Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 664/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 664/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 02-09-2013 în dosarul nr. 13511/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR. 664/CM
Ședința publică din 02 septembrie 2013
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE – M. G.
JUDECĂTOR – G. L.
JUDECĂTOR – VANGHELIȚA T.
Grefier A. B.
Pe rol soluționarea recursurilor civile formulate de:
I.recurentul reclamant intimat S. L. AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR C., cu sediul în C., ., nr. 13, reprezentant legal al reclamanților: B. ILINCUȚA, C. D. IORDĂNICA, D. P., I. S., M. G. L., M. G., N. G., P. A. M., R. A. A.,T. A., T. A. și Z. P. și de
II.recurentul pârât intimat I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C., cu sediul în C., .. 11;
împotriva sentinței civile nr. 1496, pronunțată de Tribunalul C. la data de 22 martie 2013, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, cu sediul în București, .. 28-30 și ȘCOALA G. D. G., cu sediul în localitatea Gârliciu, ., județul C., având ca obiect drepturi bănești (Legea nr. 315/2006 – ajutor financiar materiale didactice).
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurenții reclamanți intimați, prin Sindicat, consilier juridic A. E., în baza delegației nr. 1 din 07 ianuarie 2013, emisă de Sindicat, depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că a fost depus la dosar (filele 25-28) răspuns la adresa instanței; ambele recursuri au fost declarate și motivate în termen legal; intimatul pârât M. Educației Naționale a depus la dosar (fila 17) întâmpinare, care a fost comunicată Sindicatului și I.Șc.J. C. la data de 24 mai 2013; după care:
Întrebat fiind, reprezentantul convențional al recurentului reclamant intimat S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C. arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus, solicitând acordarea cuvântului pe fond, asupra ambelor recursuri formulate în cauză.
Instanța ia act de declarația reprezentantului convențional al recurentului reclamant intimat S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C., potrivit cu care acesta arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul de procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-i cuvântul pe fond, asupra ambelor recursuri.
Reprezentantul convențional al recurentului reclamant intimat S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C., având cuvântul mai întâi asupra recursului formulat de Sindicat, pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost formulat și motivat.
Având cuvântul și asupra recursului formulat de recurentul pârât intimat I. Școlar Județean C., pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Instanța rămâne în pronunțare asupra ambelor recursuri formulate în cauză.
CURTEA
Asupra prezentelor recursuri, constată:
Prin sentința civilă nr. 1496/22.03.2013 a Tribunalului C. a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune, fiind admisă în parte cererea reclamanților B. ILINCUȚA, C. D. IORDĂNICA, D. P., I. S., M. G. L., M. G., N. G., P. A. M., R. A. A., T. A., T. A., Z. P. prin S. L. AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR C., formulată în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA G. D. G. Gârliciu, M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI și I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C..
Pârâta Școala gimnazială D. G. a fost obligată să plătească reclamanților, cu titlu de avans, diferența dintre suma de 100 euro calculată în lei la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României din ziua plății și suma de 130 lei, reprezentând ajutor financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic aferent anului 2009, corespunzător perioadei lucrate în unitatea de învățământ, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective .
Aceeași unitate de învățământ a fost obligată să plătească reclamanților un cuantum reprezentând 1/2 din ajutorul financiar prevăzut de Legea 315/2006 aferent anului 2010, respectiv echivalentul în lei a 50 euro ce vor fi calculați în funcție de cursul de schimb valutar ce va exista la data plății corespunzător perioadei lucrate în unitatea de învățământ, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a fost la rândul său obligat să aloce Inspectoratului Școlar Județean C. suma necesară plății sumelor mai sus-menționate, iar pârâtul I. Școlar Județean C. - să aloce Școlii gimnaziale D. G. sumele necesare plății sumelor mai sus-menționate.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de acordare a acelorași drepturi ulterior datei de 03 iulie 2010.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanții au avut în perioada menționată calitatea de cadre didactice titulare și suplinitoare calificate în învățământul preuniversitar, îndeplinind funcția de bază la unitatea de învățământ din Gîrliciu, aspect ce rezultă din nr. 651 din 7.11.2012. În cursul lunii octombrie 2009, reclamanții au formulat cerere privind acordarea sumei de 100 Euro în echivalent cu titlu de ajutor financiar pentru achiziționarea de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic; solicitările au fost înregistrate la unitatea școlară conform înscrisurilor aflate la dosar.
Dreptul acestor reclamanți de a beneficia de acest ajutor financiar a fost prevăzut de art.1 din Legea nr. 315/2006, dispoziția fiind una imperativă. Actul normativ a fost în vigoare până la 03.07.2010, fiind abrogată prin Legea 118/2010.
În ceea ce privește cuantumul acestui ajutor financiar, instituțiile care asigură plata și sumele necesare, legiuitorul a prevăzut expres în cuprinsul art. 2, 3 și 4 următoarele: ,,Ajutorul financiar prevăzut la art.1 se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice, și reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății.
Cadrele didactice beneficiare ale ajutorului financiar vor primi de la unitățile de învățământ unde sunt încadrate documentele necesare în vederea valorificării acestui ajutor.
Sumele necesare acordării ajutorului financiar se asigură de la bugetul de stat, prin M. Educației și Cercetării”.
De asemenea, prin H.G. nr. 453/2007, prin care au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006, au fost prevăzute în concret condițiile în care cadrele didactice pot beneficia de acest ajutor financiar.
Astfel, potrivit art. 2 alin1) din H.G. nr. 453/2007: „Ajutorul financiar se acordă de unitatea de învățământ preuniversitar la care cadrul didactic își desfășoară activitatea”, iar conform art. 3 alin. 1 din același act normativ, „Ajutorul financiar se acordă anual pe bază de cerere formulată de beneficiar și înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul următor la unitatea de învățământ la care beneficiarul exercită funcția de bază, iar plățile se efectuează începând cu luna ianuarie din anul următor”. În baza art. 5 din H.G. nr. 453/2007, sumele trebuiau plătite lunar beneficiarilor.
Instanța de fond a apreciat că reclamanții erau îndreptățiți să primească și ajutorul aferent pentru anul 2010, dar doar pentru cele 6 luni în care legea a fost în vigoare (respectiv, pentru 01.01.2010 – 03.07.2010), ceea ce se traduce în echivalentul în lei a sumei de 50 Euro.
Acordarea drepturilor nu poate fi condiționată de inexistența unor fonduri suficiente aprobate pentru plata acestor drepturi. În caz contrar, a arătat instanța de fond, s-ar consfinți posibilitatea pârâților de a eluda dispozițiile legale aplicabile câtă vreme pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este tocmai instituția ce are obligația de a face demersurile necesare asigurării sumelor destinate plății ajutorului financiar.
S-a făcut trimitere la jurisprudența C.E.D.O. - cauza Kechko împotriva Ucrainei (cauza_/00), în care s-a statuat: „Curtea observă că cererea reclamantului introdusă în fața autorităților interne cu privire la perioada cuprinsă între 1 ianuarie și 23 iunie 1999 se întemeia pe dispozițiile explicite și eficiente ale legislației interne la momentul respectiv (…). Creșterea salarială era plătită în funcție de o condiție unică, obiectivă - durata în care reclamantul a lucrat ca profesor. Din moment ce reclamantul a îndeplinit condiția privind vechimea de zece ani, se poate afirma că acesta avea o speranță legitimă, dacă nu un drept, de a primi plata în cauză. Totuși, plata unui stimulent pentru rezultate deosebite depindea de factori mai subiectivi și necesita efectuarea unei evaluări cu privire la activitatea reclamantului. Curtea nu acceptă argumentul Guvernului privind bugetul, întrucât o autoritate de stat nu poate invoca o lipsă de fonduri ca pretext pentru a nu-și îndeplini obligațiile (mutatis mutandis, cauza Burdov împotriva Rusiei_/00, pct. 35, CEDO 2002‑III).
27. Curtea observă că, în timpul celei de-a doua examinări a cauzei, instanțele interne au aplicat retroactiv legea privind învățământul secundar în cazul acestei perioade. Curtea reiterează că legislația civilă care are un efect retroactiv nu este interzisă în mod explicit de convenție și ar putea fi justificată în anumite circumstanțe [a se vedea, mutatis mutandis, cererea nr. 8531/79, decizia Comisiei din 10 martie 1981, Decizii și rapoarte (DR) 23, p. 203-211]. Totuși, legea privind învățământul secundar nu conține, în sine, dispoziții retroactive și, prin urmare, Curtea nu înțelege motivele în temeiul cărora instanțele interne au aplicat această lege în cazul cererii reclamantului privind creșterea salarială de 20 % pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie și 23 iunie 1999. În concluzie, contestarea finală din partea autorităților interne a dreptului reclamantului la acest beneficiu pentru perioada în cauză apare ca fiind arbitrară și nefondată. Prinurmare, a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție în ceea ce privește perioada cuprinsă între 1 ianuarie și 23 iunie 1999.”
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs, în termen legal, atât S. L. AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR C., prin reprezentant legal, M. I., cât și pârâta I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C., criticile fiind dezvoltate în conformitate cu disp. art. 3021 alin. 1 lit. c cod proc. civilă.
Recurentul sindicat, pentru reclamanții reprezentați, a arătat că în mod greșit prima instanță nu a admis cererea de acordare integrală a sumei de 100 euro pentru anul 2010, pentru că deși plata ajutorului financiar a fost sistată în urma abrogării Legii nr. 315/2006, textul în baza căruia au fost formulate aceste pretenții permite solicitarea în integralitate a sumei.
Astfel, trebuie făcută o distincție clară între momentul formulării cererii de acordare a ajutorului financiar și cel al deschiderii dreptului de a primi efectiv această plată, dreptul reclamanților de a primi acest ajutor financiar pentru anul 2010 născându-se la 01.11.2009, dar plata urmând a fi făcută conform legii pe parcursul întregului an 2010.
Recurentul sindicat a apreciat că din acest punct de vedere nu are importanță faptul că Legea nr. 315/2006 a fost abrogată prin Legea nr. 118/2010, întrucât potrivit principiului neretroactivității legii civile acest ultim act normativ nu putea aduce atingere drepturilor născute anterior intrării sale în vigoare – 03.07.2010.
Pe cale de consecință, s-a solicitat admiterea căii de atac și modificarea sentinței în sensul admiterii în tot a cererii reclamanților.
Recurentul pârât I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C. a criticat, la rândul său, soluția pronunțată în primă instanță, pe considerentul că în mod greșit s-a dat dezlegarea excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru plata ajutorului financiar pe cei doi ani.
S-a susținut, astfel, că nu a existat un termen suspensiv care să afecteze dreptul reclamanților și că fără temei tribunalul a argumentat că termenul de prescripție pentru ajutorul financiar pe anul 2009 începe să curgă la 01.01.2010, iar cel pentru 2010 – de la 01.01.2011.
Recurentul pârât a susținut că nu au existat probe cu privire la depunerea cererilor la unitatea de învățământ în termenul legal, pentru anul 2009 – cerință ce trebuia îndeplinită și care nu poate fi prezumată din simplul fapt al plății sumei de 130 lei. Nici pentru 2009 și nici pentru anul următor nu s-a făcut dovada achiziționării unor cărți sau de material educațional pe suport electronic, pentru ca reclamanții să fie îndreptățiți la acordarea ajutorului financiar, la acest moment neputând fi vorba de un drept plătibil în avans.
M. Educației Naționale a depus întâmpinare, invocând excepția prescripției dreptului la acțiune, câtă vreme acțiunea a fost introdusă pe rolul instanței la 21.11.2012, dată la care se împlinise termenul de prescripție pentru perioada 01.01.2009 – 21.11.2009.
Pe fond, intimatul pârât a solicitat modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii.
Analizând legalitatea hotărârii recurate din perspectiva criticilor formulate în ambele recursuri, Curtea va reține următoarele considerente, privind toate motivele de reformare invocate în calea de atac de către părți:
Legea nr. 315/2006 dispunea, prin primele articole ale sale, că: ,,Se acordă un ajutor financiar cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice’’. ,,Ajutorul financiar prevăzut la art. 1 se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice, și reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății’’.
Acest act normativ - completat sub aspectul metodologiei de aplicare a prevederilor sale de H.G. nr. 453/2007 - a fost abrogat prin art. 15 alin. 1 lit. k din Legea nr. 118/30 iunie 2010.
Prin prezentul demers judiciar inițiat la 20 nov. 2012, recurentul sindicat a pretins, în numele membrilor de sindicat, calcularea și plata diferenței dintre echivalentul în lei al sumei de 100 euro și cea de 130 de acordată în anul 2009 în contul ajutorului financiar pentru stimularea achiziționării de cărți sau programe educaționale aferent anului 2009, dar și la plata echivalentului în lei al sumei de 100 euro aferent anului 2010.
Instanța va avea în vedere în primul rând că orice ajutor financiar, cuvenit salariatului în temeiul unui contract colectiv de muncă sau, cum este cazul de față, în temeiul legii, se constituie ca un beneficiu patrimonial care nu este exclus din sfera mai largă a ,,drepturilor de natură salarială’’, dar care are o reglementare aparte de cea a salariului. Astfel, dacă salariul se constituie ca echivalent al prestației în muncă, având caracter permanent în considerarea activității depuse, ajutorul financiar se referă la o modalitate temporară, ocazională, de suplimentare a veniturilor, în scopul sprijinirii anumitor categorii de salariați și îmbunătățirii condițiilor sociale ori de muncă. Acordarea ajutoarelor financiare sunt așadar conjuncturale, în sensul că sunt raportate exclusiv la scopul urmărit, precum și la un anumită situație ori împrejurare specială de natură să inducă obținerea lor.
În cazul Legii nr. 315/2006, legiuitorul a apreciat că în scopul stimulării achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar, cadrele didactice titulare și/sau suplinitoare calificate, încadrate în învățământul preuniversitar și aflate în activitate, pot primi, la cerere, un ajutor financiar reprezentând echivalentul în lei a 100 euro.
Sumele necesare urmau a se suporta din bugetul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, capitolul 65.01 "Învățământ", art. 57.02.01 "Ajutoare sociale în bani", în limita creditelor bugetare aprobate.
Problema ridicată în acest litigiu este aceea dacă, prin depunerea unei cereri de acordare în avans a unei asemenea sume, ori prin neacordarea întregii sume cerute ca echivalent al sumei de 100 euro în perioada de aplicare a Legii nr. 315/2006, salariatul bugetar dobândește un drept de creanță ce poate fi valorificat în termenul general de prescripție și care îi permite să solicite primirea sumei și după abrogarea expresă a actului normativ menționat.
Această chestiune nu a primit însă o corectă soluționare în primă instanță, pentru că, așa cum atestă și art. 3 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 453/2007, formularea unei cereri de plată în avans a sumei menționate genera doar o vocație, iar nu un drept de creanță pentru plata efectivă a acestei sume, pe perioada de valabilitate a Legii nr. 315/2006.
Plata în avans constituie prin ea însăși un beneficiu legal, conferit pentru suportarea – din sumele acordate cu anticipație – a cheltuielilor pe care nu le-a putut efectua însuși titularul cererii; acest beneficiu nu reprezintă un drept, întrucât formularea cererii de plată în avans a unei sume nu naște o obligație corelativă din partea plătitorului de a o executa.
Plata unei sume în avans nu poate fi asimilată situației în care beneficiarul ajutorului financiar a înțeles să-și achiziționeze el însuși materialele didactice în cuantumul menționat și să exercite ulterior un drept de regres, în contul plății suportate. D. în acest ultim caz există dreptul de creanță, beneficiarul ajutorului financiar neavând o simplă vocație la obținerea sumelor, ci chiar un drept de plată în execuția bugetară, conform Legii nr. 500/2002. cu alte cuvinte, legea a recunoscut dreptul de a pretinde plata în avans, iar nu și dreptul de a încasa efectiv sumele cerute în această modalitate. În acest context vor fi primite criticile formulate de recurentul I. Școlar Județean C., în sensul că o atare acțiune putea fi promovată, după abrogarea legii, exclusiv pentru recuperarea sumelor avansate personal de către beneficiarii programului de ajutor financiar, în perioada de aplicare a actului normativ, consemnate prin cerere scrisă depusă la sediul unității de învățământ împreună cu documentele justificative, așa cum au avut și obligația prezentării acestor documente pentru suma de 130 lei primită în luna decembrie a anului 2009.
În consecință, în mod eronat arată recurentul SLSIP C., pentru reclamanți că, prin . prevederilor Legii nr. 315/2006, titularii cererilor de plată în avans a sumei maxime pe care o puteau cere au dobândit implicit și un drept de creanță, ce subzistă abrogării aduse actului normativ prin Legea nr. 118/2010 și poate fi valorificat în termenul general de prescripție.
Este fără relevanță faptul că prin art. 5 alin. 6 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 453/2007 se prevedea că ,,Plata ajutorului financiar se face de către unitățile de învățământ, integral, pe baza documentelor justificative, sau în avans, într-o singură tranșă, cu încadrare în cuantumul stabilit la art. 1 alin. 2’’.
Așa cum s-a arătat, norma permitea fie formularea cererii de plată din creditele bugetare aprobate prin buget – pe baza documentelor justificative ce atestau suportarea din veniturile proprii ale beneficiarului a sumei alocate materialelor didactice (n.n. și care putea fi mai mică decât valoarea maximă conferită prin lege, în funcție de necesitățile activității didactice) – fie solicitarea în avans a sumei (când titularul dorea să aloce sumele efectiv avansate scopului pentru care a fost dispus ajutorul financiar). Reflectarea în textul indicat a dublei modalități de accedere la aceste sume nu presupune, cum susține recurentul, că dreptul de creanță era cert, consacrat în valoarea lui maximă pentru fiecare titular al cererii de plată în avans și susceptibil de valorificare în termenul de prescripție.
Sub un alt aspect, instanța constată că a pretinde plata în avans a sumelor menționate după data intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010 implică o prorogare nepermisă a efectelor H.G. nr. 453/2007 peste termenul la care însăși legea pentru care a fost emisă în executarea ei (nr. 315/2006) a fost abrogată. Prin urmare, câtă vreme nu legea, ci hotărârea de guvern emisă conform art. 5 din Legea nr. 315/2006, stabilea modalitatea plății în avans, abrogarea Legii nr. 315/2006 prin prevederile Legii nr. 118/2010 făcea imposibilă, din perspectiva art. 108 alin. 2 din Constituție, supraviețuirea hotărârii de guvern emise în vederea executării ei.
Trimiterile jurisprudențiale făcute la o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului, relevate de către judecătorul fondului, nu au nici o conexiune cu speța de față. Astfel, raportarea la cauza Kechko împotriva Ucrainei, 2005 este greșită câtă vreme reclamantul în respectiva speță s-a plâns de neacordarea unor drepturi de natură salarială recunoscute prin legislație anterior datei la care a pretins în instanță acordarea lor, dar a căror aplicare fusese suspendată printr-o normă edictată ulterior. Curtea Europeană a arătat că atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare.
Nu este însă cazul în speță. Așa cum s-a arătat, reclamanții nu sunt în situația recuperării unor sume cheltuite din venituri personale în perioada de referință a Legii nr. 315/2006 și care se văd în prezent în imposibilitate de a le mai recupera, pe motiv că legea a fost abrogată. Ei pretind, dimpotrivă, avansarea unor sume de bani cu titlu de ajutor financiar, deși actul normativ care le-a recunoscut acest drept fusese abrogat cu cca. doi ani înainte de promovarea acțiunii în instanță.
Pentru toate aceste considerente, constatând că tribunalul a pronunțat o soluție nelegală, în raport de disp. art. 312 alin. 1 și 3 cod proc. civilă se va admite recursul ISJ și se va modifica în parte soluția atacată, în sensul respingerii pe fond a acțiunii, ca nefondată. Se va respinge ca nefondat recursul reclamantului SLSIP C..
Vor fi menținute dispozițiile privitoare la prescripția dreptului material la acțiune și la acordarea acelorași drepturi ulterior datei de 3.07.2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C., cu sediul în C., .. 11, județul C., împotriva sentinței civile nr. 1496, pronunțată de Tribunalul C. la data de 22 martie 2013, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant recurent S. L. AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR C., cu sediul în C., ., nr. 13, reprezentant legal al reclamanților: B. ILINCUȚA, C. D. IORDĂNICA, D. P., I. S., M. G. L., M. G., N. G., P. A. M., R. A. A.,T. A., T. A. și Z. P. și intimații pârâți M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, cu sediul în București, .. 28-30 și ȘCOALA G. D. G., cu sediul în localitatea Gârliciu, ., județul C., în sensul că:
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că pe fond respinge acțiunea ca nefondată.
Menține dispozițiile referitoare la: respinge prescripția dreptului material la acțiune ca neîntemeiată și respinge cererea de acordare a acelorași drepturi ulterioare datei de 03 iulie 2013.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 septembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. G. G. L. Vanghelița T.
Ptr.Grefier,
A. B.
fiind lipsă de la instanță,
conf.art. 261(2) Cod pr.civ., semnează
Grefier Șef,
M. D.
Jud. fond – I.D.F.
Red.dec.recurs-jud.M.G./29.10.2013
3ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 513/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 518/2013.... → |
|---|
