Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 172/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 172/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 1865/88/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr.172/CM:
Ședința publică de la 05 Martie 2013
Complet specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. A.
Judecător M. A.
Judecător J. Z.
Grefier C. D.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenții pârâți: C. L. AL ORAȘULUI MĂCIN prin Primar, cu sediul în loc. Măcin, ., jud. Tulcea și S. P. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ MĂCIN, cu sediul în loc. Măcin, împotriva sentinței civile nr. 6354 din 17 octombrie 2012 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant F. V. prin reprezentant legal F. D., cu domiciliul în loc. Măcin, ., jud. Tulcea, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimatul reclamant F. V., d-nul curator F. D., conform Dispoziției de curatelă nr.614/28.09.2011 – depusă la fila 6 din dosarul de fond, lipsind recurenții pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea prevederilor art.87 și următoarele Cod proc. civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, care a evidențiat părțile aflate în cauză, obiectul și stadiul dosarului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare. Totodată a învederat faptul că la data de 11.02.2013, intimatul F. V., prin curator F. D. a depus întâmpinare.
Instanța constată că din eroare a fost înregistrată prezenta cauză ca și conflict de muncă.
Instanța califică dosarul drept litigiu de asigurări sociale.
Reprezentantul intimatului precizează că reclamantul dorește să-și recupereze cheltuielile de judecată.
Instanța învederează că intimatul reclamant nu a formulat recurs în prezenta cauză.
Reprezentantul intimatului susține că nu mai sunt alte cereri de formulat în cauză.
Instanța, având în vedere că nu mai sunt alte cereri sau probe de formulat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului intimatului cu privire la recursul formulat.
Având cuvântul, reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului, cu modificarea în tot a sentinței recurate, respingerea recursului, menținerea sentinței pronunțate de tribunal.
CURTEA
Curtea cu privire la recursul civil de față:
C. L. Măcin, S. P. de Asistență Socială Măcin au declarat recurs la 04 decembrie 2012 împotriva sentinței civile nr. 6354 din 17 octombrie 2012 pronunțate de Tribunalul Tulcea pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, prin cererea introdusă la data de 7 mai 2012, reclamantul F. V., prin reprezentant F. D., în calitate de curator în baza dispoziției de curatelă nr. 614/2011 a chemat în judecată C. L. al Orașului Măcin, prin primar, și S. P. de Asistență Socială – Măcin, pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând indemnizație legală cuvenită pentru handicap grav permanent cu asistent personal pentru perioada 1.07._11, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că are un handicap grav permanent, el neputând lucra din această cauză niciodată, starea sa fiind atestată încontinuu prin certificate de handicap grav permanent, având dreptul la asistent personal, salarizat din bani publici sau de a primi echivalentul acestui salariu sub formă de indemnizație echivalentă.
A mai arătat reclamantul că, deși handicapul său este permanent și ireversibil, atestat continuu cu acte doveditoare legale, Autoritatea Publică Locală prin S. P. de Asistență Socială – Măcin, i-a încălcat drepturile recunoscute, refuzând să i le plătească în perioada 1 iulie - 31 septembrie 2011.
Reclamantul a mai arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 4, 6, 30, 31 și 35 din Legea nr. 448/2006, Primăria Măcin a încheiat contractul individual de muncă nr. 92/2.08.2010 cu F. L., mama sa, că, în prima jumătate a anului 2011 s-a stabilit că mama sa este în imposibilitate de a mai presta serviciul pentru care a fost angajată, fiind bolnavă de Alzheimer avansat, astfel că, prin Dispoziția nr. 494/2011, angajatorul a dispus încetarea contractului individual de muncă cu începere de la 27.07.2011, dar nu a luat și măsura angajării unui alt asistent, din oficiu, din lipsa unei astfel de persoane disponibile și nici măsura asigurării continuității protecției sociale sub forma indemnizației echivalente ce îi revenea, tot din oficiu, deși cunoștea situația reclamantului din însăși decizia nr. 494/2011 și din ultimul certificat de atestare a handicapului grav permanent nr. 669/2006 care își păstra valabilitatea.
S-a mai arătat că la data de 5.07.2011, tatăl său s-a prezentat la Primărie pentru rezolvarea problemei, funcționarul recent angajat i-a dictat o cerere de anchetă socială de evaluare a trecerii pe indemnizație conform legii; că, deși nimeni nu a contestat sau justificat nevalabilitatea ultimului certificat de încadrare în grad de handicap grav permanent și ireversibil nr. 669/2009, la data de 9.09.2011 se emite un nou certificat de încadrare în același grad de handicap nr. 3977/2011 cu același conținut ca certificatul anterior; că la 28.09.2011 se emite dispoziția nr. 614/2011 de instituire a curatelei pe numele tatălui reclamantului și abia la 30.09.2011 se emite dispoziția nr. 619 prin care se dispune acordarea indemnizației de 525 lei, lunar, dar cu începere de la 1.10.2011.
Reclamantul a mai arătat că demersurile ulterioare făcute prin cererea nr. 108/2.09.2011 la Primăria Măcin, prin cererea nr._/4.10.2011 la C. Județean – D.G.A.S.P. – și prin cererea nr._ din 5.12.2011 la Ministerul Muncii au rămas fără rezultat, ultimele două instituții precizând că obligația plății drepturilor cuvenite indiferent de opțiunea exprimată revin primăriei de domiciliu, iar aceasta refuză neîntemeiat, încălcând inacceptabil drepturile cuvenite unei persoane cu handicap grav ireversibil i prevederile legale menționate.
Reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 448/2006 și ale Codului Muncii, aducând în dovedirea cererii, în copii xerox cererile și dispozițiile arătate în acțiunea introductivă.
Prin întâmpinare, pârâtul S. P. de Asistență Socială a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând, în esență, că nu este culpa instituției că reclamantul a depus cu întârziere solicitările necesare obținerii acordului scris al D.G.A.S.P.C. Tulcea, iar familia nu a anunțat din timp faptul că mama acestuia, ce avea calitatea de asistent personal, era inaptă, suferind de o boală gravă; că, solicitarea plății indemnizației pentru luna iulie 2011 nu se justifică, asistentul personal fiind plătit în această lună.
A mai arătat pârâtul că Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială – Tulcea a confirmat faptul că Primăria Măcin a respectat legislația în vigoare în această speță, astfel cum rezultă din procesul-verbal de control nr. 299/5.04.2012.
Cauza a fost înregistrată inițial la completul de contencios administrativ și a fost trimisă la completul de litigii de muncă și asigurări sociale la termenul de judecată din 7.09.2012, ca urmare a constatării că natura juridică a cauzei nu este contencios administrativ.
Prin sentința civilă nr. 6354 din 17 octombrie 2012 Tribunalul Tulcea a admis în parte cererea formulată de reclamantul F. V. prin reprezentant legal F. D., în contradictoriu cu pârâtul C. L. AL ORAȘULUI MĂCIN, prin Primar și pârâtul S. P. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ - MĂCIN.
A obligat pârâtele la plata drepturilor bănești reprezentând indemnizația legală cuvenită persoanelor cu handicap grav permanent cu asistent personal pentru perioada 27.07._11.
A respins cererea ca nefondată pentru perioada 1 iulie - 26 iulie 2011.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Reclamantul F. V. suferă de un handicap grav, permanent și ireversibil ce necesită asistent personal, astfel cum rezultă din ultimul certificat de încadrare în grad de handicap nr. 3977/09.09.2011.
Așadar, reclamantul este beneficiarul Legii nr. 448/2006 care reglementează drepturile și obligațiile persoanelor cu handicap.
Potrivit art. 35 din acest act normativ, persoana cu handicap grav are dreptul, în baza evaluării sociopsihomedicale, la un asistent personal.
Din lucrările dosarului a rezultat că reclamantul a beneficiat de un asistent personal din anul 2000.
In perioada 2 august 2010 – 27.07.2011 reclamantul a beneficiat în continuare de un asistent personal, același din anul 2000, mama sa, F. L..
Asistentul personal a încheiat cu Primăria Măcin un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată nr. 92/2.08.2010 care a încetat la data de 27.07.2011 prin Dispoziția nr. 494/2011, F. L. fiind declarată inaptă în urma examinării medicale periodice (raport medical din 28.06.2011, fila 26).
Pârâtul a susținut că în perioada preavizului acordat asistentului personal (29.06. – 27.07.2011) s-a preocupat pentru rezolvarea situației reclamantului și asigurarea continuității îngrijirii sale. Aceste preocupări nu rezultă din piesele dosarului, abia în data de 1.10.2011, ca urmare a demersurilor făcute de tatăl reclamantului, S. P. de Asistență Socială, reluând asigurarea serviciilor sociale destinate persoanelor cu handicap prin acordarea indemnizației lunare prevăzută de art. 42 alin. 4, în condițiile art. 42 alin. 7 din Legea Nr. 448/2006, astfel cum fusese modificată prin O.U.G. Nr. 84/2010.
Tribunalul a observat că, în perioada 27.07.2011 – 31.09.2011, reclamantul a fost lipsit de drepturile conferite de lege, cu toate că, potrivit art. 30 lit. b) din Legea nr. 448/2006, autoritățile responsabile ale administrației publice aveau obligația să asigure continuitatea serviciilor acordate persoanelor cu handicap.
Apărarea pârâtei potrivit căreia nu a plătit indemnizația întrucât reclamantul nu a depus documente prin care să solicite angajarea unui nou asistent și întrucât opțiunea pentru acordarea indemnizației a fost făcută cu întârziere, nu poate fi primită.
La alin. 7 al articolului 42 din legea amintită se arată că în situația în care angajatorul nu poate asigura angajarea asistentului personal, se acordă indemnizația prevăzută la alin. 4 (care prevede că „părinții sau reprezentanții legali ai copilului cu handicap grav, adulții cu handicap grav ori reprezentanții legali ai acestora, cu excepția celor cu handicap vizual grav, pot opta între asistent personal și primirea unei indemnizații lunare), indiferent de opțiunea exprimată potrivit prevederilor alin. 4.
Coroborând dispozițiile art. 30 lit. b) care stabilesc obligația autorităților publice de a asigura continuitatea serviciilor acordate persoanelor cu handicap cu dispozițiile art. 42 alin. 7 care prevăd acordarea indemnizației lunare în condițiile în care nu poate asigura angajarea unui asistent personal, rezultă cu claritate că pretențiile reclamantului sunt justificate în parte, numai pentru perioada 27.07.2011 – 31.09.2011.
Așa fiind, urmează a admite în parte acțiunea și a obliga pârâtele la plata drepturilor bănești reprezentând indemnizația legală cuvenită persoanelor cu handicap grav permanent cu asistent personal pentru perioada 27.07.2011 – 31.09.2011.
In condițiile în care, din statele de plată depuse (fila 34) rezultă că asistentul personal al reclamantului a fost plătit pentru perioada lucrată în luna iulie, inclusiv pentru perioada de preaviz, urmează a respinge ca nefondată cererea de acordare a indemnizației pentru perioada 1.07. – 26.07.2011.
Deși a solicitat cheltuieli de judecată, reclamantul nu a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență nelegalitatea acesteia din următoarea perspectivă:
Prin Dispoziția nr. 494 din 26.07.2011 a încetat contractul individual de muncă pe perioadă nedeterminată al doamnei F. L..
Persoana cu handicap F. V. a dorit schimbarea opțiunii de a beneficia de asistent personal cu opțiunea indemnizației lunare.
În conformitate cu art.42, alin.(5) "Opțiunea se exprimă prin cerere adresată în scris direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului județene, și devine valabilă numai pe baza acordului exprimat în scris al acestora."
La Primăria M. nu au fost depuse documente prin care persoana cu handicap sau curatorul acesteia să solicite angajarea unui nou asistent personal, aceștia optând pentru indemnizație.
În urma reevaluării a fost emis în termen legal un nou certificat de încadrare în grad de handicap, respectiv certificatul nr.3977/09.09.2011 în baza căruia D.G.A.S.P.C. Tulcea și-a exprimat acordul cu privire la opțiunea indemnizației lunare la data de 21.09.2011.
După primirea acordului și înregistrării cererii nr._/27.09.2011 prin care F. V. solicita acordarea indemnizației lunare, Primăria M. a emis Dispoziția nr.614/28.09.2011 privind numirea domnului F. D. în calitate de curator al bolnavului F. V. și Dispoziția nr.619/30.09.2011 privind acordarea indemnizației lunare domnului F. V..
Recurentul nu putea plăti această indemnizație fără a primi acordul scris al D.G.A.S.P.C. Tulcea.
Recursul nu este fondat.
Curtea analizând sentința atacată din prisma criticilor formulate va respinge recursul ca nefondat având în vedere următoarele considerente:
Art.30 lit.b din legea 448/2006 instituie în sarcina autorităților responsabile ale administrației publice locale obligația de a asigura continuitatea serviciilor acordate persoanelor cu handicap.
În acest context recurenta era îndriduită de a lua măsurile necesare ca începând cu data de 27.07.2011, când a expirat preavizul asistentului personal, urmare declarării acestuia inapt la examinarea medicală juridică, (finalizată cu raportul medical din 28.06.2011, fila 26 dosar Tribunal), ca în considerarea art.42 alin.7 din legea amintită – care prevede acordarea indemnizației lunare în condițiile în care nu se poate asigura angajarea unui asistent personal – să ia toate măsurile pentru rezolvarea situației reclamantului și asigurarea continuității îngrijirii sale începând cu 27.07.2011.
Legea nu lasă în sarcina persoanei cu handicap obligația de a face demersuri pentru a solicita indemnizația prevăzută la art. 42(4) ci dispune în mod imperativ ca în situația în care angajatorul nu poate asigura angajarea asistentului personal să acorde indemnizația prevăzută la art. 42(4) indiferent de opțiunea exprimată potrivit prevederilor alin.(1) și (4).
În conformitate cu dispozițiile art.1 alin.(3) din OG 84/2010 obligația plății indemnizației lunare revine primăriei de domiciliu, „indiferent de opțiunea exprimată”, momentul acordării acesteia nefiind condiționată de opțiune ci de imposibilitatea asigurării de către angajator a unui asistent personal, astfel că această critică urmează a fi respinsă ca nefondată, ordinea instituirii obligațiilor fiind cea prevăzută de legiuitor, nefiind loc de interpretare în acest sens.
Se încearcă în recurs acreditarea ideii că persoana cu handicap avea obligația de a formula o cerere prin care să solicite angajarea unui nou asistent personal, ceea ce evident că distorsionează legea de la scopul și finalitatea ei, persoana cu handicap neavând obligația unei asemenea inițiative câtă vreme art.4 alin.7 arată în mod explicit că în situația în care angajatorul nu poate asigura angajarea asistentului personal se acordă indemnizația prevăzută la alin.(4), indiferent de opțiunea exprimată potrivit prevederilor alin.(1) și (4).
Toate aceste proceduri nu sunt condiționate de demersurile pentru eliberarea unui nou certificat de încadrare în grad de handicap prin certificatul 669/17.03.2006 comisia de expertiză a arătat că valabilitatea acestuia este permanentă și nerevizuibilă.
D. urmare este nerelevant că F. V. a solicitat acordarea indemnizației lunare prin cererea_ din 27.09.2011 întrucât așa cum am arătat dreptul persoanei cu handicap nu este determinat de momentul depunerii cererii ci de imposibilitatea asigurării de către angajator a unui asistent personal, moment de la care acesta are obligația acordării indemnizației lunare.
Pe cale de consecință Curtea găsind criticile neîntemeiate va respinge acest recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de recurenții pârâți: C. L. AL ORAȘULUI MĂCIN prin Primar, cu sediul în loc. Măcin, ., jud. Tulcea și S. P. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ MĂCIN, cu sediul în loc. Măcin, împotriva sentinței civile nr. 6354 din 17 octombrie 2012 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant F. V. prin reprezentant legal F. D., cu domiciliul în loc. Măcin, ., jud. Tulcea, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.03.2013.
Președinte, R. A. | Judecător, M. A. | Judecător, J. Z. |
Grefier, C. D. |
Jud.fond: M.P.
Redactat decizie jud.M.A./18.03.2013
Tehnored.decizie gref.C.D./20.03.2013
2 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 722/2013. Curtea... → |
|---|
