Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1119/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1119/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 13702/118/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr.1119/CM:
Ședința publică de la 26 noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. Z.
Judecător R. A.
Judecător G. L.
Grefier C. D.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul pârât S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în C., ..27B, județul C., împotriva sentinței civile nr. 3376/13.09.2013 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă B. G., domiciliată în C., ..20 nr.20, ., județul C., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut in ședință publică s-a prezentat pentru recurentul S. C. Județean de Urgență C., avocat U. E., conform împuternicirii avocațiale nr.9475/24.10.2013 depusă la dosar iar pentru intimata reclamantă B. G., avocat O. O.-G., conform împuternicirii avocațiale nr. 39/25.11.2013 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 88 și urm. Cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat, acțiunea fiind scutită de plata taxei de timbru, potrivit dispozițiilor art. 270 Codul muncii.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au arătat obiectul cauzei, părțile și stadiul procesual al dosarului, după care:
Părțile, prin apărători declară că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de propus în prezenta cauză.
Instanța constatând că în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de propus, declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului formulat de pârâtul S. C. Județean de Urgență C..
Avocat U. E. pentru recurentul pârât solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, apreciind că sentința este nelegală, având în vedere următoarele:
Apreciază apărătorul recurentei reclamante că hotărârea pronunțată de tribunal este netemeinică și nelegală, având în vedere următoarele: În contextul actualei crize economice ce a avut drept consecință directă reducerea drastică a surselor de venit pentru unitățile bugetare, în luna iulie 2010, Consiliul de Administrație din cadrul unității recurente a decis prin Hotărârea nr.1/19.07.2010, reorganizarea unității sanitare. Această Hotărâre a Consiliului de Administrație a avut drept temei legal OMS nr.941/22.06.2010, care prevede la art.1 obligația unităților sanitare de a elabora strategia de încadrare în cheltuielile de personal, astfel încât cheltuielile aferente drepturilor de personal să reprezinte maximum 70% din sumele decontate de CNAS. În aplicarea dispozițiilor Hotărârilor CA nr.1/19.07.2010 și nr.3/31.07.2010, s-a adoptat Hotărârea Comitetului Director nr.33/05.08.2010 prin care la art.1.1 a fost mandatat Managerul SCJU C., să aprobe noua organigramă, în sensul celor dispuse prin Hotărârea Consiliului de Administrație.
Precizează apărătorul recurentei reclamante că intimata reclamantă a fost angajata instituției în cadrul Cabinetului de Medicina Muncii. În consecință, prin Dispoziția nr.1730/23.09.2010 s-a dispus desființarea Cabinetului de Medicina Muncii din structura organizatorică a Spitalului. Față de toate aceste aspecte prin Dispoziția 1685/20.09.2010 reclamantei intimate i-a încetat contractul individual de muncă.
Solicită apărătorul recurentei reclamante să se observe că, concedierea colectivă prin desființarea din organigrama recurentului are la bază acte normative în vigoare ce trebuiau puse în aplicare cu prioritate. Menționează că la acest moment în organigrama instituției postul deținut anterior de către reclamantă nu mai există, motiv pentru care reintegrarea acesteia nu mai este posibilă.
Apărătorul intimatei reclamante B. G., având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces, având în vedere următoarele: Hotărârea CA nr.3/2010 ce se referă la aprobarea noii organigrame a fost anulată prin Decizia nr.450/CA a Curții de Apel C.. Rezultă așadar că este în vigoare, aplicabil, normativul de personal reglementat de Ordinul MS nr.1778/2006 precum și organigrama aprobată prin OMS nr.844/2010 în care figurează Cabinetul de Medicina Muncii – postul ocupat anterior concedierii de către contestatoare. Hotărârea nr.1/2010 nu conține nicio dispoziție expresă cu privire la modalitatea de efectuare a reorganizării propuse.
Apreciază apărătorul intimatei reclamante că desființarea postului nu are o cauză reală și serioasă. Activitatea specifică de medicina muncii nu a fost desființată, ci dimpotrivă preluată de o altă persoană iar postul nu a fost redus efectiv. Conform dispozițiilor legale incidente în materie se instituie obligativitatea asigurării serviciului medical de medicina muncii. Pe de altă parte nu se mai poate invoca motivul financiar ca fiind o cauză reală și serioasă, în condițiile în care din însăși contractul de prestări servicii depus de către pârât și din anexa nr.1 la aceasta, rezultă un cost anual al serviciilor de medicina muncii de 240.000 Ron.
În concluzie, apărătorul intimatei reclamante apreciază că hotărârea nu conține dispoziții contradictorii și nu s-ar putea proceda la o schimbare în tot a hotărârii, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței tribunalului, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosarul cauzei concluzii scrise, practică judiciară și chitanță onorariu avocat nr.39/25.11.2013.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta sub nr._ reclamanta B. G. a solicitat ca in contradictoriu cu pârâtul S. C. Judetean de Urgenta Constanta sa se dispuna anularea deciziei nr.1685/20.09.2010 prin care s-a dispus concedierea, plata unei despagubiri egale cu salariile si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, repunerea in situatia anterioara in sensul reintegrarii sale pe postul detinut si plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii se arată reclamanta a fost salariată a instituției pârâte, in functia de medic primar in cadrul cabinetului de medicina muncii, fiind concediata prin decizia nr.1685/20.09.2010 din motive neimputabile.
Se învederează că reclamanta era singurul medic atestat de medicina muncii, iar dispozițiile legale instituie obligativitatea asigurării serviciului medical de medicina muncii.
Reclamanta arată că reorganizarea Spitalului s-a realizat in baza unei organigrame care nu are avizul Ministeruli Sanatatii asa cum in mod imperativ o impun dispozitiile art 174 alin 5 din Legea nr. 96/2006. Reclamanta mentioneaza ca anterior concedierii nu s-au aplicat corect criteriile de selectie aplicabile in cadrul concedierilor colective.
Sustine reclamanta ca motivatia reducerii numarului de locuri de munca, avuta in vedere de angajator, este axata pe necesitatea reducerii numarului de paturi ceea ce implica si reducerea numarului de locuri de munca. Reclamanta precizeaza ca reducerea costurilor de personal ar fi trebuit avuta in vedere numai in cazul in care s-ar fi redus anterior costurile functionale a caror pondere este net superioara. Mentioneaza reclamanta ca procesul de restructurare a fost aprobat prin hotarirea consiliului de administratie ocazie cu care s-a hotărât o noua structura organizatorica a sectiilor pe paturi, astfel ca era necesar si obligatoriu ca anterior sa se obtina avizul Ministerului Sanatatii, pentru ca se punea problema activitatii medicale in sine.
In drept au fost invocate dispozitiile art 281-291 si art 65 si urm c.muncii.
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea actiunii ca nefondata. Se învederează că Hotarirea nr. 1/2010 a Consiliului de Administratie privind reorganizarea unitatii sanitare, a avut drept temei OMS nr. 941/2010 care prevedea obligatia unitatilor sanitare de a elabora strategia de incadrare a cheltuielilor de personal, astfel încât cheltuielile aferente drepturilor de personal sa reprezinte maximum 70% din sumele decontate de CNAS, din Fondul N. Unic de Asigurari de Sanatate si din sumele asigurate din bugetul Ministerului Sanatatii.
Se mai arată că angajatorul a notificat sindicatele reprezentative, cu privire la intentia de concediere colectiva, notificare ce a fost comunicata si catre AJOFM. În urma consultarilor cu sindicatul s-a decis structura finala a noii organigrame, aprobata prin Hotarârea CA nr. 3/2010. In aplicarea dispozitiilor hotărârilor CA nr. 1/2010 si nr. 3/2010 s-a adoptat Hotarârea Consiliului Director nr. 33/2010, prin care s-a mandatat manegerul SCJU Constanta sa aprobe noua organigrama in sensul celor dispuse prin Hotarirea Conisliului de Administratie.
Managerul SCJU Constanta, prin Dispozitia nr.1730/23.09.2010, a dispus desfiintarea Cabinetului de medicina muncii din structura organizatorica a Spitalului.
In ceea ce priveste motivul de nulitate invocat, se arata ca prin adresa din data de 31.12.2010 Directia Organizare si Politici Salariale din cadrul Ministerului Sanatatii a avizat favorabil noua structura organizatorica a spitalului.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 3376/13.09.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ s-a admis contestația formulată de reclamanta B. G. în contradictoriu cu pârâtul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C..
A anulat Dispoziția nr.1685/20.09.2010 de încetare a contractului colectiv de muncă al reclamantei.
A fost reintegrată reclamanta în funcția deținuta anterior concedierii.
A fost obligată pârâta sa plătească reclamantei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data de 18.10.2010, până la data reintegrării efective.
În temeiul dispozițiilor art.274 C.p.c. a fost obligată pârâta la plata sumei de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat redus conform disp.art.274 alin 3 C.p.c.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a fost salariată a instituției pârâte, in functia de medic primar in cadrul cabinetului de medicina muncii.
Prin Hotarirea nr. 1/19.07.2010 Consiliul de Administratie al Spitalului C. Judetean de Urgenta a aprobat proiectul de reorganizare a Spitalului având in vedere OUG 162/2008, HG 529/2010, Hotarirea Coniliului Judetean Constanta nr. 169/2010 si Legea nr. 95/2006.
Prin notificarea nr. 510/21.07.2010, pârâtul a informat Sindicatele din cadrul unitatii cu privire la declansarea procedurii concedierii colective.
La data de 31.07.2012 Consiliul de Administratie a aprobat mai multe masuri organizatorice si totodata a aprobat organigrama unitatii sanitare (procesul verbal nr. 3/31.07.2010-fila 130).
Prin Dispozitia nr. 1730/23.09.2010 Managerul unitatii sanitare a dispus, incepând cu data de 18.10.2010, desființarea - din organigrama Spitalului C. Judetean de U. Constanta - a mai multor servicii medicale, printre care și Cabinetul de medicina muncii.
Ca urmare a reorganizarii dispuse si a desfiintarii cabinetului, la data de 18.0.2010.2010, prin Dispozitia nr. 1685, reclamantei i-a incetat contractul individual de munca din initiativa angajatorului, in baza dispozitiilor art 65 c.muncii.
Având în vedere această situație de fapt, se constată că în cauză a operat o reorganizare, dispusă de catre angajator, in urma careia in noua organigrama nu mai este cuprinsa structura in cadrul careia functiona reclamanta.
Hotarirea prin care s-a aprobat noua organigrama a instituției pârâte a fost atacata in justitie, iar prin Decizia civila nr. 450/CA/2012 a Curtii de Apel Constanta s-a dispus anularea Hotaririi Consiliului de Administratie a Spitalului C. Judetean de Urgenta Constanta nr. 3/31.07.2010.
In cuprinsul deciziei civile nr. 450/2012 a Curtii de Apel Constanta s-a mentionat ca motivul de nulitate al Hotaririi CA nr. 3/31.07.2010 este acela ca aceasta hotarire a fost aprobata fara avizul prealabil al ministerului de resort-Ministerul Sanatatii asa cum o cer expres dispozitiile art. 174 din Legea nr.95/2006.
Odata cu anularea irevocabila a Hotaririi CA nr. 3/31.07.2010 instanta constata ca se revine asupra oganigramei initiale, cea in care se regaseste structura in care functiona reclamanta - Cabinetul de medicina muncii.
Unul dintre efectele nulitatii este acela al retroactivitatii. Astfel, anularea unui act administrativ are ca efect nulitatea tuturor actelor juridice ulterioare care au fost conditionate, sub aspectul legalitatii, de existenta acestui act administrativ.
Or, in cauza, decizia de desfacere a contractului de munca a fost conditionata, determinata exclusiv de reorganizarea Spitalului C. Judetean de Urgenta Constanta decisa prin Hotarirea nr. 1/19.07.2010 si de noua organigrama aprobata prin Hotarirea nr. 3/31.07.2010.
Anulata in intregime noua organigrama a pârâtului, instanta constata ca a rămas valabila vechea organigrama in care postul reclamantei se regaseste.
Potrivit regulii relativitatii efectelor hotaririi judecatoresti o hotarire judecatoreasca nu poate profita si nici vatama tertilor, efectele sale limitându-se la sfera partilor din proces, regula ce se regaseste in adagiul „nec inter alios res iudicata aliis prodesse aut nocere solent” ( lucrul judecat nu poate profita, nici prejudicia decit partilor din proces).
Chiar daca Hotarirea nr. 1/19.07.2010 prin care s-a decis reorganizarea unitatii sanitare nu a fost anulata in contradictoriu cu reclamanta, nu este de trecut cu vederea faptul ca insasi reorganizarea hotarita de catre pârât a fost anulata in cadrul unor dosare aflate pe rolul Tribunalului Constanta.
Cu toate acestea, faptul ca Hotarirea nr. 1/19.07.2010 este valabila in raport cu reclamanta nu are nici o înrâurire asupra cauzei, întrucât prin Hotarirea nr. 1/2010 doar se aprobase planul de reorganizare care prevedea reducerea numarului de paturi si implicit al numarului de posturi, insa nu se prevazuse expres desfiintarea locului de munca al reclamantei, acest lucru facându-se doar prin Hotarirea nr. 3/2010 prin care s-a aprobat organigrama unitatii sanitare.
Prin urmare, având în vedere că motivul ce a determinat concedierea reclamantei, instanta apreciaza ca decizia de concediere a reclamantei nu mai are temei, astfel ca va dispune anularea acesteia.
Având in vedere cele expuse, instanta nu va mai analiza celelalte motive de nulitate a deciziei de concediere invocate de catre reclamanta.
Potrivit art 80 c.muncii „În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. La solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere”
Raportat la considerentele expuse, instanta a admis contestația, cu consecința anulării dispoziției nr.1685/20.09.2010 și reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior. Pârâtul va fi obligat sa plateasca reclamantei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, până la reintegrarea efectiva.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, partea care a căzut în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Constatând că pârâtul este cel care a căzut în pretenții și existând și o cerere în acest sens, instanța îl va obliga la plată, în favoarea reclamantei, a sumei de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat. Onorariul va fi redus de la suma totală de 2000 lei (dovedită prin înscrisurile depuse) conform dispozițiilor art.274 alin 3 C.p.c., instanța având în vedere că aceste cheltuieli urmează a fi recuperate în măsura în care constituie sume necesare care au fost real făcute, dar în limita unui cuantum rezonabil.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâtul. În motivarea recursului său, acesta a arătat următoarele: Hotărârea nr. 1/2010 a Consiliului de Administrație privind reorganizarea unității sanitare a avut drept temei OMS nr. 941/2010 care prevedea obligația unităților sanitare de a elabora strategia de încadrare a cheltuielilor de personal astfel incit cheltuielile aferente drepturilor de personal sa reprezinte maximum 70% din sumele decontate de CNAS, din Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate si din sumele asigurate din bugetul Ministerului Sănătății; a notificat sindicatele reprezentative de intenția de concediere colectiva, notificare ce a fost comunicata si către AJOFM; urmare consultărilor cu sindicatul, s-a decis structura finala a noii organigrame aprobata prin Hotărârea CA nr. 3/2010 fiind notificat atât Sindicatul cât și AJOFM cu privire la aceasta hotărâre de concediere colectiva, conform art. 71 Codul muncii; în aplicarea dispozițiilor Hotărârilor CA nr. 1/2010 si nr. 3/2010 s-a adoptat Hotărârea Consiliului Director nr. 33/2010 prin care s-a mandatat managerul SCJU Constanta să aprobe noua organigramă in sensul celor dispuse prin Hotărârea Consiliului de Administrație; managerul SCJU Constanta, a dispus desființarea Laboratorului recuperare medicala fizica si balneologica 2 ce funcționa in cadrul ambulatoriului integrat, din structura organizatorica a Spitalului astfel ca și decizia de concediere a reclamantei este legala; considera ca în cauza sunt incidente dispozițiile art. 304 pct.7 cod procedură civilă deoarece hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină; astfel, instanța de fond nu a ținut seama de faptul ca decizia de concediere a reclamantei nu este întemeiată pe hotărârea nr. 3/31.07.2010 care a fost anulata prin Decizia civila nr. 450/CA/2012 a Curții de Apel C. ci se întemeiază pe hotărârea nr. 1/19.07.2010 care sta la baza reorganizării Spitalului C. iar aceasta hotărâre nu a fost anulata de instanța; instanța de fond nu a ținut cont de faptul că măsura concedierii colective are la baza acte normative care trebuiau aplicate cu prioritate iar reducerea normativului de personal a fost impusa în contextul masurilor de austeritate luate de Guvern; deși instanța a dispus reintegrarea reclamantei în postul deținut anterior, nu a ținut cont de împrejurarea că o astfel de reîncadrare este imposibila în lipsa activităților care sa contureze prestațiile pe care le presupune un contract de muncă în condițiile în care nu mai exista un loc de muncă pe care reclamanta sa poată fi încadrată.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, reiterând, în esență, susținerile prezentate în fața primei instanțe.
În recurs nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041 Cod.pr.civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Trebuie avut în vedere că în decizia contestată s-a motivat măsura concedierii prin aceea că postul ocupat de reclamantă a fost desființat.
Potrivit art. 65 din Codul Muncii concedierea poate interveni în cazul desființării locului de muncă ocupat de salariat dar trebuie îndeplinite două condiții: desființarea locului de muncă să fie efectivă și, a doua condiție, să aibă o cauză reală și serioasă. Din formularea textului legal rezultă că aceste două condiții trebuie îndeplinite cumulativ.
Așa cum se indică în mod expres în cuprinsul deciziei contestate, locul de muncă ocupat de reclamantă a fost desființat prin Hotărârea Comitetului director al Spitalului C. Județean de Urgență C. nr.3/31.07.2010, odată cu desființarea întregului Laborator de medicină fizică și balneologică din cadrul ambulatoriului integrat al spitalului.
Pe de altă parte, această hotărârea a fost anulată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă astfel cum a reținut și prima instanță.
Pe cale de consecință, desființarea postului ocupat de reclamantă nu mai îndeplinește condiția de a fi efectivă în sensul art. 65 al. 2 din Codul Muncii.
În aceste condiții, nu mai sunt îndeplinite cumulativ ambele condiții ale concedierii pentru desființarea locului de muncă.
În această situație este nerelevant dacă era sau nu îndeplinită cea de a doua condiție, referitoare la cauza reală și serioasă a desființării postului; analiza îndeplinirii acestei condiții ar fi trebuit făcută raportat la Hotărârea Consiliului de administrație nr.1/19.07.2010 prin care s-a aprobat în principiu planul de măsuri vizând reducerea unui număr de posturi și care are un conținut generic, referindu-se la numărul total și pe categorii de posturi ce urmau a fi desființate, fără a se desființa în concret anumite posturi și fără a fi identificate și individualizate posturile desființate.
De aceea, este inutilă analiza motivelor de recurs care privesc existența unei cauze reale și serioase a desființării postului ocupat de reclamantă.
Se constată așadar că în mod corect Tribunalul a constat nelegalitatea concedierii reclamantei și a anulat decizia de concediere cu consecințele prevăzute de lege.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul pârât S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în C., ..27B, județul C., împotriva sentinței civile nr. 3376/13.09.2013 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă B. G., domiciliată în C., ..20 nr.20, ., județul C., ca nefondat.
Obligă recurentul către intimată la 1500 lei cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.11.2013.
Președinte, J. Z. | Judecător, R. A. | Judecător, G. L. |
Grefier, C. D. |
Jud.fond: R.I.S.
redactat jud. A. R. 24.12.2013
tehnored.decizie gref.C.D./08.01.2014
2 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 505/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 774/2013.... → |
|---|
