Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 876/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 876/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 15298/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 876/CM
Ședința publică din 8 octombrie 2013
PREȘEDINTE – J. Z.
JUDECĂTOR – R. A.
JUDECĂTOR- M. B.
GREFIER - C. I.
Pe rol, soluționarea recursului civil având ca obiect drepturi bănești, acțiune formulată de recurenta pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFĂ SA, și S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFĂ SA-SUCURSALA MUNTENIA DOBROGEA, cu sediul în loc. C., . nr. 2, împotriva sentinței civile nr. 1520/22.03.2013 pronunțată de Tribunalul C., în dosar nr._/118/2012, contradictoriu cu intimatul reclamant S. E., cu domiciliul în loc. C., .. 12.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurenta pârâtă, consilier juridic P. A., în baza delegației și a Procurii judiciare autentificată sub nr. 475/07.03.2013 la B.N.P. Asociați „Etica”, lipsind intimatul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termen, este motivat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință prin care s-a evidențiat că intimatul reclamant a depus la 25 septembrie 2013, concluzii scrise.
Instanța solicită reprezentantului recurentei pârâte să precizeze dacă are cereri prealabile.
Reprezentantul recurentei pârâte arată că din eroare a indicat în cererea de recurs numărul dosarului ca fiind_/118/2012, în loc de_ . Învederează că recursul privește sentința civilă nr. 1520/22.03.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ .
Instanța aduce la cunoștința reprezentantului recurentei pârâte că din conținutul cererii și al motivelor de recurs rezultă cu claritate hotărârea împotriva căreia a fost exercitată calea de atac.
Întrebat fiind, reprezentantul recurentei pârâte arată că nu are alte cereri de formulat.
Instanța, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei pârâte, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței recurate, admiterea excepțiilor invocate, iar pe fond respingerea în tot a acțiunii ca nefondată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Cu privire la recursul civil de față, constată:
Reclamantul S. Edvin a chemat în judecata pe pârâtele S. Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A. și S. Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A.- Sucursala Muntenia Dobrogea, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâtele la plata drepturilor bănești reprezentând salariul suplimentar pentru anii 2009 și 2010, prima de Ziua Feroviarului pentru anul 2009, primele de Paști și C. 2009 și 201o, contravaloarea tichetelor de masă neeliberate din aprilie 2009 și până la data formulării acțiunii.
Totodată, reclamantul a solicitat actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflație la data plății efective.
În apărare, pârâta SNTFM CFR Marfă S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei SNTFM-CFR S.A.- Sucursala Muntenia Dobrogea, susținându-se că sucursala nu are statut de angajator, fiind lipsită de personalitate juridică potrivit dispozițiilor art. 43 din Legea 31/1990.
Cu privire la aceeași pârâtă, a fost invocată și excepția lipsei calității procesual pasive, pentru considerentul că această pârâtă nu are un buget de venituri și cheltuieli propriu, distinct și prin urmare nu are capacitatea legală și financiară de a dispune la nivel local acordarea către salariați a primelor sau sporurilor.
Pe aceeași cale, pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, apreciind că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile bănești solicitate în cauză este termenul de 6 luni prevăzut de art. 268 alin.1 lit. e Codul muncii.De asemenea, pentru o parte dintre pretențiile deduse judecății, pârâta a apreciat împlinit și termenul de prescripție de 3 ani, reglementat de art. 268 alin.1 lit.c Codul muncii.
Pe fondul cauzei, pârâta a precizat că reclamantul a fost angajatul S.C. TMC CFR Ferry-Boat S.A., societate constituită la data de 31.01.2008 și ulterior absorbită de SNTFM CFR Marfă S.A., la data de 27.06.2012.
Prin urmare, a susținut pârâta, în perioada de referință din acțiune, drepturile salariale cuvenite reclamantului au fost stabilite în baza contractelor colective de muncă aplicabile la nivelul angajatorului S.C. TMC CFR Ferry-Boat S.A., respectiv contractele colective de muncă înregistrate sub nr. 75/26.06.2008 și 198/30.07.2009 la DMPS C., cel din urmă modificat prin actul adițional nr. 1073/28.04.2010, a cărui valabilitate a fost stabilită de părți până la data de 31.01.2011.
Prin sentința civilă nr.1520 din 22 martie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei SNTFM CFR Marfă S.A. - Sucursala Muntenia Dobrogea.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei S.N.T.F.M. CFR Marfă S.A.- Sucursala Muntenia Dobrogea ca rămasă fără obiect.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul S. E. în contradictoriu cu pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă SA- Sucursala Muntenia Dobrogea ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
A fost respinsă excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtă în temeiul art. 268 alin.1 lit. e Codul muncii, ca nefondată.
A fost admisă în parte excepția prescrierii dreptului la acțiune, invocată de pârâtă în temeiul art. 268 alin.1 lit. c Codul muncii, pentru pretențiile având ca obiect ajutorul material pentru Paști aferent anului 2009, premiul pentru Ziua Feroviarului aferent anului 2009 și contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei aprilie_09.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul S. E. în contradictoriu cu pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă SA.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a primei de C. 2009, echivalentă cu salariul de bază la nivelul clasei I de salarizare, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost respinse pretențiile având ca obiect ajutorul material pentru Paști aferent anului 2009, premiul pentru Ziua Feroviarului aferent anului 2009 și contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei aprilie_09, ca prescrise.
Au fost respinse restul pretențiilor ca nefondate.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
- Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei SNTFM –CFR Marfă S.A. –Sucursala Muntenia Dobrogea
Potrivit art. 43 din Legea nr. 31/1990, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale și se înregistrează, înainte de începerea activității lor, în registrul comerțului din județul în care vor funcționa.
Neavând personalitate juridică, sucursala nu poate fi titulară de drepturi și obligații, astfel că nu poate sta în judecată, excepția invocată fiind fondată.
Pentru aceste motive, va fi admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei menționate, fiind deci rămasă fără obiect excepția lipsei calității procesual pasive a aceleiași pârâte.
Ca o consecință a admiterii excepției, acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta SNTFM –CFR Marfă S.A. –Sucursala Muntenia Dobrogea va fi respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
- Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune
S-a apreciat că pretențiile ce formează obiectul litigiu se circumscriu sferei drepturilor salariale, întrucât salariul reprezintă potrivit art. 159 Codul muncii contraprestația muncii depuse de către salariat, aceasta cuprinzând - în raport de prevederile art. 160 Codul muncii - salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
În mod evident, excepția vizând incidența art. 268 alin. 1 lit e Codul muncii nu mai subzistă în acest caz, motiv pentru care va fi respinsă ca nefondată, drepturile putând fi pretinse în termenul de trei ani stabilit prin lit. c al aceluiași articol.
În ce privește perioada care excede termenului general de prescipție de 3 ani, urmează a se reține că în acest interval de timp ia naștere dreptul la acțiune privind prima de Paști aferentă anului 2009, premiul pentru Ziua Feroviarului aferent anului 2009 și contravaloarea tichtelor de masă aferente perioadei aprilie_12.Pentru aceste motive, prescripția dreptului la acțiune invocată în temeiul art. 268 alin.1 lit. c Codul muncii va fi admisă în privința pretențiilor menționate, cu consecința respingerii lor ca prescrise.
- Cu privire la al 13-lea salariu
Față de modalitatea de reglementare prin contractul colectiv de muncă a celui de-al 13-lea salariu, instanța reține că în perioada în discuție nu se poate vorbi despre transformarea într-o obligație de plată a acelei posibilități de plată pe care pârâta și-a rezervat-o prin clauzele contractuale.
În acest context, trebuie subliniat că prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, respectiv de ramură, s-a reglementat la art. 43 alin.3, posibilitatea fiecărui angajator de a stabili condițiile de diferențiere, diminuare sau anulare a participării salariaților la fondul de premiere lunar și anual, la salariul de merit, precum și la al 13-lea salariu, în funcție de posibilități. Prin urmare, nici prin clauzele acestui contract colectiv de muncă nu se stabilește o obligație de plată necondiționată, în sarcina unităților din ramura de activitate respectivă.
Pentru aceste motive, pretențiile analizate, aferente anului 2009, vor fi respinse ca nefondate.
Cu referire la același drept salarial, pretins de reclamant și pentru anul 2010, din înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă rezultă că prin contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate angajatoare, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 1073/28.04.2010, s-a prevăzut modificarea art. 28 alin.1, în sensul că salariul suplimentar nu se acordă pentru anul 2010.
În consecință, în temeiul acestor dispoziții contractuale, reclamantul nu este îndreptățit nici la plata salariului suplimentar aferent anului 2010.
- Cu privire la primele de Paști pentru anul 2010 și C. 2009 și 2010, s-a avut în vedere că plata celor două prime aferente anului 2009 a fost suspendată de către angajator, fără negarea dreptului însuși al salariaților, motiv pentru care începând cu data de 01.01.2010 devenea obligatorie executarea clauzei contractuale prorogate. Cum pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii acestei obligații, urmează să achite reclamantului prima pentru C. 2009, la nivelul clasei 1 de salarizare.
Prin actul adițional înregistrat sub nr. 1073/28.04.2010 la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București, s-a prevăzut modificarea art. 62, în sensul că ajutoarele materiale pentru Paști și C. nu se acordă pentru anul 2010.
Cum reclamantul nu a făcut dovada existenței unei prevederi contractuale, în vreunul dintre contractele colective de muncă încheiate la nivel superior celui de unitate, prin care să fie reglementate în continuare primele analizate, pretențiile vizând plata primelor de Paști și C., aferente anului 2010, vor fi respinse ca nefondate.
- Cu privire la contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 19.12._12
În susținerea acestui capăt de cerere, reclamantul a invocat dispozițiile art. 71 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, prin care se reglementează acordarea unui tichet de masă pentru fiecare zi lucrătoare din lună, în condițiile legislației în vigoare.
Prevederi similare celor enunțate s-au regăsit de asemenea în cuprinsul art. 43 alin.2 lit. b din CCM la nivel de ramură.
Ca urmare a actului adițional încheiat la data de 28.04.2010, reglementările privind acordarea unui tichet de masă pentru fiecare zi lucrătoare, au devenit inaplicabile.
Pe de altă parte, trebuie subliniat că pentru personalul navigant și auxiliar îmbarcat pe navele tip ferry- boat, au fost aplicabile dispozițiile HG 185/1994, modificată prin HG 217/2005, referitoare la acordarea alocației de hrană zilnică în cuantumurile prevăzute în anexa nr. 1. Actul normativ menționat instituie regula în materia acordării alocației de hrană, reglementată ca o prestație în natură, impusă angajatorului sub forma alimentației asigurate la bordul navei, dar și excepția de la această regulă, ce presupune posibilitatea achitării în numerar a contravalorii hranei, pentru situațiile expres și limitativ precizate de text:lipsa unui post normat de bucătar și inexistența temporară a condițiilor de pregătit hrana caldă la bordul navei.
Prin urmare, pentru perioada în care a fost angajatul . Boat S.A, reclamantul a avut dreptul la acordarea alocației de hrană, potrivit HG 217/2005, iar nu la plata tichetelor de masă, în condițiile stabilite prin art. 71 alin.1 din CCM la nivel de unitate. După preluarea de către pârâta SNTFM CFR Marfă S.A., nu a existat o dispoziție contractuală care să prevadă dreptul la acordarea tichetelor de masă, motiv pentru care pretențiile analizate vor fi respinse ca nefondate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SNTFM – CFR – Marfa SA care a formulat următoarele critici:
Prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, dar cuprinde motive contradictorii, străine de natura pricinii.
Instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura pricinii ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic.
Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Conform art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, se solicită instanței de recurs examinarea cauzei sub toate aspectele, fără a se limita la motivele de casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Pentru motivele de recurs prevăzute de art. 304 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă, apreciază că hotărârea recurată este nelegală, motiv pentru care solicită analizarea tuturor motivelor de recurs invocate, admiterea recursului, admiterea excepțiilor invocate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Hotărârea recurată este nelegală întrucât au fost interpretate greșit dovezile administrate, fiind nesocotite prevederile contractelor colective de muncă la nivel de unitate, probe ce erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii și pentru pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii și în soluționarea excepției prescrierii dreptului material la acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. e Codul muncii, referitor la capetele de cerere privind executarea retroactivă a unor clauze prevăzute în contractul colectiv de muncă și acordarea retroactivă a unor drepturi bănești stipulate în contractele colective de muncă încheiate la nivel de angajator.
În mod nelegal, raportându-se la obiectul acțiunii, instanța de fond a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii, potrivit cărora cerințele în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă printre altele fie în plata unor drepturi salariale neacordate.
Se solicită sprijinul instanței de control judiciar în interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale, raportat la obiectul pricinii.
Se critică hotărârea recurată prin prisma interpretării și aplicării greșite a prevederilor contractelor colective de muncă încheiate la nivel de unitate S.C. TMC Ferry – Boat S.A., astfel încât se impune modificarea hotărârii și respingerea capetelor de cerere privind plata ajutorului material de C. 2009, pentru următoarele considerente:
În anul 2009 a fost încheiat CCM Ferry Boat valabil pentru anul calendaristic 2009, fiind înregistrat sub nr. 198 din 30 iulie 2009 la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, Direcția de Muncă și Protecție Socială C..
În temeiul contractului colectiv de muncă nr. 198 din 30 iulie 2009, părțile au stabilit modificarea clauzelor negociate în anul 2008, după cum urmează:
Art. 62 alin. 1 din CCM al S.C. TMC Ferry – Boat S.A. încheiat la data de 30 iulie 2009 stabilește următoarele: „Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C. se va acorda salariaților, un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu sau au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, precum și salariații S.C. TMC Ferry – Boat S.A. care la data acordării ajutoarelor cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. se aflau în concediu fără plată cu o durată de un an”, însă, la alineatul următor părțile au stipulat că „Aceste prevederi se aplică cu 1 ianuarie 2010.”.
Pentru pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, se va avea în vedere că părțile au stabilit în mod expres în art. 2 valabilitatea contractului colectiv de muncă 2009 de un an de la data înregistrării sale din 30 iulie 2009, deci până la 30 iulie 2010.
Pentru pronunțarea unei hotărâri legal și temeinice, se va avea în vedere că părțile au stabilit în mod expres în art. 2 din CCM, modificat prin act adițional, valabilitatea contractului colectiv de muncă 2009/2010 până la data de 31 ianuarie 2011.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată.
Apreciază că se impune admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea cererii, având în vedere prevederile CCM 2209/2010, 2011, la nivel de unitate S.C. TMC Ferry – Boat S.A.
În temeiul prevederilor art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă solicită desființarea titlului, repunând părțile în situația anterioară, prin întoarcerea executării, în temeiul dispozițiilor art. 404 ind. 2 alin. 1 Cod procedură civilă.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozitiile legale incidente în cauză, Curtea constată ca recursul este nefondat.
- În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, Curtea constată ca în cauza de față s-a invocat încălcarea de către angajator a clauzelor din CCM care privesc plata unor drepturi salariale datorate cu ocazia unor evenimente cum sunt cele de Paste, Ziua feroviarului sau prima de C. astfel ca, în mod corect prima instanță a constatat că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 283 lit. e Codul muncii deoarece pentru astfel de cauze legiuitorul a prevăzut un termen de prescripție de 3 ani.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii potrivit cu care „dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate”.
Prin urmare, excepția prescripției dreptului la acțiune întemeiată pe disp. art. 283 lit. e) Codul muncii nu este întemeiată iar din acest punct de vedere recursul pârâtei este nefondat.
În referire la excepția prescripției dreptului la acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 268 alin.1 litera c), instanța de fond a admis-o și a respins pretențiile reclamantului în raport de data înregistrării acțiunii, astfel că este lipsita de temei orice critică privind cererea reclamantului referitoare la plata primei de P. și pentru Ziua feroviarului aferente anului 2009 precum și cele privind tichetele de masa aferente perioadei aprilie_09.
- În ce privește cererea reclamantei referitoare la plata primei de C./2009, în mod corect instanța de fond a apreciat că aceasta este întemeiată deoarece s-au administrat probe care fac dovada ca pârâta nu și-a respectat obligațiile din CCM privind plata acestor drepturi salariale.
Mai trebuie avut în vedere și faptul ca în perioada de referință era în vigoare CCM încheiat la nivel de grup de unități înregistrat sub nr. 2836/28.12.2006 care prevede la art. 71:
“ În afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele:
- cu ocazia sărbătorilor de Paste și C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei I de salarizare…
- pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare”
Acest contract și-a produs efectele pentru anii 2006-2008, însă prin actul adițional înregistrat la MMFES sub nr. 370/20.06.2008 s-a stabilit prelungirea efectelor contractului până la 31 ianuarie 2011.
Prin urmare, pentru anul 2009, izvorul normativ al pretențiilor reclamantei îl constituie CCM încheiat la nivel de grup de unități.
Contractul încheiat la nivel de grup de unități era aplicabil unității pârâte în anul 2009 deoarece aceasta este semnatară a acestui contract, astfel ca executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, iar potrivit art. 40 alin. c) din Codul Muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă și din contractele individuale de muncă.
Nu se poate reține susținerea pârâtei în sensul că prin aceste prevederi s-a creat numai o posibilitate de acordare a acestui drept și nu o obligație, deoarece prevederile contractului sunt ferme, în acest sens folosindu-se termenul „…se va acorda salariaților o premiere al cărui cuantum va fi stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; …”.
Dispozițiile art. dispozițiile art. 247 Codul Muncii stabilesc în mod expres ca „în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă se aplică contractul colectiv de muncă la nivel superior”.
De asemenea, actul adițional invocat de recurenta, respectiv cel înregistrat sub nr. 1073/28.04.2010 nu-și putea produce efectele retroactiv - pentru anul 2009, ci numai pentru perioada ulterioară înregistrării, neproducând niciun efect asupra perioadei în discuție.
Având în vedere că restul criticilor vizează capete de cerere care au fost respinse de către instanța de fond fie ca prescrise, fie ca nefondate, Curtea constată ca acestea sunt nefondate, hotărârea atacată neatrăgând nicio obligație în sarcina recurentei în afara obligației de plata a primei de C. /2009 despre care s-a făcut vorbire anterior.
Cât privește cererea de întoarcere a executării, aceasta este de asemenea nefondată deoarece nu s-a dispus pe calea recursului modificarea sentinței atacate.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 cod procedură civilă va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFĂ SA, și S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFĂ SA-SUCURSALA MUNTENIA DOBROGEA, cu sediul în loc. C., . nr. 2, împotriva sentinței civile nr. 1520/22.03.2013 pronunțată de Tribunalul C., în dosar nr._/118/2012, contradictoriu cu intimatul reclamant S. E., cu domiciliul în loc. C., .. 12, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
J. Z. R. A. M. B.
Grefier
C. I.
Jud. fond:A.C.
Red.dec.jud.M.B./ 21.10.2013
Tehnored.gref.I.C./22.10.2013/2ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 416/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
