Recalculare pensie. Decizia nr. 314/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 314/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 51049/3/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr.314/AS:
Ședința publică de la 21 Mai 2013
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A.
Judecător M. B.
Judecător R. A.
Grefier C. D.
S-au luat în examinare recursurile civile formulate de recurentul reclamant P. G. M., domiciliat în C., ., nr.7, ., ., județul C. și intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., împotriva sentinței civile nr.6570/05.12.2012 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr. _, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul personal și asistat de avocat M. Soicescu, în substituire pentru av. D. M., în baza împuternicirii avocațiale nr.647/26.02.2013 depuse la dosar, lipsind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea disp.art. 88 și urm. C.pr.civ.
Recursurile sunt declarate în termen, motivate și scutite de plata taxxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebat fiind, apărătorul recurentului reclamant arată că nu mai are alte probe de propus sau cereri de formulat.
Instanța, în raport de declarațiile apărătorului recurentului reclamant, în sensul că nu mai sunt alte probe de propus sau cereri de formulat, în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul, apărătorul recurentului reclamant solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, obligarea intimatei la luarea în considerare a unui punctaj mediu anual de 2,_ și a unui punctaj total de 49,_.
În cauză s-a efectuat la cererea recurentei o expertiză judiciară iar recurenta pârâtă C. Județeană de Pensii C. a formulat obiecțiuni, în urma cărora experta a recalculat punctajul și a făcut trei variante de punctaj diferite. Prima critică a sentinței instanței de fond vizează refacerea calcului punctajului total prin excluderea sporurilor prevăzute în Adeverința 13/2011 pentru perioada 23.10.1986 – 13.04.1988. Cea de-a doua critică se referă la faptul că instanța în mod greșit a apreciat că algoritmul de calcul este prevăzut în anexa 3 și punctajul mediu anual se face prin raportare la stagiul total de cotizare de 32 ani și 4 luni. Apreciază că algoritmul de calcul corect era cel prevăzut de anexa 4 din Legea 19/2000, art.20 lit.c, art.43 alin.2, art.44 și art.45 din Legea 19/2000.
Solicită apărătorul recurentului reclamant respingerea ca nefondat a recursului intimatei pârâte.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr._ reclamanții C. F. D. și P. G. M. au chemat în judecată pe pârâții C. Națională de Pensii Publice, Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și C. Județeană de Pensii C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună revizuirea drepturilor de pensie stabilite prin deciziile de pensionare emise la 19.08.2010 și 17.08.2010 în temeiul Legii 119/2010, obligarea pârâților la punerea în plată a deciziilor de pensionare recalculate, precum și la plata diferențelor dintre pensiile încasate și cele cuvenite.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că deciziile de recalculare a pensiei emise în baza Legii 119/2010 cuprind grave erori, întrucât nu valorifică întreg stagiul de cotizare al beneficiarului dreptului de pensie, nu respectă încadrarea în grupă de muncă, nu au în vedere veniturile reale și nici pensia suplimentară.
Prin Sentința civilă nr. 6808/28.06.2011, Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și pe cale de consecință a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului C..
După înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului C., reclamanții au formulat cerere completatoare, prin care au indicat, în calitate de pârâtă, C. Județeană de Pensii C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună revizuirea drepturilor de pensie stabilite prin deciziile emise în temeiul OUG 59/2011 și obligarea pârâților la punerea în plată a pensiilor astfel cum vor fi corect stabilite, precum și la plata diferențelor cuvenite cu începere din data de 01.08.2011.
În motivarea cererii completatoare, reclamanții au arătat că deciziile de revizuire emise în baza OUG 59/2011 au preluat în întregime deciziile anterioare emise în baza Legii 119/2010, cuprinzând la rândul lor aceleași erori.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pe această cale, pârâta a susținută că revizuirea drepturilor de pensie ale reclamanților a fost efectuată în baza Metodologiei de calcul prevăzută în Legea 119/2010 –Anexa la OUG 59/2011.
La termenul din 30.11.2011, reclamantul C. F.-D., prezent personal în instanță, a declarat că renunță la judecata cererii modificate. În temeiul art. 246 C.proc.civ., instanța va lua act de această manifestare de voință, în sensul desistării de la judecata prezentului litigiu.
La același termen de judecată, reclamantul P. G. M. a formulat precizări la acțiunea modificată, formulată în contradictoriu doar cu pârâta C. Județeană de Pensii C..
În motivarea cererii precizatoare, reclamantul a arătat că prin decizia nr._/17.08.2010, inițial contestată, a fost calculată greșit pensia pentru limită de vârstă, iar aceste greșeli au fost preluate și prin decizia de revizuire nr._/18.07.2011.A învederat de asemenea reclamantul că pe toată perioada stagiului de cotizare a realizat venituri peste medie, iar prin deciziile contestate pârâta a ignorat perioada lucrată în grupele superioare de muncă și a aplicat un stagiu complet de cotizare greșit de 32 ani, în loc de cel corect, de 21 ani.În plus, pârâta nu a procedat la acordarea suplimentului de punctaj prevăzut de OUG 100/2008.
În dovedirea cererii modificate, reclamantul a depus la dosar decizia nr._/17.08.2010 privind recalcularea pensiei de serviciu, decizia nr._/18.07.2011 privind revizuirea pensiei pentru limită de vârstă, raport de expertiză tehnică extrajudiciară, copia carnetului de muncă, adeverințe emise de angajatori.
Procedând la soluționarea acțiunii, instanța a încuviințat reclamantului efectuarea unei expertize contabile având ca obiective verificarea punctajului mediu anual stabilit prin cele două decizii de pensionare contestate, conform documentației existente la dosarul administrativ la data emiterii deciziilor, precum și calcularea diferențelor dintre pensia cuvenită și cea acordată de la data stabilirii drepturilor de pensie prevăzută în fiecare decizie contestată. Lucrarea a fost efectuată de expert A. L., fiind depusă la dosar la data de 06.06.2012 și ulterior completată la termenul din 31.10.2012, ca urmare a obiecțiunilor formulate de pârâtă.
Prin sentința civilă nr.6570/05.12.2012 pronunțată de Tribunalul C. s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului C. F.-D.; s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul P. G. M.; s-au anulat deciziile nr._/17.08.2010 privind recalcularea pensiei de serviciu și nr._/18.07.2011 privind revizuirea pensiei pentru limită de vârstă; a fost obligată pârâta să emită două noi decizii de recalculare și revizuire a pensiei, cu luarea în considerare a unui punctaj mediu anual de 1,_ puncte, începând cu data de 01.09.2010; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a diferențelor dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată, calculate din data de 01.09.2010; s-a admis cererea de majorare onorariu formulată de expert A. L.; a fost obligat reclamantul la plata către expert a sumei de 300 lei, cu titlu de supliment onorariu; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Făcând parte din categoria personalului aeronautic civil navigant profesionist din România, reclamantul a fost beneficiarul unei pensii de serviciu stabilită prin decizia nr._/24.09.2009, în baza Legii 223/2007.Această pensie a constituit obiect al recalculării reglementate de Legea 119/2010, în acest context fiind emisă decizia de recalculare nr._/17.08.2010, contestată de reclamant în cadrul acțiunii de față.
Pentru a se asigura punerea în aplicare a dispozițiilor Legii 119/2010 privind recalcularea unor pensii speciale, devenite pensii în înțelesul Legii 19/2000, la data de 30.06.2011 a fost adoptată OUG 59/2011, prin care s-a instituit o etapă de revizuire a cuantumului pensiilor de serviciu, cu respectarea principiului contributivității și al egalității, dându-se dreptul beneficiarilor acestor categorii de pensii să identifice și să depusă la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.
În temeiul acestui act normativ și cu respectarea metodologiei de calcul prevăzute în anexa la ordonanța de urgență, pârâta a emis decizia de revizuire nr._/18.07.2011, contestată de asemenea de către reclamant, prin modificarea obiectului inițial al cererii.
Întrucât criticile reclamantului au vizat în concret elementele de calcul al punctajului mediu anual, stabilite de către pârâtă prin cele două decizii contestate, pentru verificarea motivelor de contestație, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile. Orice apreciere a legalității și temeiniciei concluziilor expertului contabil, urmează a se realiza însă prin raportare la dispozițiile legale ce reglementează în concret metodologia de recalculare a fostelor pensii de serviciu stabilite pentru personalul aeronautic civil, în temeiul Legii 223/2007.
Astfel, în contextul în care principalul motiv de contestație invocat de reclamant s-a referit la stagiul complet de cotizare aplicabil în cazul său, instanța reține dispozițiile art. 8 alin.2 din Metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor prevăzute de Legea 119/2010-Anexă a OUG 59/2011, potrivit cu care stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual conform metodologiei de calcul reglementată de acest act normativ, este cel prevăzut în anexa nr. 1.La alin.2 al aceluiași articol, se prevede că prin excepție de la prevederile alin. (2), la determinarea punctajului mediu anual se ia în considerare stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor inițiale de pensie, astfel cum a fost acesta reglementat în legislația în vigoare la data stabilirii acestora, în măsura în care acesta este mai favorabil beneficiarului.
În ce privește mențiunile din Anexa 1 a Metodologiei de calcul, trebuie subliniat că acestea nu sunt aplicabile în cazul reclamantului, care fiind născut la data de 14.06.1959, nu se regăsește în eșalonarea reglementată de anexă, referitoare la pensionarii bărbați născuți cel târziu în ianuarie 1950.În consecință, ipoteza în care se regăsește reclamantul este cea vizată de art. 8 alin.2 anterior citat, astfel că stagiul complet de cotizare aplicabil este cel prevăzut de legislația în vigoare la data stabilirii pensiei de serviciu.
Astfel, prin decizia nr._/24.09.2009, prin care s-a stabilit pensia de serviciu, a fost avut în vedere un stagiu complet de cotizare de 32 ani și 2 luni. Instanța apreciază că acest element de calcul al pensiei a fost corect determinat de către pârâtă la momentul deschiderii drepturilor de pensie, prin raportare la dispozițiile art. 46 din Legea 223/2007, potrivit cu care la determinarea punctajului mediu anual se are în vedere stagiul complet de cotizare corespunzător anului, respectiv lunii în care se deschide dreptul de pensie, prevăzut de legislația în vigoare privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
În consecință, în condițiile în care stabilirea stagiului complet de cotizare se realiza și în cazul personalului aeronautic, prin raportare la dispozițiile Legii 19/2000, în mod corect pârâta a avut în vedre un stagiu complet de cotizare de 32 ani și 2 luni, prevăzut prin Anexa 3 la Legea 19/2000, în cazul cererilor de pensie înregistrate în luna iunie 2009.
Sub acest aspect, susținerile reclamantului, confirmate de expertul contabil, referitoare la aplicarea unui stagiu complet de cotizare de 23 ani, dedus din interpretarea dispozițiilor art. 20 alin.1 lit. c, art. 43 și art. 44 din Legea 19/2000, nu vor fi însușite de instanță. În condițiile în care reclamantul se regăsește în ipoteza reglementată de art. 44 din Legea 19/2000, având o vechime de personal aeronautic de 13 ani, beneficiul acordat de lege constă în posibilitatea deschiderii drepturilor de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, în condițiile realizării stagiului total de cotizare necesar, conform axelor 4 și 5 la lege.
În ce privește incidența reglementărilor cuprinse în anexa 4 la Legea 19/2000, din chiar titlul acestei secțiuni-„Reducerea vârstelor standard de pensionare în funcție de stagiul de cotizare realizat în condiții speciale de muncă”, rezultă cu claritate domeniul de aplicare al acestor dispoziții legale și materia reglementată.
Din analiza anexei nr.4, care se raportează la un stagiu total de cotizare cuprins între 20 și 29 ani, în funcție de diferitele perioade lucrate in condiții speciale de muncă, rezultă că o interpretare în sensul celor susținute de către reclamant este contrară spiritului legii.Totodată, o asemenea interpretare ar fi generatoare de profunde inechități între categoriile de pensionari care au realizat stagii de cotizare în condiții speciale, ținând seama de o altă lege specială aplicabilă acestora- Legea 226/2006.
Astfel, în cazul în care pentru o vechime în muncă în condiții speciale de 13 ani, s-ar stabili punctajul mediu anual prin raportare la un stagiu necesar de 23 de ani, s-ar ajunge în situația în care respectivul asigurat ar beneficia de un punctaj mai mare decât asiguratul care a lucrat 25 de ani sau mai mult în condiții speciale și pentru care punctajul mediu anual se stabilea invariabil prin raportare la un stagiu necesar de 25 de ani, potrivit art. 5 din Legea 226/2006.
Prin urmare, dispozițiile din anexa 4 a Legii 19/2000 trebuie înțelese doar prin prisma condițiilor impuse de lege pentru ca asiguratul să poată beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare, pentru determinarea punctajului mediu anual urmând a fi incidente și în acest caz condițiile anexei nr. 3 din lege.
Pentru toate motivele expuse, reține că instituția pârâtă a procedat la stabilirea drepturilor de pensie printr-o aplicare corectă a algoritmului de calcul prevăzut de anexa 3, ceea ce a condus la determinarea punctajului mediu anual prin raportare la stagiul total de cotizare de 32 ani și 2 luni și nu prin împărțirea punctajului total la 23.
În ce privește determinarea punctajului total realizat de reclamant, corespunzător întregii sale activități profesionale, pârâta avea obligația ca la momentul emiterii fiecăreia dintre deciziile contestate, să țină seama de conținutul dosarului administrativ. Cu toate acestea, pârâta a recunoscut că nu a procedat la valorificarea adeverințelor nr. 1904/17.12.2007 și nr. 1905/17.12.2007, susținând că acestea au fost înregistrate prin cererea de recalculare a pensiei nr._/19.01.2012, ulterioară emiterii celor două decizii contestate.
Din probatoriile administrate în cauză, rezultă însă că la data de 10.08.2010-anterior deci emiterii deciziei de recalculare a pensiei din data de 17.08.2010, reclamantul a mai formulat o cerere de recalculare a pensiei, la care a anexat cele două adeverințe menționate, în acest sens fiind și precizările din cuprinsul cererii nr._/19.01.2012.Întrucât pârâta a confirmat existența doar a numărului de înregistrare a cererii, în evidențele informatizate ale instituției, fără a mai regăsi cererea însăși și nici documentele anexate acesteia, acest început de dovadă nu poate profita decât reclamantului, care în mod evident a formulat o cerere de recalculare a pensiei la data de 01.08.2010.
În consecință, adeverințele nr. 1904/17.12.2007 și nr. 1905/17.12.2009 emise de S.C. Aviația Utilitară București S.A., trebuie avute în vedere la stabilirea punctajului mediu anual calculat prin cele două decizii contestate. Pe de altă parte, în mod greșit expertul contabil a avut în vedere adeverința nr. 13/20.01.2011 emisă de S.C. Erco S.A., întrucât aceasta a fost depusă la dosar prin cererea din data de 19.01.2012.
Pentru motivele expuse, în vederea stabilirii punctajului mediu anual calculat prin ambele decizii contestate-întrucât între 17.08.2010 și 18.07.2011, conținutul dosarului administrativ a fost același, instanța va avea în vedere în parte concluziile expuse de expertul contabil prin răspunsul la obiecțiuni, cu aplicarea însă a unui stagiu complet de cotizare de 32 ani și 2 luni și cu excluderea adeverinței nr. 13/20.01.2011, ce va constitui obiect al unei decizii de recalculare ulterioare.
Întrucât adeverința menționată face referire la încasarea sporurilor de condiții grele, de șantier și de program prelungit, în perioada 23.10._88, excluderea adeverinței nr. 13/2011 presupune refacerea punctajelor anuale pentru anii 1986, 1987 și 1988, prin înlăturarea sumelor aferente sporurilor precizate, detaliate de expertul contabil în mod distinct.
Stabilind astfel un punctaj total realizat de 44,_ puncte, la care se adaugă 4,_ puncte pentru pensia suplimentară, prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 32,_ ani, instanța reține că reclamantul este îndreptățit la plata unei pensii pentru limită de vârstă aferentă punctajului mediu anual de 1,_ puncte.
Cum sub acest aspect, ambele decizii contestate sunt nelegale, va fi admisă contestația precizată formulată de reclamantul P. G. M. și se va dispune anularea deciziilor nr._/17.08.2010 privind recalcularea pensiei de serviciu și nr._/18.07.2011 privind revizuirea pensiei pentru limită de vârstă. Pârâta va fi obligată să emită două noi decizii de recalculare și revizuire a pensiei, cu luarea în considerare a unui punctaj mediu anual de 1,_ puncte, începând cu data de 01.09.2010.
Pentru repararea prejudiciului suferit de reclamant prin punerea în plată a unei pensii inferioare cele legal cuvenite, pârâta va fi obligată la plata către reclamant a diferențelor dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată, calculate din data de 01.09.2010.
Asupra cererii de majorare onorariu, formulată de expert A. L., instanța apreciază că față de complexitatea muncii depuse, se justifică acordarea suplimentului de onorariu de 300 lei, la plata căruia urmează a fi obligat reclamantul.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., pârâta va fi obligată la plata către reclamant a sumei de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată-onorariu avocat ales și onorariu expert.
Împotriva acestei soluții au formulat recurs ambele părți.
În motivarea recursului său, reclamantul a arătat următoarele:
Prima critica vizează refacerea calculului punctajului total prin excluderea sporurilor prevăzute in Adeverința 13/2011 pentru perioada 23.10._88, deși acest aspect nu a fost invocat de parata si nici de instanța astfel ca nu a fost pus in discuția pârtilor. În cartea de munca exista consemnata perioada lucrata. Exista la dosar, cererea din timpul soluționării procesului,_ din 19.01.2012 prin care Adeverința 13/2011 este „redepusa”. Din 19.10.2012 pana in prezent, C. Județeană de Pensii Constanta nu a emis o alta decizie de recalculare si corect ar fi fost ca punctajul de care sa tina seama instanța de fond cel puțin din ianuarie 2012, sa fie calculat cu luarea în calcul si a Adeverinței 13/2011.
A doua critica vizează refacerea de instanța de fond calculului punctajului mediu anual prin aplicarea unui stagiu complet de cotizare de 32 ani, 2 luni si nicidecum de ani așa cum reținuse expertul judiciar, sau 21 de ani cum reținuse expertul extrajudiciar.
Instanța de fond înlătură aplicabilitatea stagiului complet de cotizare de ani, calculat de expertul judiciar si concluzionează eronat ca reclamantul recurent nu beneficiază de reglementările cuprinse in anexa 4 la Legea 19/2000, respectiv ca nu beneficiază de reducerea vârstei standard pensionare deoarece aceasta reducere se acorda doar persoanelor ce au real stagiul total de cotizare necesar, respectiv 20-29 ani.
Pentru aceste considerente instanța de fond apreciază eronat că algoritmul de calcul este prevăzut de anexa 3 si punctajul mediu anual se face prin raportare la stagiul total de cotizare de 32 ani si 4 luni. Apreciază ca algoritmul de calcul corect, era cel prevăzut de anexa 4 Legea 19/2000, art.20 lit.c, art.43 alin.2, art.44 si art.45 din Legea 19/2000.
Personalul aeronautic civil a lucrat in condiții de munca speciale conform art. 20 alin. c din Legea 19/2000. Conform art. 44 beneficiază de pensie pentru limita de vârsta, cu reducerea proporționala a vârstelor standard de pensionare si asigurații prevăzuți la art. 20 lit. c), care au realizat stagii de cotizare mai mici decât cele prevăzute la alin. (1) si (2) ale art. 43, in condițiile realizării stagiilor totale de cotizare necesare, conform prevederilor cuprinse in anexele nr. 4 si 5. Solicită admiterea recursului, desființarea in parte a sentinței de fond si obligarea intimatei C. Județeană de Pensii Constanta la luarea in considerare a unui punctaj mediu anual de 2,_ si a unui punctaj total de 49,_.
Se invocă prevederile art.10, art. 43-45 și art.167 din Legea nr. 19/2000.
În motivarea recursului său, pârâta a arătat următoarele:
Prin „admiterea” unui punctaj de 1._ instanța de fond încălca dispozițiile art. 164 alin.3 lit. a, referitor la procentul de spor de vechime; îi acorda astfel un spor de vechime începând cu octombrie 1983, diferit de cel precizat in temeiul legal menționat, dar nici nu respecta dispozițiile legale sus menționate, privind vechimea necesara acestui spor.
Mai mult decât atât, solicită a se avea în vedere faptul ca, in cuprinsul raportului de expertiza, d-na expert utilizează adeverințe depuse ulterior contestării deciziilor de pensionare din 2010 si 2011; astfel ia in calcul adeverința nr. 1904/17.12.2007 depusa prin cererea nr._/19.01.2012. Mai mult decât atât, in mod eronat, ia in calcul sumele din adeverința nr. 1904 (indemnizație de zbor si spor de toxicitate), chiar daca in adeverința nu este prezentat temeiul legal in baza căruia au fost acordate aceste sporuri, neputând astfel sa verifice legalitate sumelor fructificate.
In ceea ce privește stagiul complet de cotizare, apreciază că d-na expert se afla in eroare, utilizând un stagiu complet de cotizare de 23 de ani.
Referitor la numărul suplimentar de puncte, precizează ca instanța nu a avut vedere cele 2 acte normative care reglementează materia, respectiv OUG 100/ si art. 169 din Legea nr. 263/2010, aplicându-i OUG 209/2008, desi prin data deschiderii drepturilor nu ii sunt opozabile dispozițiile acesteia, ci cele aplica instituția pârâtă.
Solicită instanței ca prin soluția ce urmează a se pronunța sa se caseze sentința recurată și sa fie trimită cauza spre rejudecare, cu atenționarea expertului de a clarifica datele prezentate in adeverințe sub aspectul respectării principiului de legalitate, realitate și oportunitate.
Cu privire la cheltuielile de judecată se invocă prevederile art. 274 alin. 3 Cod pr.civ.; apreciază ca instanța de fond a acordat aceste cheltuieli de judecata cu încălcarea dispozițiilor legale si nu s-a raportat la valoarea pricinii si la munca întreprinsă de avocat; arată că onorariile avocaților trebuie sa reflecte efortul intelectual, complexitatea si valoarea obiectului, ceea ce nu se confirma in cauza de fata și nu se pot solicita onorarii exagerate doar pentru faptul sunt o instituție publica si in acest sens e normal sa se prejudicieze bugetul de stat; concluzionând solicită a se avea in vedere integral susținerile prezentate si situația financiara dificila a instituției publice, de asemenea masurile adoptate de forurile superioare pentru reducerea drastica a cheltuielilor din bugetul de stat; solicită a se constata ca hotărârea pronunțata de instanța de fond este netemeinica si nelegala si să fie admis recursul astfel cum a fost formulat cu modificarea in tot a sentinței recurate. În drept, se invocă dispozițiile art.304 pct.9 si art. 304 indice 1 C.pr.civ.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041 Cod.pr.civ., Curtea constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
§1. Cu privire la recursul reclamantului:
Referitor la valorificarea adeverinței nr.13/20.01.2011 emise de S.C. Erco S.A.:
Chiar recurentul arată în recurs că această adeverință a fost depusă la pârâtă prin cererea din data de 19.01.2012.
Astfel, deciziile contestate sunt emise la 17.08.2010 și la 18.07.2011.
Or, pârâta, la emiterea deciziilor de pensie nu putea avea în vedere decât înscrisurile depuse și existente la dosarul de pensionare. Pârâta nu avea cum să aibă în vedere înscrisuri (adeverințe) emise ulterior datei la care s-a depus cererea de pensionare dacă nu au fost depuse la casa de pensii.
În consecință, nici în contestația formulată împotriva deciziei de pensie nu se pot invoca adeverințe privind stagiul de contribuție ulterioare deciziei contestate sau, deși anterioare, care nu au fost depuse la casa de pensii. În cadrul contestației, instanța are a verifica legalitatea și temeinicia deciziei contestate prin prisma înscrisurilor existente la data emiterii deciziei contestate în dosarul administrativ. De altfel, nu se poate reține nici o culpă a emitentului deciziei în cazul în care nu a avut în vedere astfel de înscrisuri la determinarea cuantumului pensiei.
Pentru situația în care există înscrisuri noi, care nu au fost depuse de beneficiarul pensiei, acesta avea posibilitatea de a urma procedura prevăzută de art. 169 din Legea nr. 19/2000 respectiv art.107 al.3 din Legea nr. 263/2010, potrivit cu care pensia poate fi recalculată prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia; cererea de recalculare a pensiei urmează aceleași reguli procedurale privind soluționarea și contestarea, prevăzute pentru cererea de pensionare; pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare.
În caz contrar, s-ar nesocoti prevederile acestor texte legal, în sensul că s-ar acorda pensia majorată nu începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare ci de la o dată anterioară.
Pe de altă parte, potrivit art.82(2) din Legea nr. 19/2000 (sub imperiul căreia s-a emis prima decizie de recalculare a pensiei de serviciu), cererea de pensionare, împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta lege se depun la casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului, de unde rezultă că decizia de pensie se raportează numai la înscrisurile depuse odată cu cererea de către petent la casa de pensii.
Apoi, în conformitate cu art. 83(1) din aceeași lege, drepturile de pensie pentru limită de vârstă se acordă și se plătesc de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 de zile de la această dată. Pentru cazul în care se depun înscrisuri noi, care nu au fost depuse odată cu cererea de pensionare, nu este prevăzută aceeași soluție, în sensul acordării drepturilor majorate în mod retroactiv, ci se stabilește că se acordă drepturile majorate începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare (art.169).
Aceeași soluție legislativă este cuprinsă și în art.103 al.2 și art.104(1) respectiv art. 107 al.3-5 din Legea nr. 263/2010.
Împrejurarea că perioada pentru care se atestă anumite venituri în adeverința nr.13/20.01.2011 emisă de . apare evidențiată și în carnetul de muncă este nerelevant întrucât nu s-a pus în discuție caracterul nereal al atestării perioadei de activitate. Ceea ce se atestă în respectiva adeverință, însă, sunt venituri reprezentând sporuri (pentru condiții grele, de șantier și pentru lucru sistematic peste programul de lucru) care nu sunt indicate în carnetul de muncă .. nr._ la rubricile 6 – 8 pentru perioada 23.10._88. Ca urmare, nu se poate considera că pârâta a deținut la data emiterii deciziilor contestate un alt înscris care să ateste veniturile din adeverința indicată.
Nu se poate considera că valorificarea sau nu a acestei adeverințe nu a fost pusă în discuția părților întrucât raportul de expertiză a fost comunicat părților și pus în discuția lor, ceea ce implică discutarea calculelor și bazei de calcul prezentate de expert în întregime; de altfel, pârâta a formulat și obiecțiuni pentru termenul din 19.09.2012 în care a invocat generic drept critică folosirea de către expert a unor date cuprinse în adeverințe depuse ulterior contestării deciziilor de pensionare.
Faptul că pentru valorificarea adeverințelor depuse cu cererea nr._/19.01.2012 pârâta nu ar fi emis o nouă decizia este străin prezentei cauze care a avut ca obiect contestarea unor decizii de pensie iar nu obligarea pârâtei la a soluționa o cerere ulterioară de recalculare a pensiei pe baza unor noi adeverințe. Recurentul are posibilitatea, în cazul în care consideră necesar și cu respectarea condițiilor legale, să formuleze, dacă este cazul, o altă acțiune privind îndeplinirea obligației pârâtei de a răspunde solicitării sale de recalculare a pensiei pe baza unor noi adeverințe depuse.
Cu privire la stagiul complet de cotizare folosit pentru calcularea punctajului mediu anual:
Ca regulă generală, potrivit art. 76 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, începând cu data înscrierii la pensie cuantumul pensiei se determină prin înmulțirea punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare cu valoarea unui punct de pensie. Cuantumul pensiei astfel stabilit se majorează cu suma corespunzătoare contribuției pentru asigurările sociale de sănătate, datorată potrivit legii.
Articolul 77 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale stabilește în continuare că punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare.
Dar, cu caracter de excepție, în cazul unora dintre persoanele care au desfășurat muncă în locurile de muncă încadrate în condiții speciale stabilite de art.20 din Legea nr. 19/2000, a fost stabilit un alt mod de calcul al pensiei în sensul că punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 a numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare. Aceasta înseamnă că indiferent care este stagiul de cotizare stabilit de Legea nr. 19/2000, acesta nu este folosit pentru determinarea punctajului mediu în modul impus de art.77 din Legea nr. 19/2000, ci este folosit un stagiu complet de cotizare de numai 25 ani, după caz, care este invariabil spre deosebire de cel stabilit de Anexa 3 la Legea nr. 19/2000.
Acest mod de calcul al punctajului, însă, cu reducerea stagiului complet de cotizare, este stabilit ca excepție numai în beneficiul persoanelor care au desfășurat muncă în locurile de muncă încadrate în condiții speciale stabilite de art.20 din Legea nr. 19/2000 respectiv Legea nr. 226/2006 timp de cel puțin 25 de ani.
Astfel, art.43 al.2 din Legea nr. 19/2000 (aplicabilă în cauză) prevedea că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit.c), cum este și cazul recurentului reclamant, beneficiază de pensie după realizarea unui stagiu de cel puțin 25 de ani în aceste condiții.
Pentru restul persoanelor care au desfășurat activitate în astfel de locuri de muncă, dar mai puțin de 25 de ani, devine incident art.44 din Legea nr. 19/2000 în care se stabilea că asigurații prevăzuți la art. 20 lit.c) care au realizat un stagiu de cotizare mai mic decât cel prevăzut la art. 43 al.2, beneficiază de pensie pentru limita de vârstă cu reducerea proporțională a vârstei de pensie, în condițiile realizării stagiilor totale de cotizare necesare, conform prevederilor cuprinse în Anexele 4 și 5.
În același sens, art.4 și art.5 alin.2 din Legea nr. 226/2006 stabilesc doar reducerea vârstei standard de pensionare, fără a acorda prin textele lor beneficiul reducerii stagiului complet de cotizare, pentru determinarea acestuia făcând trimitere la Anexa 4 și Anexa 5 la Legea nr. 19/2000.
Astfel, art. 5(2) din Legea nr. 226/2006 stabilește că în situația asiguraților prevăzuți la art. 4, la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile totale de cotizare necesare prevăzute în anexele nr. 4 și 5 la Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În cazul reclamantului este aplicabilă Anexa 4 la Legea nr. 19/2000 în conformitate cu art.44 din această lege, anexă care reglementează reducerea vârstelor standard de pensionare în funcție de stagiul de cotizare realizat în condiții speciale de muncă pentru bărbați.
Trebuie însă avut în vedere că Anexa nr. 4 la Legea nr. 19/2000 se referă la reducerea vârstelor standard de pensionare iar nu la o reducere a stagiului complet de cotizare.
Este adevărat că în tabelele cuprinse în această anexă, în ultima coloană, este indicat stagiul de cotizare necesar, care rezultă din însumarea stagiului de cotizare realizat în condiții speciale cu stagiul de cotizare realizat în alte condiții de muncă, acestea fiind indicate în coloanele 2 și 3.
Acest stagiu de cotizare necesar indicat în Anexa 4 are o natură similară stagiului minim de cotizare în sensul că se constituie într-o condiție impusă de lege pentru acordarea unui anumit drept. Astfel, pentru a beneficia de reducerea vârstei de pensionare, asiguratul trebuie să fi realizat un anumit stagiu minim de cotizare (care este stagiul de cotizare necesar), din care în mod obligatoriu un număr de ani, stabilit de lege, în condiții speciale și un anumit număr de ani în alte condiții (cu excepția cazului în care a realizat un stagiu de cotizare în condiții speciale de cel puțin 20 de ani, când nu se mai cere realizarea și a unui stagiu în alte condiții).
În concret, în cazul reclamantului, față de stagiul de cotizare în condiții speciale reținut de instanța de fond și pârâtă – 13 ani, și având în vedere că reclamantul a formulat cererea de pensionare la 23.06.2009 iar decizia de pensionare inițială este din data de 24.09.2009, încadrându-se în perioada decembrie 2008 – noiembrie 2010, conform tabelului 3 din Anexa IV la Legea nr. 19/2000 care se aplică acestei perioade, stagiul de cotizare necesar este de 22 de ani, acesta fiind stagiul minim necesar pentru ca reclamantul să beneficieze de reducerea vârstei de pensionare.
Dacă s-ar accepta opinia recurentului, ar însemna ca acesta să beneficieze de o pensie mai mare decât o persoană care a desfășurat un stagiu de cotizare de 25 de ani în condiții speciale, întrucât punctajul mediu s-ar determina prin împărțirea la un număr mai mic decât 25. Or, o astfel de situație ar contraveni principiului egalității consacrat de art.2 lit. b din Legea nr. 19/2000, care înseamnă un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege. Or, acest principiu presupune un tratament egal pentru persoanele aflate în situații similare sau comparabile. Dar, tratarea egală a unor persoane aflate în situații diferite poate constitui un tratament discriminatoriu pentru acele persoane care, urmare a situației deosebite în care se află, ar avea dreptul la un tratament diferit, favorabil. Cu atât mai mult, acordarea unui tratament mai favorabil unor persoane care au realizat un stagiu de cotizare în condiții speciale mai mic de 25 prin comparație cu persoanele care au realizat un stagiu de cotizare în aceleași condiții mai mare de 25 de ani ar avea caracter discriminatoriu, contrar art. 2 lit. b din Legea nr. 19/2000. Aceste prevederi sunt aplicabile față de conținutul art. 6 din Legea nr. 226/2006.
Ca urmare, stagiul complet de cotizare corect este între 32 și 33 de ani astfel cum se stabilește în tabelul 3 din Anexa IV la Legea nr. 19/2000, respectiv 32 ani și 4 luni față de încadrarea datei cererii de pensionare în perioada decembrie 2008 – noiembrie 2010 la care face referire acel tabel.
Ca urmare, recursul reclamantului este nefondat.
§2. Cu privire la recursul pârâtei:
Se constată că Tribunalul a refăcut calculul punctajului mediu anual raportat la un stagiu complet de cotizare de 32 ani și 2 luni astfel încât criticile recurentei cu privire la utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 23 de ani sunt lipsite de obiect.
De asemenea, în privința valorificării unor adeverințe depuse ulterior emiterii deciziilor de pensie contestate, se constată că Tribunalul nu a avut în vedere adeverința nr.13/20.01.2011 emisă de S.C. ERCO S.A., întrucât aceasta a fost depusă prin cererea din data de 19.01.2012.
În privința celorlalte adeverințe, în special adeverința nr.1904/17.12.2007, la care se referă în mod special recurenta, Tribunalul a reținut în mod corect că această adeverință a fost depusă și la 19.01.2012 dar mai fusese depusă la sediul pârâtei și la 10.08.2010, anterior emiterii deciziilor contestate, însă pârâta nu a dat curs cererii de valorificare a acestei adeverințe.
Ca urmare, motivele de recurs referitoare la aceste aspecte nu sunt întemeiate.
Se mai reține că art.164(3) din Legea nr. 19/2000 se aplică în lipsa atestării unui spor de vechime mai mare prin eliberarea unei adeverințe de către angajator. În cazul în care reclamantul a beneficiat de un spor de vechime mai mare acesta trebuie avut în vedere la calcularea punctajului anual în considerarea principiului contributivității.
Referitor la valorificarea unor drepturi salariale constând în sporuri, pentru care recurenta consideră că nu s-a indicat temeiul legal al acordării, se constată de asemenea că susținerile recurentei sunt neîntemeiate.
Astfel, esențial în cauză este faptul că pentru sumele respective au fost achitate contribuții de asigurări sociale, astfel încât, raportat la principiul contributivității consacrat de art.2 lit.e) din Legea nr. 19/2000 veniturile respective trebuie avute în vedere la determinarea pensiei.
Temeiul juridic în care s-au acordat acele venituri este irelevant pentru calculul pensiei, din adeverințele depuse rezultând că veniturile atestate nu au avut caracter ocazional și s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
Câtă vreme în respectiva adeverință se indică împrejurarea că sporurile au avut caracter permanent și pentru perioadele lucrate s-a reținut și virat contribuția de asigurări sociale, lipsirea asiguratului de punctajul aferent acestor venituri pentru simplul motiv că nu se indică temeiul în care a fost acordat sporul ar constitui o măsură excesivă și disproporționată față de scopul urmărit, afectând în substanța sa dreptul pensie, contrar prevederilor art. 2 lit. e) și art. 78(1) din Legea nr. 19/2000. Trebuie avut în vedere în același sens că pârâta nu este îndreptățită să conteste sau să verifice modul de salarizare a asiguratului, responsabilitatea pentru corectitudinea datelor înscrise în adeverințele eliberate aparținând angajatorului.
Împrejurarea că s-a indicat OUG nr.209/2008 în loc de dispozițiile Legii nr. 263/2010 sunt nerelevante de vreme ce ambele acte normative prevăd același beneficiu pentru stagiul de cotizare realizat în grupa I de muncă, respectiv un spor de 50% la punctajul lunar realizat, nefiind influențat modul de calcul al punctajului de care trebuie să beneficieze reclamantul.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată în cuantum de 2.500 lei acordate de prima instanță, se reține că acestea au fost corect stabilite.
Potrivit art. 274 alin.1 Cod.pr.civ. partea care cade în pretenții trebuie să suporte cheltuielile de judecată făcute de partea adversă.
Într-adevăr, potrivit art. 274 al.3 Cod.pr.civ. judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Acest text nu privește, însă, situația financiară dificilă în care s-ar afla o parte.
În cauză, se contată că pricina a presupus stabilirea punctajului folosit de pârâtă în procesul de recalculare și diferențele de pensie cuvenite, fiind administrată proba cu înscrisuri și expertiza contabilă.
Onorariul de expertiză s-a stabilit la 1.000 lei iar onorariul de avocat a fost în cuantum de 1.500 lei.
Curtea consideră că onorariul de avocat acordat de Tribunal cu titlu de cheltuieli de judecată lei, nu este unul prea mare în raport de complexitatea cauzei și desfășurarea procedurii în fața primei instanțe, ținând cont și de onorariile stabilite prin protocolul încheiat de Ministerul Justiției și UNBR privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistenta juridica in materie penala, pentru prestarea, in cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistenta juridica si/sau reprezentare ori de asistenta extrajudiciara (onorariul minim fiind de 300 lei).
Potrivit art. 274 al.2 Cod.pr.civ. nu se pot micșora onorariile experților.
Împrejurarea că prin plata cheltuielilor de judecată este afectat bugetul de stat este fără relevanță din perspectiva art. 274 Cod.pr.civ. întrucât atât statul cât și instituțiile sale, sunt obligate să despăgubească cetățenii în situația în care îi prejudiciază. Pârâta C. Județeană de Pensii C., aplicând în mod greșit prevederile OUG nr. 59/2011 în recalcularea pensiei reclamantului a prejudiciat pe acesta și l-a determinat să se adreseze instanței de judecată, pricinuindu-i cheltuieli de judecată pentru care trebuie să îl despăgubească întrucât cheltuielile de judecată suportate sunt consecința practicilor sale administrative nelegale ce au condus la prejudicierea reclamantului.
În consecință este nefondat și acest recurs.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. se vor respinge ca nefondate recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile civile formulate de recurentul reclamant P. G. M., domiciliat în C., ., nr.7, ., ., județul C. și intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., împotriva sentinței civile nr.6570/05.12.2012 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr. _ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 21 Mai 2013.
Președinte, M. A. | Judecător, M. B. | Judecător, R. A. |
Grefier, C. D. |
Jud.fond: A.C.
redactat jud. A. R. 21.06.2013
tehnored.decizie gref.C.D./02.07.2013
2 ex.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 313/2013. Curtea de Apel... | Recalculare pensie. Decizia nr. 451/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
