iar în art.4(1) din același act normativ s-a stabilit că „determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000”.
Apoi, în conformitate cu art. 2(3) din Norme metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, aprobate prin HG nr. 1550/2004, „pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977”.
Reclamantul nu se află în situația la care prin ipoteză se aplică prevederile HG nr. 1550/2004 și OUG nr.4/2005.
Reclamantul este pensionat în baza Legii nr. 19/2000 și ca urmare pensia sa nu intră în procedura de recalculare prevăzută de HG nr. 1550/2004 și OUG nr.4/2005. Numai în acest caz se folosește la determinarea punctajului mediu anual în formula stabilită de art. 78(1) din Legea nr. 19/2000 stagiul prevăzut de legea în vigoare la data stabilirii pensiei iar nu stagiul complet de cotizare prevăzut în Anexa 3 la Legea nr. 19/2000. În consecință, nu pune problema stabilirii unui alt stagiu de cotizare cum pretinde reclamantul, respectiv cel prevăzut de Legea nr. 3/1977.
Acesta, fiind pensionat în baza Legii nr. 19/2000 avea beneficiile prevăzute de aceasta și de actele normative speciale care privesc persoanele care au activat în grupa I de muncă anterior intrării în vigoare a acestei legi.
Astfel, în cazul reclamantului se aplica OUG nr. 100/2008 respectiv art. 1651 din Legea nr. 19/2000, având în vedere și prevederile OUG nr. 209/2008 și 114/2009.
De asemenea, reclamantul poate beneficia în prezent de prevederile Legii nr. 263/2010 privind beneficiile acordate pentru activitatea desfășurată în grupa I de muncă, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile impuse de prevederile legale respective.
Așa cum a arătat Curtea Constituțională în decizia 1126/16.10.2008 (publicată în Monitorul Oficial nr.778 din 20.11.2008), legiuitorul este liber să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condițiile și criteriile de acordare a acestora, modul de calcul și cuantumul lor valoric, putând să instituie, în același timp, tratamente juridice diferențiate în cazul unor situații obiectiv diferite avute în vedere.
Scopul OUG nr. 4/2005 a fost acela de a unifica modul de calcul al pensiilor, având în vedere că pensiile stabilite în temeiul Legii nr. 3/1977 au fost stabilite într-o modalitate fundamental diferită de modalitatea prevăzută de Legea nr. 19/2000.
Ca urmare, reclamantului nu i se pot aplica în nici un caz regulile speciale de recalculare a pensiei stabilite în temeiul OUG nr. 4/2005 de vreme ce pensia sa fusese deja calculată potrivit regulilor Legii nr. 19/2000.
Nici susținerile reclamantul privind situația similară a altor persoane care au activat în grupa II de muncă nu pot fi primite, întrucât, în cazul în care acestea au fost pensionate în temeiul Legii nr. 3/1977 iar pensiile lor au fost recalculate în temeiul OUG nr. 4/2005, reclamantul nu se regăsește în aceeași situație sau într-o situație similară cu acea categorie de persoane.
În plus, mai trebuie reținut că prin deciziile nr. 818/3.07.2008, nr.819/3.07.2008 și nr. 820/3.07.2008 pronunțate de Curtea Constituțională, s-a statuat că prevederile art. 1, art.2 al.3 și art. 27 al.1 din O.G. nr. 37/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești, au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Ulterior, prin Decizia nr. 1325/2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Ca urmare, instanța nu poate aplica recurentului prevederile HG nr. 1550/2004, OUG nr.4/2005 și Legii nr. 3/1977 întrucât, față de prevederile acestora, nu îi sunt aplicabile.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul reclamant P. N. cu domiciliul în mun. C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.3933/31.07.2012 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. - cu sediul în mun. C., ., județ C. , ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2013.
Președinte, M. A. | Judecător, M. B. | Judecător, R. A. |
Grefier, C. D. |
Jud.fond: V.T.
redactat jud. A. R. 22.02.2013
2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 28/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 410/2013. Curtea... → |
|---|
