Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1165/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1165/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 11353/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1165/CM
Ședința publică din 2 decembrie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE M. B.
Judecător R. A.
Judecător J. Z.
Grefier D. R.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenții reclamanți C. A. N., D. D., C. N., T. G., S. G., D. S., C. I., R. A. A., B. A., BIȚOANĂ M., P. G., R. I., Z. O. THETU, C. N., P. M., B. N., C. L., T. M., Ș. E., I. C., I. G. C., C. L., I. N., V. F., S. M., I. S. BELHIN, M. I., P. L., D. V., M. G. VAZPAZIEAN, C. D., L. R., Ț. V., G. I., R. V., G. R., P. I., D. C. M., S. M. SICĂ, A. S., E. J., C. D., B. V., P. V., M. G., M. G. S., S. S., B. C. C., M. V., P. D., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat V. Ș., cu sediul în C., ., ., județul C., împotriva sentinței civile nr.1871/12.04.2013 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ., cu sediul în București, sector 1, ., având ca obiect drepturi bănești (indemnizație C.O.).
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința de judecată din data de 19 noiembrie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 25.11.2013 și 02.12.2013, când a dat următoarea soluție.
CURTEA :
Cu privire la recursul civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului C., reclamanții C. A. N., D. D., C. N., T. G., S. G., D. S., C. I., R. A. A., B. A., Bițoană M., P. G., R. I., Z. O. Thetu, C. N., P. M., B. N., C. L., T. M., Ș. E., I. C., I. G. C., C. L., I. N., V. F., S. M., I. S. Belhin, M. I., P. L., D. V., M. G. Vazpaziean, C. D., L. R., Ț. V., G. I., R. V., G. R., P. I., D. C. M., S. M. Sică, A. S., E. J., C. D., B. V., P. V., M. G., M. G. S., S. S., B. C. C., M. V., P. D., în contradictoriu cu pârâta O. P. SA, au solicitat obligarea acesteia la plata diferențelor bănești rezultate din necalcularea indemnizațiilor de concediu de odihnă, funcție de media zilnică a drepturilor salariale din ultimele 3 luni, anterioare celei în care a efectuat concediul, multiplicată cu nr. de zile de concediu, conform Codului muncii.
De asemenea, s-a mai solicitat aplicarea indicilor de inflație și dobânda legală pentru perioada 04.10.2009 – 04.10.2012, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arată că de la data intrării în vigoare a actualului CCM (01.06.2009), angajatorul a calculat indemnizațiile de concediu de odihnă conform art.57 alin 1 din CCM nr.2458/2009, raportat la veniturile realizate în luna precedentă plecării în concediu, în loc de media zilnică a drepturilor salariale din ultimele 3 luni, anterioare celei în care a efectuat concediul, generând o diminuare a drepturilor de indemnizație de concediu de odihnă.
Reclamanții au precizat faptul că nu se solicită cuantificarea sumelor cuvenite, ci numai recunoașterea dreptului.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. În motivare se arată că susținerea reclamanților în sensul că indemnizația de concediu calculata si acordata de către companie este sub minimul sumei reglementate de Codul Muncii este complet nefondată conform Codului Muncii, indemnizația de concediu reprezintă media zilnica a drepturilor salariale compuse din salariul de baza, indemnizațiile si sporurile cu caracter permanent din ultimele 3 luni, inmultita cu numărul de zile de concediu.
Se învederează că prin CCM P. 2009, indemnizația de concediu este reglementata pentru perioada 01.06.2009 - prezent prin disp. art.57 alin.2, care prevăd o modalitate de calcul din care rezultă că reclamanții au incasat mai mult decât dublul indemnizației de concediu prevăzute de Codul Muncii.
Prin sentința civilă nr. 1871/12.04.2013 Tribunalul C. a respins acțiunea ca nefondată reținând următoarele aspecte:
Codul Muncii reglementează în art.150 indemnizația de concediu:
„(1 )Pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă.
(2)Indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariate prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu.
(3)Indemnizația de concediu de odihnă se plătește de către angajator cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu."
Prin urmare, indemnizația de concediu reprezintă media zilnica a drepturilor salariale compuse din salariul de baza, indemnizațiile si sporurile cu caracter permanent din ultimele 3 luni, înmulțita cu numărul de zile de concediu.
In CCM P. 2009 indemnizația de concediu este reglementata prin disp.art.57 alin.2: "Pentru concediul de odihnă salariatul primește o indemnizație de concediu egală cu salariul de bază împreună cu sporurile cu caracter permanent pe care le-ar fi primit dacă ar fi lucrat efectiv numărul de zile ale concediului de odihnă acordat.
(2) Modul de calcul pentru determinarea indemnizației de concediu de odihnă este următorul:
Se determină valoarea salariului de bază zilnic, raportând salariul de bază la numărul mediu lunar de zile lucrătoare corespunzătoare anului pentru care se acordă concediul de odihnă;
Valoarea obținută conform pct. 1 se înmulțește cu numărul de zile de concediu de odihnă.”
În cauză angajatorul a depus înscrisuri prin care face dovada faptului că salariații beneficiază de indemnizația de concediu de odihnă și o prima de vacanță, care este egala cu indemnizația de concediu.
Societatea pârâtă a depus modalitatea de calcul a indemnizației de concediu pentru salariații Petromar, care este următoarea: „salariul tarifar + sporurile cu caracter permanent + sporul de mare + ore suplimentare + spor de noapte + spor șantier X nr. zile concediu” . Se precizează că suma rezultata este inmultita cu 2, intrucat se acorda atât indemnizația de concediu, cât și prima de vacanță.
Problema de drept ce trebuie analizată în cauză se referă la verificarea prin comparație a nivelului drepturilor de natură salarială, respectiv indemnizația pentru concediul de odihnă de care au beneficiat reclamanții, cu nivelul acestor drepturi, astfel cum sunt acestea pretinse prin acțiune.
Prin apărările formulate, pârâta nu a contestat împrejurarea că în perioada de referință din acțiune nu a procedat la calcularea indemnizației potrivit algoritmului de calcul stabilit prin dispozițiile codului muncii, ci a susținut respectarea clauzelor din contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate, aplicabile în aceeași perioadă.
Soluția aplicării directe a dispozițiilor din codul muncii nu poate fi însă una legală și temeinică, decât dacă se constată că în această modalitate salariatului i se creează o situație mai favorabilă decât cea rezultată din aplicarea CCM la nivel de unitate.
Prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, pârâta a prezentat calculul indemnizației de concediu prin raportare la ambele modalități de reglementare puse în discuție, iar din această prezentare comparativă rezultă fără putință de tăgadă că au existat diferențe însă favorabile reclamanților deoarece au încasat mai mult decât dublul indemnizației de concediu prevăzute de Codul Muncii
În aceste împrejurări, instanța a reținut că în cauză nu se poate aprecia asupra nerespectării dispozițiilor din codul muncii, câtă vreme reclamanților nu le-au fost plătite indemnizații de concediu mai mici decât cele rezultate în baza contractului colectiv de muncă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantii care au formulat următoarele critici:
Prejudiciul rezultă din nerespectarea algoritmului de calcul, nerespectare evidențiată de compararea textului CCM cu cel de lege. Astfel, unitatea nu calculează indemnizația funcție de media ultimilor 3 luni, ci numai de ultima lună anterioară plecării în concediu.
Situația este foarte clară potrivit raportului de expertiză contabilă și a anexei în care se punctează susținerile din întâmpinarea O..
Prima instanță a greșit prin luarea în calcul a primei de vacanță. Această primă este altceva decât concediul de odihnă și nu intră în obiectul acțiunii.
În concluzie, mai întâi trebuie respectat algoritmul C.O. și apoi se adaugă prima de vacanță. Aceasta are natura unui spor negociat și raportat la condițiile specifice de muncă independent de C.O.ca nivel garantat prin codul muncii.
Recursul este nefondat.
În motivarea recursului, reclamanții fac trimitere la o expertiza extrajudiciara efectuata și considera ca în mod greșit instanța de fond a stabilit ca indemnizația de concediu a fost corect calculata deoarece s-a avut în vedere și prima de concediu care trebuie exclusa din indemnizație.
Însă, exemplele date de expert în acea cauza nu au legătură cu reclamanții din cauza de față,astfel ca instanța nu putea generaliza acel raport de expertiza și sa constate ca dacă pentru alți reclamanți indemnizația de concediu calculata conform CCM este mai mica (decât dacă ar fi fost calculata conform codului muncii,) este valabila aceasta situație tuturor salariaților.
Acest lucru reiese chiar din calculul efectuat de expert în expertiza extrajudiciara invocata ca suport probator, deoarece s-a luat în calcul nu numai salariul de baza ci și sporurile cu caracter permanent care diferă de la un salariat la altul, respectiv: sporul de mare, sporul de noapte, sporul pentru orele suplimentare.
Pentru aceste considerente, Curtea constata ca soluția instantei de fond este legala si temeinica astfel ca, in temeiul art. 312 cod procedură civilă, recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1871/12.04.2013 pronunțata de Tribunalul Constanta va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul civil formulat de recurenții reclamanți C. A. N., D. D., C. N., T. G., S. G., D. S., C. I., R. A. A., B. A., BIȚOANĂ M., P. G., R. I., Z. O. THETU, C. N., P. M., B. N., C. L., T. M., Ș. E., I. C., I. G. C., C. L., I. N., V. F., S. M., I. S. BELHIN, M. I., P. L., D. V., M. G. VAZPAZIEAN, C. D., L. R., Ț. V., G. I., R. V., G. R., P. I., D. C. M., S. M. SICĂ, A. S., E. J., C. D., B. V., P. V., M. G., M. G. S., S. S., B. C. C., M. V., P. D., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat V. Ș., cu sediul în C., ., ., județul C., împotriva sentinței civile nr.1871/12.04.2013 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ., cu sediul în București, sector 1, ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. B. R. A. J. Z.
Grefier,
D. R.
Jud.fond: R.I.S.
Red.dec.jud.M.B.
19.12.2013/ 2 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 876/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 315/2013.... → |
|---|
